CODUL
CIVIL
Codul Civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie
1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865.
Forma preluata reprezinta textul oficial al Codului Civil editat de
Ministerul Justitiei in anul 1981, pe care au fost operate trimiteri la
legislatia in vigoare la data de 1 septembrie 1996.
TITLUL PRELIMINAR
DESPRE EFECTELE SI APLICAREA LEGILOR IN GENERE
Art. 1
Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva.
Art. 2
(Abrogat prin art. 183 al Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarile
raporturilor de drept international privat, publicat in Monitorul Oficial nr.
245/1 octombrie 1992)
Art. 3
Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau
ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de
denegare de dreptate.
Art. 4
Este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotararile ce da, prin cale
de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse.
Art. 5
Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare*), la legile
care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.
------------------
*) Acte juridice unilaterale.
CARTEA I
DESPRE PERSOANE
Titlul I
DESPRE DREPTURILE CIVILE SI DESPRE NATURALIZARE
CAP. 1
Despre bucurarea de drepturile civile si despre naturalizare
Art. 6-16
(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobandirea si
pierderea nationalitatii romane).
CAP. 2
Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calitatii de roman
Art. 17-20
(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobandirea si
pierderea nationalitatii romane).
Titlul II
DESPRE ACTELE STARII CIVILE
Art. 21-86
(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele starii
civile).
Titlul III
DESPRE DOMICILIU
Art. 87-97
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
Titlul IV
DESPRE ABSENTI, ADICA CEI CARE LIPSESC DE LA LOCUL LOR
CAP. 1
Despre absenta prezumata
Art. 98-100
(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea
mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod expres, prin Decretul nr. 339
din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu
ocazia razboiului, in afara zonei interioare).
CAP. 2
Despre declararea absentei
Art. 101-105
(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea
mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod expres, prin Decretul nr. 339
din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu
ocazia razboiului, in afara zonei interioare).
CAP. 3
Despre efectele absentei
Art. 106-123
(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea
mortii prezumate a celor disparuti, si, in mod expres, prin Decretul nr. 339
din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor disparuti cu
ocazia razboiului, in afara zonei interioare).
CAP. 4
Despre privegherea copiilor minori ai tatalui care a disparut
Art. 124-126
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Titlul V
DESPRE CASATORIE
CAP. 1
Despre insusirile si conditiile necesare spre a se putea savarsi casatoria
Art. 127-133
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954, pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
Art. 134
(Abrogat expres prin Decretul-Lege privind abrogarea unor acte normative
nr. 9/1989, publicat in Monitorul Oficial nr. 9 din 31.XII.1989).
Art. 135-138
(Abrogate prin Legea din 15.III.1906).
Art. 139
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Art. 140
(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).
Art. 141
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Art. 142
(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).
Art. 143-150
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice.
CAP. 2
Despre formalitatile relative la celebrarea casatoriei
Art. 151-152
(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele starii
civile).
CAP. 3
Despre opozitii la casatorie
Art. 153-161
(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928).
CAP. 4
Despre cereri de nulitate a casatoriei
Art. 162-184
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 5
Despre obligatiile ce izvorasc din casatorie
Art. 185-193
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.II.1954 pentru punerea
in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 6
Despre drepturile si datoriile respective ale sotilor
Art. 194-196
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
Art. 197-208
(Abrogate prin Legea nr. 96 din 20.IV.1932 privitoare la ridicarea
incapacitatii civile a femeii maritate).
CAP. 7
Despre desfacerea casatoriei
Art. 209
(Abrogat prin art. 49 al decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 8
Despre a doua casatorie
Art. 210
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Titlul VI
DESPRE DESPARTENIE
CAP. 1
Despre cauzele desparteniei
Art. 211-213
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Art. 214
(Abrogat implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila - drept urmare a abrogarii exprese a art. 254-276
din Codul civil - si abrogat expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din
31.I.1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 215
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 2
Despre despartenie pentru cauza determinata
Art. 216-233
(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea
judecatilor).
Art. 234
(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948).
Art. 235-240
(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea
judecatilor).
Art. 241-242
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
Art. 243-245
(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea
judecatilor).
Art. 246-248
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
Art. 249-250
(Abrogate implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948, pentru modificarea
Codului de procedura civila - drept urmare a modificarii art. 613 Cod procedura
civila - si abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954
pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la
persoanele fizice si persoanele juridice).
Art. 251-253
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
CAP. 3
Despre despartenia prin consimtamantul mutual
Art. 254-267
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
Art. 268
(Abrogat implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atributiilor ministerului
public si expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
Art. 269-270
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
Art. 271-272
(Abrogate implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atributiilor
ministerului public si expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948
pentru modificarea Codului de procedura civila).
Art. 273-276
(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
CAP. 4
Despre efectele desparteniei
Art. 277
(Abrogat prin Legea nr. 249 din 4.VI.1945 pentru abrogarea art. 277 Cod
civil).
Art. 278
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Art. 279
(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).
Art. 280-284
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Art. 285
(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea
Codului de procedura civila).
Titlul VII
DESPRE PATERNITATE SI DESPRE FILIATIUNI
CAP. 1
Despre filiatiunea copiilor legitimi nascuti sau conceputi in casatorie
Art. 286-291
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 2
Despre dovedirea filiatiunii copiilor legitimi
Art. 292-303
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 3
Despre copiii naturali
Art. 304-308
(Abrogate prin art. 22 al Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru
reglementarea conditiei juridice a copilului natural).
Titlul VIII
DESPRE ADOPTIE
Art. 309-320
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
Art. 321-322
(Abrogate prin Legea din 15.III.1906).
Art. 323
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 privitor la
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
Art. 324
(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).
Titlul IX
DESPRE PUTEREA PARINTEASCA
Art. 325-341
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
Titlul X
DESPRE MINORITATE, DESPRE TUTELE SI DESPRE EMANCIPARE
CAP. 1
Despre minoritate
Art. 342
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 2
Despre tutela
Art. 343-420
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
CAP. 3
Despre emancipare
Art. 421-433
(Abrogate prin art. V al Decretului nr. 185 din 30.IV.1949 pentru
modificarea si abrogarea unor dispozitii privitoare la majorat, la capacitate
in materia contractelor de munca si emancipare).
Titlul XI
DESPRE MAJORITATE, DESPRE INTERDICTIE SI DESPRE CONSILIUL JUDICIAR
CAP. 1
Despre majoritate
Art. 434
(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CAP. 2
Despre interdictie
Art. 435-457
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
CAP. 3
Despre consiliile judiciare
Art. 458-460
(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
CARTEA II
DESPRE BUNURI SI DESPRE OSEBITELE MODIFICARI ALE PROPRIETATII
Titlul I
DESPRE DISTINCTIUNEA BUNURILOR
Art. 461
Toate bunurile sunt mobile sau imobile.
CAP. 1
Despre imobile
Art. 462
Bunurile sunt imobile sau prin natura lor, sau prin destinatia lor, sau
prin obiectul la care ele se aplica.
Art. 463
Fondurile de pamant si cladirile sunt imobile prin natura lor.
Art. 464
Morile de vant, sau de apa, asezate pe stalpi, sunt imobile prin natura
lor.
Art. 465
Recoltele care inca se tin de radacini, si fructele de pe arbori, neculese,
inca, sunt asemenea imobile.
Indata ce recoltele se vor taia si fructele se vor culege, sunt mobile.
Art. 466
Arborii ce se taie devin mobile.
Art. 467
Animalele ce proprietarul fondului da arendasului pentru cultura, sunt
imobile pe cat timp li se pastreaza destinatia lor.
Art. 468
Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si
exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinatie.
Astfel sunt imobile prin destinatie, cand ele s-au pus de proprietar pentru
serviciul si exploatarea fondului:
- animalele afectate la cultura;
- instrumente aratoare;
- semintele date arendasilor sau colonilor partiari*);
- porumbii din porumbarie;
- lapinii*) tinuti pe langa casa;
- stupii cu roi;
- pestele din iaz (helesteie);
- teascurile, cladirile, alambicurile, cazile si vasele;
- instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de
hartie si altor uzine;
- paiele si gunoaiele.
Mai sunt imobile prin destinatie toate efectele mobiliare*) ce proprietarul
a asezat catre fond in perpetuu.
-----------------
*) Dijmasi.
*) Iepuri de casa.
*) Lucruri mobile.
Art. 469
Proprietarul se presupune ca a asezat catre fond in perpetuu efecte
mobiliare*), cand acestea sunt intarite cu gips, var sau ciment, sau cand ele
nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului catre care sunt
asezate.
Oglinzile unui apartament se presupun asezate in perpetuu, cand parchetul
pe care ele stau este una cu boaseria*) camerei.
Aceasta se aplica si la tablouri si alte ornamente.
Statuile sunt imobile cand ele sunt asezate inadins, chiar cand ele s-ar
putea scoate fara fractura sau deteriorare.
-------------------
*) Lucruri mobile.
*) Lemnaria care imbraca peretii interiori ai unei incaperi.
Art. 470
Urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de
pamant, sau la vreo casa, sunt imobile si fac parte din proprietatile la care
servesc.
Art. 471
Sunt imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile,
servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil.
CAP. 2
Despre mobile
Art. 472
Bunurile sunt mobile prin natura lor, sau prin determinarea legii.
Art. 473
Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc
la altul, atat acele care se misca de sine precum sunt animalele, precum si
cele care nu se pot stramuta din loc decat prin o putere straina, precum sunt
lucrurile neinsufletite.
Art. 474
Sunt mobile prin determinarea legii, obligatiile si actiunile care au de
obiect sume exigibile sau efecte mobiliare*), actiunile sau interesele in
companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cand capitalul
acestor companii consta in imobile.
Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai in privinta fiecarui
din asociati si pe cat tine asociatia.
Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe
viata asupra statului sau asupra particularilor.
---------------
*) Lucruri mobile.
CAP. 3
Despre bunuri in raportul lor cu cei ce le poseda
Art. 475
Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificarile
stabilite de legi.
Bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi
instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele.
-----------------
1. A se vedea art. 135 din Constitutia Romaniei
2. A se vedea, de asemenea:
- Legea nr. 15 din 8 august 1990 cu privire la reorganizarea unitatilor
economice de stat in regii autonome si societati comerciale, publicata in
Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990 (art. 5, 20, 25-32, 53);
- Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, publicata in Monitorul Oficial nr. 37
din 20 februarie 1991 - Legea fondului funciar (art. 4 si 5);
- Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executarii
constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, publicata in
Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991 (art. 10-20);
- Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale,
republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996;
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie
1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu
modificarile ulterioare (art. 35);
- Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30
decembrie 1953, cu modificarile ulterioare (art. 9 alin. 3 si 4);
- Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile
conexe publica in Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996;
- Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc si al
munitiilor publicata in Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996;
Art. 476
Drumurile mari, drumurile mici si ulitele care sunt in sarcina statului,
fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal
si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale,
malurile unde trag vasele si indeobste toate partile din pamantul Romaniei,
care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependinte ale
domeniului public.
-----------------
A se vedea:
- Art. 135 din Constitutia Romaniei;
- Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, Legea fondului funciar, publicata in
Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991 (art. 4 si 5).
Art. 477
Toate averile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor
fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului
public.
------------------
A se vedea:
- Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice
fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si
a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare - Buletinul Oficial
nr. 81 din 27 iulie 1951 (art. 1 lit. d) si Instructiunile Ministerului
Finantelor nr. 1529 din 2 aprilie 1963;
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 478
Portile, zidurile, santurile, intariturile pietelor de razboi si ale
fortaretelor fac si ele parte din domeniul public.
Aceste lucruri reintra in comert cand nu mai servesc la uzul public.
Art. 479
Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un
drept de folosinta, sau numai servitute.
---------------
1. Dreptul de folosinta prevazut de text se refera la uzufruct, uz,
abitatie.
A se vedea si:
- Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unitatilor economice de
stat in regii autonome si societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial
nr. 98 din 8 august 1990
- Legea nr. 50 privind autorizarea executarii constructiilor si unele
masuri pentru realizarea locuintelor, din 29 iulie 1991, publicata in Monitorul
Oficial nr. 163 din 7 august 1991, art. 10-20.
2. A se vedea si art. 135 alin. 5 din Constitutia Romaniei.
Titlul II
DESPRE PROPRIETATE
Art. 480
Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un
lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
-----------------
1. Potrivit art. 135 al Constitutiei Romaniei din anul 1991, proprietatea
este publica sau privata (alin. 2).
Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele
pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot
fi concesionate sau inchiriate (alin. 5).
Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila (alin. 6).
2. Cu privire la regimul juridic al unor bunuri din domeniul public al
statului prevazute in art. 135 din Constitutie, a se vedea si:
- Codul silvic - Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 - publicat in Monitorul
Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;
- Legea nr. 4/1972 privind gospodarirea padurilor aflate in administrarea
directa a comunelor - Buletinul Oficial nr. 42 din 24 aprilie 1972;
- Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974,
cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 13/1974 a drumurilor - Buletinul Oficial nr. 107 din 31 iulie
1974, cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 12/1974 privind piscicultura si pescuitul - Buletinul Oficial
nr. 106 din 30 iulie 1974;
- Legea nr. 26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea - Buletinul
Oficial nr. 99 din 12 noiembrie 1976.
3. A se vedea, de asemenea Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al
apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue,
Monitorul Oficial nr. 99 din 9 august 1990.
Art. 481
Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza
de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
---------------
A se vedea art. 41 al Constitutiei Romaniei.
Art. 482
Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce
lucrul si asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, intr-un mod natural
sau artificial. Acest drept se numeste: drept de accesiune.
CAP. 1
Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru
Art. 483
Fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile, sporul
animalelor (prasila), se cuvin proprietarului in puterea dreptului de
accesiune.
Art. 484
Fructele produse de vreun lucru nu se cuvin proprietarului, decat cu
indatorire din parte-i de a plati semanaturile, araturile si munca pusa de
altii.
Art. 485
Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu
buna-credinta; la cazul contrariu, el este dator de a inapoia productele,
impreuna cu lucrul, proprietarului care-l revendica.
Art. 486
Posesorul este de buna-credinta cand poseda ca proprietar in puterea unui
titlu translativ de proprietate, ale carui viciuri nu-i sunt cunoscute.
Art. 487
El inceteaza de a fi cu buna-credinta din momentul cand aceste viciuri ii sunt
cunoscute.
CAP. 2
Despre dreptul de accesiune asupra celor unite si incorporate cu lucrul
Art. 488
Tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului
lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos.
Sectiunea I
Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile
Art. 489
Proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a
subfetei lui.
---------------
Potrivit art. 135 alin. 4 al Constitutiei Romaniei din 1991, bogatiile de
orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Art. 490
Proprietarul poate face asupra pamantului toate plantatiile si cladirile ce
gaseste de cuviinta, afara de exceptiile statornicite la capul*) care trateaza
despre servituti.
-------------
*) Trimiterea se refera la titlul IV "Despre servituti".
Art. 491
Proprietarul poate face sub fata pamantului toate constructiile si
sapaturile ce gaseste de cuviinta, si trage din ele toate foloasele ce acestea
ar produce, afara de modificarile prescrise de legi si regulamente privitoare
la mine, precum si de legile si regulamentele politienesti.
----------------
1. A se vedea nota de la art. 489.
2. Termenii "legile si regulamentele politienesti" trebuie intelesi
in sensul de reglementarile administrative in materie.
Art. 492
Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra
pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu
cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Art. 493
Proprietarul pamantului care a facut constructii, plantatii si lucrari cu
materiale straine, este dator sa plateasca valoarea materialelor. El mai poate
fi osandit, dupa imprejurari, pentru o asemenea urmare si la plata de
daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica.
Art. 494
Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a
treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le
tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.
Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a
constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate
chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau
vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului.
Daca proprietarul voieste a pastra pentru dansul acele plantatii si
cladiri, el este dator a plati valoarea materialelor si pretul muncii, fara ca
sa se ia in consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea
unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile,
cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de
buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor
plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea
materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a
cresterii valorii fondului.
Art. 495
Cresterile de pamant ce se fac succesiv si pe nesimtite la malurile
fluviului si ale raurilor se numeste aluviune. Aluviunea este in folosul
proprietarului riveran, cand e vorba de un fluviu sau rau navigabil, plutitor
sau neplutitor, cu indatorire insa pentru proprietar de a lasa, pe pamantul
sau, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor.
---------------
A se vedea si Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4
aprilie 1974, cu modificarile ulterioare, precum si nota nr. 2 de la art. 480.
Art. 496
Tot ale proprietarului riveran sunt si pamanturile lasate de apele
curgatoare, cand ele se retrag pe nesimtite de la unul din tarmuri si se
indreapta catre celalalt tarm; proprietarul tarmului de unde apa s-a retras
profita de aluviune, fara ca proprietarul tarmului opus sa poata reclama
pamantul cel pierdut.
Acest drept nu are loc in privirea pamanturilor parasite de apa marii.
--------------
A se vedea nota de la art. 495.
Art. 497
Aluviunea nu are loc in privirea lacurilor, helesteielor si a iazurilor;
proprietarul lor conserva totdeauna pamantul acoperit de apa, cand ea este la
inaltimea scurgerii helesteului, iazului, chiar daca catimea apei ar scadea in
urma; si viceversa, proprietarul iazului nu castiga nici un drept asupra
pamantului riveran ce se acopera de apa iazului cand urmeaza varsaturi
extraordinare.
----------------
A se vedea art. 135 alin. 4 al Constitutiei Romaniei, precum si nota de la
art. 495.
Art. 498
Daca un fluviu sau rau, navigabil sau nu, rupe deodata o parte mare, si
care se poate recunoaste, de pamant, si o lipeste la pamantul unui alt
proprietar, acea parte ramane a cui a fost pamantul de la care s-a rupt; insa
daca se va reclama in termen de un an.
Art. 499
Insulele si prundurile, care se formeaza in albia fluviilor si a raurilor
navigabile sau plutitoare, sunt ale statului, daca nu i se opune titlu sau
prescriptie.
----------------
A se vedea nota de la art. 495.
Art. 500
Insulele si prundurile, care se formeaza in raurile nenavigabile si
neplutitoare, sunt ale proprietarului tarmului pe care ele s-au format; daca
insula formata trece peste jumatatea raului, atunci fiecare proprietar riveran
are dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre el,
pornind de la jumatatea raului.
----------------
A se vedea nota de la art. 495.
Art. 501
Daca un rau sau un fluviu, formandu-si un brat nou, taie si inconjoara
pamantul unui proprietar riveran si face prin acest chip o insula, proprietarul
nu pierde pamantul ce s-a transformat in insula, chiar daca el s-a facut de un
fluviu sau de un rau navigabil sau plutitor.
-----------------
A se vedea nota de la art. 495.
Art. 502
Daca un fluviu sau un rau isi face un nou curs parasind vechea sa albie,
aceasta albie se imparte intre proprietarii marginari.
------------------
A se vedea nota de la art. 495.
Art. 503
Orice animale sau zburatoare salbatice trec in cuprinsul nostru se fac ale
noastre, pe cat timp raman la noi, afara numai daca asemenea trecere s-a
ocazionat prin fraude sau prin artificii.
Sectiunea II
Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile miscatoare
Art. 504
Daca doua lucruri a doi deosebiti stapani s-au unit impreuna incat amandoua
formeaza un singur tot, dar se pot desparti si conserva fiecare in parte dupa
despartire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie
partea principala, ramanand el dator a plati celuilalt proprietar pretul
lucrului ce a fost unit cu principalul.
Art. 505
Este principal acela din doua lucruri, pentru uzul sau pentru ornamentul,
pentru completarea carui a servit unirea celuilalt lucru.
Art. 506
Cand insa lucrul unit este mult mai de pret decat lucrul principal, si cand
el s-a unit fara stirea proprietarului, acesta poate cere despartirea si
restituirea lucrului unit, chiar daca ar rezulta din despartire oarecare
vatamare lucrului catre care el a fost unit.
Art. 507
Daca din cele doua lucruri unite pentru a forma un singur tot, nici unul nu
poate fi privit ca accesoriu al celuilalt, atunci acela este considerat ca
principal care va fi mai mare in valoare. Daca valoarea ambelor lucruri ar fi
mai tot aceeasi, atunci lucrul cel mai mare in volum va fi considerat ca
principal.
Art. 508
Daca un mester sau altcineva a intrebuintat materia care nu era a sa si a
facut un lucru nou, atunci proprietarul materiei intrebuintate are dreptul de a
reclama lucrul format din ea, platind pretul muncii, atat cand acel obiect ar
putea cat si cand el n-ar putea reveni in starea primitiva.
Art. 509
Daca insa manopera ar fi atat de importanta incat ar intrece cu mult
valoarea materiei intrebuintate, atunci munca lucratorului va fi considerata ca
parte principala si lucratorul va avea dreptul de a retine lucrul format,
platind proprietarului pretul materiei.
Art. 510
Cand cineva a intrebuintat in parte materia care era a sa, si in parte
materia straina, pentru a forma un lucru nou, fara ca nici o parte din materie
sa-si fi pierdut cu totul fiinta, si daca acele materii nu se mai pot desparti
fara vatamare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine ambilor proprietari,
celui dintai in proportie cu materia ce era a sa, si celuilalt in proportie cu
materia sa si cu pretul muncii sale.
Art. 511
Cand un lucru s-a format din amestecarea mai multor materii cu diferiti
stapani din care nici una nu poate fi considerata ca materie principala, atunci
proprietarul, in nestiinta caruia a urmat amestecarea, poate cere desfacerea
lor, daca ea este cu putinta a se desface.
Daca materiile amestecate nu se mai pot desparti fara vatamare sau paguba,
atunci lucrul format se cuvine tuturor stapanilor, fiecarui insa in proportie
cu catimea, calitatea si valoarea materiilor lui, intrebuintate la facerea
acelui lucru.
Art. 512
Daca materia unui din proprietari ar covarsi pe cealalta materie prin
valoare si cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu pret va putea cere
lucrul format prin amestecare, platind insa celuilalt proprietar pretul
materiei sale.
Art. 513
Cand lucrul format ramane comun intre proprietarii materiilor din care s-a
format, atunci lucrul se va vinde prin licitatie si pretul se va imparti.
Art. 514
In toate cazurile in care proprietarul materiei intrebuintate fara stirea
lui la formarea unui lucru nou este in drept de a reclama lucrul format, el are
si voia de a cere in loc de lucrul format o materie de aceeasi natura, catime,
greutate, marime si calitate, sau valoarea aceleiasi materii.
Art. 515
Vericari*) vor fi intrebuintat materii straine, fara stirea proprietarului
lor, vor putea dupa imprejurari fi osanditi si la plata de daune-interese, si
aceasta fara prejudiciul urmarilor prin canal extraordinar*).
-----------------
*) "Vericari", forma arhaica pentru "oricare".
*) Actiune penala.
Art. 516
Principiile regulilor de mai sus vor servi judecatorilor si in deciziunea
cazurilor analoge cu cele precedente.
Titlul III
DESPRE UZUFRUCT, DESPRE UZ SI DESPRE ABITATIUNE
CAP. 1
Despre uzufruct
Art. 517
Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt
proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insa cu indatorirea
de a le conserva substanta.
Vezi art. 49-50 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat.
Art. 518
Uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului.
--------------
Prin abrogarea art. 285, 338, 684 si 1242 din Codul civil, au fost
desfiintate drepturile de uzufruct legal statornicite de Codul civil, si anume
dreptul de uzufruct legal al parintilor asupra bunurilor copiilor, dreptul
sotului asupra bunurilor dotale si dreptul vaduvei fara avere la mostenirea
barbatului ei.
Art. 519
Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu conditie.
Art. 520
Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile.
Sectiunea I
Despre drepturile uzufructuarului
Art. 521
Uzufructuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate
produce obiectul asupra caruia are uzufruct, fie naturale, fie industriale, fie
civile.
Art. 522
Fructele naturale sunt acelea ce pamantul produce de la sine; productia si
prasila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale
ale unui fond sunt acelea ce se dobandesc prin cultura.
Art. 523
Fructele civile sunt chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul
rentelor; arendele intra in clasa fructelor civile.
Art. 524
Fructele naturale si industriale, neculese in momentul cand se deschide
dreptul de uzufruct, sunt ale uzufructuarului. Acelea ce se gasesc in aceeasi
stare cand se sfarseste dreptul de uzufruct sunt ale proprietarului, fara de a
putea pretinde unul de la altul desbagubire pentru cheltuielile urmate pentru
araturi si semanaturi. Drepturile colonului partiar*) ce vor fi existat la
inceputul sau la finele uzufructului nu pot fi vatamate de dispozitia
precedenta.
-------------
*) Dijmas.
Art. 525
Fructele civile se socotesc dobandite zi cu zi, si se cuvin
uzufructuarului, in proportie cu durata uzufructului sau. Aceasta regula se
aplica la arenzi si la chiriile caselor si alte fructe civile.
Art. 526
Daca uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fara a le
consuma, precum bani, grane, bauturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de
ele, insa cu indatorire de a le inapoia in aceeasi cantitate, calitate si
valoare, sau pretul, la sfarsitul uzufructului.
Art. 527
Uzufructul unei rente pe viata da uzufructuarului, pe durata uzufructului
sau, dreptul de a percepe veniturile, fara de a fi obligat la nici un fel de
restituire.
Art. 528
Daca uzufructul cuprinde lucruri care, fara a se consuma indata, se strica
dupa o vreme prin intrebuintarea lor, precum rufele, mobilele casei,
uzufructuarul are dreptul de a se sluji de dansele pentru intrebuintarea la
care ele sunt destinate, si nu este obligat de a le inapoia la sfarsitul
uzufructului decat in starea ce se vor afla, insa nestricate din dol sau culpa.
Art. 529
Daca uzufructul cuprinde paduri destinate de proprietarul lor la taieri
periodice, uzufructuarul este dator a pastra ordinea si catimea taierii, in
conformitate cu regulile stabilite de proprietar, sau cu uzul locului, fara a
putea pretinde vreo despagubire nici uzufructuarul, nici mostenitorii sai,
pentru partile lasate netaiate in timpul uzufructului sau.
Arborii care se pot scoate dintr-un seminariu de pomi*), fara degradarea
acestuia nu vor face parte din uzufruct decat cu indatorire, pentru
uzufructuar, de a se conforma obiceiului local in privirea inlocuirii lor.
----------------
*) Pepiniere.
----------------
1. A se vedea art. 41 din Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar.
2. A se vedea si:
- Codul silvic - Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 - publicat in Monitorul
Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;
- Legea nr. 4/1972 privind gospodarirea padurilor aflate in administrarea
directa a comunelor - Buletinul Oficial nr. 42 din 24 aprilie 1972.
Art. 530
Uzufructuarul se mai bucura, conformandu-se cu epocile si uzul vechi al
proprietarului, de partile de paduri inalte care au fost puse in taiere
regulata, sau ca aceste taieri se fac periodic pe o intindere de pamant
determinata, sau se fac numai de o catime oarecare de arbori alesi pe toata
suprafata domeniului.
----------------
A se vedea nota de la art. 529.
Art. 531
In toate celelalte cazuri, uzufructuarul nu se poate atinge de arbori
inalti; va putea insa intrebuinta, spre a face reparatiile la care este
obligat, arborii dezradacinati sau sfaramati din accidente; poate chiar taia
pentru acest sfarsit arborii trebuinciosi, cu indatorire insa a constata in
fiinta proprietarului aceasta trebuinta.
Art. 532
Uzufructuarul poate lua din paduri araci pentru vii, poate asemenea lua de
pe pomi producte anuale sau periodice, insa toate acestea dupa obiceiul locului
si al proprietarului.
---------------
A se vedea nota de la art. 529.
Art. 533
Pomii roditori care se usuca si chiar acei ce sunt dezradacinati sau
daramati din accidente se cuvin uzufructuarului, cu indatorire de a-i inlocui
prin altii.
Art. 534
Uzufructuarul se poate bucura el insusi, sau inchiria altuia, sau ceda
exercitiul dreptului sau. De va inchiria, urmeaza a se conforma pentru epocile
cand se preinnoiesc contractele si pentru durata lor, regulile intocmite pentru
barbat, in privinta averii femeii sale la titlul Despre contractul de
casatorie.
---------------
1. Dispozitiile din titlu "Despre contractul de casatorie", la
care se refera art. 534, sunt art. 1268 si 1269 Cod civil, in prezent abrogate
prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului
familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice -
Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
2. Cu privire la inchirierea suprafetelor de locuit a se vedea si Legea nr.
5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor
dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973,
republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.
Art. 535
Uzufructuarul se foloseste de adaugirile facute prin aluviune la obiectul
asupra caruia are uzufruct.
Art. 536
El se foloseste de drepturile de servitute si in genere de toate drepturile
de care se poate folosi proprietarul, si se foloseste intocmai ca insusi
proprietarul.
Art. 537
Uzufructuarul se foloseste asemenea intocmai ca proprietarul de minele,
pietrariile si nisipurile ce sunt in exploatare la deschiderea dreptului de
uzufruct.
Daca insa se atinge de o exploatare, care nu s-ar putea face fara o
concesiune, uzufructuarul nu se va putea bucura de ea fara a dobandi mai intai
invoirea guvernului.
---------------
Dispozitiile art. 537 nu mai sunt aplicabile intrucat, potrivit art. 135
din Constitutie, bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv
al proprietatii publice.
Art. 538
Uzufructuarul n-are nici un drept asupra minelor si pietrariilor nedeschise
inca, nici asupra nisipurilor a caror exploatare nu e inca inceputa nici asupra
comorii care s-ar putea gasi in cursul uzufructului sau.
Art. 539
Proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vatama drepturile
uzufructuarului.
Uzufructuarul nu poate, la incetarea uzufructului, cere vreo despagubire
pentru imbunatatirile ce ar pretinde ca a facut, chiar cand print-insele ar fi
sporit valoarea lucrului. El sau mostenitorii sai pot insa ridica oglinzi,
tablouri si alte ornamente, pe care le-ar fi asezat, cu indatorire de a
restabili localul in starea ce a fost mai inainte.
Sectiunea II
Despre obligatiile uzufructuarului
Art. 540
Uzufructuarul ia lucrurile in starea in care se afla; el insa nu poate
intra in folosinta lor decat dupa ce va face in prezenta proprietarului, sau
dupa ce-l va chema formal, inventarul lucrurilor miscatoare si constatarea
starii in care se vor afla cele nemiscatoare, supuse uzufructului.
Art. 541
Este dator a da cautiune ca se va folosi ca un bun parinte de familie, de
nu va fi scutit prin actul constitutiv al uzufructului; cu toate acestea tatii,
mamele ce vor avea uzufructul legal al averii copiilor lor, vanzatorul sau
donatorul care si-au rezervat uzufructul, nu sunt obligati a da cautiune.
----------------
Prin abrogarea art. 338 Cod civil, dreptul de uzufruct legal al partilor
asupra bunurilor copiilor a fost desfiintat.
Art. 542
Daca uzufructuarul nu gaseste cautiune, nemiscatoarele se dau cu arenda,
sumele de bani cuprinse in uzufruct se pun la dobanda, productele se vand si
pretul lor se pune asemenea la dobanda; dobanzile acestor sume si pretul
arendelor se cuvin uzufructuarului.
Art. 543
In lipsa de cautiune din partea uzufructuarului, proprietarul poate cere ca
mobilele supuse periciunii prin intrebuintare sa se vanda spre a se pune pretul
la dobanda, si uzufructuarul se foloseste de dobanzi in cursul uzufructului; cu
toate acestea uzufructuarul va putea cere si judecatorii vor putea ordona, dupa
imprejurari, ca o parte din lucrurile miscatoare necesare pentru propriile sale
trebuinte sa i se lase sub simpla sa depunere de juramant si cu indatorire de a
le preda la curmarea uzufructului.
Art. 544
Intarzierea de a da cautiune nu ridica uzufructuarului dreptul de a se
folosi de fructele la care el avea drept; ele i se cuvin din momentul de cand
s-a deschis uzufructul.
Art. 545
Uzufructuarul nu este obligat decat la reparatiile de intretinere.
Reparatiile cele mari raman in sarcina proprietarului, afara numai daca acestea
s-ar fi cauzat din lipsa reparatiilor de intretinere de la deschiderea
uzufructului, in care caz uzufructuarul este obligat a le face si pe acestea.
Art. 546
Reparatiile cele mari sunt acele ale zidurilor celor mari si ale boltelor,
restabilirea grinzilor si acoperisului intreg, acelea ale zagazelor si ale
zidurilor de sprijinire si de imprejmuire in total; toate celelalte reparatii
sunt de intretinere.
Art. 547
Nici proprietarul, nici uzufructuarul nu sunt obligati a recladi ceea ce a
cazut de vechime sau s-a distruit*) fortuit.
-----------------
*) Distrus.
Art. 548
Uzufructuarul este obligat, in cursul folosintei sale, la toate sarcinile
anuale ale fondului, precum contributiile si altele ce dupa obicei sunt
considerate ca sarcini ale fructelor.
Art. 549
In privinta sarcinilor ce pot fi impuse pe proprietate, in cursul
uzufructului, proprietarul si uzufructuarul contribuie dupa modul urmator:
proprietarul este obligat a le plati si uzufructuarul a-i raspunde dobanzile,
iar daca uzufructuarul le-a platit, el are dreptul de a cere capetele*) platite
de la proprietar, la expirarea uzufructului.
--------------
*) Capitalul.
Art. 550
Acel ce castiga cu titlul gratuit un uzufruct universal, sau cu titlu
universal, este dator a achita in proportie cu folosinta sa si fara nici un
drept de repetitiune, legatele, pensiile alimentare si veniturile rentelor
perpetue sau pe viata care privesc asupra patrimoniului.
Art. 551
Uzufructuarul cu titlu particular nu se obliga la plata datoriilor pentru
care fondul este ipotecat si, de va fi silit sa le plateasca, are actiune in
contra proprietarului.
Art. 552
Uzufructuarul fie universal, fie cu titlu universal, trebuie sa contribuie
impreuna cu proprietarul la plata datoriilor dupa cum urmeaza: se pretuieste
valoarea fondului supus uzufructului, se defige*) in urma catimea cu care
urmeaza a contribui la plata datoriilor in proportie cu valoarea zisului fond.
Daca uzufructuarul voieste sa avanseze suma pentru care trebuie fondul sa
contribuie, capitalul i se inapoiaza la sfarsitul uzufructului fara nici o
dobanda. Iar de nu va voi uzufructuarul a face acest avans, proprietarul poate,
dupa a sa vointa, sau sa plateasca dansul acea suma, si atunci uzuafructuarul
ii plateste dobanzile in tot cursul uzufructului, sau sa puna in vanzare o
parte din averea supusa uzufructului pana se va dobandi un pret analog sumei
datorite.
----------------
*) Se stabileste.
Art. 553
Uzufructuarul e dator a plati numai cheltuielile proceselor ce privesc
folosinta si celelalte condamnatiuni la care procesele aratate pot da nastere.
Art. 554
Daca in cursul uzufructului, o a treia persoana face vreo uzurpare asupra
fondului, sau vreo alta incercare spre a calca drepturile proprietarului,
uzufructuarul este tinut a-l denunta proprietarului, caci la din contra
uzufructuarul ramane raspunzator pentru toate daunele ce ar putea rezulta
pentru proprietar, precum ar fi raspunzator pentru orice stricaciune s-ar face
de el insusi.
Art. 555
Daca uzufructul are de obiect un animal si daca acesta va pieri fara culpa
uzufructuarului, el nu este obligat a da proprietarului alt animal in loc, nici
de a-i plati pretul.
Art. 556
Daca turma pe care un uzufruct a fost constituit, din intamplare sau din
boala, va pieri cu totul si fara culpa uzufructuarului, acesta nu este obligat
decat a-i da seama de piei sau de valoarea lor.
Daca turma nu va pieri cu totul, uzufructuarul este dator de a inlocui
numarul vitelor pierdute, prin vitele ce da sporul.
Sectiunea III
Despre stingerea uzufructului
Art. 557
Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, prin expirarea
termenului pentru care uzufructul a fost acordat, prin consolidarea sau
intrunirea asupra aceleiasi persoane a ambelor calitati de proprietar si de
uzufructuar;
prin neuzul dreptului de uzufruct in decurs de 30 de ani;
prin totala desfiintare a lucrului asupra carui uzufructul era constituit.
Art. 558
Uzufructul poate inceta asemenea prin abuzul ce face uzufructuarul de
folosinta sa, sau aducand stricaciuni fondului, sau lasandu-l sa se degradeze
din lipsa de intretinere. Creditorii uzufructuarului pot interveni in contestatiile
pornite in contra-i pentru conservarea drepturilor lor; ei pot propune
repararea degradarilor facute si a da garantii pentru viitor.
Judecatorii pot, dupa gravitatea imprejurarilor, sau a hotari stingerea
uzufructului, sau a lasa pe proprietar sa se bucure de fructele obiectului
supus la uzufruct, cu indatorire de a plati pe fiecare an uzufructuarului sau
celor ce prezinta drepturile sale o suma hotarata pana in ziua cand uzufructul
urma sa inceteze.
Art. 559
Uzufructul care nu e acordat particularilor nu poate trece peste 30 de ani.
Art. 560
Uzufructul constituit pana ce o alta persoana va ajunge la o varsta
hotarata, tine pana la acea epoca, chiar de ar muri zisa persoana inaintea
varstei hotarate.
Art. 561
Vanzarea lucrului supus la uzufruct nu aduce nici o schimbare dreptului
uzufructuarului; el continua a se folosi de uzufructul sau, de nu a renuntat la
dansul in mod formal.
Art. 562
Creditorii uzufructuarului pot sa ceara a se anula renuntarea facuta in paguba
lor.
Art. 563
Daca o parte numai a lucrului supus la uzufruct s-a distruit*), uzufructul
se pastreaza asupra partii ramase.
---------------
*) Distrus.
Art. 564
De va fi uzufructul constituit numai asupra unei cladiri, si aceasta cladire
va arde sau se va distrui*) din alta intamplare, sau se va darama de vechime,
uzufructuarul nu va avea drept de a se folosi de pamantul pe care a fost
cladirea, nici de materialele ramase. Daca uzufructul s-ar afla constituit
asupra unui domeniu din care facea parte si cladirea, uzufructuarul se va
folosi de pamant.
---------------
*) Distruge.
CAP. 2
Despre uz si abitatiune
Art. 565
Drepturile de uz si de abitatiune se stabilesc si se pierd in acelasi chip
ca si uzufructul.
Vezi art. 49 - 50 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat.
Art. 566
Ca si in cazul de uzufruct, nu se poate folosi cineva de aceste drepturi
fara a da mai intai cautiune si fara a face inventar.
--------------
Sotul supravietuitor nu este obligat sa dea cautiune pentru exercitarea
dreptului de abitatiune ce i se cuvine in temeiul art. 4 din Legea nr. 319/1944
pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr.
133 din 10 iunie 1944.
Art. 567
Uzuarul si cel ce are dreptul de abitatiune trebuie sa se foloseasca de ele
ca un bun parinte de familie.
Art. 568
Drepturile de uz si de abitatiune se reguleaza prin titlul care le-a
infiintat si primesc dupa cuprinderea lui mai multa sau mai putina intindere.
Art. 569
Daca titlul nu se explica asupra intinderii acestor drepturi, ele se
reguleaza precum urmeaza.
Art. 570
Cel ce are uzul unui loc nu poate pretinde mai multe fructe din acest loc
decat se cuvine pentru trebuintele sale si ale familiei sale.
Poate pretinde si pentru trebuintele copiilor ce va avea in urma
constituirii dreptului de uz.
Art. 571
Uzuarul nu poate ceda nici inchiria dreptul sau altuia.
Art. 572
Cel ce are un drept de abitatiune pe o casa poate sedea intr-insa cu
familia sa, chiar de n-ar fi fost insurat la epoca cand i s-a dat acest drept.
Cel ce are dreptul de abitatiune poate inchiria partea casei ce nu
locuieste.
-------------
In ce priveste dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, a se vedea
art. 4 alin. 2 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului
supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit caruia
sotul supravietuitor nu va fi obligat sa dea cautiunea prevazuta de art. 566
din Codul civil. Dreptul de abitatiune nu va putea fi cedat sau inchiriat,
chiar si in cazul prevazut de art. 572 alin. 2 Cod civil.
Art. 573
Dreptul de abitatiune nu poate fi nici cesionat, nici inchiriat, afara de exceptia
adusa la art. 572.
Art. 574
Daca uzuarul absoarbe toate fructele fondului, sau daca ocupa toata casa e
dator sa faca cheltuielile de cultura, reparatiile de intretinere si sa
plateasca contributiile ca si uzufructuarul. Daca nu ia decat o parte din
fructe sau daca nu ocupa decat o parte din casa, el contribuie in proportie cu
lucrul de care se foloseste.
Art. 575
Uzul padurilor se va regula prin legi particulare.
---------------
A se vedea nota de la art. 529.
Titlul IV
DESPRE SERVITUTI
Art. 576
Servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si
utilitatea unui imobil avand un alt stapan.
---------------
Vezi art. 49 - 50 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat.
Art. 577
Servitutile izvorasc sau din situatia naturala a locurilor, sau din
obligatia impusa de lege, sau din conventia dintre proprietari.
CAP. 1
Despre servituti ce se nasc din situatia locurilor *)
------------------
*) Servitutile reglementate in acest capitol sunt in realitate un mod de
determinare o insusi continutului dreptului de proprietate si a limitelor de
exercitare a acestui drept.
Art. 578
Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireste din locurile
superioare, fara ca mana omului sa fi contribuit la aceasta.
Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca sa opreasca aceasta
scurgere.
Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea
servitutii fondului inferior.
Art. 579
Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu
dansul, fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior are
dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acelui izvor.
---------------
A se vedea Legea nr. 8/1974 a apelor Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie
1974, cu modificarile ulterioare.
Art. 580
In acest caz, prescriptia nu se poate dobandi decat prin o folosinta
neintrerupta in timp de 30 de ani, socotiti din ziua cand proprietarul fondului
inferior a facut si a savarsit lucrari aparente destinate a inlesni trecerea si
scurgerea apei in proprietatea sa.
Art. 581
Proprietarul izvorului nu-i poate schimba cursul cand izvorul da apa
trebuincioasa locuitorilor unei comune unui sat sau unui catun.
--------------
A se vedea si art. 135 alin. 4 al Constitutiei Romaniei.
Art. 582
Acela, a carui proprietate este pe marginea unei ape curgatoare, afara de
apele care sunt declarate dependente de domeniul public prin art. 476 la titlul
Despre distinctiunea bunurilor, poate lua apa pentru irigatia proprietatilor
sale, fara insa a o abate de tot.
Acela prin al carui fond trece apa o poate chiar intrebuinta in toata
intinderea prin care ar avea curgere, cu indatorire numai a-i lasa cursul
firesc la iesirea din proprietatea sa.
--------------
A se vedea:
- Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974,
cu modificarile ulterioare;
- Nota de la art. 581.
Art. 583
De se ridica vreo contestatie intre proprietarii carora aceste ape pot fi
trebuincioase, tribunalele*), la darea hotararii, sunt datoare sa caute a
impaca interesul agriculturii cu respectul cuvenit proprietatii, observand
intotdeauna regulamentele particulare si locale asupra curgerii si uzului
apelor.
----------------
*) Instantele.
----------------
A se vedea:
- Notele de la art. 582;
- Legea nr. 7/1974 cu privire la realizarea, exploatarea, intretinerea si
finantarea amenajarilor de irigatii si a celorlalte lucrari de imbunatatiri
funciare - Buletinul Oficial nr. 51 din 3 aprilie 1974, republicata in
Buletinul Oficial nr. 62 din 14 iunie 1975.
Art. 584
Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii
lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate.
Art. 585
Tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea, afara de exceptia ce se
face la art. 616.
CAP. 2
Despre servitutile stabilite de lege *)
---------------
*) Servitutile reglementate in acest capitol sunt in realitate un mod de
determinare a insusi continutului dreptului de proprietate si a limitelor de
exercitare a acestui drept.
Art. 586
Servitutile stabilite de lege au de obiect utilitatea publica, sau a
comunelor, ori aceea a particularilor.
----------------
1. Cu privire la termenul "comuna" a se vedea Legea nr. 2/1968
privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Romania -
Buletinul Oficial nr. 17-18 din 17 februarie 1968, republicat in Buletinul
Oficial nr. 163-165 din 20 decembrie 1968, cu modificarile ulterioare.
2. Cu privire la art. 586 a se vedea si:
- Art. 41 alin. 6 din Constitutia Romaniei;
- Legea nr. 18/1991 cu privire la fondul funciar - Monitorul Oficial nr. 37
din 20 februarie 1991;
- Legea nr. 7/1974 cu privire la realizarea, exploatarea, intretinerea si
finantarea amenajarilor de irigatii si a celorlate lucrari de imbunatatiri
funciare - Buletinul Oficial nr. 51 din 3 aprilie 1974, republicata in Buletinul
Oficial nr. 62 din 14 iunie 1975;
- Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974,
cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 13/1974 a drumurilor - Buletinul Oficial nr. 107 din 31 iulie
1974, cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 37/1975 privind sistematizarea, proiectarea si realizarea
arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale - Buletinul Oficial
nr. 123 din 26 noiembrie 1975, republicata in Buletinul Oficial nr. 82 din 6
septembrie 1978;
- Legea nr. 43/1975 pentru stabilirea normelor privind proiectarea,
construirea si modernizarea drumurilor - Buletinul Oficial nr. 136 din 27
februarie 1975;
- Legea nr. 137 din 29 decembrie 1995 - Legea protectiei mediului -
publicata in Monitorul Oficial nr. 304 din 30 decembrie 1995;
- Legea nr. 8/1971 pentru organizarea, administrarea si folosirea
pajistilor, loturilor zootehnice si semincere, precum si a statiunilor comunale
de monta - Buletinul Oficial nr. 51 din 29 aprilie 1971, cu modificarile ulterioare;
- Decretul nr. 76/1950 pentru producerea, transportul, distributia si
vanzarea energiei electrice - Buletinul Oficial nr. 31 din martie 1950, cu
modificarile ulterioare;
- Decretul nr. 443/1972 privind navigatia civila - Buletinul Oficial nr.
132 din 23 noiembrie 1972, cu modificarile ulterioare;
- Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30
decembrie 1953, cu modificarile ulterioare.
Art. 587
Acele stabilite pentru utilitatea publica sau comunala au de obiect cararea
sau poteca pe langa marginea raurilor navigabile sau flotabile, constructia sau
reparatia drumurilor, sau alte lucrari publice sau comunale.
Tot ce priveste acest fel de servituti se determina de catre legile sau
regulamentele particulare*).
------------------
*) Dispozitii normative speciale.
------------------
A se vedea nota 2 de la art. 586.
Art. 588
Legea supune pe proprietari la osebite obligatii unul catre altul, fara
chiar sa existe vreo conventie intre dansii.
Art. 589
Parte din aceste obligatii e regulata de catre legile asupra politiei
rurale.
Celelalte sunt relative la zidul sau la santul comun intre vecini, la cazul
cand se poate inalta un contrazid, la privirea asupra proprietatii vecinului,
la scurgerea stresinilor, la drumul de trecere.
----------------
Legea asupra politiei rurale din 25 decembrie 1868, la care se refera art.
589, a fost abrogata prin Legea din 22 martie 1937 privitoare la organizarea si
incurajarea agriculturii.
Sectiunea I
Despre zidul si santul comun
Art. 590
In orase si la tara*), orice zid care serveste de despartire intre cladiri
sau intre curte si gradina, si intre ograde la tara, se socoteste comun, daca
nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul.
----------------
*) A se vedea Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a
teritoriului Republicii Romania - Buletinul Oficial nr. 17 - 18 din 17
februarie 1968, republicata in Buletinul Oficial nr. 163 - 165 din 20 decembrie
1968, cu modificarile ulterioare, inca in vigoare.
Art. 591
Este semn de necomunitate cand culmea zidului este dreapta si
perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cealalta parte
infatiseaza un plan inclinat; in acest caz, zidul se presupune ca apartine
exclusiv proprietarului despre care exista planul inclinat.
Art. 592
Reparatia si recladirea zidului comun sunt in sarcina tuturor devalmasilor,
si in proportie cu dreptul fiecaruia.
Art. 593
Cu toate acestea, fiecare coproprietar al unui zid comun poate fi aparat de
a contribui la reparatii si recladiri, renuntand la dreptul sau, daca insa
zidul comun nu ar sprijini vreo cladire a sa.
Art. 594
Fiecare coproprietar poate sa zideasca in contra unui zid comun si sa bage
grinzi sau legaturi in toata grosimea zidului, lasand 54 milimetri despre
vecin, fara prejudiciul dreptului ce are vecinul ca sa scurteze acele grinzii
pana la jumatatea zidului, in caz cand si el ar voi a puna grinzi tot in acele
locuri, sau a lipi un cos.
Art. 595
Orice coproprietar poate sa inalte zidul comun, dar e dator a face singur
cheltuiala inaltarii, reparatiile de intretinere pentru sarcina cauzata zidului
comun in proportie cu inaltimea.
Art. 596
Daca zidul comun nu e in stare a purta greutatea inaltarii, cel ce vrea
sa-l inalte e dator a-l face din intreg din temelie, cu cheltuiala sa, si orice
adaos in grosime sa-l faca pe locul sau.
Art. 597
Vecinul care n-a contribuit la inaltare poate castiga dreptul de
comunitate, platind cheltuiala pe jumatate, precum si pretul pe jumatate al
locului ce s-ar fi intrebuintat pentru ingrosarea zidului.
Art. 598
Orice vecin al unui zid poate sa-l faca comun, in parte sau tot, platind
stapanului zidului jumatatea din valoarea sa, sau jumatate din valoarea partii
ce vrea sa faca comuna, precum si jumatate din valoarea locului pe care este
cladit zidul.
Art. 599
Unul din vecini nu poate gauri zidul comun, nici sa alature sau sa sprijine
pe dansul vreo lucrare, fara consimtamantul celuilalt.
In caz de impotrivire, el nu poate face aceasta fara a regula mai intai
prin experti mijloace necesare pentru ca acea lucrare sa nu vatame drepturile
celuilalt.
Art. 600
Fiecare poate in orase si suburbii a indatora pe vecinul sau, a contribui
la cladirea si repararea ingradirii ce desparte casele, curtile si gradinile
lor; inaltimea ingradirii se va hotari dupa regulamentele particulare*), sau
dupa obiceiul obstesc si in lipsa de regulamente si de obicei, inaltimea
zidului va fi de cel putin doi metri, socotindu-se si coama.
---------------
*) Dispozitii normative speciale.
Art. 601
Cand se recladeste un zid comun sau o casa, toate servitutile active si
pasive se perpetua in privirea noului zid sau a noii case, fara a se putea insa
ingreuna, daca recladirea s-a facut mai inainte de implinirea prescriptiei.
Art. 602
Toate santurile intre doua proprietati se socotesc comune de nu va fi titlu
sau semn contrariu.
Art. 603
Este semn de necomunitate cand pamantul e inaltat sau aruncat numai de o
parte a santului.
Art. 604
Santul se socoteste a fi exclusiv al acelui in partea caruia pamantul e
aruncat.
Art. 605
Santul comun trebuie intretinut cu cheltuiala comuna.
Art. 606
Orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun, afara daca
numai una singura din doua proprietati va fi ingradita, sau de nu va fi titlu
sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra.
Art. 607
Nu e iertat a sadi arbori care cresc inalti decat in departarea hotarata de
regulamente particulare*) sau de obiceiurile constante si recunoscute si in
lipsa de regulamente si obiceiuri, in departare de doi metri, de la linia
despartitoare a celor doua proprietati pentru arborii inalti si de o jumatate de
metru pentru celelalte plantatii si garduri vii.
----------------
*) Dispozitii normative speciale.
Art. 608
Vecinul poate cere ca arborii si gardurile vii pusi la o distanta mai mica
sa se scoata.
Acela pe a carui proprietate se intind cracile arborilor vecinului poate
sa-l indatoreze a le taia.
Daca radacinile se intind pe pamantul sau are drept a le taia singur.
Art. 609
Arborii ce se afla in gardul comun sunt comuni ca si gardul si fiecare din
ambii proprietari e in drept a cere sa-i taie.
Sectiunea II
Despre distanta si lucrarile intermediare cerute pentru oarecare
constructii
Art. 610
Cel ce face un put sau o privata langa un zid comun sau nu; cel ce vrea sa
cladeasca un camin sau o vatra, o fierarie, un cuptor sau o soba, sa-i alature
un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie langa zid un magazin*) de sare, sau
gramezi de materii corozive;
e indatorat sa lase departarea prescrisa de regulamente*) si obiceiuri
particulare asupra unor obiecte, sau sa faca lucrarile prescrise de aceleasi
legi si regulamente*) spre a nu aduce vatamare vecinului.
---------------
*) Depozit.
*) Dispozitii normative speciale.
*) Dispozitii normative speciale.
---------------
Cu privire la executarea constructiilor, a se vedea:
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele
masuri pentru realizarea locuintelor, publicata in Monitorul Oficial nr. 165
din 7 august 1991;
- Legea nr. 37/1975 privind sistematizarea, proiectarea si realizarea
arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale - Buletinul Oficial
nr. 82 din 6 septembrie 1978;
- Legea nr. 43/1975 pentru stabilirea normelor privind proiectarea,
construirea si modernizarea drumurilor - Buletinul Oficial nr. 136 din 27
decembrie 1975;
- Legea 13/1974 a drumurilor - Buletinul Oficial nr. 107 din 31 iulie 1974,
cu modificarile ulterioare;
- Decretul nr. 102/1975 privind aprobarea amplasari si executarii
constructiilor de orice fel in zona functionala turistica a litoralului
romanesc al Marii Negre - Buletinul Oficial nr. 90 din 11 august 1975.
Sectiunea III
Despre vederea in proprietatea vecinului
Art. 611
Unul din vecini nu poate face, fara consimtamantul celuilalt, nici intr-un
chip, fereastra sau deschidere intr-un zid comun.
Art. 612
Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau
alte asemenea asupra proprietati ingradite sau neingradite a vecinului sau, de
nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste
vederi si proprietatea vecina.
Art. 613
Nimeni nu poate avea vederi piezis pe proprietatea vecinului de nu va fi o
distanta de sase decimetri.
Art. 614
Distanta de care este vorba in cele doua articole precedente se socoteste
de la fata zidului, pe care s-a deschis vederea si, de vor fi balcoane sau alte
asemenea, de la linia lor cea dinafara pana la linia de despartire a celor doua
proprietati.
Sectiunea IV
Despre picatura stresinilor
Art. 615
Tot proprietarul este dator a-si face streasina casei sale astfel incat
apele din ploi sa se scurga pe terenul sau, sau pe ulite, iar nu pe locul
vecinului sau.
Sectiunea V
Despre dreptul de trecere
Art. 616
Proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea
publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea
fondului, cu indatorire de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea
ocaziona.
Art. 617
Trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului
fondului inchis, ca sa iasa din drum.
Art. 618
Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o
mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa.
Art. 619
Actiunea de despagubire in cazul prevazut prin art. 616 este
prescriptibila; iar trecerea trebuie sa urmeze dupa prescriptie, desi actiunea
de indemnitate nu s-ar mai putea admite.
CAP. 3
Despre servitutile stabilite prin faptul omului
Sectiunea I
Despre osebite feluri de servituti ce se pot stabili asupra bunurilor
Art. 620
Este iertat proprietarilor a stabili pe proprietatile lor, sau in folosul
proprietatilor lor, orice servitute vor gasi de cuviinta, pe cat timp aceste
servituti nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient*) obligatia
unui fapt personal, si pe cat timp aceste servituti nu vor fi contrarii ordinii
publice.
Uzul si intinderea servitutilor stabilite astfel se reguleaza prin titlul
ce le constituie, si in lipsa de titlu, dupa regulile urmatoare.
---------------
*) Supus servitutii.
Art. 621
Servitutile sunt stabilite sau in folosul cladirilor, sau in folosul
pamantului. Cele de felul dintai se numesc urbane, chiar cand cladirile pentru care
servitutile sunt instituite se vor afla nu numai in oras, dar si la tara; cele
de al doilea fel se numesc rurale.
Art. 622
Servitutile sunt sau continue sau necontinue.
Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu,
fara sa aiba trebuinta de faptul actual al omului; astfel sunt apaducele*),
scursurile apelor, ferestrele si altele asemenea. Servitutile necontinue sunt
acelea care au trebuinta de faptul actual al omului spre a fi exercitate,
astfel este dreptul de trecere, de a lua apa din fantana, de a paste vite si
alte asemenea.
Servitutile sunt aparente sau neaparente. Servitutile aparente sunt acelea
care se cunosc prin lucrari exterioare, precum: o usa, o fereastra, o
apaducere*); servitutile neaparente sunt acelea ce n-au semn exterior de
existenta lor, precum spre exemplu, prohibitiunea de a zidi pe un fond, sau de
a nu zidi decat pana la o inaltime determinata.
------------------
*) Apeduct.
*) Apeductele.
