DECIZIE Nr.
977 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitilor art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu
cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 821 din 3 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre
Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu
cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România", excepţie ridicată de cetăţeanul
chinez Wu Fumao în Dosarul nr. 9.824/2/2006 ai Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
însoţit de interpretul de limbă chineză, dl Ioan Budura. Lipseşte partea
Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei. Prin
traducător, acesta susţine că legea criticată nu oferă străinilor suficientă
protecţie în ceea ce priveşte ocrotirea familiei şi a investiţiilor realizate
în perioada şederii în România.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată, în
acest sens, că nerespectarea condiţiilor de acordare sau de prelungire a
dreptului de şedere temporară în România atrage consecinţe legale fireşti,
aplicabile tuturor celor aflaţi în această situaţie, astfel că nu se
poate reţine pretinsa contradicţie
dintre textele de lege atacate şi prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 28 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
9.824/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu
cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România". Excepţia a fost ridicată de
cetăţeanul chinez Wu Fumao într-o cauză de contencios administrativ având ca
obiect anularea unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României ca urmare a
anulării dreptului de şedere temporară în România şi obligarea Autorităţii
pentru Străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) la prelungirea
dreptului de şedere în România pentru întreaga familie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se
susţine, în esenţă, că prin anularea dreptului de şedere temporară acordat
pentru reîntregirea familiei pentru motivul că ar fi intrat în România sub o
altă identitate, în perioada de interdicţie, se limitează excesiv dreptul la
respectul vieţii de familie, în condiţiile în care fapta nu a fost îndeajuns
dovedită şi nu s-a stabilit săvârşirea vreunei infracţiuni cu privire la
intrarea ilegală pe teritoriul României printr-o hotărâre definitivă. Mai mult,
apreciază că o acţiune a statului care aduce atingere dreptului la respectul
vieţii de familie trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, respectiv să
fie prevăzută de lege şi să fie necesară într-o societate democratică, iar
respectiva lege să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de
exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale
art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor art.
26 din Constituţia României, şi nici art. 8 alin. (1) şi (2) din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula
punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
„în situaţia în care un străin nu se supune reglementărilor în materie,
respectiv celor privind dreptul de intrare, şedere sau ieşire pe teritoriul sau
de pe teritoriul României, acesta urmează să suporte măsurile legale instituite
în scopul protejării siguranţei şi ordinii publice, adoptate în cadrul
politicii de control al migraţiei şi în conformitate cu obligaţiile asumate de
România prin documentele internaţionale la care este parte".
Avocatul Poporului susţine
că textele criticate sunt constituţionale întrucât nu conţin norme contrare
principiului respectării şi ocrotirii vieţii familiale de către autorităţile
publice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. c) coroborat cu prevederile art. 102 alin.
(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Ulterior
sesizării Curţii Constituţionale cu examinarea prezentei excepţii, actul
normativ criticat a fost modificat şi completat prin Legea nr. 56/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 201 din 26 martie 2007, art. I pct. 63 din aceasta
modificând art. 75 alin. (1) lit. c) din ordonanţă, în sensul că soluţia
legislativă aici conţinută şi iniţial criticată a fost preluată la lit. d) a
alin. (1) al art. 75, având, în prezent, următoarea redactare:
- Art. 75 alin. (1) lit. d) - Cazuri de anulare şi
revocare:
„(1) Autoritatea pentru străini anulează, prin
decizie motivată, dreptul de şedere permanentă sau temporară în România, dacă
se constată ulterior că: [...]
d) străinul a fost îndepărtat anterior de pe
teritoriul României şi a reintrat, sub o altă identitate, în perioada de
interdicţie."
Totodată, Curtea constată că, la o dată ulterioară sesizării
sale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin art. II pct. 43 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru
Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru Străini şi a Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 424
din 26 iunie 2007, art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, iniţial criticat, a fost parţial modificat, însă soluţia legislativă
conţinută de acesta a fost păstrată de principiu. Astfel că, în prezent,
dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (4) - Stabilirea duratei interdicţiei
de intrare în România:
„(4) Impotriva străinilor care au trecut ilegal ori
au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de
5 ani."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 8
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, texte referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de
familie. Se invocă, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a
Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru
cele ce se vor arăta în continuare:
Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în
aceea că măsura interdicţiei de intrare în România pentru o perioadă de 5 ani,
dispusă împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă
fraudulos frontiera de stat, ca şi măsura anulării dreptului de şedere
temporară sau permanentă în România, acordat străinului care a fost îndepărtat
anterior de pe teritoriul României şi a reintrat, sub o altă identitate, în
perioada de interdicţie, încalcă dreptul la respectarea vieţii private şi de
familie şi constituie măsuri excesive faţă de situaţia determinantă.
Or, Curtea constată că măsura dispusă în temeiul
textelor de lege criticate este motivată prin decizia Autorităţii pentru
Străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) şi are ca scop principal
protejarea siguranţei şi ordinii publice, în condiţiile în care destinatarul
acestei măsuri nu s-a supus reglementărilor interne în materie şi, eludând
aceste prevederi, a încercat să obţină anumite drepturi sau privilegii legale.
Aşadar, sancţiunile legale sunt o consecinţă firească a nerespectării legii şi
se aplică tuturor celor aflaţi în această situaţie, fără discriminări pe
criterii de naţionalitate.
In ceea ce priveşte susţinerile
referitoare la încălcarea dreptului la respectarea vieţii private şi de
familie, Curtea constată că prevederile art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu
cele ale art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
nu conţin norme contrare dreptului fundamental invocat. Situaţia particulară a
fiecărei persoane aflate în ipoteza textelor criticate, şi care poate avea
legătură cu exercitarea acestui drept - aşa cum pretinde autorul excepţiei de
faţă -, nu reprezintă argumente de natură să determine neconstituţionalitatea
textelor de lege, ci constituie, eventual, aspecte de fapt pertinente pentru
soluţionarea cauzei, pe fond, de către organele competente.
In sfârşit, Curtea constată ca neîntemeiate şi
criticile referitoare la lipsa de claritate şi precizie a prevederilor de lege
criticate, întrucât acestea întrunesc condiţiile de accesibilitate şi
previzibilitate, fiind, totodată, redactate cu suficientă precizie, în aşa fel
încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita şi să prevadă,
într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Wu Fumao în Dosarul nr.
9.824/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. df. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi