DECIZIE   Nr. 525 din 25 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 89 din 26 ianuarie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Aktaa Mustafa Ghazwan in Dosarul nr. 42/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca asupra dispozitiilor legale criticate Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii. Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei jurisprudente, pune concluzii de respingere a exceptiei invocate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 42/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de inculpatul Aktaa Mustafa Ghazwan in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva Deciziei nr. 704 din 5 februarie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care a fost respinsa ca nefondata contestatia in anulare promovata de acelasi inculpat impotriva Deciziei nr. 1.001 din 27 aprilie 2003 a aceleiasi instante judecatoresti.
    In motivarea exceptiei, autorul s-a limitat doar la invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, fara a arata in mod concret care sunt criticile de neconstitutionalitate in raport cu art. 21 din Legea fundamentala.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori opineaza in sensul constitutionalitatii dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala in raport de prevederile art. 21, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) si art. 48 alin. (3) din Legea fundamentala, cu referire la art. 6, 13 si 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru considerentele expuse in deciziile nr. 261/2000 si nr. 171/2001 ale Curtii Constitutionale.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece ratiunea reglementarii contestatiei in anulare este aceea de a asigura remedierea erorilor ce s-ar putea strecura in activitatea instantelor judecatoresti. Aceasta trebuie folosita, ca toate caile extraordinare de atac, sub un strict control judecatoresc.
    Semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, invocat de autor in sustinerea exceptiei, este aceea ca nici o categorie sau grup social nu poate fi exclus de la exercitiul drepturilor procesuale prevazute de lege. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    Lipsa posibilitatii de a exercita o cale de atac impotriva incheierii de respingere in principiu a contestatiei in anulare nu este de natura sa prejudicieze accesul liber la justitie sau sa ingradeasca exercitiul acestui drept, in conditiile in care calea de atac a contestatiei in anulare poate fi promovata numai dupa ce subiectul procesual a exercitat toate caile ordinare de atac prevazute de lege (in cazurile aratate la art. 386 lit. a) - c) din Codul de procedura penala), partea beneficiind de toate gradele de jurisdictie prevazute de lege.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece liberul acces la justitie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare si extraordinare de atac, este competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile art. 126 alin. (2), precum si din cele ale art. 129 din Constitutie.
    Dispozitiile legale criticate nu contin norme contrare dreptului partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 21 din Constitutie privind "Accesul liber la justitie".
    Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala s-a pronuntat prin mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 99 din 6 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 19 aprilie 2003, si Decizia nr. 171 din 23 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 16 iulie 2001, respingand in mod constant exceptia de neconstitutionalitate.
    Astfel, cu privire la critica de neconstitutionalitate potrivit careia dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala incalca principiul liberului acces la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, Curtea a retinut ca in activitatea sa jurisdictionala anterioara a examinat semnificatia acestui principiu. Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat ca liberul acces la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare si extraordinare de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", precum si din cele ale art. 129 din Constitutie, conform carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    In considerentele acelorasi decizii s-a retinut ca semnificatia art. 21 din Constitutie, potrivit caruia accesul liber la justitie nu poate fi ingradit, este aceea ca nici o categorie sau grup social nu poate fi exclus de la exercitiul drepturilor procesuale prevazute de lege. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in acest caz, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala urmeaza a fi respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Aktaa Mustafa Ghazwan in Dosarul nr. 42/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru