Decizia Nr.941 din 13.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.438/111/2009 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.127D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instanţa de judecată solicită modificarea textului de lege criticat. În subsidiar, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia de lege criticată prevede soluţii juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.438/111/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată din oficiu, în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la decizia de concediere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece fac distincţie între „cei disponibilizaţi care au fost salariaţi ai serviciilor publice descentralizate ale administraţiei publice centrale şi locale şi cei disponibilizaţi foşti salariaţi ai societăţilor comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi finanţate din fonduri bugetare, extrabugetare, fără a exista o justificare obiectivă, rezonabilă, aceştia aflându-se în situaţii similare, angajaţi a căror finanţare se acordă din bugetul local sau central“. Mai arată că „distincţia făcută între salariaţi ai unităţilor aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare şi salariaţii încadraţi în societăţi publice descentralizate ale administraţiei publice centrale sau locale, deci ambele finanţate din bugetele locale, centrale, nu poate fi primită, fiind contrară art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolului nr. 12 la aceasta.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia „egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind permisă instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, în considerarea situaţiilor specifice în care acestea se află, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă.“Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece dreptul la plăţi compensatorii nu este un drept constituţional, iar stabilirea categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiază de plăţi compensatorii intră în competenţele legiuitorului, potrivit opţiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade.Pe de altă parte, consideră că textul este criticat din perspectiva omisiunii de reglementare, aspect ce ar presupune modificarea şi completarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 312/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, care au următorul cuprins: „Măsurile de protecţie socială prevăzute la alin. (1) nu se aplică salariaţilor încadraţi în aparatul propriu şi în serviciile publice descentralizate ale administraţiei publice centrale şi locale.“Prevederile alin. (1) la care fac trimitere dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: „Măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.“Potrivit art. 132 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, „Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.“Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Protocolului nr. 12 la aceasta, privind interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Textul care formează obiectul criticii de neconstituţionalitate prevede măsuri speciale, printre care şi dreptul la plăţi compensatorii, pentru salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, iar nu şi pentru salariaţii încadraţi în aparatul propriu şi în serviciile publice descentralizate ale administraţiei publice centrale şi locale.Dreptul la plăţi compensatorii nu este un drept constituţional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protecţie socială diferenţiate pe categorii de salariaţi.Dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.Or, Curtea reţine că salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu salariaţii la care se referă textul de lege criticat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.438/111/2009.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean