Decizia Nr.143 din 13.03.2019

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi pentru unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei, obiecţie formulată de Preşedintele României.2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 109 din 7 ianuarie 2019 şi constituie obiectul Dosarului nr. 72A/2019.3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia formulează deopotrivă motive de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă.4. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie, referitor la condiţiile în care pot fi emise ordonanţe de urgenţă. În acest sens se arată, în esenţă, că împrejurările justificative la care se face trimitere în preambulul actului normativ menţionat şi expunerea de motive a proiectului de lege de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nu demonstrează existenţa unei situaţii extraordinare, astfel cum această noţiune a fost conturată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Faptul că Senatul a adoptat în data de 11 septembrie 2018 o propunere legislativă privind revizuirea Constituţiei, lipsa unei infrastructuri legale şi organizatorice de sine stătătoare a referendumului sau necesitatea creării cadrului legal prin care referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei să se poată organiza în acelaşi timp cu referendumul cu privire la problemele de interes local nu pot fi invocate pentru adoptarea în regim de urgenţă a actului normativ criticat. În acest sens, autorul obiecţiei precizează totodată că, în jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut faptul că organizarea concomitentă a unui referendum local cu alegeri locale reprezintă o situaţie conjuncturală, iar astfel de motive reprezintă aspecte de oportunitate ale reglementării, caz în care nu există o situaţie extraordinară, de natură obiectivă (Decizia nr. 361 din 26 mai 2016).5. Arată că urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare. Precizează că ordonanţa de urgenţă criticată instituie, pe de o parte, o serie de reglementări cu privire la referendumul din zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, dar şi numeroase modificări ale Legii nr. 3/2000, care se aplică tuturor celor trei tipuri de referendum, astfel că reglementările care modifică actul normativ de bază în materia referendumului nu pot fi justificate prin existenţa unei situaţii extraordinare şi nici printr-o urgenţă a reglementării.6. În motivarea criticii, se menţionează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că invocarea elementului de oportunitate în afirmarea existenţei situaţiei extraordinare „conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea delegării legislative" (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009). Din această perspectivă, organizarea concomitentă a unui referendum de revizuire a Constituţiei cu un referendum local este o situaţie conjuncturală, de oportunitate, care nu poate fi calificată drept o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. În plus, intervenţiile legislative precum sunt cele de la art. I pct. 5, prin care se abrogă dispoziţiile prin care cetăţenii au dreptul să verifice înscrierea în listele electorale sau exceptarea aplicării dispoziţiilor privind Sistemul informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal prin art. I pct. 17 sunt aspecte ce nu justifică intervenţia pe calea unei ordonanţe de urgenţă.7. Se arată, totodată, că, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile electorale. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că „sfera drepturilor electorale este mai largă decât cea rezultată din Constituţie, unde sunt reglementate doar drepturile electorale fundamentale ale cetăţenilor, în timp ce celelalte drepturi electorale sunt prevăzute de lege" (Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008). În cauza de faţă, prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 este abrogat art. 19 din Legea nr. 3/2000, care prevede dreptul cetăţenilor de a verifica înscrierea în listele electorale şi de a formula întâmpinări împotriva omisiunilor, înscrierilor greşite şi oricăror erori din liste. Aceasta echivalează cu o eliminare din legislaţia privind referendumul a dreptului menţionat, întrucât, deşi, potrivit art. 62 din Legea nr. 3/2000, dispoziţiile acesteia se completează în mod corespunzător cu cele ale Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, legea amintită nu prevede un asemenea drept al cetăţenilor. 8. În mod similar, se arată că art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 schimbă modalitatea în care Autoritatea Electorală Permanentă realizează controlul în vederea depistării eventualelor voturi multiple sau a persoanelor care au votat fără a avea drept de vot, acest control realizându-se numai la sesizarea persoanelor interesate, însoţită de probele pe care se întemeiază. Se susţine că această modificare afectează dreptul electoral procedural al cetăţenilor de a beneficia de o verificare din oficiu a listelor electorale permanente şi suplimentare, antrenând consecinţe negative asupra acestuia prin restrângerea condiţiilor de realizare a acestui control şi prin impunerea de cerinţe suplimentare pentru persoanele care solicită o astfel de verificare. În opinia autorului sesizării, verificarea din oficiu a listelor electorale permanente şi suplimentare în vederea detectării cazurilor de fraudă reprezintă un drept electoral procedural ce ţine de exercitarea şi protecţia drepturilor electorale fundamentale ale cetăţenilor (dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul de a alege). 9. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 încalcă prevederile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, art. 147 alin. (4) referitor la forţa general obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale şi în art. 151 alin. (3) potrivit căruia revizuirea Constituţiei este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.10. În acest sens se arată că, prin dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2018, Guvernul a instituit o derogare de la prevederile art. 6 alin. (4) şi art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, stabilind că „alegătorii sunt chemaţi să îşi exprime voinţa prin vot în cadrul referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018". Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală, referendumul reprezintă modalitatea prin care poporul român exercită în mod direct suveranitatea naţională. Consultarea poporului se realizează prin trei tipuri de referendum naţional, şi anume, cel iniţiat de Preşedintele României asupra unor probleme de interes naţional, prevăzut de art. 90 din Constituţie, cel organizat cu privire la demiterea Preşedintelui României în cadrul procedurii reglementate în art. 95 din Legea fundamentală şi cel prin care se aprobă revizuirea Constituţiei, conform art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că „pentru coerenţa procedurii este raţional ca aceeaşi autoritate care iniţiază organizarea referendumului să fie şi cea care stabileşte data şi obiectul referendumului" (Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017). Sub acest aspect, precizează că Parlamentul a fost cel care a adoptat propunerea de revizuire a Constituţiei şi a stabilit prin lege şi data referendumului, aceasta fiind, potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 3/2000, ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţie, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituţionale. 11. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la stabilirea datei referendumului, respectiv Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017 şi Decizia nr. 47 din 1 februarie 2018, autorul obiecţiei arată că, deşi Parlamentul a stabilit chiar prin Legea nr. 3/2000 data la care se organizează referendumul de revizuire a Constituţiei, ceea ce se înscrie în exigenţele constituţionale referitoare la competenţa exclusivă a Parlamentului de a decide asupra acestui aspect, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2018 stabilind, prin derogare de la dispoziţiile art. 6 alin. (4) şi art. 34 din Legea nr. 3/2000, că referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei se desfăşoară în două zile, zilele de 6 şi 7 octombrie, contrar celor stabilite prin Legea nr. 3/2000. Se susţine că o atare intervenţie legislativă este contrară celor statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi rolului Parlamentului căruia îi este încălcată competenţa exclusivă de a stabili data organizării unui referendum de revizuire a Constituţiei.12. În plus, adoptarea în data de 18 septembrie 2018 a unei ordonanţe de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000, în condiţiile în care la data de 10 iulie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 159/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, care a stabilit care este data unui referendum de revizuire a Constituţiei, contravine chiar rolului Parlamentului în calitate de unică autoritate legiuitoare, aşa cum acesta este prevăzut de art. 61 alin. (1) din Constituţie. Modificarea voinţei autorităţii legiuitoare la un interval de două luni de la momentul la care aceasta a stabilit în legea-cadru data pentru acest tip de referendum încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi rolul constituţional al forului legislativ.13. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate intrinsecă, se susţine că prevederile art. I pct. 1 şi pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii.14. Art. I pct. 1 din ordonanţa de urgenţă modifică alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 3/2000, precizând că în cadrul referendumului populaţia poate fi consultată cu privire la una sau la mai multe probleme de interes naţional sau local, după caz, precum şi cu privire la revizuirea Constituţiei sau la o problemă de interes naţional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate. Autorul obiecţiei arată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, noua reglementare introduce sintagmele „de interes naţional sau local, după caz" şi „revizuirea Constituţiei sau la (...)". Intenţia legiuitorului delegat a fost de a crea cadrul legal prin care referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei să se poată organiza în acelaşi timp cu referendumul cu privire la probleme de interes local. Or, sub acest aspect, consideră că modul de redactare este unul deficitar, lipsind norma de claritate şi precizie. 15. Referitor la art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, care modifică art. 23 din Legea nr. 3/2000, autorul obiecţiei susţine că este incert dacă termenul de 5 zile pentru constituirea birourilor electorale curge de la momentul publicării anumitor acte în Monitorul Oficial al României [a proiectului legii constituţionale de revizuire, împreună cu decizia Curţii Constituţionale, în cazul referendumului de revizuire a Constituţiei, a hotărârii Parlamentului, respectiv a decretului Preşedintelui României în cazurile prevăzute de art. 15 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 3/2000] sau de la momentul diseminării informaţiilor prin presă, radio şi televiziune. 16. Se critică, de asemenea, prevederile art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) privitor la principiul legalităţii, art. 8 alin. (2) care consacră rolul partidelor politice şi art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii. Astfel, autorul obiecţiei semnalează faptul că, faţă de reglementarea anterioară, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 înlocuieşte sintagma „delegaţi ai partidelor politice reprezentate în Parlament", cuprinsă în art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 referitor la compunerea birourilor electorale de circumscripţie ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate, oficiilor electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi birourilor electorale ale secţiilor de votare din ţară, cu sintagma „delegaţi ai partidelor politice parlamentare şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului". Aşadar, noua reglementare introduce condiţia ca din formaţiunile menţionate să facă parte numai delegaţi ai partidelor politice parlamentare şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului. Or, în spiritul art. 8 din Constituţie şi al art. 1 şi 2 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care definesc şi caracterizează partidele politice, participarea delegaţilor partidelor politice în componenţa birourilor şi oficiilor electorale prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 reprezintă îndeplinirea uneia dintre principalele funcţii ale partidelor politice, cea de a contribui la formarea unor autorităţi publice şi de a promova pluralismul politic.17. Susţine aşadar că participarea la constituirea birourilor şi oficiilor electorale prevăzute de Legea nr. 3/2000 nu poate fi realizată în mod diferenţiat, atât timp cât toate partidele politice parlamentare au obţinut mandate de deputaţi sau senatori, în caz contrar fiind încălcate principiile prevăzute de art. 8 din Constituţie referitoare la pluralismul politic şi la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Prezenţa delegaţilor din toate partidele parlamentare reprezintă o garanţie în plus pentru corecta desfăşurare a referendumului, indiferent de tipul acestuia. 18. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că, potrivit Codului bunelor practici în materie de referendum, „aspectele fundamentale în materie nu ar trebui modificate cu mai puţin de un an înaintea unui referendum sau ar trebui reglementate de Constituţie ori la un nivel superior legii ordinare" (Decizia nr. 736 din 24 iulie 2012). Având în vedere că dispoziţiile art. I pct. 9 schimbă componenţa birourilor şi oficiilor electorale prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, actul normativ aduce o modificare asupra unei reguli fundamentale, cea vizând componenţa comisiilor electorale, aspect ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie. Imperativul stabilităţii legislaţiei referendare a fost recunoscut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 736 din 24 iulie 2012 şi Decizia nr. 612 din 3 octombrie 2017). Totodată, o asemenea prevedere contravine şi dispoziţiilor din acelaşi Cod referitoare la garanţiile procedurale - organizarea referendumului de către un organ imparţial, potrivit cărora „Partidele politice sau partizanii şi adversarii propunerii supuse la vot trebuie să fie în mod egal reprezentaţi în comisiile electorale sau trebuie să poată observa activitatea organului imparţial. Egalitatea între partidele politice poate fi înţeleasă într-un sens strict sau proporţional" [pct. II secţiunea 3.1 lit. e)].19. Mai mult, această reglementare instituie o condiţie discriminatorie pentru partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu doar în una dintre Camerele Parlamentului faţă de partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului, acest criteriu nefiind unul justificat obiectiv şi raţional pentru aplicarea unui tratament juridic diferenţiat. 20. Aceleaşi considerente sunt valabile şi în cazul art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 care introduce un nou articol, art. 2¹, în Legea nr. 3/2000 şi care instituie aceeaşi condiţie cu privire la partidele politice care pot avea delegaţi în birourile electorale ale secţiilor de votare din străinătate, prin folosirea sintagmei „grup parlamentar propriu în ambele camere ale Parlamentului".21. Cu privire la prevederile art. I pct. 15 şi pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, se susţine că încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie privind caracteristicile statului român şi art. 2 alin. (1) referitor la poporul român ca titular al suveranităţii naţionale.22. Referitor la art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, autorul sesizării critică faptul că, faţă de reglementarea anterioară, Autoritatea Electorală Permanentă nu mai verifică din oficiu, în termen de 60 de zile de la data referendumului, listele electorale permanente şi tabelele electorale utilizate în cadrul secţiilor de votare în vederea depistării eventualelor voturi multiple. Noua reglementare introduce posibilitatea Autorităţii Electorale Permanente de a realiza asemenea verificări doar la sesizarea persoanelor interesate, făcută în cel mult 15 zile de la data constatării valabilităţii referendumului naţional şi însoţită de probele pe care se întemeiază. De aceea, consideră că modificarea adusă art. 431 alin. (4) din Legea nr. 3/2000 prin art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 echivalează cu eliminarea unui standard de integritate în desfăşurarea corectă a unui referendum. În condiţiile în care verificarea sesizării de vot multiplu este condiţionată de faptul ca sesizarea persoanelor interesate să fie însoţită de probele pe care se întemeiază, acest mecanism devine unul imposibil de utilizat de către cetăţeni şi este golit de conţinut. Ca atare, lipsirea Autorităţii Electorale Permanente de un mecanism esenţial pentru a asigura corecta şi buna desfăşurare a unui referendum, mijloc de exprimare directă a voinţei suverane a poporului român, cu evitarea unor fraude şi voturi multiple, reprezintă o încălcare a principiului statului de drept prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituţie şi, implicit, a principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Apreciază că noua reglementare este contrară şi Codului de bune practici în materie de referendum adoptat de Comisia de la Veneţia, care, la pct. I secţiunea 3.2 referitoare la „Libera exprimare a voinţei electoratului şi combaterea fraudei", punctul (xv), prevede că „autoritatea statală trebuie să sancţioneze orice fraudă electorală". 23. În mod similar, exceptarea de la completare în mod corespunzător a dispoziţiilor Legii nr. 3/2000 cu cele ale Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente în privinţa reglementărilor vizând Sistemul informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal şi centralizarea electronică a rezultatelor votării, prin art. I pct. 17, elimină o garanţie a desfăşurării corecte a referendumului, mijloc fundamental de exercitare a voinţei suverane a poporului român. 24. În ceea ce priveşte prevederile art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, se critică instituirea regulii potrivit căreia în procesul-verbal privind rezultatele referendumului numărul participanţilor trebuie să fie mai mare sau egal cu suma voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA", a celor la răspunsul „NU" şi a voturilor nule. Consacrarea unei asemenea reglementări echivalează cu legiferarea posibilităţii ca numărul participanţilor să fie mai mare decât numărul celor care au exprimat un vot (pozitiv, negativ sau nul), ceea ce contravine chiar principiului statului de drept şi democratic, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituţie. Anexele nr. 2 şi 6 din Legea nr. 3/2000, în cuprinsul cărora este operată această modificare, prevedeau anterior ca numărul participanţilor să fie egal cu suma voturilor pozitive, negative şi nule. Având în vedere că aceste trei variante sunt singurele pe care un participant le are în momentul exercitării votului, modificarea adusă elimină chiar garanţia corectei desfăşurări a unui referendum, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală.25. Consideră, totodată, că şi această modificare este contrară Codului de bune practici în materie de referendum, care, la pct. I secţiunea 3.2 referitoare la „Libera exprimare a voinţei electoratului şi combaterea fraudei", punctul (vii), prevede că „trebuie utilizate cel puţin două criterii pentru evaluarea corectitudinii rezultatului scrutinului: numărul de alegători care s-au prezentat la vot şi numărul buletinelor de vot introduse în urnă". Or, prin reglementarea posibilităţii ca la finalul scrutinului numărul participanţilor să fie mai mare decât numărul total al voturilor exprimate (pozitive, negative sau nule) se elimină chiar o garanţie a bunei desfăşurări a referendumului, aspect contrar art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 2 alin. (1) din Constituţie. 26. În considerarea argumentelor expuse, autorul obiecţiei solicită Curţii să admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constate că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi pentru unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei este neconstituţională în ansamblul său.27. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere.28. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.29. În ceea ce priveşte critica prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, arată că situaţia extraordinară reţinută în preambulul actului normativ emis reprezintă abaterea de la obişnuit, ca urmare a faptului că Senatul a adoptat în data de 11 septembrie 2018, în calitate de Cameră decizională, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, ceea ce a determinat necesitatea organizării de către Guvern a referendumului naţional în cel mult 30 de zile. Această realitate nu a depins de voinţa Guvernului care, luând act de această situaţie obiectivă, a fost constrâns să reacţioneze prin legiferarea măsurilor adecvate: asigurarea infrastructurii pentru exercitarea dreptului de vot în străinătate şi evitarea producerii blocajelor în activităţile organismelor electorale şi ale instituţiilor responsabile pentru efectuarea operaţiunilor de organizare a procesului de votare. 30. Consideră că nu poate fi reţinută critica prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, ca urmare a abrogării art. 19 din Legea nr. 3/2000 prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, întrucât, contrar argumentelor prezentate, dreptul de a contesta la care se face referire poate fi realizat prin aplicarea prevederilor art. 62, potrivit cărora „dispoziţiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu cele ale Legii nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare [...]", coroborate cu cele ale art. 47 din actul normativ la care se face trimitere, care reglementează posibilitatea exercitării dreptului de verificare a înscrierii în Registrul electoral, procedura aplicabilă, competenţa soluţionării, respectiv termenele în care aceasta se realizează. 31. Apreciază, totodată, că stabilirea de către Guvern a desfăşurării scrutinului referendar în cele două zile consecutive de 6 şi 7 octombrie 2018 nu este de natură să contracareze măsura de politică legislativă stabilită în sensul ca referendumul pentru revizuirea Constituţiei să se desfăşoare în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlătură această referinţă, ci pune în valoare practica utilizată la referendumul pentru revizuirea Constituţiei din anul 2003, când alegătorii au fost convocaţi la urne în două zile consecutive, fapt care a facilitat exprimarea acestui drept constituţional de un număr cât mai mare de persoane. În acest sens apreciază ca fiind relevante considerentele care fundamentează Decizia Curţii Constituţionale nr. 735 din 24 iulie 2012 şi Hotărârea nr. 1 din 15 octombrie 2003.32. Cu privire la criticile referitoare la lipsa de claritate a art. I pct. 1 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, opinează că sunt respectate cerinţele privind precizia şi previzibilitatea normelor juridice. Apreciază că argumentele prezentate de autor adaugă ipoteze circumstanţiale din perspectivă interpretativă, care excedează intenţiei de reglementare avute în vedere de Guvern şi confirmate de Parlament prin legea de aprobare. 33. Faţă de critica adusă prevederilor art. I pct. 9, cu referire la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, apreciază că, prin modificarea dispusă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 nu introduce elemente de noutate cu privire la condiţia reprezentării parlamentare a partidelor care desemnează delegaţi în cadrul birourilor electorale. Totodată, având în vedere necesitatea integrării unitare a cadrului normativ al legislaţiei referendare în ansamblul legislaţiei electorale naţionale, opinează că intervenţia legislativă asupra prevederii în cauză a fost determinată de necesitatea corelării cu prevederile Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, regula desemnării reprezentanţilor din partea partidelor politice parlamentare şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului regăsindu-se în mecanismul de constituire a Biroului Electoral Central pentru alegerile parlamentare. 34. În ceea ce priveşte condiţia „de a avea grup parlamentar în ambele Camere ale Parlamentului", consideră că aceasta nu se referă la partidele politice parlamentare, concluzie care rezultă din definiţia dată acestora la art. 118 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, corelată cu Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 2/H din 23 septembrie 2018, potrivit căreia „cerinţa de a avea «grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului» se referă numai la organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale". 35. Referitor la faptul că Autoritatea Electorală Permanentă verifică listele electorale permanente, respectiv listele electorale suplimentare utilizate în cadrul secţiilor de votare doar la sesizarea persoanelor interesate, apreciază că reglementarea condiţiilor în care Autoritatea Electorală Permanentă asigură aşa-zisul control din oficiu al listelor electorale utilizate în secţiile de votare ar fi putut avea incidenţă în materia drepturilor electorale numai în cazul în care aceasta ar fi fost o etapă obligatorie în procedura referendară. Însă validarea referendumului nu a fost şi nu este condiţionată de efectuarea acestui control al listelor electorale, constatările Autorităţii Electorale Permanente neavând nicio semnificaţie din perspectiva validităţii rezultatelor în cadrul procedurii referendare. În acest context, modificările introduse nu vizează drepturile electorale, controlul efectuat fiind unul post factum, realizat în 60 de zile de la data referendumului, care nu poate afecta rezultatul referendumului naţional. Acesta nu aduce prejudicii drepturilor electorale fundamentale ale cetăţenilor, ci, dimpotrivă, instituie un drept electoral procedural inexistent în forma anterioară a Legii nr. 3/2000, acela ca orice persoană interesată să poată sesiza autorităţii menţionate cazurile de exercitare a votului fără a avea drept sau cele de vot multiplu. 36. De asemenea, consideră că nu poate fi reţinută perspectiva autorului cu privire la neconstituţionalitatea art. I pct. 18, referitor la numărul participanţilor prevăzuţi în procesele-verbale privind rezultatele referendumului. Aceasta, deoarece nu surprinde ansamblul situaţiilor care intervin în procesul de votare. Arată că, în practică, au fost evidenţiate situaţii în care numărul participanţilor a fost superior celor care şi-au exprimat opţiunea referendară. În fapt, alegătorul nu poate fi împiedicat să părăsească sediul secţiei de votare cu buletinul de vot asupra sa, procedura de votare neinstituind garanţii suficiente care să asigure introducerea buletinelor de vot în urne. Concretizarea situaţiilor de acest tip determină imposibilitatea încheierii procesului-verbal conform rigorilor legii, una dintre „cheile" acestuia neputând fi verificată conform algoritmului instituit anterior reglementării criticate. 37. Având în vedere considerentele expuse, apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată şi propune respingerea acesteia.38. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.39. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, pe considerentul că reglementările ce modifică actul normativ de bază în materia referendumului nu pot fi justificate prin existenţa unei situaţii extraordinare şi nici prin urgenţa reglementării, arată că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, situaţia extraordinară este o situaţie de fapt, Guvernul fiind autoritatea care apreciază ce măsuri reprezintă situaţii extraordinare care să justifice intervenţia normativă pe calea unei ordonanţe de urgenţă. Or, la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, Guvernul a apreciat că situaţia extraordinară era determinată de considerentele expuse în mod detaliat în preambulul ordonanţei de urgenţă. Apreciind cu privire la situaţia extraordinară, Guvernul a justificat în acelaşi timp şi caracterul urgent al măsurilor propuse, determinat de timpul scurt avut la dispoziţie pentru organizarea referendumului şi necesitatea evitării unor blocaje ale activităţii organismelor electorale şi ale instituţiilor responsabile pentru efectuarea operaţiunilor de organizare a procesului de votare. Ca atare, consideră că sunt întrunite condiţiile constituţionale prevăzute pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă.40. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, privind afectarea drepturilor electorale prin suprimarea dreptului cetăţenilor de a verifica listele electorale şi de a face întâmpinări împotriva omisiunilor, înscrierilor greşite sau a oricăror erori din liste, arată că, în condiţiile Legii nr. 208/2015, verificarea înscrierilor şi întâmpinările cu privire la omisiuni, înscrieri greşite sau erori urmează a se realiza cu privire la ceea ce este înregistrat în Registrul electoral, iar nu în listele electorale permanente, realizate pe baza înscrierilor din sistemul informatic. Măsura s-a impus pentru corelarea cu prevederile Legii nr. 208/2015 şi pentru evitarea unor disfuncţionalităţi în organizarea şi desfăşurarea referendumului, neputând fi vorba de o „afectare" în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale.41. Cu privire la critica art. I pct. 15 din ordonanţa de urgenţă, apreciază că reglementarea condiţiilor în care Autoritatea Electorală Permanentă asigură verificarea listelor electorale permanente şi suplimentare utilizate în secţiile de votare nu poate avea incidenţă în materia drepturilor electorale, întrucât validarea referendumului nu este condiţionată de efectuarea acestei verificări, constatările Autorităţii Electorale Permanente neavând nicio valoare în cadrul procedurii referendare.42. În ceea ce priveşte organizarea referendumului în două zile, prin excepţie de la prevederile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 3/2000 care prevăd organizarea într-o singură zi, susţine că Guvernul s-a menţinut în limitele textului constituţional, derogarea de la prevederile legale menţionate care vizează extinderea duratei votării cu o zi nedepăşind reperul temporal la care procedura referendară trebuia finalizată sau, mai exact, la care votarea trebuia să fie încheiată.43. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată că normele prin care s-a reglementat posibilitatea organizării unei forme a referendumului naţional împreună cu un referendum local sunt suficient de clare şi precise, astfel că nu sunt nesocotite prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, cu privire la aducerea la cunoştinţa publică a datei referendumului, precizează că legiuitorul a avut intenţia de a stabili ca modalitate principală de informare publicarea în Monitorul Oficial al României, care constituie publicaţia oficială a statului român, şi doar în mod suplimentar diseminarea informaţiilor prin presă, radio şi televiziune, aceasta din urmă având mai mult o utilitate practică, de înştiinţare a populaţiei în vederea mobilizării acesteia la vot, neavând incidenţă asupra termenului în care acesta se organizează.44. În ceea ce priveşte componenţa birourilor electorale, arată că prin înlocuirea sintagmei „delegaţi ai partidelor politice reprezentate în Parlament" cu sintagma „partide politice parlamentare şi organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale ce au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului" s-a intenţionat evidenţierea în mod clar a categoriilor de organisme electorale care gestionează operaţiunile electorale, termenele de constituire şi componenţa acestora.45. Referitor la necesitatea impunerii prin lege a unei egalităţi perfecte între numărul participanţilor la vot şi suma voturilor pozitive, negative şi nule, menţionează că cele trei variante nu sunt singurele posibile în practică. Astfel, ipotetic, alegătorul nu poate fi împiedicat să părăsească sediul secţiei de votare cu buletinul de vot, procedura de votare neinstituind garanţii suficiente care să asigure introducerea buletinelor de vot în urne. Astfel, din moment ce semnarea listei electorale este anterioară exercitării dreptului de vot, şi nu ulterioară introducerii efective a buletinelor de vot în urnele de vot, este evident că în practică pot apărea situaţii în care cele două categorii de numere să nu coincidă. Acesta este şi motivul pentru care toate legile electorate prevăd că numărul alegătorilor prezenţi la vot poate fi mai mare sau egal în raport cu suma voturilor exprimate (suma buletinelor de vot din urnă). Consideră că instituirea prin lege a unei obligativităţi de a obţine o egalitate absolută între cele două numere menţionate invită la ocultarea oricărei inegalităţi, cu consecinţa imposibilităţii efectuării centralizării rezultatelor referendumului şi chiar afectarea prevederilor constituţionale vizând statul de drept.46. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.47. La termenul de judecată fixat pentru data de 27 februarie 2019, Curtea a amânat dezbaterile asupra cauzei pentru data de 13 martie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:48. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.49. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi pentru unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei, criticate sub aspect extrinsec. De asemenea, punctual, sub aspect intrinsec, se critică şi prevederile art. I pct. 1, 7, 9, 15 şi 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 18 septembrie 2018, care au următorul cuprins:– Art. I pct. 1, 7, 9, 15 şi 18: „Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 2, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(3) În cadrul referendumului populaţia poate fi consultată cu privire la una sau la mai multe probleme de interes naţional sau local, după caz, precum şi cu privire la revizuirea Constituţiei sau la o problemă de interes naţional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate.» (...) 7. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 23
(1) Pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional, în cel mult 5 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică a datei acestuia, se constituie Biroul Electoral Central, birouri electorale de circumscripţie ale judeţelor, biroul electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti şi oficii electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, iar cu 3 zile înaintea datei votării se constituie birouri electorale ale secţiilor de votare.
(2) Pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului local la nivel de comună, oraş sau municipiu, în cel mult 5 zile de la data stabilirii datei acestuia, se constituie un birou electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, după caz, iar cu 3 zile înaintea datei votării se constituie birouri electorale ale secţiilor de votare.
(3) Pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului local la nivel de judeţ, în cel mult 5 zile de la data stabilirii datei acestuia, se constituie un birou electoral de circumscripţie judeţeană, iar cu 3 zile înaintea datei votării se constituie birouri electorale ale secţiilor de votare.» (...) 9. La articolul 26 alineatul (1), teza întâi se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) În cazul referendumului naţional, birourile electorale de circumscripţie ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, oficiile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi birourile electorale ale secţiilor de votare din ţară se compun dintr-un preşedinte şi cel mult 6 delegaţi ai partidelor politice parlamentare şi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cu grup parlamentar propriu în ambele camere ale Parlamentului;» (...) 15. Articolul 43¹ se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 43¹
(1) Procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului referendumului, însoţit de buletinele de vot nule şi cele contestate, de contestaţiile formulate, de listele electorale permanente şi de listele electorale suplimentare completate la secţia de votare, va fi înaintat biroului electoral ierarhic superior de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare, însoţit de 2 membri ai biroului, stabiliţi prin tragere la sorţi, şi de pază militară.
(2) În cazul referendumului naţional, procesele-verbale întocmite de birourile electorale ale secţiilor de votare din străinătate, însoţite de toate întâmpinările şi contestaţiile privitoare la operaţiunile electorale ale biroului electoral al secţiei de votare, sunt transmise prin mijloace electronice la biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, prin grija reprezentanţelor diplomatice, în cel mult 24 de ore de la primirea acestora. Exactitatea datelor din aceste procese-verbale este confirmată de către preşedintele biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate, care consemnează şi ştampilează documentele primite. Procesele-verbale contrasemnate sunt utilizate în centralizarea rezultatului votării.
(3) Procesele-verbale întocmite de birourile electorale judeţene, de biroul electoral al municipiului Bucureşti, de oficiile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi de biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, însoţite de toate procesele-verbale ale secţiilor de votare din subordine, împreună cu listele electorale permanente şi listele electorale suplimentare utilizate, precum şi de contestaţiile nerezolvate, vor fi înaintate Biroului Electoral Central.
(4) Biroul Electoral Central va transmite listele electorale permanente, respectiv listele electorale suplimentare utilizate în cadrul secţiilor de votare Autorităţii Electorale Permanente. La sesizarea persoanelor interesate, făcută în cel mult 15 zile de la data constatării valabilităţii referendumului naţional şi însoţită de probele pe care se întemeiază, Autoritatea Electorală Permanentă verifică listele electorale permanente şi listele electorale suplimentare utilizate în cadrul secţiilor de votare la care se referă sesizarea, în vederea descoperirii cazurilor în care o persoană a votat fără a avea drept de vot sau a votat de mai multe ori. În situaţia în care Autoritatea Electorală Permanentă va constata existenţa unor persoane care au votat fără a avea drept de vot sau şi-au exercitat votul de mai multe ori, va sesiza organele de urmărire penală în vederea aplicării prevederilor art. 387 din Codul penal.» (...) 18. În tot cuprinsul anexelor nr. 2-6, sintagma «Numărul participanţilor trebuie să fie egal cu suma ce rezultă din adiţionarea cifrelor de la pct. 5, 6 şi 7.» se înlocuieşte cu sintagma «Pct. 2 >/= Pct. 5 + pct. 6 + pct. 7.»" 50. Dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt următoarele: art. 1 alin. (3) cu referire la statul de drept, art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 2 alin. (1) referitor la poporul român ca titular al suveranităţii naţionale, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la regimul ordonanţelor de urgenţă, art. 147 alin. (4) referitor la forţa general obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 151 alin. (3) potrivit cărora revizuirea Constituţiei este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
(1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate51. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, trebuie realizată sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018 sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018). 52. Procedând la analiza elementelor mai sus enumerate, Curtea observă că, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de Preşedintele României, care, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori. 53. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată Curtea Constituţională, se constată că legea criticată în cauza de faţă a fost trimisă Preşedintelui României spre promulgare în data de 19 decembrie 2018, iar obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată şi înregistrată la Curtea Constituţională în data de 7 ianuarie 2019. Aşadar, Curtea a fost legal sesizată, în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie. 54. Referitor la obiectul sesizării, Curtea reţine că legea supusă controlului de constituţionalitate, adoptată de Parlament, dar nepromulgată, are un articol unic referitor la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, într-o asemenea ipoteză, după aprobarea de către Parlament a ordonanţei de urgenţă (sau, după caz, a ordonanţei), controlul de constituţionalitate se exercită faţă de legea de aprobare, al cărei conţinut este reprezentat chiar de ordonanţa guvernamentală. Ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern. Aşadar, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanţa de urgenţă aprobată, iar, prin aprobare, ordonanţa de urgenţă încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naştere însă unui act normativ nou, care a absorbit şi ordonanţa de urgenţă. Ca atare, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă pot fi supuse controlului de constituţionalitate în condiţiile art. 146 lit. a) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 25 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 18 februarie 2019). 55. Totodată, în jurispudenţa sa, Curtea a apreciat că este competentă să analizeze în cadrul controlului a priori de constituţionalitate care priveşte legea de aprobare însăşi îndeplinirea de către ordonanţa de urgenţă aprobată a condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie (în acest sens, cu titlu exemplificativ, pot fi menţionate Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014). 56. Aşa fiind, Curtea constată că obiectul sesizării de neconstituţionalitate se încadrează în dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie.
(2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate57. Curtea observă că, în motivarea sesizării, autorul acesteia formulează deopotrivă motive de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă, după cum urmează: (2.1.) Analiza criticilor referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă 58. În argumentarea acestui tip de critici se susţine, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 încalcă art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, referitor la regimul ordonanţelor de urgenţă. În ceea ce priveşte critica prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, se arată că modificările aduse Legii nr. 3/2000 prin actul normativ menţionat nu pot fi justificate prin existenţa unei situaţii extraordinare şi nici printr-o urgenţă a reglementării, având în vedere că, deşi sunt motivate în considerarea organizării apropiatului referendum pentru revizuirea Constituţiei, în realitate se aplică tuturor celor trei tipuri de referendum: referendumul pentru revizuirea Constituţiei, referendumul pentru demiterea Preşedintelui României şi referendumul privind probleme de interes naţional. 59. Sub acest aspect, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 cuprinde 13 articole, art. I-art. XIII, primul dintre acestea fiind cel care conţine diverse modificări aduse direct Legii nr. 3/2000, iar celelalte 12 cuprinzând prevederi destinate în mod specific organizării şi desfăşurării referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei din zilele de 6 şi 7 octombrie 2018. 60. Criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul obiecţiei vizează art. I din ordonanţa de urgenţă, dintre care primele două puncte se referă la organizarea referendumului local concomitent cu cel naţional, iar celelalte 16 conţin reglementări ce oferă soluţii de natură practică unor probleme pe care le implică organizarea oricărui referendum, inclusiv a celui pentru revizuirea Constituţiei, cum sunt cele referitoare la întocmirea şi tipărirea listelor electorale permanente din ţară (art. I pct. 3 cu referire la art. 17 din Legea nr. 3/2000) şi la organizarea şi funcţionarea secţiilor de votare din străinătate (art. I. pct. 4 cu referire la art. 18 din Legea nr. 3/2000). 61. De asemenea, o serie de dispoziţii modificatoare au ca scop actualizarea Legii nr. 3/2000 prin eliminarea trimiterilor la dispoziţiile Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 16 iulie 1992, şi ale Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996 - ambele abrogate prin Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, respectiv prin Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007 -, şi înlocuirea lor cu referirea la Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare. O asemenea modificare nu are strict rol de conformare a Legii nr. 3/2000 la exigenţele de tehnică legislativă impuse prin Legea nr. 24/2000, ci are ca scop crearea unui cadru legal caracterizat prin certitudine şi predictibilitate, care să îndepărteze confuziile ce se pot produce prin trimiterile la acte normative abrogate, în ceea ce priveşte reguli procedurale care este necesar să fie aplicate pentru toate tipurile de referendum, dar, în primul rând şi fără întârziere, în cadrul referendumului din 6 şi 7 octombrie 2018. 62. Tot astfel, art. I pct. 7, 9, 10 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, cu referire la art. 23, 26 şi 27¹ din Legea nr. 3/2000, aduce modificări apte să ordoneze şi să eficientizeze activitatea infrastructurii implicate în organizarea şi desfăşurarea referendumului, vizând constituirea şi compunerea birourilor electorale de la toate nivelurile. Edictarea acestora în regim de urgenţă este justificată de proximitatea momentului desfăşurării referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei, deja hotărât. Exprimarea este generică, acoperind astfel toate cele trei tipuri de referendum, tocmai ca urmare a similitudinilor existente între acestea sub aspectul detaliilor de ordin procedural şi organizatoric. Caracteristicile comune ale referendumurilor reclamă reglementări comune, astfel că stabilirea anumitor reguli pentru referendumul pentru revizuirea Constituţiei se realizează prin amenajarea în aceeaşi manieră a tuturor tipurilor de referendum, fără să se poată invoca inexistenţa unei situaţii extraordinare şi a unei urgenţe reale, de vreme ce operaţiunea de reglementare legislativă a unuia dintre ele este implicit aplicabilă şi celorlalte, cu referire la aspectele mai sus menţionate. 63. În motivarea criticii de neconstituţionalitate extrinsecă se citează cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 361 din 26 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 3 iunie 2016), în sensul că organizarea concomitentă a unui referendum local cu alegeri locale reprezintă o situaţie conjuncturală, iar astfel de motive constituie aspecte de oportunitate a reglementării, caz în care nu există o situaţie extraordinară, de natură obiectivă. Prin analogie cu această argumentaţie, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine că şi organizarea simultană a unui referendum de revizuire a Constituţiei şi a unui referendum local este o situaţie conjuncturală, de oportunitate, care nu poate fi calificată drept o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. 64. Faţă de această critică, Curtea constată că decizia la care face referire autorul obiecţiei a fost pronunţată cu privire la constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2016 pentru completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, prin care se permitea organizarea referendumului local la aceeaşi dată cu alegerile locale. Curtea a sancţionat lipsa situaţiei extraordinare care să justifice emiterea actului normativ criticat, reţinând că Guvernul a procedat în acest mod în considerarea faptului că la data de 5 iunie 2016 urmau să aibă loc atât alegeri locale, cât şi referendumuri locale în două unităţi administrativ-teritoriale, şi anume în comuna Dângeni - pentru înfiinţarea a trei noi sate şi în municipiul Oradea - cu privire la oportunitatea modificării limitei administrative a unităţii administrativ-teritoriale. Scopul ordonanţei de urgenţă consta în crearea posibilităţii ca la referendumurile locale să se utilizeze infrastructura alegerilor locale. Argumentele care au stat la baza soluţiei de admitere pronunţate cu acel prilej nu îşi găsesc însă aplicabilitate în cauza de faţă, existând diferenţe semnificative între cele două ipoteze examinate. 65. Astfel, ordonanţa de urgenţă a cărei neconstituţionalitate sub aspect extrinsec a fost constatată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 361 din 26 mai 2016 avea ca obiect unic de reglementare situaţia organizării referendumului local odată cu alegerile locale, pe când ordonanţa de urgenţă criticată în cauza de faţă are o sferă mult mai largă, aşa cum s-a arătat mai sus. Totodată, elementul de oportunitate, sancţionat corespunzător de Curtea Constituţională, decurgea în mod evident din faptul că hotărârile consiliilor locale organizatoare ale celor două refendumuri locale erau ulterioare stabilirii datei alegerilor locale, fiind aşadar emise cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 3/2000, de vreme ce data acestora era fixată în aceeaşi zi cu cea deja stabilită pentru alegerile locale, Guvernul încercând să justifice, în realitate, acest demers contrar legii pe considerente de oportunitate. Or, în cauza de faţă, în contextul complexităţii reglementării vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, nu se poate vorbi despre o situaţie conjuncturală pe care ordonanţa ar rezolva-o, aşa cum a fost cazul în speţa analizată anterior de Curtea Constituţională. 66. În concluzie, ordonanţa de urgenţă criticată respectă exigenţele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie. 67. Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 este criticată sub aspect extrinsec şi prin raportare la prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile electorale. În acest sens, se critică intervenţiile legislative cum sunt cele de la art. I pct. 5 din ordonanţa de urgenţă, prin care se abrogă dispoziţiile din Legea nr. 3/2000 care oferă cetăţenilor posibilitatea de a verifica înscrierea în listele electorale, sau cele de la art. I pct. 17 din ordonanţa de urgenţă privind exceptarea aplicării dispoziţiilor referitoare la Sistemul informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal. 68. Sub acest aspect, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că drepturile electorale formează o categorie distinctă între drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi că sfera acestora este mai largă decât cea rezultată din Constituţie, unde sunt reglementate doar drepturile electorale fundamentale ale cetăţenilor, în timp ce celelalte drepturi electorale sunt prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). În consecinţă, afectarea prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă a oricăruia dintre drepturile prevăzute de legislaţia electorală în beneficiul alegătorilor/votanţilor şi/sau, după caz, al candidaţilor atrage neconstituţionalitatea acesteia. În ceea ce priveşte criticile formulate în cauza de faţă din această perspectivă, Curtea observă că acestea vizează art. I pct. 5 din ordonanţa de urgenţă, care abrogă prevederile art. 19 din Legea nr. 3/2000, care conferă cetăţenilor dreptul de a verifica înscrierea în listele electorale. Acelaşi articol stabileşte regulile procedurale aplicabile, pe de o parte, întâmpinărilor împotriva omisiunilor, înscrierilor greşite şi oricăror erori din liste şi, pe de altă parte, contestaţiilor îndreptate împotriva dispoziţiilor luate de autorităţile publice care au întocmit listele. Analiza criticilor în discuţie necesită o interpretare sistematică, prin prisma prevederilor art. 120 din Legea nr. 208/2015, care stabilesc că „Prevederile prezentei legi privind corpul experţilor electorali, secţiile de votare, Registrul electoral şi listele electorale permanente se aplică în mod corespunzător alegerilor pentru Preşedintele României, alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, alegerilor pentru Parlamentul European, precum şi referendumurilor naţionale şi locale". Prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, în Legea nr. 3/2000 a fost introdus un text corespondent, art. 62, care prevede că „Dispoziţiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu cele ale Legii nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare (...)". Curtea observă că, potrivit art. 48 din Legea nr. 208/2015, „Listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral.". Conform art. 24 din aceeaşi lege, Registrul electoral este un sistem informatic naţional de înregistrare şi actualizare a datelor de identificare a cetăţenilor români cu drept de vot şi a informaţiilor privind arondarea acestora la secţiile de votare, a cărui finalitate constă inclusiv în realizarea listelor electorale permanente şi a comunicărilor prevăzute de lege privind actualizarea acestora. În art. 47 din Legea nr. 208/2015 este prevăzut în mod expres dreptul a cărui eliminare pretinde autorul prezentei obiecţii a se fi produs prin intermediul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, cu referire însă la Registrul electoral. Ca atare, în condiţiile în care Registrul electoral a fost conceput ca un mecanism menit să preia funcţiile listelor electorale, dar cu fiabilitatea specifică unui sistem informatic, Curtea apreciază că nu se pune problema afectării dreptului electoral invocat de autorul obiecţiei. 69. Tot prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, se critică şi art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018. Acesta schimbă modalitatea în care Autoritatea Electorală Permanentă realizează controlul în vederea depistării eventualelor voturi multiple sau a persoanelor care au votat fără a avea drept de vot, acest control realizându-se numai la sesizarea persoanelor interesate, însoţită de probele pe care se întemeiază. Se susţine că se afectează astfel dreptul electoral procedural al cetăţenilor de a beneficia de o verificare din oficiu a listelor electorale permanente şi suplimentare, antrenând consecinţe negative asupra acestuia prin restrângerea condiţiilor de realizare a controlului şi prin impunerea de cerinţe suplimentare pentru persoanele care solicită o astfel de verificare. 70. Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici această critică. Astfel, în varianta anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2015, Legea nr. 3/2000 preciza, la art. 43¹ alin. (5), că „Biroul Electoral Central va înainta copiile listelor electorale permanente, respectiv tabelele electorale utilizate în cadrul secţiilor de votare Autorităţii Electorale Permanente, care le va verifica în vederea depistării eventualelor voturi multiple, în termen de 60 de zile de la data referendumului. În situaţia în care Autoritatea Electorală Permanentă va constata existenţa unor persoane care şi-au exercitat votul de mai multe ori, va sesiza organele de urmărire penală în vederea aplicării prevederilor art. 387 din Codul penal". 71. Era vorba, aşadar, despre o verificare ce avea loc după finalizarea procedurii referendare, adică după centralizarea opţiunilor votanţilor şi stabilirea rezultatului referendumului. Constatările Autorităţii Electorale Permanente cu privire la eventualele voturi multiple nu puteau influenţa rezultatul referendumului, ci constituiau doar acte de sesizare a organelor de urmărire penală în vederea aplicării prevederilor art. 387 din Codul penal - Frauda la vot. Aceasta reprezenta o competenţă a Autorităţii Electorale Permanente, iar nu un drept de natură electorală recunoscut în beneficiul cetăţenilor cu drept de vot cu privire la organizarea şi desfăşurarea referendumului. Prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, nefiind în discuţie vreun drept electoral. 72. Curtea remarcă totodată că, potrivit noii reglementări, introduse prin art. I pct. 15 din ordonanţa de urgenţă, art. 43¹ alin. (5) din Legea nr. 3/2000 a fost abrogat, situaţia în discuţie regăsindu-se în art. 43¹ alin. (4) din aceeaşi lege, soluţia legislativă fiind însă diferită. Astfel, în prezent, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, Autoritatea Electorală Permanentă va verifica doar la sesizarea persoanelor interesate listele electorale permanente şi listele electorale suplimentare utilizate în cadrul secţiilor de votare la care se referă sesizarea, în scopul descoperirii cazurilor în care o persoană a votat fără a avea drept de vot sau a votat de mai multe ori. În situaţia în care Autoritatea Electorală Permanentă va constata existenţa unor persoane care au votat fără a avea drept de vot sau şi-au exercitat votul de mai multe ori, va sesiza organele de urmărire penală în vederea aplicării prevederilor art. 387 din Codul penal. Şi în acest caz verificarea intervine ulterior încheierii procedurii referendare - în cel mult 15 zile de la data constatării valabilităţii referendumului naţional - sesizările trebuind să fie însoţite de probele pe care se întemeiază. În această modalitate sunt implicaţi în declanşarea verificărilor înşişi cetăţenii, cărora li se atribuie, aşadar, un rol important în acest demers. 73. Se mai susţine, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 încalcă prevederile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, art. 147 alin. (4) referitor la forţa general obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 151 alin. (3) potrivit cărora revizuirea Constituţiei este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. 74. Criticile vizează faptul că, prin art. II, s-a precizat că „alegătorii sunt chemaţi să îşi exprime voinţa prin vot în cadrul referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018", deşi, cu doar două luni în urmă, Parlamentul adoptase Legea nr. 159/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, care a stabilit data referendumului pentru revizuirea Constituţiei ca fiind ultima duminică din intervalul de 30 de zile prevăzut de art. 151 alin. (3). 75. Curtea constată că această critică nu este întemeiată, neputându-se reţine argumentul principal invocat de autorul obiecţiei constând în încălcarea competenţei exclusive a Parlamentului de a decide data organizării acestui tip de referendum. Prin ordonanţa de urgenţă criticată nu se nesocoteşte voinţa forului legislativ suprem şi nici nu se derogă de la prevederile art. 151 alin. (3) din Constituţie. Ziua stabilită iniţial de acesta a fost menţinută, perioada de exprimare a opţiunii electoratului fiind suplimentată cu încă o zi, ziua de sâmbătă, 6 octombrie, premergătoare celei stabilite de Parlament. Extinderea acestei perioade nu este de natură să înfrângă suveranitatea decizională a Parlamentului, ci îi conferă o eficacitate superioară, fiind realizată în spiritul împlinirii într-o măsură cât mai înaltă a dreptului cetăţenilor de a vota în cadrul referendumului organizat în vederea revizuirii Legii fundamentale. Astfel privite lucrurile, nu prezintă relevanţă împrejurarea că prelungirea perioadei de exercitare a dreptului la vot cu încă o zi s-a produs cu doar două luni după stabilirea iniţială a datei prin modificarea Legii nr. 3/2000. (2.2.) Analiza criticilor referitoare la neconstituţionalitatea intrinsecă 76. Se critică faptul că art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât textul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 3/2000, aşa cum a fost modificat, este lipsit de claritate şi precizie. Astfel, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 prevede că „În cadrul referendumului populaţia poate fi consultată cu privire la una sau la mai multe probleme de interes naţional sau local, după caz, precum şi cu privire la revizuirea Constituţiei sau la o problemă de interes naţional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate". Se susţine, în argumentarea criticii, că prin folosirea conjuncţiei „sau" nu reiese cu claritate posibilitatea organizării în acelaşi timp a unui referendum de revizuire a Constituţiei şi a unui referendum cu privire la probleme de interes local. Curtea constată că nu poate fi reţinută această critică, redactarea textului de lege citat fiind suficient de explicită şi inteligibilă pentru a nu ridica niciun fel de probleme de interpretare în ceea ce priveşte desfăşurarea simultană a diverselor tipuri de referendum. 77. În ceea ce priveşte art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, care modifică art. 23 din Legea nr. 3/2000, se critică faptul că, potrivit alin. (1) al acestui articol, birourile electorale (Biroul Electoral Central, birourile electorale de circumscripţie ale judeţelor, biroul electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti, oficiile electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate) se constituie în cel mult 5 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică a datei referendumului, nefiind clar care este momentul de la care se calculează termenul. Autorul obiecţiei arată că, în opinia sa, este incert dacă termenul de 5 zile curge de la momentul publicării actului/actelor corespunzător/corespunzătoare în Monitorul Oficial al României sau de la momentul diseminării informaţiilor prin presă, radio şi televiziune. 78. Curtea apreciază că este evident că textul de lege criticat are în vedere momentul publicării în Monitorul Oficial al României a actului declanşator al procedurii referendare, constând, după caz, într-o lege - pentru ipoteza referendumului pentru revizuirea Constituţiei, într-o hotărâre a Parlamentului - pentru situaţia referendumului organizat pentru demiterea Preşedintelui României sau într-un decret al Preşedintelui, atunci când acesta convoacă un referendum cu privire la probleme de interes naţional. Doar actele autorităţilor care sunt publicate în Monitorul Oficial al României prezintă certitudine absolută şi constituie repere în funcţie de care se pot calcula anumite termene. Diseminarea informaţiilor prin presă, radio şi televiziune prezintă, prin însăşi natura sa, un grad înalt de relativitate, depinzând de o multitudine de variabile determinate de diversitatea modului de funcţionare şi organizare a activităţii mass-mediei. 79. Se mai susţine că art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, cu referire la art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 3/2000, încalcă art. 1 alin. (5) privitor la principiul legalităţii, art. 8 alin. (2) care consacră rolul partidelor politice şi art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii. 80. Sub acest aspect, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 înlocuieşte sintagma „delegaţi ai partidelor politice reprezentate în Parlament" cu sintagma „delegaţi ai partidelor politice parlamentare", atunci când reglementează compunerea birourilor electorale. 81. Curtea constată că nu poate fi reţinută interpretarea pe care autorul obiecţiei o dă textelor de lege criticate, în sensul că partidele politice parlamentare care nu au un grup propriu în ambele Camere ale Parlamentului ar fi excluse de la posibilitatea de a propune un membru în fiecare birou electoral. Aceasta, deoarece art. 15 alin. (2) lit. a) din lege vizează partidele politice parlamentare, adică acelea care au grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului, potrivit art. 118 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. 82. Se critică, în continuare, şi sub aspect intrinsec prevederile art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, cu referire la art. 43¹ alin. (4) din Legea nr. 3/2000, care introduc noua concepţie legislativă potrivit căreia Autoritatea Electorală Permanentă nu mai verifică din oficiu, în termen de 60 de zile de la data referendumului, listele electorale permanente şi tabelele electorale utilizate în cadrul secţiilor de votare în vederea depistării eventualelor voturi multiple, ci doar la sesizarea persoanelor interesate, făcută în cel mult 15 zile de la data constatării valabilităţii referendumului naţional şi însoţită de probele pe care se întemeiază. Curtea constată că criticile nu sunt întemeiate, pentru aceleaşi argumente pe care le-a expus la paragrafele 71 şi 72 din prezenta decizie. 83. În fine, se critică dispoziţiile art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, potrivit cărora, în tot cuprinsul anexelor nr. 2-6 din Legea nr. 3/2000, sintagma „Numărul participanţilor trebuie să fie egal cu suma ce rezultă din adiţionarea cifrelor de la pct. 5, 6 şi 7" se înlocuieşte cu sintagma „Pct. 2 >/= Pct. 5 + pct. 6 + pct. 7", unde 2 este numărul participanţilor la referendum, 5 este numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA", 6 este numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „NU", iar 7 este numărul voturilor nule. 84. Formula este similară în ambele versiuni, diferenţa constând în relaţia dintre cei doi termeni, în varianta iniţială fiind vorba despre egalitate perfectă, în noua redactare permiţându-se depăşirea celui de-al doilea termen. Cu alte cuvinte, dacă înainte de modificare numărul participanţilor se considera că trebuie să fie egal cu suma voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA", a celor la răspunsul „NU" şi a voturilor nule, în actuala variantă, rezultată în urma modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2019, Legea nr. 3/2000 prevede că numărul participanţilor se consideră a fi egal sau mai mare cu suma voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA", a celor la răspunsul „NU" şi a voturilor nule. 85. În condiţiile în care, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000, referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, Curtea constată că numărul participanţilor are o importanţă crucială în ceea ce priveşte condiţia prealabilă a cvorumului de participare, ce determină validitatea în sine a referendumului. Ca atare, prevederile legale care acordă relevanţă juridică numărului de persoane care nu şi-au exprimat dreptul de vot în niciun fel, nici măcar printr-un vot nul, dar a căror prezenţă a fost consemnată în procesele-verbale ale secţiilor de votare, pot să vicieze condiţia de cvorum cerută pentru validitatea referendumului, crescând în mod artificial numărul participanţilor prin luarea în considerare şi a celor care nu şi-au exercitat în niciun fel dreptul de vot. În această manieră, formula propusă tinde să denatureze realitatea, conferind valenţe juridice unor atitudini contrare spiritului civic şi pune în discuţie caracterul de stat de drept, prin riscul pe care îl implică, de alterare a rezultatului referitor la validitatea referendumului. 86. Curtea observă, în acelaşi timp, că nu este exclusă nici ipoteza evidenţiată în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, potrivit căreia, în practică, este posibil ca unii dintre alegători să nu îşi exercite dreptul de vot, deşi se prezintă la urne, fiind luaţi în evidenţele birourilor electorale ale secţiilor de votare respective. De aceea, pentru rigoare juridică şi pentru o corectă reflectare a realităţii faptice, formula propusă de legiuitor ar trebui să facă referire la numărul participanţilor care şi-au exercitat efectiv dreptul de vot, introducând în urnă buletinul de vot, indiferent de opţiunea exprimată. 87. În acest context, Curtea subliniază, totodată, că, în Codul de bune practici în materie de referendum adoptat de Comisia de la Veneţia, se prevede în mod explicit, la secţiunea 3.2. „Libera exprimare a voinţei electoratului şi combaterea fraudei", lit. a. „Procedura de votare", pct. (ix), că „buletinele de vot neutilizate sau anulate nu trebuie scoase din incinta secţiei de votare". 88. În consecinţă, Curtea constată că prevederile art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală care consacră caracterul de stat de drept al statului român. 89. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile articolului unic (cu referire la art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018) din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi pentru unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei sunt neconstituţionale. 2. Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că sunt constituţionale prevederile articolului unic (cu referire la art. I pct. 1, 7, 9 şi 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018) din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018, în raport cu criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, precum şi legea, în ansamblul său, în raport cu criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu