DECIZIE Nr.
952 din 23 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale
art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 716 din 22 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale
art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion
Dumitru şi de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 6.355/1/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde avocatul Nineta Anghelina,
cu împuternicire avocaţială pentru Ion Dumitru, şi avocatul Doru Viorel Ursu, cu împuternicire avocaţială
pentru Dumitru Bunea. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul Nineta Anghelina solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că maniera în care se
administrează proba dispusă de procuror şi efectuată de specialişti din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie încalcă dreptul părţii la un proces echitabil.
Depune în acest sens extras din Hotărârea Cottin contra Belgiei din 2005
a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Avocatul Doru Viorel Ursu solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 6.355/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 29 pct. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Ion Dumitru şi de Dumitru Bunea în dosarul cu numărul de mai sus,
având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale deoarece statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie nu oferă garanţii de independenţă şi imparţialitate în
activitatea pe care aceştia o desfăşoară. Referitor la prevederile art. 29 pct.
1 lit. a) din Codul de procedură penală, susţin că acestea contravin
principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât îi privează de
un grad de jurisdicţie pe inculpaţii care, fără să fi deţinut vreo demnitate
publică, sunt judecaţi împreună cu foşti sau actuali membri ai Parlamentului.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11
aprilie 2002. Art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie a fost
modificat prin art. X pct. 1
al titlului XVI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispoziţiile criticate au
fost modificate ultima dată prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional
Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Ca atare, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie au în
prezent următorul cuprins:
„(1) In cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt
numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul
ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic,
financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru
clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea
de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere,
supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege
pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de
urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de
drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3)Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din
dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1)
constituie mijloc de probă, în condiţiile legii."
Dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală au următorul cuprins: „Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
1. judecă în primă instanţă: a) infracţiunile săvârşite de senatori şi
deputaţi."
Excepţia de
neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16
alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale
art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru
toţi a justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că - asupra prevederilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 - s-a pronunţat prin Decizia nr. 805/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând că acestea sunt
constituţionale.
Cu acel prilej, Curtea a arătat că o componentă a garanţiilor
unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este principiul
egalităţii armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei
instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă.
Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franţei, 1997) reiese că se încalcă principiul egalităţii armelor atunci când procedura
contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţie. Totodată, principiul contradicto-rialităţii, o altă componentă a
dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă, posibilitatea pentru
părţile unui proces de a lua la cunoştinţă de toate probele şi observaţiile
prezentate judecătorului, de natură să îi influenţeze decizia şi de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998 şi Cottin contra Belgiei, 2005).
Or, Curtea a reţinut că partea putea să ia la cunoştinţă
de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice - mijloc de probă efectuat de
specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, odată cu prezentarea
materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de
procedură penală. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul de
constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de
contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.
De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare
similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură
penală, potrivit căruia în anumite cazuri organul de urmărire penală poate
folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la
cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice care se efectuează, de
regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe
lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi
efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul
altor organe.
Pe de altă parte, în procesul deliberării judecătorul
verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe
întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea
probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice
întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele de lege criticate. Aşadar,
judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în
condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi
fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând
şi coroborând probele, astfel că informaţiile conţinute în constatările
tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură. In acest sens s-a pronunţat
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 524/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie
2006.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Cu privire la dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) din
Codul de procedură penală, Curtea constată că susţinerile unuia dintre autorii
excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că aceste norme de procedură
penală ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, privându-i de un
grad de jurisdicţie pe inculpaţii care fără să fi deţinut vreo demnitate
publică sunt judecaţi împreună cu foşti sau actuali membri ai Parlamentului,
sunt neîntemeiate. Astfel, stabilirea competenţei, inclusiv a celei după
calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de
atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art.
126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie. Astfel, pe de-o parte, accesul
liber la justiţie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar pe de altă parte, nicio normă
constituţională nu stabileşte un anumit număr al căilor de atac şi nici
reglementările internaţionale în materie nu impun un anumit număr al gradelor
de jurisdicţie. Potrivit art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice
persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul să ceară examinarea
declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară,
iar exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi
exercitat sunt reglementate de lege.
Referitor la încălcarea principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16
alin. (1) din Constituţie, aşa cum a statuat Curtea Constituţională de
nenumărate ori în jurisprudenţa sa, nu este contrară principiului egalităţii
instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac,
atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 29 pct. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Dumitru şi de Dumitru
Bunea în Dosarul nr. 6.355/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean