Decizia Nr.1397 din 20.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 597 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luanchim“ - S.R.L. din Comăneşti în Dosarul nr. 3.313/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.679D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.313/110/2010, Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 597 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luanchim“ - S.R.L. din Comăneşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri vizând o poprire asigurătorie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 597 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, creând pentru creditor o poziţie procesuală vădit superioară aceleia a debitorului. Instituirea unei prezumţii legale cu privire la faptul că pârâta ar datora anumite sume de bani reclamantei, ca o consecinţă a faptului că aceasta din urmă a introdus o cerere de chemare în judecată prin care se pretind aceste sume, creează pentru reclamantă o situaţie specială în procesul ce are ca obiect înfiinţarea popririi asigurătorii, cu consecinţa indisponibilizării bunurilor pârâtei, încălcându-se astfel „drepturile instituite prin Constituţie“.În acelaşi timp, se încalcă principiul egalităţii şi dreptul la un proces echitabil, datorită faptului că prevederile criticate se constituie într-un temei de drept suplimentar, nejustificat, la îndemâna creditorului, deşi acesta are la îndemână alte instrumente juridice de valorificare a pretenţiilor sale, astfel că această măsură se constituie într-o veritabilă pedeapsă.De asemenea, faţă de poziţia favorizată asupra reclamantului, instituită prin textul criticat, se încalcă şi principiul constituţional potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a instituţiilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ opinează în sensul că excepţia invocată este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 597 din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: „Poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591.Dispoziţiile art. 592-595 se aplică în mod corespunzător.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că poprirea asigurătorie este cuprinsă în cap. IV „Măsurile asigurătorii“ al cărţii a VI-a intitulate „Proceduri speciale“ a Codului de procedură civilă, care reglementează măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurător, poprirea asigurătorie şi sechestrul judiciar.Curtea reţine că, prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, sau prin Decizia nr. 597 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 11 iunie 2008, a statuat că procedura măsurilor asigurătorii nu soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.Faptul că, din aceste raţiuni, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 591 din Codul de procedură civilă, posibilitatea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului nu are semnificaţia încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât acesta din urmă are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil, să învedereze împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri.Aceste considerente se aplică, mutatis mutandis, şi referitor la instituţia popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.Curtea constată că, potrivit art. 597 coroborat cu art. 591 din Codul de procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constată prin act înscris şi este exigibilă, sau creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat o acţiune şi depune, odată cu cererea de poprire, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată, poate cere poprirea asigurătorie asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.Poprirea asigurătorie se poate încuviinţa de către instanţă în cazurile în care debitorul a micşorat, prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să-şi ascundă sau să îşi risipească averea. Aşadar, poprirea asigurătorie nu soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, şi anume preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului în situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, este pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.Împrejurarea că, pentru raţiunile înfăţişate, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 597 din Codul de procedură civilă, ca măsură asigurătorie, instituţia popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente nu are semnificaţia încălcării dreptului acestuia la un proces echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile procesuale, poate învedera instanţei împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri. De asemenea, potrivit art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi.De altfel, legiuitorul poate institui, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi specifice de exercitare a drepturilor procedurale.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat constant că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De altfel, nu se poate reţine încălcarea dreptului de proprietate, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu soluţionează fondul dreptului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 597 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luanchim“ - S.R.L. din Comăneşti în Dosarul nr. 3.313/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu