Conventie Nr.- din 10.10.2013

*) Traducere.Părţile la prezenta convenţie,recunoscând că mercurul este o substanţă chimică cu efecte îngrijorătoare la nivel mondial datorită capacităţii sale de transport la nivel atmosferic pe o rază lungă de acţiune, persistenţa acestuia în mediu odată ce este introdus antropic, capacitatea sa de a se bioacumula în ecosisteme şi efectele sale negative semnificative asupra sănătăţii umane şi a mediului,reamintind Decizia 25/5 din 20 februarie 2009 a Consiliului de Guvernare al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu de a iniţia o acţiune internaţională pentru a gestiona mercurul în mod eficient, eficace şi coerent,reamintind paragraful 221 din rezultatele Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la dezvoltarea durabilă „Viitorul pe care îl dorim“, care a proclamat un succes privind negocierile la nivel internaţional pentru un instrument legal global obligatoriu cu privire la mercur, pentru a aborda riscurile pentru sănătatea umană şi mediu,reamintind reafirmarea principiilor Conferinţei Naţiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, reafirmând principiile declaraţiei de la Rio privind, printre altele, responsabilităţile comune, dar diferenţiate, şi recunoscând circumstanţele şi capabilităţile respective ale statelor, precum şi necesitatea de acţiune globală,conştientizând riscurile din punctul de vedere al sănătăţii, în special în ţările în curs de dezvoltare, ce rezultă din expunerea populaţiei vulnerabile la mercur, în special a femeilor, copiilor şi, odată cu ei, a generaţiilor următoare,observând vulnerabilităţile particulare ale ecosistemelor arctice şi ale comunităţilor indigene datorate biomagnificării mercurului şi contaminării alimentelor tradiţionale şi preocupate de comunităţile indigene în general cu privire la efectele mercurului,recunoscând lecţiile substanţiale ale bolii Minamata, în mod particular gravele efecte asupra sănătăţii umane şi a mediului, care rezultă din poluarea cu mercur şi nevoia de a asigura gestionarea corespunzătoare a mercurului şi prevenirea evenimentelor similare în viitor,subliniind importanţa sprijinului financiar, tehnic, tehnologic şi de întărire a capacităţii instituţionale, în special pentru ţările în curs de dezvoltare şi ţările cu economii în tranziţie, şi de a promova aplicarea efectivă a Convenţiei,recunoscând, de asemenea, activităţile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în protecţia sănătăţii umane cu privire la mercur şi rolurile acordurilor multilaterale de mediu, în special Convenţia de la Basel cu privire la transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminarea acestora, precum şi Convenţia de la Rotterdam privind procedura de acord preliminar cu privire la anumite produse chimice periculoase şi pesticide în comerţul internaţional,recunoscând că această convenţie şi alte acorduri internaţionale în domeniul mediului şi comerţului se sprijină reciproc,subliniind că nimic din prezenta convenţie nu este destinat atingerii drepturilor şi obligaţiilor niciunei părţi care derivă din orice alt acord internaţional existent,înţelegând că expunerea de mai sus nu este destinată pentru a crea o ierarhie între această convenţie şi alte instrumente internaţionale,notând că nimic din prezenta convenţie nu previne o parte de a lua măsuri suplimentare naţionale conforme cu prevederile prezentei convenţii în efortul de a proteja sănătatea umană şi mediul împotriva expunerii la mercur în concordanţă cu celelalte obligaţii ale părţilor în temeiul dreptului internaţional aplicabil,au convenit după cum urmează: Articolul 1Obiectivul Obiectivul prezentei convenţii este de a proteja sănătatea umană şi mediul de emisiile antropice şi degajările mercurului şi compuşilor de mercur. Articolul 2Definiţii În sensul prezentei convenţii: (a) „mineritul artizanal şi la scară mică“ înseamnă minerit de aur efectuat de mineri în mod individual sau de întreprinderi mici cu capital limitat de investiţii şi de producţie; (b) „cele mai bune tehnici disponibile“ reprezintă acele tehnici care sunt cele mai eficiente pentru a preveni şi, unde nu este posibil, a reduce emisiile şi degajările de mercur în aer, apă şi sol, precum şi impactul acestor emisii şi degajări asupra mediului ca întreg, luând în considerare aspectele economice şi tehnice pentru o anumită parte sau o anumită instalaţie pe teritoriul acelei părţi. În acest context:

(c) „cele mai bune practici de mediu“ înseamnă aplicarea celei mai potrivite combinaţii a măsurilor de control al mediului şi strategiilor; (d) „mercur“ înseamnă mercur elementar [Hg (0), CAS nr. 7439-97-6]; (e) „compus de mercur“ înseamnă orice substanţă ce conţine atomi de mercur şi unul sau mai mulţi atomi din alte elemente chimice, care pot fi separate în diferite componente doar prin reacţii chimice; (f) „produs cu adaos de mercur“ înseamnă un produs sau o componentă dintr-un produs care conţine mercur ori un compus al mercurului care a fost adăugat în mod intenţionat; (g) „parte“ reprezintă un stat sau organizaţie de integrare economică regională care a consimţit să respecte prezenta convenţie şi pentru care Convenţia este în vigoare; (h) „părţile prezente şi votante“ reprezintă părţile prezente şi care îşi exprimă un vot afirmativ sau negativ la o reuniune a părţilor; (i) „minerit primar al mercurului“ înseamnă mineritul în care materialul principal căutat este mercurul; (j) „organizaţia de integrare economică regională“ reprezintă organizaţia constituită de statele suverane ale unei regiuni determinate pentru care statele sale membre au transferat competenţe cu privire la probleme guvernate de prezenta convenţie şi care a fost autorizată în mod corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenţie; şi (k) „utilizarea permisă“ înseamnă orice utilizare de către o parte a mercurului sau compuşilor de mercur în conformitate cu prezenta convenţie, inclusiv, dar nu limitat la utilizarea în conformitate cu articolele 3, 4, 5, 6 şi 7. Articolul 3Sursele de aprovizionare şi comercializarea mercurului 1. În sensul prezentului articol: (a) trimiterile la „mercur“ includ amestecuri de mercur cu alte substanţe, inclusiv aliaje de mercur, cu o concentraţie de mercur de cel puţin 95 de procente de greutate; şi (b) „compuşi ai mercurului“ înseamnă clorură de mercur (I) (cunoscut de asemenea drept calomel), oxid de mercur (II), sulfat de mercur (II), azotat de mercur (II), cinabru, sulfură de mercur. 2. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică pentru: (a) cantităţile de mercur sau compuşi ai mercurului pentru a fi utilizate în cercetarea de laborator sau ca standard de referinţă; sau (b) cantităţile de mercur sau urme de mercur apărute în mod natural prezente în astfel de produse ca metale nonmercurice, minereuri ori produse minerale, incluzând cărbune sau produse derivate din aceste materiale şi cantităţile neintenţionate în produse chimice; sau (c) produse cu adaos de mercur. 3. Fiecare parte nu va permite mineritul primar de mercur care nu a fost realizat pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei. 4. Fiecare parte va permite doar mineritul primar de mercur care a fost început pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru o perioadă de până la cincisprezece ani după această dată. Pe parcursul acestei perioade, mercurul provenit din astfel de minerit va fi folosit numai pentru fabricarea produselor cu adaos de mercur în conformitate cu articolul 4, în procesele de fabricaţie, conform articolului 5, sau vor fi eliminate în conformitate cu articolul 11, folosind procedee care nu duc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă sau utilizări alternative. 5. Fiecare parte trebuie să: (a) depună toate eforturile pentru a identifica stocurile individuale de mercur sau compuşi de mercur ce depăşesc 50 tone metrice, precum şi sursele de aprovizionare cu mercur ce depăşesc 10 tone metrice pe an, care se află pe teritoriul său; (b) ia măsuri pentru a se asigura că, în cazul în care partea consideră că excesul de mercur din dezafectarea instalaţiilor clorosodice este disponibil, acest mercur este eliminat în conformitate cu ghidurile pentru gestionarea mediului la care se face referire în paragraful (3) litera (a) a articolului 11, folosind operaţiuni care nu conduc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă alternativă. 6. Fiecare parte nu va permite exportul de mercur, exceptând: (a) către o parte care a furnizat părţii exportatoare acordul său scris şi doar cu scopul:

7. O parte exportatoare se poate baza pe o notificare generală către Secretariatul părţii importatoare sau terţei părţi, sub formă de acord scris, impusă de alineatul (6). O astfel de notificare generală va stabili orice termeni şi condiţii în care partea importatoare sau terţa parte prevede acordul. Notificarea poate fi revocată în orice moment de către acea parte sau terţă parte. Secretariatul trebuie să păstreze un registru public al tuturor notificărilor de acest fel. 8. Fiecare parte nu va permite importul de mercur de la o terţă parte, căreia îi va asigura acordul scris, cu excepţia cazului în care terţa parte a asigurat că mercurul nu provine din surse identificate ca fiind nepermise în conformitate cu alineatul (3) sau alineatul (5) [litera b)]. 9. O parte care depune o notificare generală în conformitate cu alineatul (7) poate decide să nu aplice alineatul (8), cu condiţia să menţină restricţiile cuprinzătoare privind exportul de mercur şi să aibă măsuri interne capabile să asigure că mercurul importat este gestionat în concordanţă cu prevederile de mediu în vigoare. Partea va furniza Secretariatului o notificare a unei astfel de decizii care să includă informaţii ce descriu restricţiile privind exportul, precum şi măsuri interne de reglementare, cum ar fi informaţii privind cantităţile şi ţările de origine ale mercurului importat de la terţe părţi. Secretariatul va menţine un registru public al tuturor notificărilor de acest fel. Comitetul de implementare şi conformitate va revizui şi evalua oricare dintre aceste notificări şi informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 15 şi poate face recomandări, după caz, la Conferinţa părţilor. 10. Procedura stabilită la alineatul (9) va fi disponibilă până la încheierea celei de a doua reuniuni a Conferinţei părţilor. După această dată, aceasta încetează să fie disponibilă, cu excepţia cazului în care Conferinţa părţilor decide altfel prin simpla majoritate a părţilor prezente şi cu drept de vot, cu excepţia cazurilor în care o parte a înaintat o notificare în conformitate cu alineatul (9) înainte de sfârşitul celei de a doua reuniuni a Conferinţei părţilor. 11. Fiecare parte va include în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii care arată că au fost îndeplinite cerinţele acestui articol. 12 La prima reuniune a Conferinţei părţilor vor fi stabilite îndrumări suplimentare cu privire la acest articol, în special cu privire la alineatele 5 (a), 6 şi 8, şi va elabora şi adopta conţinutul obligatoriu de certificare prevăzut la alineatele 6 (b) şi 8. 13. Conferinţa părţilor va evalua dacă prin comerţul specific cu compuşi de mercur se compromite obiectivul prezentei convenţii şi va lua în considerare dacă compuşii specifici mercurului trebuie să facă obiectul alineatelor (6) şi (8), prin enumerarea acestora într-o anexă suplimentară, adoptată în conformitate cu articolul 27. Articolul 4Produsele cu adaos de mercur 1. Fiecare parte nu va permite, prin luarea de măsuri corespunzătoare, producţia, importul sau exportul de produse cu adaos de mercur enumerate în partea I a anexei A după stabilirea datei de eliminare a acestor produse, exceptând cazul în care o asemenea excludere este specificată în anexa A sau partea a înregistrat o excepţie în temeiul articolului 6. 2. O parte poate declara ca alternativă la alineatul (1) şi indica, în momentul ratificării sau la intrarea în vigoare a unui amendament la anexa A, că se vor implementa măsuri diferite ori strategii cu referire la produsele enumerate în partea I din anexa A. O parte poate alege numai această alternativă doar dacă poate demonstra că aceasta deja a redus la un nivel minim fabricarea, importul şi exportul unei largi majorităţi a produselor enumerate în partea I din anexa A şi că a implementat măsuri sau strategii pentru a reduce utilizarea mercurului în produse adiţionale nelistate în partea I din anexa A la momentul când aceasta notifică Secretariatul asupra deciziei sale de a utiliza această alternativă. În plus, o parte care alege această alternativă va: (a) raporta, cu prima ocazie, la Conferinţa părţilor o descriere a măsurilor sau strategiilor implementate, inclusiv o cuantificare a reducerilor realizate; (b) pune în aplicare măsurile sau strategiile pentru reducerea utilizării mercurului în orice produse enumerate în partea I din anexa A pentru care nu a fost obţinută încă o valoare de minim; (c) lua în considerare măsuri suplimentare pentru a obţine reduceri adiţionale; şi (d) va fi neeligibilă de a solicita derogări în temeiul articolului 6 pentru nicio categorie de produse pentru care această alternativă este aleasă. Nu mai târziu de 5 ani de la data intrării în vigoare a acestei convenţii, Conferinţa părţilor, ca parte a procesului de examinare în conformitate cu alineatul (8), va analiza progresul şi eficienţa măsurilor luate în temeiul prezentului alineat. 3. Fiecare parte va lua măsuri asupra produselor cu adaos de mercur enumerate în partea II a anexei A în conformitate cu prevederile stabilite. 4. Secretariatul trebuie, pe baza informaţiilor furnizate de părţi, să colecteze şi să menţină informaţii asupra produselor cu adaos de mercur şi a alternativelor acestora şi va pune aceste informaţii la dispoziţia publicului. Secretariatul va face de asemenea publice orice informaţii relevante prezentate de către părţi. 5. Fiecare parte va lua măsuri pentru a preveni încorporarea în produse a compuşilor cu adaos de mercur, fabricarea, importul şi exportul acelora care nu sunt permise în temeiul prezentului articol. 6. Fiecare parte va descuraja fabricarea şi distribuirea în comerţ a produselor cu adaos de mercur necunoscute şi nemenţionate înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, cu excepţia cazului în care o evaluare a riscurilor şi beneficiilor produsului demonstrează beneficiile pentru sănătate umană sau mediu. O parte va furniza Secretariatului, după caz, informaţii despre oricare dintre asemenea produse, inclusiv orice informaţie despre riscurile şi beneficiile acestora asupra mediului şi sănătăţii umane. Secretariatul va face publice astfel de informaţii. 7. Orice parte poate prezenta o propunere către Secretariat pentru listarea unui produs cu adaos de mercur în anexa C, ce va cuprinde informaţii legate de disponibilitatea, fezabilitatea tehnică, economică şi de mediu, precum şi riscurile asupra sănătăţii şi beneficiile alternativelor nonmercurice la produs, luând în considerare informaţiile prevăzute la alineatul (4). 8. Nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa părţilor va reexamina anexa A şi poate lua în considerare amendamentele la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27. 9. În revizuirea anexei A în conformitate cu alineatul (8), Conferinţa părţilor trebuie să ia în considerare cel puţin: (a) orice propunere făcută în conformitate cu alineatul (7); (b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu alineatul (4); şi (c) disponibilitatea părţilor la alternative fără mercur care sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane. Articolul 5Procesele de fabricaţie în care sunt utilizate mercurul sau compuşii de mercur 1. În sensul prezentului articol şi al anexei B, procesele de fabricaţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt utilizaţi nu vor include procese ce utilizează produse cu adaos de mercur, procese de fabricare a produselor cu adaos de mercur ori procese de prelucrare a deşeurilor ce conţin mercur. 2. Nicio parte nu va permite, luând măsuri corespunzătoare, utilizarea mercurului sau a compuşilor de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în partea I a anexei B după data eliminării acestora, specificată în respectiva anexă pentru procesele individuale, cu excepţia cazului în care partea are o excepţie înregistrată în temeiul articolului 6. 3. Fiecare parte va lua măsuri pentru a limita utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur în procesele enumerate în partea II din anexa B în conformitate cu dispoziţiile stabilite în această anexă. 4. Secretariatul, în baza informaţiilor furnizate de către părţi, va colecta şi menţine informaţii despre procesele care folosesc mercur sau compuşi de mercur şi alternativele acestora şi va face aceste informaţii publice. Alte informaţii relevante pot fi, de asemenea, prezentate de către părţi şi se fac publice de către Secretariat. 5. Fiecare parte cu una sau mai multe instalaţii care utilizează mercur ori compuşi de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în anexa B trebuie: (a) să ia măsuri faţă de emisiile şi degajările de mercur sau compuşi de mercur din aceste instalaţii; (b) să includă în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii privind măsurile adoptate în temeiul prezentului alineat; şi (c) să se străduiască să identifice instalaţiile din teritoriul său care utilizează mercur sau compuşi de mercur pentru procesele enumerate în anexa B şi să prezinte Secretariatului, nu mai târziu de 3 ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei, informaţii privind numărul şi tipurile de astfel de facilităţi şi cantitatea anuală estimată de mercur ori compuşi de mercur folosită în aceste locuri. Secretariatul va face astfel de informaţii accesibile publicului. 6. Nicio parte nu va permite utilizarea de mercur sau compuşi de mercur într-o instalaţie care utilizează procedeele de producţie enumerate în anexa B, care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei. Nu se aplică derogări pentru astfel de instalaţii. 7. Fiecare parte va descuraja dezvoltarea oricărei instalaţii ce utilizează orice alt proces de producţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt în mod intenţionat utilizaţi, care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, exceptând cazul în care partea poate demonstra spre acceptarea Conferinţei părţilor că procesul de fabricaţie asigură beneficii semnificative de mediu şi de sănătate şi că nu există alternative tehnice şi economice fezabile care să confere astfel de beneficii. 8. Părţile sunt încurajate să facă schimb de informaţii relevante cu privire la tehnologii noi relevante, alternative fără mercur fezabile din punct de vedere economic şi tehnic şi posibile măsuri şi tehnici pentru a reduce şi, unde este fezabil, să elimine utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi emisiile şi degajările de mercur şi compuşi de mercur din aceste procese de producţie enumerate în anexa B. 9. Orice parte poate prezenta o propunere de modificare a anexei B în vederea listării unui proces de fabricaţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt utilizaţi. Va cuprinde informaţii legate de disponibilitate, fezabilitate tehnică, economică şi riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii ale alternativelor fără mercur. 10. Numai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa părţilor va reexamina anexa B şi poate lua în considerare modificările la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27. 11. În orice revizuire a anexei B în conformitate cu paragraful 10 Conferinţa părţilor va lua în considerare cel puţin: (a) orice propunere făcută în conformitate cu alineatul 9; (b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu alineatul (4); şi (c) disponibilitatea pentru părţi privind alternativele fără mercur care sunt fezabile tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane. Articolul 6Scutirile disponibile pentru o parte, la cerere 1. Orice stat sau organizaţie de integrare economică regională se poate înregistra pentru una ori mai multe scutiri de la data eliminării enumerate în anexa A şi anexa B, denumită în continuare o „scutire“, prin notificarea în scris a Secretariatului: (a) prin devenirea ca parte a acestei convenţii; sau (b) în cazul oricărui produs cu adaos de mercur care este adăugat printr-o amendare a anexei A sau oricărui proces de fabricaţie în care se utilizează mercur care este adăugat printro modificare la anexa B, nu mai târziu decât data la care modificarea aplicabilă intră în vigoare pentru parte. Orice astfel de înregistrare este însoţită de o declaraţie care explică necesitatea derogării pentru această parte. 2. O derogare poate fi înregistrată fie pentru o categorie enumerată în anexa A sau B ori pentru o subcategorie identificată de către orice stat sau organizaţie de integrare economică regională. 3. Fiecare parte care are una sau mai multe excepţii este identificată într-un registru. Secretariatul stabileşte şi menţine registrul şi îl face disponibil publicului. 4. Registrul trebuie să includă: (a) o listă a părţilor care au una sau mai multe excepţii; (b) excepţia sau excepţiile înregistrate pentru fiecare parte; şi (c) data de expirare a fiecărei excepţii. 5. Cu excepţia cazului în care o perioadă mai scurtă este indicată în registru de către o parte, toate scutirile în conformitate cu alineatul (1) expiră la cinci ani după data relevantă a eliminării enumerată în anexa A sau B. 6. Conferinţa părţilor poate, la solicitarea unei părţi, decide prelungirea unei scutiri pentru cinci ani, cu excepţia cazului în care partea solicită o perioadă mai scurtă. În luarea deciziei sale, Conferinţa părţilor trebuie să ţină seama de: (a) un raport al părţii care justifică necesitatea extinderii scutirii şi sublinierea activităţilor întreprinse şi planificate pentru a elimina necesitatea derogării cât mai curând posibil; (b) informaţiile disponibile, inclusiv cu privire la disponibilitatea produselor şi proceselor alternative fără mercur sau care implică consumul mai mic de mercur decât utilizarea derogării; şi (c) activităţile planificate sau în curs de desfăşurare pentru a furniza depozitarea corespunzătoare a mercurului şi eliminarea deşeurilor de mercur. O scutire poate fi extinsă o singură dată pentru un produs şi pentru un termen de eliminare. 7. O parte poate retrage în orice moment o exceptare printro notificare scrisă către Secretariat. Retragerea unei excepţii intră în vigoare la data specificată în notificare. 8. Fără a aduce atingere alineatului (1), niciun stat sau nicio organizaţie de integrare economică regională nu poate înregistra o excepţie după cinci ani de la data eliminării pentru produsul ori procesul relevant, enumerat în anexa A sau B, cu excepţia cazului în care una ori mai multe părţi rămân înregistrate pentru o excepţie pentru acel produs sau proces, după ce au primit o prelungire în temeiul alineatului 6. În acest caz, un stat sau o organizaţie de integrare economică regională poate, la datele stabilite în alineatul 1 (a) şi (b), înregistra o excepţie pentru acel produs ori proces care expiră după zece ani de la data retragerii relevante. 9. Nicio parte nu poate avea o excepţie în vigoare după 10 ani de la data eliminării pentru un produs sau proces enumerate în anexa A ori B. Articolul 7Mineritul artizanal şi la scară mică 1. Măsurile din acest articol şi din anexa C se aplică mineritului artizanal şi la scară mică şi prelucrărilor în care amalgamul de mercur este utilizat pentru a extrage aurul din minereu. 2. Fiecare parte ce deţine mine de aur artizanale şi la scară mică şi procesarea supusă acestui articol în teritoriul său va întreprinde paşi pentru a reduce, unde este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi a emisiilor şi degajărilor în mediu a mercurului de la astfel de procese de minerit şi modalităţi de procesare. 3. Fiecare parte informează Secretariatul dacă în orice moment partea stabileşte că mineritul şi procesarea artizanală şi la scară mică din teritoriul său sunt mai mult decât nesemnificative. În acest caz, partea va: (a) dezvolta şi implementa un plan naţional de acţiune în conformitate cu anexa C; (b) prezenta planul său naţional de acţiune către Secretariat nu mai târziu de trei ani după intrarea în vigoare a Convenţiei sau trei ani de la notificarea către Secretariat, oricare termen ar fi mai îndepărtat; şi (c) oferi o revizuire la fiecare trei ani a progresului în îndeplinirea obligaţiilor sale în temeiul prezentului articol şi va include astfel de revizuiri în rapoartele sale furnizate conform articolului 21. 4. Părţile pot coopera între ele, cu organizaţiile interguvernamentale relevante şi alte entităţi, după caz, pentru a atinge obiectivele acestui articol. O astfel de cooperare poate include: (a) dezvoltarea de strategii pentru a preveni deturnarea mercurului sau a compuşilor de mercur pentru utilizarea în mineritul şi procesarea artizanală şi la scară mică a aurului; (b) promovarea educării, informării, întărirea capacităţii instituţionale; (c) promovarea cercetării în practici alternative durabile fără mercur; (d) furnizarea de asistenţă tehnică şi financiară; (e) parteneriate pentru a ajuta la punerea în aplicare a angajamentelor asumate în temeiul prezentului articol; şi (f) utilizarea schimbului de informaţii prin mecanisme deja existente în vederea promovării cunoştinţelor, celor mai bune practici de mediu şi tehnologii alternative care sunt viabile din punctul de vedere al protecţiei mediului, tehnic, social şi economic. Articolul 8Emisii 1. Acest articol se referă la controlul şi, acolo unde este fezabil, reducerea emisiilor de mercur şi compuşi de mercur, exprimat adesea ca „mercur total“, în atmosferă prin măsuri de control al emisiilor din surse care se încadrează categoriilor de surse enumerate în anexa D. 2. În scopul acestui articol: (a) „emisiile“ reprezintă emisii de mercur sau compuşi de mercur în atmosferă; (b) „sursă relevantă“ reprezintă o sursă care se încadrează în una dintre categoriile de surse enumerate în anexa D. Dacă alege, o parte poate stabili criteriile pentru a identifica sursele incluse într-o categorie de surse enumerate în anexa D, atât timp cât aceste criterii pentru orice categorie cuprind cel puţin 75 la sută din emisiile din această categorie; (c) „sursă nouăˮ reprezintă orice sursă relevantă dintr-o categorie enumerată în anexa D, construcţia sau modificarea substanţială a celei începute cu cel puţin un an după data:

(d) „modificarea substanţială“ reprezintă modificarea unei surse relevante, care duce la o creştere semnificativă a emisiilor, excluzând orice schimbare în emisiile rezultate din recuperarea produselor secundare. Este la latitudinea părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu. (e) „sursă existentă“ reprezintă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă; (f) „valoare-limită de emisie“ înseamnă o limită de concentraţie, masă sau procent de emisie de mercur ori compuşi de mercur, adesea exprimate ca „mercur total“, emise de o sursă punctuală. 3. O parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri de control a emisiilor şi poate elabora un plan naţional, stabilind măsurile care trebuie luate pentru a controla emisiile şi obiectivele dorite, ţintele şi rezultatele propuse. Orice plan trebuie prezentat Conferinţei părţilor în termen de 4 ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea parte. În cazul în care o parte dezvoltă un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, partea îl poate include în planul elaborat conform acestui alineat. 4. Pentru noile sale surse, fiecare parte va fi nevoită să utilizeze cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu pentru a controla şi, unde este posibil, să reducă emisiile, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea parte. O parte poate folosi valorile-limită de emisie, care sunt în concordanţă cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. 5. Luând în considerare circumstanţele naţionale şi disponibilitatea tehnică şi economică, precum şi accesibilitatea, pentru sursele sale existente, cât mai curând posibil, dar nu mai mult de zece ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru aceasta, fiecare parte va include în orice plan naţional şi va implementa una sau mai multe dintre următoarele măsuri: (a) un obiectiv cuantificat pentru controlul şi, dacă este posibil, reducerea emisiilor din surse relevante; (b) valorile-limită de emisie pentru controlul şi, unde este cazul, reducerea emisiilor din surse relevante; (c) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi celor mai bune practici de mediu pentru a controla emisiile din sursele relevante; (d) o strategie de control multipoluantă, care ar oferi beneficii mutuale pentru controlul emisiilor de mercur; (e) măsuri alternative pentru a reduce emisiile provenite de la surse relevante. 6. Părţile pot aplica aceleaşi măsuri asupra tuturor surselor relevante existente sau pot adopta diferite măsuri cu privire la diferite categorii de surse. Obiectivul pentru aceste măsuri aplicate de o parte va fi de a realiza progrese rezonabile pentru reducerea emisiilor în timp. 7. Fiecare parte va stabili, cât mai practic şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, şi va menţine apoi un inventar al emisiilor din surse relevante. 8. Conferinţa părţilor va adopta, la prima sa reuniune, ghiduri pentru: (a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, ţinând seama de orice diferenţă dintre sursele noi şi cele existente şi necesitatea de a minimiza efectele cross-media; şi (b) suport pentru părţi în implementarea măsurilor prevăzute la alineatul (5), în special în determinarea obiectivelor şi stabilirea valorilor-limită de emisie. 9. Conferinţa părţilor, cât mai curând posibil, adoptă ghiduri pentru: (a) criteriile pe care părţile le pot elabora în conformitate cu alineatul 2 litera (b); (b) metodologia de elaborare a inventarelor de emisii. 10. Conferinţa părţilor va evalua şi va actualiza corespunzător ghidurile elaborate în conformitate cu alineatele 8 şi 9. Părţile vor lua in considerare ghidurile în implementarea prevederilor relevante din acest articol. 11. Fiecare parte va include informaţii cu privire la implementarea acestui articol în raportările sale transmise în temeiul articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu alineatele 4-7 şi eficacitatea măsurilor. Articolul 9Evacuări 1. Acest articol se referă la controlul şi, dacă este posibil, reducerea emisiilor de mercur şi a compuşilor de mercur, exprimate adesea ca „mercur total“, în sol şi apă din surse relevante punctuale la care nu se face referire în alte prevederi ale acestei convenţii. 2. În sensul prezentului articol: (a) „evacuări“ înseamnă evacuări de mercur sau compuşi de mercur în sol ori apă; (b) „sursă relevanta“ înseamnă orice sursă punctuală antropogenică semnificativă de evacuare aşa cum este aceasta identificată de către o parte şi care nu este abordată în alte prevederi ale prezentei convenţii; (c) „sursă nouăˮ înseamnă orice sursă relevantă, construcţia sau o modificare substanţială care este începută cu cel puţin un an după data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru partea în cauză; (d) „modificarea substanţială“ înseamnă modificarea unei surse relevante, care rezultă într-o creştere semnificativă a evacuărilor, excluzând orice schimbare în evacuările rezultate din recuperarea unui produs secundar. Este la latitudinea părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu; (e) „sursă existentă“ înseamnă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă; (f) „valoare-limită de evacuare“ reprezintă o limită a concentraţiei sau masa de mercur ori compuşi de mercur, exprimate adesea ca „mercur total“, evacuat dintr-o sursă punctuală. 3. Fiecare parte trebuie să identifice categoriile relevante de surse punctuale, nu mai târziu de trei ani după data intrării în vigoare a Convenţiei şi periodic după aceea. 4. O parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri pentru a controla emisiile şi poate pregăti un plan naţional de stabilire a măsurilor ce trebuie luate pentru a controla evacuările, obiectivele propuse şi rezultatele. Orice plan se prezintă Conferinţei părţilor în termen de 4 ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea parte. În cazul în care o parte elaborează un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, poate include în planul el şi planul elaborat în temeiul prezentului alineat. 5. Măsurile vor cuprinde una sau mai multe dintre următoarele, după caz: (a) valorile-limită de evacuare pentru a controla şi, dacă este posibil, reduce evacuările din surse relevante; (b) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi celor mai bune practici de mediu pentru a controla evacuările de la sursele relevante; (c) o strategie de control multipoluantă, ce va furniza beneficii suplimentare pentru controlul evacuărilor de mercur; (d) măsuri alternative pentru a reduce evacuările de la surse relevante. 6. Fiecare parte va stabili, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, şi apoi menţine un inventar al evacuărilor din surse relevante. 7. Conferinţa părţilor va adopta cât mai curând posibil ghiduri pentru: (a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, luând în considerare orice diferenţă dintre sursele noi şi cele existente şi necesitatea de a minimaliza efectele cross-media; (b) metodologia pentru elaborarea inventarelor de evacuări. 8. Fiecare parte va include informaţii privind punerea în aplicare a acestui articol în rapoartele sale transmise în temeiul articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu alineatele 3-6 şi eficacitatea măsurilor. Articolul 10Depozitarea temporară a mercurului, altul decât mercurul declarat deşeu, în condiţii de siguranţă pentru mediu 1. Acest articol se va aplica depozitării temporare a mercurului şi compuşilor de mercur definiţi la articolul 3, care nu se încadrează în sensul definiţiei deşeurilor de mercur prevăzute în articolul 11. 2. Fiecare parte va lua măsuri pentru a se asigura că depozitarea temporară a mercurului şi a compuşilor de mercur destinaţi unei utilizări permise unei părţi în temeiul prezentei convenţii este efectuată în conformitate cu aspectele privind protecţia mediului, ţinând cont de ghiduri şi în conformitate cu orice cerinţe adoptate în temeiul alineatului (3). 3. Conferinţa părţilor va adopta ghidurile privind depozitarea în condiţii de siguranţă pentru mediu a mercurului şi compuşilor de mercur, luând în considerare orice indicaţii relevante elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel cu privire la transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminării acestora, precum şi alte îndrumări relevante. Conferinţa părţilor poate adopta cerinţe de depozitare temporară într-o anexă suplimentară acestei convenţii în conformitate cu art. 27. 4. Părţile vor coopera, după caz, una cu cealaltă şi cu organizaţii interguvernamentale relevante, sau cu alte entităţi, pentru a îmbunătăţi punerea in aplicare a depozitarii temporare în condiţiile de protecţia mediului a mercurului şi a altor compuşi ai mercurului. Articolul 11Deşeuri de mercur 1. Definiţiile relevante din Convenţia de la Basel privind transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase şi eliminării acestora se aplică deşeurilor reglementate de această convenţie pentru părţile la Convenţia de la Basel. Părţile acestei convenţii care nu sunt părţi ale Convenţiei Basel vor utiliza acele definiţii ca ghiduri de aplicare pentru deşeurile reglementate de prezenta convenţie. 2. În scopul acestei convenţii, deşeurile de mercur înseamnă substanţe sau obiecte: (a) alcătuite din mercur sau compuşi de mercur; (b) ce conţin mercur sau compuşi de mercur; ori (c) contaminate cu mercur sau compuşi de mercur, într-o anumită cantitate mai mare decât cantităţile prag relevante definite de către Conferinţa părţilor, în colaborare cu organismele relevante ale Convenţiei de la Basel într-un mod armonizat, ce sunt eliminate sau se intenţionează a fi eliminate ori este necesar a fi eliminate în conformitate cu prevederile de la nivel naţional sau ale acestei convenţii. Această definiţie exclude suprasolicitările din mineritul de mercur, cu excepţia mineritului primar de mercur şi doar în cazul în care conţin mercur sau compuşi de mercur peste pragurile definite de către Conferinţa părţilor. 3. Fiecare parte ia măsurile corespunzătoare astfel încât deşeul de mercur să fie: (a) gestionat în concordanţă cu aspectele privind protecţia mediului în vigoare, ţinând cont de ghidurile elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel şi în conformitate cu cerinţele pe care Conferinţa părţilor le va adopta într-o anexă suplimentară în conformitate cu articolul 27. În elaborarea cerinţelor, Conferinţa părţilor va lua în considerare reglementările şi regulamentele părţilor cu privire la gestionarea deşeurilor; (b) doar recuperat, reciclat, regenerat sau direct reutilizat pentru un scop permis unei părţi în temeiul prezentei convenţii sau pentru eliminarea în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare, conform paragrafului 3 litera (a); (c) pentru părţile Convenţiei de la Basel, netransportate peste frontierele internaţionale, cu excepţia scopului de eliminare în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare în conformitate cu acest articol şi cu convenţia respectivă. În circumstanţele în care Convenţia de la Basel nu se aplică transporturilor peste frontierele internaţionale, o parte va permite un astfel de transport, numai după luarea în considerare a regulilor internaţionale relevante, a standardelor şi ghidurilor. 4. Conferinţa părţilor va căuta să coopereze strâns cu organismele relevante ale Convenţiei de la Basel în revizuirea şi actualizarea, după caz, a orientărilor menţionate la paragraful (3) litera (a). 5. Părţile sunt încurajate să coopereze între ele, cu organizaţiile interguvernamentale corespunzătoare şi cu alte entităţi, după caz, pentru a dezvolta şi menţine capacitatea globală, regională şi naţională de gestionare a deşeurilor de mercur într-o manieră conformă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare. Articolul 12Situri contaminate 1. Fiecare parte se va strădui să elaboreze strategii corespunzătoare pentru identificarea şi evaluarea siturilor contaminate cu mercur sau compuşi de mercur. 2. Orice acţiuni de a reduce riscurile prezentate de astfel de situri vor fi efectuate în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare, incluzând, dacă este cazul, o evaluare a riscurilor asupra sănătăţii umane şi a mediului din cauza mercurului sau a compuşilor de mercur pe care acestea le conţin. 3. Conferinţa părţilor va adopta ghidul cu privire la gestionarea siturilor contaminate, care pot include metode şi abordări pentru: (a) identificarea şi caracterizarea sitului; (b) implicarea publicului; (c) evaluarea riscului asupra sănătăţii umane şi a mediului; (d) opţiuni de gestionare a riscurilor prezentate de siturile contaminate; (e) evaluarea beneficiilor şi costurilor; şi (f) validarea rezultatelor. 4. Părţile sunt încurajate să coopereze în dezvoltarea strategiilor şi implementarea activităţilor pentru identificare, evaluare, prioritizare, gestionare şi, după caz, remediere a siturilor contaminate. Articolul 13Resursele financiare şi mecanism 1. Fiecare parte se obligă să furnizeze, în limita posibilităţilor sale, resursele în vederea realizării acelor activităţi naţionale care sunt destinate să implementeze această convenţie, în conformitate cu politicile sale naţionale, priorităţile, planurile şi programele. Astfel de resurse pot include fonduri naţionale prin politici relevante, dezvoltare de strategii şi bugete naţionale, fonduri bilaterale şi multilaterale, precum şi implicarea sectorului privat. 2. Eficienţa generală a implementării acestei convenţii prin dezvoltarea părţilor cu economii în curs de dezvoltare va fi conexată unei implementări eficiente a acestui articol. 3. Sursele multilaterale, regionale şi bilaterale de asistenţă financiară şi tehnică, precum şi întărirea capacităţii instituţionale şi transferul de tehnologie puse în sprijinul ţărilor în curs de dezvoltare sunt încurajate, în regim de urgenţă, pentru a îmbunătăţi şi a creşte activităţile cu privire la gestionarea mercurului a acestor ţări ce sunt părţi în implementarea acestei convenţii, referitor la resursele financiare, asistenţa tehnică şi transferul de tehnologie. 4. Părţile, în acţiunile lor cu privire la finanţare, vor ţine seama, în special de nevoile specifice şi de circumstanţele speciale ale părţilor, care sunt state formate din insule mici în curs de dezvoltare sau ţări mai puţin dezvoltate. 5. Un mecanism pentru prevederile financiare adecvate, predictive şi oportune este definit mai jos. Mecanismul trebuie să sprijine părţile în curs de dezvoltare şi părţile cu economii în tranziţie în implementarea obligaţiilor lor, conform acestei convenţii. 6. Mecanismul va include: (a) Fondul Global de Mediu şi (b) un program internaţional specific ce sprijină consolidarea capacităţii instituţionale şi asistenţa tehnică. 7. Fondul Global de Mediu va furniza noi resurse financiare, adecvate, predictibile şi oportune care să asigure costurile pentru sprijinirea implementării acestei convenţii, aşa cum a fost adoptată de către Conferinţa părţilor. În scopul acestei convenţii, Fondul Global de Mediu va fi operat şi gestionat sub îndrumarea Conferinţei părţilor. Conferinţa părţilor va furniza ghiduri pentru strategiile generale, politicile, priorităţile programului şi eligibilităţii accesării şi utilizării resurselor financiare. În plus, Conferinţa părţilor va furniza ghiduri privind lista ce indică categoriile de activităţi ce pot primi sprijin de la Fondul Global de Mediu. Fondul Global de Mediu va furniza resurse pentru a acoperi costurile incrementale ale beneficiilor globale ce sunt în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului în vigoare, precum şi costurile totale agreate ale unor activităţi precursoare. 8. În furnizarea resurselor pentru o activitate, Fondul Global de Mediu va lua în considerare potenţialele reduceri ale mercurului pentru o activitate propusă în concordanţă cu costurile sale. 9. În scopul acestei convenţii, programul prevăzut în paragraful 6 litera (b) va fi operat şi gestionat sub îndrumarea Conferinţei părţilor. Conferinţa părţilor va decide, la prima sa întrunire, instituţia gazdă a programului, care va trebui să fie o organizaţie existentă şi va furniza trimiteri la aceasta, inclusiv asupra valabilităţii sale. Toate părţile şi alte părţi interesate relevante sunt invitate să furnizeze resurse financiare programului, pe bază de voluntariat. 10. Conferinţa părţilor şi entităţile ce fac parte din mecanism vor agrea la prima întrunire a Conferinţei părţilor asupra aranjamentelor ce vor pune în aplicare paragrafele de mai sus. 11. Conferinţa părţilor va revizui, nu mai târziu de cea de-a treia sa reuniune, iar apoi, în mod regulat, nivelul de finanţare, ghidurile furnizate de către Conferinţa părţilor entităţilor încredinţate de a operaţionaliza mecanismul stabilit conform acestui articol şi eficacitatea acestora, abilitatea acestora de a aborda nevoile de schimbare a părţilor în curs de dezvoltare şi a părţilor cu economii în tranziţie. Va acţiona corespunzător pe baza unei astfel de revizuiri, pentru a îmbunătăţi eficienţa mecanismului. 12. Toate părţile, prin capacităţile lor, sunt invitate să contribuie la mecanism. Mecanismul va încuraja furnizarea de resurse din alte surse, inclusiv din sectorul privat şi va căuta să ridice nivelul acestor resurse din activităţile pe care le sprijină. Articolul 14Întărirea capacităţii instituţionale, asistenţa tehnică şi transferul de tehnologie 1. Părţile vor coopera pentru a furniza, în limita capacităţilor lor corespunzătoare, o întărire a capacităţii instituţionale, oportune şi corespunzătoare, în special părţilor care sunt ţări mai puţin dezvoltate sau state cu insule mici în curs de dezvoltare şi părţilor cu economii în tranziţie pentru a le sprijini în implementarea obligaţiilor lor, conform prezentei convenţii. 2. Întărirea capacităţii instituţionale şi asistenţa tehnică în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) pot fi furnizate prin aranjamente regionale, subregionale şi naţionale, inclusiv centre regionale şi subregionale existente, prin alte mijloace multilaterale şi bilaterale, precum şi prin parteneriate, inclusiv parteneriate care implică sectorul privat. Cooperarea şi coordonarea cu alte acorduri multilaterale de mediu din domeniul chimicalelor şi deşeurilor vor trebui căutate pentru a spori eficienţa asistenţei tehnice şi realizarea acesteia. 3. Părţile-ţări dezvoltate şi alte părţi, după capacitatea lor, vor promova şi facilita, sprijinite de către sectorul privat şi alte părţi interesate relevante, dezvoltarea, transferul, distribuirea şi accesul la tehnologiile alternative ce sunt în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului recente către părţile-ţări în curs de dezvoltare, în special ţări mai puţin dezvoltate şi statelor insule mici în curs de dezvoltare, şi părţilor cu economii în tranziţie pentru a întări capacitatea lor de a implementa eficient această convenţie. 4. Conferinţa părţilor, prin cea de a doua reuniune a sa, iar apoi în mod regulat şi ţinând cont de notificările şi rapoartele de la părţi, conform articolului 21, şi informaţiile furnizate de alte părţi interesate, va: (a) lua în considerare informaţiile cu privire la iniţiativele existente şi progresul făcut referitor la tehnologii alternative; (b) lua în considerare nevoile părţilor, în special ale părţilor-ţări în curs de dezvoltare pentru tehnologii alternative; şi (c) identifica provocările experimentate de către părţi, în special ţările în curs de dezvoltare, în transferul de tehnologie. 5. Conferinţa părţilor va face recomandări cu privire la cum ar putea fi îmbunătăţit în continuare, conform acestui articol, modul de întărire a capacităţii instituţionale, asistenţă tehnică şi de transfer de tehnologie. Articolul 15Implementarea şi Comitetul de implementare 1. Un mecanism, incluzând un comitet ca organism subsidiar al Conferinţei părţilor, este stabilit prin prezenta pentru a promova implementarea şi revizuirea conformităţii cu toate prevederile acestei convenţii. Mecanismul, inclusiv Comitetul, va facilita şi va acorda atenţie specială capabilităţilor şi circumstanţelor naţionale respective ale părţilor. 2. Comitetul va promova implementarea şi revizuirea conformităţii tuturor dispoziţiilor acestei convenţii. Comitetul va examina atât problemele individuale, cât şi sistemice de conformare şi va face recomandări, după caz, către Conferinţa părţilor. 3. Comitetul este format din 15 membri, numiţi de către părţi şi aleşi de Conferinţa părţilor, cu respectarea cuvenită echitabilităţii reprezentării geografice, bazată pe cele cinci regiuni ale Organizaţiei Naţiunilor Unite; primii membri vor fi aleşi în cadrul primei reuniuni a Conferinţei părţilor şi, ulterior, în conformitate cu normele de procedură aprobate de Conferinţa părţilor în conformitate cu paragraful 5; membrii comitetului vor avea competenţă într-un domeniu relevant acestei convenţii şi vor asigura un echilibru adecvat de expertiză. 4. Comitetul poate examina probleme pe baza: (a) solicitărilor scrise de la orice parte cu privire la propria conformitate; (b) rapoartelor naţionale în conformitate cu articolul 21; şi (c) cererilor de la Conferinţa părţilor. 5. Comitetul va elabora propriile reguli de procedură, care vor fi supuse aprobării celei de-a doua reuniuni a Conferinţei părţilor; Conferinţa părţilor poate adopta termeni suplimentari de referinţă pentru Comitet. 6. Comitetul va face orice eforturi pentru a adopta recomandările sale prin consens. Dacă toate eforturile în vederea consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la niciun consens, ca o ultimă măsură, astfel de recomandări vor fi adoptate printr-un vot al unei majorităţi de trei pătrimi din membrii prezenţi şi votanţi pe baza unui cvorum de două treimi din membri. Articolul 16Aspecte cu privire la sănătate 1. Părţile sunt încurajate să: (a) promoveze elaborarea şi implementarea strategiilor şi programelor de identificare şi protejare a populaţiilor la risc, populaţiilor deosebit de vulnerabile şi care pot include adoptarea ghidurilor ştiinţifice referitoare la sănătate cu privire la expunerea la mercur şi compuşi de mercur, stabilind obiective pentru reducerea expunerii la mercur, dacă este cazul, şi educarea publică, cu participarea sectoarelor de sănătate publică şi a altor sectoare implicate; (b) promovarea dezvoltării şi implementării programelor ştiinţifice educaţionale şi preventive asupra expunerii ocupaţionale cu mercur şi compuşi de mercur; (c) promovarea serviciilor de asistenţă de sănătate corespunzătoare pentru prevenirea, tratamentul şi grija pentru populaţiile afectate de expunerea la mercur sau compuşi de mercur; şi (d) stabilirea şi întărirea, după caz, a capacităţilor instituţionale şi profesionale de sănătate pentru prevenire, diagnosticare, tratament şi monitorizare a riscurilor de sănătate în legătură cu expunerea la mercur şi compuşi cu mercur. 2. Conferinţa părţilor, considerând aspectele şi activităţile referitoare la sănătate, va: (a) consulta şi colabora cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz; şi (b) promovarea, cooperarea şi schimbul de informaţii cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz. Articolul 17Schimbul de informaţii 1. Fiecare parte va facilita schimbul de: (a) informaţii ştiinţifice, tehnice, economice şi juridice referitoare la mercur şi compuşii mercurului, inclusiv informaţii toxicologice, ecotoxicologice şi de securitate; (b) informaţii privind reducerea sau eliminarea producţiei, utilizării comerţului, emisiilor şi evacuărilor de mercur şi compuşi de mercur; (c) informaţii cu privire la alternative tehnice şi economice viabile pentru:

(d) informaţii epidemiologice cu privire la impacturile asupra sănătăţii asociate cu expunerea la mercur şi compuşi de mercur, în strânsă cooperare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte organizaţii relevante, după caz. 2. Părţile pot face schimb de informaţii menţionate la alineatul (1) direct, prin intermediul Secretariatului, sau în cooperare cu alte organizaţii relevante, inclusiv secretariatelor convenţiilor substanţelor chimice şi a deşeurilor, după caz. 3. Secretariatul va facilita cooperarea în schimbul de informaţii la care se referă acest articol, precum şi cu organizaţii relevante, inclusiv secretariatele acordurilor multilaterale de mediu şi alte iniţiative internaţionale. Pe lângă informaţii de la părţi, aceste informaţii trebuie să includă informaţii de la organizaţii interguvernamentale şi nonguvernamentale cu experienţă în domeniul gestionării mercurului şi de la instituţiile naţionale şi internaţionale cu o astfel de experienţă. 4. Fiecare parte va desemna un punct focal naţional pentru schimbul de informaţii conform acestei convenţii, inclusiv cu privire la acordul părţilor importatoare în temeiul articolului 3. 5. În sensul prezentei convenţii, informaţiile privind sănătatea şi siguranţa oamenilor şi a mediului nu sunt considerate confidenţiale. Părţile care fac schimb de alte informaţii în conformitate cu prezenta convenţie vor proteja acele informaţii confidenţiale, convenind reciproc acest aspect. Articolul 18Informaţii publice, conştientizare şi educaţie 1. Fiecare parte, conform capacităţilor sale, va promova şi facilita: (a) furnizarea informaţiilor disponibile către public despre:

(b) educaţia, formarea profesională şi conştientizarea publicului cu privire la efectele expunerii la mercur şi compuşi ai mercurului asupra sănătăţii umane şi a mediului în colaborare cu organizaţii relevante interguvernamentale şi nonguvernamentale, precum şi populaţiilor vulnerabile, după caz. 2. Fiecare parte va utiliza mecanismele existente şi va lua în considerare dezvoltarea mecanismelor, ca emisiile poluante şi registrele de transfer, după caz, pentru colectarea şi diseminarea informaţiilor despre estimările cantităţilor proprii anuale de mercur şi compuşi de mercur ce sunt emise, evacuate şi eliminate prin activităţile umane. Articolul 19Cercetare, dezvoltare şi monitorizare 1. Luând în considerare circumstanţele respective, părţile depun eforturi să coopereze pentru a dezvolta şi îmbunătăţi capacităţile lor privind: (a) inventarele utilizării, consumului, emisiilor şi evacuărilor în apa şi în sol a mercurului şi compuşilor de mercur; (b) modelarea şi monitorizarea geografică reprezentativă a nivelurilor mercurului şi compuşilor mercurului pentru populaţia vulnerabilă şi în mediul ambiental, inclusiv mediul biotic, precum peştii, mamiferele marine, ţestoasele marine şi păsările, precum şi colaborarea în colectarea şi schimbul de probe relevante şi corespunzătoare; (c) evaluările impactului mercurului şi compuşilor mercurului asupra sănătăţii umane şi mediului, pe lângă impactul social, economic şi cultural, în special pentru populaţiile vulnerabile; (d) metodologii armonizate pentru activităţile întreprinse în conformitate cu literele (a), (b) şi (c); (e) informaţii despre ciclul ambiental, transport (inclusiv transportul pe distanţă lungă şi depozitarea), transformarea şi comportarea mercurului şi compuşilor de mercur într-o serie de ecosisteme, luând în considerare distincţia corespunzătoare dintre emisiile antropice şi naturale şi evacuările de mercur şi de remobilizare a mercurului din depunerea istorică; (f) informaţii despre comercializarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi produse cu adaos de mercur; şi (g) informaţii şi cercetări privind disponibilitatea tehnică şi economică a produselor fără mercur, a proceselor, precum şi a celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu pentru reducerea şi monitorizarea emisiilor mercurului şi compuşilor de mercur. 2. Dacă este cazul, părţile ar trebui să se bazeze pe reţelele de monitorizare şi pe programele de cercetare existente în desfăşurarea activităţilor identificate în alineatul (1). Articolul 20Planurile de implementare 1. Fiecare parte poate, ca urmare a unei evaluări iniţiale, să dezvolte şi să execute un plan de implementare, ţinând cont de circumstanţele sale interne, pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta convenţie. Orice astfel de plan trebuie să fie transmis Secretariatului, de îndată ce acesta a fost dezvoltat. 2. Fiecare parte poate revizui şi actualiza planul său de punere în aplicare, ţinând cont de circumstanţele sale interne, de ghidurile Conferinţei părţilor şi alte orientări relevante. 3. Părţile trebuie, în elaborarea planului de la punctele 1 şi 2, să consulte părţile interesate naţionale pentru a facilita dezvoltarea, implementarea, revizuirea şi actualizarea planurilor lor de implementare. 4. Părţile se pot, de asemenea, coordona cu planuri regionale, pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei convenţii. Articolul 21Raportare 1. Fiecare parte va raporta la Conferinţa părţilor, prin intermediul Secretariatului, măsurile luate pentru a pune în aplicare dispoziţiile prezentei convenţii şi eficacitatea acestor măsuri şi a posibilelor provocări în atingerea obiectivelor Convenţiei. 2. Fiecare parte trebuie să includă în raportarea sa informaţiile aşa cum este solicitat în articolele 3, 5, 7, 8 şi 9 din prezenta convenţie. 3. Conferinţa părţilor, la prima sa reuniune, va decide calendarul şi formatul de raportare ce trebuie urmat de către părţi, ţinând cont de necesitatea de coordonare a raportării cu alte convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile. Articolul 22Evaluarea eficacităţii 1. Conferinţa părţilor va evalua eficienţa prezentei convenţii, începând nu mai târziu de şase ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei şi periodic după aceea la intervale stabilite de aceasta. 2. Pentru a facilita evaluarea, Conferinţa părţilor, la prima sa reuniune, iniţiază proceduri pentru a colecta date comparabile de monitorizare privind prezenţa şi mişcarea mercurului şi compuşilor de mercur în mediu, precum şi tendinţele în nivelurile de mercur şi compuşi de mercur observate în mediul biotic şi la populaţiile vulnerabile. 3. Evaluarea se realizează pe baza informaţiilor ştiinţifice, ecologice, tehnice, financiare şi economice disponibile, incluzând: (a) rapoarte şi alte informaţii de monitorizare puse la dispoziţia Conferinţei părţilor în conformitate cu alineatul (2); (b) rapoartele prezentate în temeiul articolului 21; (c) informaţiile şi recomandările furnizate în conformitate cu articolul 15; şi (d) rapoarte şi alte informaţii relevante privind punerea în aplicare a asistenţei financiare, transferul de tehnologie şi măsurilor de întărire a capacităţii instituţionale în temeiul prezentei convenţii. Articolul 23Conferinţa părţilor 1. Conferinţa părţilor se instituie prin prezenta. 2. Prima reuniune a Conferinţei părţilor va fi convocată de către directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. După aceea, reuniunile ordinare ale Conferinţei părţilor vor avea loc la intervale regulate stabilite de Conferinţă. 3. Reuniunile extraordinare ale Conferinţei părţilor se organizează ori de câte ori sunt considerate necesare de către Conferinţă sau la cererea scrisă a oricărei părţi, cu condiţia ca, în termen de şase luni de la cererea comunicată părţilor de către Secretariat, să fie susţinută de cel puţin o treime din părţi. 4. Conferinţa părţilor, la prima reuniune, trebuie să agreeze prin consens şi să adopte regulile de procedură şi regulile financiare, pentru Conferinţă şi pentru orice organisme subsidiare ale Conferinţei, precum şi dispoziţiile financiare care reglementează funcţionarea Secretariatului. 5. Permanent, Conferinţa părţilor va revizui şi evalua aplicarea prezentei convenţii. Va avea funcţiile atribuite ei prin prezenta convenţie şi, în acest scop, trebuie să: (a) stabilească organisme subsidiare pe care le consideră necesare pentru implementarea prezentei convenţii; (b) coopereze, dacă este cazul, cu organizaţiile internaţionale competente şi organismele interguvernamentale şi nonguvernamentale; (c) revizuiască în mod regulat informaţiile transmise ei şi Secretariatului, în temeiul articolului 21; (d) ia în considerare recomandările înaintate către ea de Comitetul de implementare şi conformare; (e) ia în considerare şi să întreprindă orice acţiune suplimentară ce poate fi solicitată pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenţii; şi (f) revizuiască anexele A şi B în conformitate cu articolele 4 şi 5. 6. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia pentru Energie Atomică, precum şi orice stat care nu este parte la prezenta convenţie pot fi reprezentate la reuniuni ale Conferinţei părţilor ca observatori. Orice organism sau agenţie, fie naţional(ă) ori internaţional(ă), guvernamental(ă) sau nonguvernamental(ă), care este calificat(ă) în domeniile reglementate de prezenta convenţie şi a informat Secretariatul asupra dorinţei de a participa la o reuniune a Conferinţei părţilor ca observator, poate fi admis(ă) numai dacă cel puţin o treime din părţile prezente acceptă. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi subiectul regulilor de procedură adoptate de Conferinţa părţilor. Articolul 24Secretariatul 1. Un Secretariat se instituie după cum urmează. 2. Funcţiile Secretariatului vor fi: (a) să facă aranjamente pentru reuniuni ale Conferinţei părţilor şi organismelor sale subsidiare şi să le ofere serviciile necesare; (b) de a facilita asistenţa părţilor, în special a celor în curs de dezvoltare şi părţilor cu economie în tranziţie, la cerere, în vederea implementării prezentei convenţii; (c) pentru a se coordona, după caz, cu secretariatele organismelor internaţionale relevante, în special ale altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile; (d) să asiste părţile în schimbul de informaţii legate de implementarea prezentei convenţii; (e) pentru a pregăti şi pune la dispoziţia părţilor rapoartele periodice pe baza informaţiilor primite în temeiul articolelor 15 şi 21 şi a altor informaţii disponibile; (f) pentru a intra, sub îndrumarea generală a Conferinţei părţilor, în astfel de aranjamente administrative şi contractuale ce pot fi necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor sale; şi (g) să efectueze celelalte funcţii secretariale specificate în această convenţie şi alte astfel de funcţii ce pot fi stabilite de Conferinţa părţilor. 3. Funcţiile Secretariatului pentru prezenta convenţie se realizează de către directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, cu excepţia cazului când Conferinţa părţilor decide cu o majoritate de trei pătrimi din părţile prezente şi votante să încredinţeze funcţiile Secretariatului către una sau mai multe alte organizaţii internaţionale . 4. Conferinţa părţilor, în consultare cu organismele internaţionale relevante, poate stabili o cooperare şi coordonarea îmbunătăţită între secretariatul său şi secretariatele altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile. Conferinţa părţilor, în consultare cu organismele internaţionale corespunzătoare, poate furniza orientări suplimentare pe această temă. Articolul 25Soluţionarea litigiilor 1. Părţile vor încerca să soluţioneze orice litigiu privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii prin negociere sau alte mijloace amiabile la alegerea lor. 2. La ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la această convenţie sau în orice moment ulterior, o parte, care nu este o organizaţie de integrare economică regională, poate declara într-un instrument scris transmis depozitarului că, cu privire la orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, recunoaşte unul sau ambele din următoarele mijloace de soluţionare a litigiilor ca obligatorie în legătură cu orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie: (a) arbitraj conform procedurii stabilite în partea I din anexa E; (b) prezentarea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie. 3. O parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie cu un efect faţă de arbitraj în conformitate cu alineatul 2. 4. O declaraţie făcută în conformitate cu alineatul 2 sau 3 va rămâne în vigoare până când acesta expiră în conformitate cu termenii săi sau într-un termen de până la trei luni de când notificarea scrisă a retragerii sale a fost depusă la depozitar. 5. Expirarea unei declaraţii, unei notificări de revocare sau a unei noi declaraţii nu afectează în niciun fel procedura în aşteptarea unui arbitraj al Tribunalului sau Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile în litigiu cad altfel de acord. 6. În cazul în care părţile în litigiu nu au acceptat aceleaşi mijloace de stabilire a litigiilor în conformitate cu alineatul 2 sau 3 şi dacă acestea nu au fost capabile de a soluţiona disputa lor prin intermediul mijloacelor menţionate în alineatul (1) în termen de douăsprezece luni de la notificarea unei părţi către alta că există un litigiu între ele, plângerea se depune la o comisie de conciliere, la cererea oricărei părţi în litigiu. Procedura stabilită în partea II din anexa E se aplică concilierii prevăzute în prezentul articol. Articolul 26Modificarea Convenţiei 1. Modificarea prezentei convenţii poate fi propusă de orice parte. 2. Modificările prezentei convenţii se adoptă la o reuniune a Conferinţei părţilor. Textul oricărei modificări propuse se comunică părţilor de către secretariat cu cel puţin şase luni înainte de reuniunea la care se propune adoptarea. Secretariatul va comunica, de asemenea, depozitarului propunerea de modificare a semnatarilor la această convenţie pentru informare. 3. Părţile vor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord asupra oricărei modificări propuse la prezenta convenţie prin consens. Dacă au fost epuizate toate eforturile pentru consens şi nu se ajunge la niciun acord, modificarea va fi adoptată în ultima instanţă printr-un vot al unei majorităţi formate din trei pătrimi dintre părţile prezente şi votante la întrunire. 4. O modificare adoptată este comunicată de către depozitar tuturor părţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare. 5. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea unei modificări este notificată depozitarului, în scris. O modificare adoptată în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare pentru părţile care l-au consimţit într-a nouăzecea zi după data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de cel puţin trei sferturi din părţile care au fost părţi la convenţie în momentul la care modificarea a fost adoptată. Ulterior, modificarea intră în vigoare pentru orice altă parte a nouăzecea zi de la data la care această parte depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare a modificării. Articolul 27Adoptarea şi modificarea anexelor 1. Anexele prezentei convenţii formează parte integrantă din aceasta şi, cu excepţia cazului în care este stipulat în mod expres altfel, o trimitere la prezenta convenţie constituie în acelaşi timp o trimitere către oricare dintre anexele sale. 2. Orice anexe suplimentare adoptate după intrarea în vigoare a prezentei convenţii se limitează la chestiuni procedurale, ştiinţifice, tehnice sau administrative. 3. Următoarea procedură se aplică pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenţie: (a) anexele suplimentare trebuie propuse şi adoptate conform procedurii prevăzute la alineatele 1-3 ale articolului 26; (b) orice parte aflată în imposibilitatea de a accepta o anexă suplimentară notifică depozitarul, în scris, în termen de un an de la data comunicării de către depozitar a adoptării unei astfel de anexe. Depozitarul, fără întârziere, notifică toate părţile cu privire la orice notificare primită. O parte poate, în orice moment, să notifice depozitarul, în scris, că aceasta îşi retrage o notificare anterioară a neacceptării pentru o anexă suplimentară şi anexa va intra în vigoare apoi pentru acea parte sub rezerva literei (c); şi (c) la expirarea unui an de la data comunicării de către depozitar a adoptării unei anexe suplimentare, anexa va intra în vigoare pentru toate părţile care nu au prezentat o notificare de neacceptare în conformitate cu dispoziţiile de la litera (b). 4. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a modificărilor anexelor prezentei convenţii se supun aceloraşi proceduri ca şi cele pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare ale Convenţiei, cu excepţia faptului că o modificare a unei anexe nu va intra în vigoare pentru orice parte care a făcut o declaraţie cu privire la modificarea anexelor în conformitate cu alineatul (5) al articolului 30, caz în care orice astfel de modificare va intra în vigoare pentru o astfel de parte în a nouăzecea zi după data la care a fost depus la depozitar instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare a unei asemenea modificări. 5. Dacă o anexă suplimentară sau o modificare a unei anexe este legată de o modificare a prezentei convenţii, anexa adiţională sau modificarea nu va intra în vigoare, până în momentul în care modificarea Convenţiei nu va intra în vigoare. Articolul 28Dreptul de vot 1. Fiecare parte la prezenta convenţie va avea un vot, cu excepţia celor prevăzute la alineatul (2). 2. O organizaţie de integrare economică regională, pentru problemele din competenţa sa, îşi exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egale cu numărul de state membre care sunt parte la prezenta convenţie. O astfel de organizaţie nu îşi exercită dreptul de vot, dacă oricare dintre statele sale membre îşi exercită dreptul de vot şi viceversa. Articolul 29Semnătura Prezenta convenţie se deschide pentru semnare de către toate statele şi organizaţiile regionale de integrare economică la Kumamoto, Japonia, în perioada 10-11 octombrie 2013 şi, ulterior, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York până la 9 octombrie 2014. Articolul 30Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare 1. Prezenta convenţie se supune ratificării, acceptării sau aprobării de către statele şi organizaţiile regionale de integrare economică. Va fi deschisă pentru aderarea statelor şi organizaţiilor regionale de integrare economică din ziua următoare datei la care Convenţia este închisă pentru semnare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la depozitar. 2. Orice organizaţie regională de integrare economică care devine parte la prezenta convenţie fără ca niciuna din statele sale membre să fie parte va fi obligată să respecte toate obligaţiile prevăzute de Convenţie. În cazul acestor organizaţii, una sau mai multe state membre parte ale prezentei convenţii vor decide în legătură cu responsabilităţile lor respective pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în conformitate cu Convenţia. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu au dreptul să exercite drepturi concomitent, în conformitate cu Convenţia. 3. În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice parte poate declara că organizaţia de integrare economică regională trebuie să declare măsura competenţei sale în domenii reglementate de prezenta convenţie. Orice astfel de organizaţie va informa depozitarul, care la rândul său informează părţile despre orice modificare relevantă a extinderii competenţei sale. 4. Fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională este încurajat să transmită secretariatului în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Convenţie informaţii privind măsurile sale de punere în aplicare a Convenţiei. 5. În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice parte poate să declare că orice amendament la o anexă intră în vigoare numai după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la aceasta. Articolul 31Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regională care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenţie ori aderă la aceasta, după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către un astfel de stat ori organizaţie regională de integrare economică a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 3. În sensul alineatelor 1 şi 2, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economică regională trebuie să nu fie considerată ca suplimentară faţă de cele depuse de statele membre ale organizaţiei. Articolul 32Rezervări Nicio rezervă nu poate fi făcută la prezenta convenţie. Articolul 33Retragerea 1. În orice moment după 3 ani de la data la care prezenta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte se poate retrage din Convenţie trimiţând o notificare scrisă depozitarului. 2. Orice retragere intră în vigoare după expirarea unui an de la data primirii de către depozitar a notificării de retragere sau la o dată ulterioară, astfel cum poate fi specificată în notificarea de retragere. Articolul 34Depozitar Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul prezentei convenţii. Articolul 35Texte autentice Originalul prezentei convenţii, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt deopotrivă autentice, se depun la depozitar. Drept care subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Adoptată la Kumamoto, Japonia, în această a zecea zi a lunii octombrie, două mii şi treisprezece. ANEXA AProduse cu adaos de mercur Următoarele produse sunt excluse din prezenta anexă: a)produsele esenţiale folosite pentru protecţie civilă şi militară; b)produse pentru cercetare, calibrare a instrumentelor, pentru utilizare ca standard de referinţă; c)în cazul în care nicio altă alternativă de înlocuire fără mercur fezabilă nu este disponibilă, comutatoare şi relee, lămpi fluorescente cu catod rece şi lămpi fluorescente cu electrod exterior (CCFL şi EEFL) pentru afişaje electronice şi dispozitive de măsurare; d)produsele folosite în practicile tradiţionale sau religioase; şi e)vaccinuri care conţin tiomersal drept conservanţi.Partea I: Produse sub rezerva articolului 4 alineatul (1)

¹⁾ Intenţia nu este de a include cosmetice, săpunuri sau creme cu contaminare cu mercur. Partea II: Produsele care fac obiectul articolului 4 alineatul 3

ANEXA BProcesele de fabricaţie în care sunt utilizaţi mercurul sau compuşii mercurului Partea I: Procesele care fac obiectul articolului 5 alineatul (2)

Partea II: Procese care fac obiectul articolului 5 alineatul (3)

ANEXA CExploatările miniere artizanale şi la scară mică Planurile de acţiune naţionale
(1) Fiecare parte care este sub rezerva dispoziţiilor articolului 7 alineatul (3) va include în planul său naţional de acţiune:(a) obiectivele naţionale şi ţintele de reducere; (b) acţiuni pentru a elimina:

(c) paşi pentru facilitarea oficializării sau reglementării sectorului artizanal şi la scară mică a exploatărilor miniere de aur; (d) estimările de bază privind cantităţile de mercur folosit şi practicile utilizate în exploatările miniere artizanale şi la scară mică şi în procesările din teritoriul său; (e) strategii pentru promovarea reducerii emisiilor şi degajărilor, precum şi expunerea la mercur în procesele de minerit artizanale şi la scară mică şi de prelucrare, inclusiv metodele fără mercur; (f) strategii pentru gestionarea comerţului şi prevenirea deturnării mercurului şi compuşilor de mercur atât din surse externe, cât şi interne pentru a fi utilizate în exploatările miniere artizanale şi la scară mică şi a prelucrării acestuia; (g) strategii care implică părţile interesate în punerea în aplicare şi dezvoltarea continuă a Planului naţional de acţiune; (h) o strategie de sănătate publică privind expunerea la mercur a minerilor şi comunităţilor acestora, din exploatările miniere artizanale şi la scară mică. O astfel de strategie trebuie să includă, inter alia, colectarea datelor medicale, de educare a lucrătorilor din sănătate şi de sensibilizare şi prevenire prin unităţile de sănătate; (i) strategii de prevenire cu privire la expunerea populaţiile vulnerabile, în special a copiilor şi femeilor de vârstă aptă procreării, în special femeile gravide, la mercurul folosit în exploatările miniere artizanale şi la scară mică; (j) strategii pentru furnizarea de informaţii despre minele de aur artizanale şi la scară mică, precum şi despre comunităţile afectate; şi (k) un program pentru punerea în aplicare a Planului naţional de acţiune. 2. Fiecare parte poate include în planul său naţional de acţiune strategii suplimentare pentru atingerea obiectivelor sale, inclusiv utilizarea sau introducerea de standarde pentru exploatările miniere artizanale fără mercur şi la scară mică, şi mecanismelor de piaţă sau de instrumente de marketing. ANEXA DListă a surselor punctuale de emisii de mercur şi compuşi de mercur în atmosferă Categorii de surse punctuale:

– centralele electrice cu cărbune;

– cazane industriale cu cărbune;

– procesele de topire şi forjare utilizate în producţia de metale neferoase¹⁾;¹) În sensul prezentei anexe, „metale neferoase“ se referă la plumb, zinc, cupru şi aur industrial.

– instalaţii de incinerare a deşeurilor;

– fabrici de producţie a cimentului dur. ANEXA EProcedurile de arbitraj şi conciliere Partea I: Procedura de arbitraj Procedura de arbitraj, în sensul alineatului 2 (a) şi al articolului 25 din prezenta convenţie, va fi după cum urmează: Articolul 11. O parte poate iniţia recurgerea la arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta convenţie prin notificare scrisă adresată celeilalte părţi sau părţilor în litigiu. Notificarea trebuie însoţită de o declaraţie a creanţei, precum şi de orice alte documente justificative. O astfel de notificare este obiectul de arbitraj de stat şi include, în special, articolele din această convenţie, interpretarea sau aplicarea relevantă a acestora. 2. Partea reclamantă notifică secretariatului faptul că se referă la un litigiu de arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta convenţie. Notificarea trebuie însoţită de o notificare scrisă din partea reclamantului, declaraţia creanţei, precum şi documentele justificative prevăzute la alineatul 1 de mai sus. Secretariatul transmite informaţiile astfel primite către toate părţile. Articolul 21. În cazul în care un diferend este menţionat de arbitraj conform articolului 1 de mai sus, se stabileşte un tribunal de arbitraj. Acesta va fi format din trei membri. 2. Fiecare parte la litigiu desemnează un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiţi desemnează de comun acord al treilea arbitru, care trebuie să fie preşedintele tribunalului. În litigiile dintre mai mult de două părţi, părţile cu acelaşi interes desemnează un arbitru de comun acord. Preşedintele tribunalului nu trebuie să fie cetăţean al uneia dintre părţile aflate în litigiu, nu va avea locul de reşedinţă pe teritoriul părţilor, nu va fi angajat de către oricare dintre ele, şi nici nu a ocupat niciodată orice altă funcţie de acest gen. 3. Orice post vacant se completează în modul prevăzut pentru numirea iniţială. Articolul 31. În cazul în care una dintre părţile în litigiu nu desemnează un arbitru în termen de două luni de la data la care partea respondentă primeşte notificarea de arbitraj, cealaltă parte poate informa Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va face desemnarea în termenul suplimentar de două luni. 2. În cazul în care preşedintele Tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în termen de două luni de la data numirii celui de-al doilea arbitru, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea uneia dintre părţi, desemnează preşedintele în termen de două luni suplimentare. Articolul 4Tribunalul de arbitraj ia deciziile sale în conformitate cu prevederile acestei convenţii şi ale dreptului Internaţional. Articolul 5Cu excepţia cazului în care părţile aflate in litigiu cad altfel de acord, tribunalul de arbitraj va stabili propriile norme de procedură. Articolul 6Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre părţile în litigiu, poate recomanda măsuri esenţiale interimare de protecţie. Articolul 7Părţile în litigiu trebuie să faciliteze conlucrarea cu tribunalul de arbitraj şi, în special, utilizând toate mijloacele la dispoziţie: (a) vor furniza toate documentele relevante, informaţiile şi facilităţile; şi (b) vor permite acestuia, atunci când este necesar, să apeleze la martori sau experţi şi să primească dovada lor. Articolul 8Părţile în litigiu şi arbitrii sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii sau oricăror documente pe care le primesc în timpul procedurilor tribunalului de arbitraj. Articolul 9Cu excepţia cazului în care tribunalul de arbitraj determină altfel din cauza circumstanţelor speciale de caz, costurile tribunalului sunt suportate de părţile în litigiu în părţi egale. Tribunalul trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor costurilor sale şi trebuie să furnizeze o situaţie finală a costurilor către părţi. Articolul 10O parte care are un interes de natură juridică în obiectul litigiului care poate fi afectată de decizie poate interveni în cadrul procedurii, cu acordul tribunalului de arbitraj. Articolul 11Tribunalul de arbitraj poate asculta şi determina pretenţii care decurg direct din obiectul litigiului. Articolul 12Deciziile tribunalului de arbitraj, atât pe procedură, cât şi pe fond, se vor lua cu votul majorităţii membrilor săi. Articolul 131. În cazul în care una dintre părţile în litigiu nu apare înaintea tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte să îşi apere cazul, cealaltă parte poate solicita tribunalului să continue procedura şi să ia o decizie. Absenţa unei părţi sau eşecul unei părţi de a apăra cazul său nu va constitui o piedică pentru procedură. 2. Înainte de acordarea deciziei finale, tribunalul de arbitraj trebuie să se încredinţeze pe sine că plângerea este bine fondată de fapt şi de drept. Articolul 14Tribunalul de arbitraj va lua decizia finală în termen de cinci luni de la data la care aceasta este complet constituită, dacă nu consideră că este necesar să prelungească termenul-limită pentru o perioadă ce nu trebuie să depăşească mai mult de cinci luni. Articolul 15Decizia finală a tribunalului de arbitraj trebuie să se limiteze la obiectul litigiului şi să menţioneze motivele pe care se întemeiază. Acesta trebuie să conţină numele membrilor care au participat şi data deciziei finale. Orice membru al tribunalului poate ataşa o opinie separată sau divergentă de opinie la decizia finală. Articolul 16Decizia finală este obligatorie pentru părţile în litigiu. Interpretarea prezentei convenţii dată de decizia finală, de asemenea, este obligatorie pentru o parte care intervine în conformitate cu articolul 10 alineatul de mai sus, în măsura în care aceasta se referă la problemele pentru care această parte a intervenit. Decizia finală trebuie să fie fără drept de apel, dacă părţile în litigiu nu au convenit în prealabil pentru o procedură de apel. Articolul 17 Orice dezacord ce poate apărea cu privire la decizia finală în conformitate cu articolul 16 de mai sus, cu privire la interpretarea sau modul de implementare a deciziei finale, poate fi depus de oricare dintre ei la decizia tribunalului de arbitraj care a transmis-o. Partea II: Procedura de conciliere Procedura de conciliere în sensul articolului 25 din prezenta convenţie, alineatul (6), este după cum urmează: Articolul 1O cerere a unei părţi aflate într-un litigiu de a institui o comisie de conciliere în conformitate cu alineatul (6) al articolului 25 din prezenta convenţie va fi adresată în scris secretariatului, cu o copie către cealaltă parte sau celelalte părţi în litigiu. Secretariatul informează în consecinţă toate părţile. Articolul 21. Comisia de conciliere, dacă părţile aflate în litigiu nu cad altfel de acord, cuprinde trei membri, unul desemnat de fiecare parte în cauză şi un preşedinte ales în comun de membri. 2. În litigiile dintre mai mult de două părţi, părţile cu aceleaşi interese desemnează membrul lor din comisie, de comun acord. Articolul 3Dacă orice numire de către părţile în litigiu nu este făcută în termen de două luni de la data primirii de către secretariat a cererii scrise menţionate la articolul 1 de mai sus, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea oricărei părţi, face astfel numirea într-o perioadă suplimentară de două luni. Articolul 4În cazul în care preşedintele comisiei de conciliere nu a fost ales în termen de două luni de la numirea celui de al doilea membru al comisiei, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea oricărei părţi aflate în litigiu, desemnează preşedintele într-o perioadă suplimentară de două luni. Articolul 5Comisia de conciliere asistă părţile în litigiu în mod independent şi imparţial în încercarea lor de a ajunge la o rezolvare amiabilă. Articolul 61. Comisia de conciliere poate efectua procedura de conciliere într-un mod pe care îl consideră adecvat, luând în considerare pe deplin circumstanţele cazului şi opiniile părţilor în litigiu, inclusiv orice cerere pentru o rezolvare rapidă. Comisia îşi poate adopta propriul mod de procedură necesar, cu excepţia cazului în care părţile cad de comun acord altfel. 2. Comisia de conciliere poate, în orice moment în cursul procedurii, face propunerile sau recomandările pentru soluţionarea litigiului. Articolul 7Părţile în litigiu cooperează cu comisia de conciliere. În special vor depune eforturi pentru a se conforma cererilor comisiei de a prezenta materiale scrise, de a demonstra şi participa la şedinţe. Părţile şi membrii comisiei de conciliere sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii sau oricăror documente pe care le primesc confidenţial în timpul procedurii comisiei. Articolul 8Comisia de conciliere ia decizii cu votul majorităţii membrilor săi. Articolul 9Cu excepţia cazului în care disputa a fost deja rezolvată, comisia de conciliere va face un raport cu recomandări pentru rezolvarea litigiului nu mai târziu de douăsprezece luni de la procedura complet constituită, pe care părţile în litigiu o vor lua în considerare cu bună-credinţă. Articolul 10Orice dezacord cu privire la competenţa comisiei de conciliere de a lua în considerare o chestiune invocată este decisă de către comisie. Articolul 11Costurile comisiei de conciliere sunt suportate de părţile în litigiu în părţi egale, cu excepţia cazului în care acestea cad altfel de acord. Comisia va păstra o evidenţă a tuturor costurilor şi va transmite părţilor balanţa finală a acestor costuri.