Sectiunea II
Despre modul cu care se stabilesc servitutile
Art. 623
Servitutile continue si aparente se dobandesc prin titlu sau prin posesiune
de 30 ani.
Cu privire la constituirea servitutilor continue si aparente, a se vedea
Codul procedura civila art. 674 si urm.
Art. 624
Servitutile continue neaparente si servitutile necontinue si neaparente nu
se pot stabili decat prin titluri.
Art. 625
Destinatiunea proprietarului tine loc de titlu in privinta servitutilor
continue si aparente.
Art. 626
Nu poate fi destinatiune a proprietarului decat numai cand se va dovedi ca
cele doua fonduri acum despartite au fost averea aceluiasi proprietar, si ca
printr-insul s-au pus lucrurile in starea din care a rezultat servitutea.
Art. 627
Daca proprietarul a doua proprietati, intre care exista un semn vazut de
servitute, instraineaza una din proprietati, fara ca contractul sa contina nici
o conventie atingatoare de servitute, ea urmeaza de a exista intr-un mod activ
sau pasiv in favoarea fondului instrainat, sau asupra fondului instrainat.
Art. 628
Titlul constitutiv al servitutii, in privinta servitutilor ce nu se pot
dobandi prin prescriptie, nu poate fi inlocuit decat prin titlu de recunoastere
a servitutii si dat din partea proprietarului locului aservit.
Art. 629
Cand se stabileste o servitute se intelege ca se acorda totdeodata si toate
mijloacele spre intrebuintarea ei.
Astfel servitutea de a lua apa din fantana altuia trage cu sine si dreptul
de trecere.
Sectiunea III
Despre drepturile proprietarului fondului caruia se cuvine servitutea
Art. 630
Acela carui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrarile
trebuincioase spre a se sluji cu dansa si spre a o pastra.
Art. 631
Aceste lucrari se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului
fondului supus, afara numai cand se va stabili altfel in titlul de stabilire a
servitutii.
Art. 632
In cazul chiar unde proprietarul fondului supus este insarcinat prin titlu
a face cu cheltuiala sa lucrarile trebuincioase pentru a se servi de servitute
sau a o pastra, el poate totdeauna a se scuti de aceasta sarcina, lasand fondul
supus in dispozitia proprietarului fondului carui se cuvine servitutea.
Art. 633
Daca proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar imparti,
servitutea ramane tot aceeasi pentru fiecare parte, fara ca fondul supus sa se
ingreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toti devalmasii vor fi
indatorati a-l exercita prin acelasi loc.
Art. 634
Proprietarul fondului supus servitutii nu poate face nimic spre a-i scadea
intrebuintarea sau a i-o ingreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor,
nici stramuta exercitarea servitutii dintr-un loc intr-altul, decat acela unde
servitutea a fost din inceput stabilita. Cu toate acestea, daca acea stabilire
primitiva a devenit mai impovaratoare proprietarului fondului supus, sau daca
il opreste a-si face pe dansul reparatii folositoare, va putea oferi
proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeasi inlesnire pentru
exercitarea drepturilor sale, si acesta nu va putea refuza.
Art. 635
Insa si acela ce are un drept de servitute nu-l poate intrebuinta decat
dupa cuprinderea titlului sau, fara a putea face nici in fondul supus
servitutii, nici in fondul pentru care servitutea este infiintata, vreo
schimbare impovaratoare celui dintai fond.
Sectiunea IV
Despre modul stingerii servitutilor
Art. 636
Servitutile inceteaza cand lucrurile se gasesc in astfel de stare, incat
servitutea nu se poate exercita.
Art. 637
Ele renasc daca lucrurile sunt restabilite intr-un chip incat servitutile
sa se poata exercita, afara numai de nu ar fi trecut un spatiu de timp
indestulator spre a se putea presupune ca s-a desfiintat servitutea, dupa cum
se zice la art. 640.
Art. 638
Orice servitute este stinsa cand fondul catre care este datorita si acela
ce o datoreste cad in aceeasi mana.
Art. 639
Servitutea este stinsa prin neuz in curs de 30 ani.
Art. 640
Acesti treizeci de ani se numara dupa osebite feluri de servituti, sau din
ziua de cand a incetat de a se folosi de dansa cand este vorba de servituti
necontinue, sau din ziua de cand s-a facut un act contrar servitutii continue.
Art. 641
Modul servitutii se poate prescrie ca si servitutea si cu acelasi chip.
Art. 642
Daca proprietatea in folosul carei s-a stabilit servitutea este a mai
multor coproprietari, intrebuintarea din partea unuia popreste prescriptia in
privinta celorlalti.
--------------
Dispozitia art. 642 este deopotriva aplicabila si in cazul proprietatii
comune in devalmasie.
Art. 643
Daca dintre coproprietari se gaseste unul in contra carui prescriptia nu
s-a putut aplica, precum un minor, acela pastreaza dreptul tuturor celorlalti
coproprietari.
--------------
A se vedea nota de la art. 642.
CARTEA III
DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBANDESTE PROPRIETATEA
Art. 644
Proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite prin succesiune, prin
legate, prin conventie si prin traditiune.
Art. 645
Proprietatea se mai dobandeste prin accesiune sau incorporatiune, prin
prescriptie, prin lege si prin ocupatiune.
Art. 646
Bunurile fara stapan sunt ale statului.
Art. 647
Sunt bunuri care nu apartin nimanui si al caror uz e comun tuturor. Legi de
politie reguleaza felul intrebuintarii lor.
Art. 648
Facultatea de a vana sau de a pescui este regulata prin legi particulare*).
----------------
*) Legi speciale.
----------------
A se vedea:
- Legea nr. 12/1974 privind piscicultura si pescuitul - Buletinul Oficial
nr. 106 din 3 aprilie 1974;
- Legea nr. 26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea - Buletinul
Oficial nr. 99 din 12 noiembrie 1976.
Art. 649
Proprietatea unui tezaur este a acelui ce l-a gasit in propriul sau fond;
daca tezaurul este gasit in fond strain, se imparte pe din doua intre cel ce
l-a descoperit si intre proprietarul fondului.
Tezaurul este orice lucru ascuns sau ingropat, pe care nimeni nu poate justifica
ca este proprietar si care este descoperit printr-un pur efect al hazardului.
----------------
A se vedea:
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicata in Monitorul Oficial nr. 37
din 20 februarie 1991 (art. 96);
- Ordonanta nr. 60 din 26 august 1994 privind protejarea patrimoniului
cultural natinal publicata in Monitorul Oficial nr. 247 din 31 august 1994
aprobata si modificata prin Legea nr. 41/1995;
- Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 27/1992 in Monitorul Oficial nr. 215
din 28 august 1992, art. 1 - 5 si 8 - 14, aprobata si modificata prin Legea nr.
11/1994.
Titlul I
DESPRE SUCCESIUNI
Art. 650
Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin
testament.
---------------
A se vedea si:
- Legea nr. 66 din 3 iulie 1996 privind reorganizarea Casei de Economii si
Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni publicata in
Monitorul Oficial nr. 140 din 5 iulie 1996;
- Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile
conexe publica in Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996;
- Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
international privat.
CAP. 1
Despre deschiderea succesiunilor
Art. 651
Succesiunile se deschid prin moarte.
------------
A se vedea si Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a
activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 652
Legea reguleaza ordinea succesiunilor intre mostenitorii legitimi.
Copiii naturali, in privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor sai,
sunt asimilati copiilor legitimi si viceversa. In lipsa de mostenitori legitimi
sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. In lipsa de sot,
statul devine mostenitor.
---------------
A se vedea:
- Codul familiei, art. 63, care inlatura distinctia dintre copiii din
casatorie (legitimi) si cei din afara casatoriei (naturali);
- Legea nr. 319/1944 - in Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944 -
care a abrogat implicit teza a II-a din alin. 2, conferind vocatie succesorala
sotului supravietuitor in concurs cu ceilalti succesori legali;
- Decretul nr. 73/1954 - in Buletinul Oficial nr. 14 din 19 martie 1954 -
care a abrogat implicit teza a III-a din alin. 2.
Art. 653
Descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul
mortii defunctului.
Ceilalti mostenitori intra in posesiunea succesiunii cu permisiunea
justitiei.
CAP. 2
Despre calitatile cerute pentru a succede
Art. 654
Pentru a succede trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in
momentul deschiderii succesiunii.
Copilul conceput este considerat ca exista.
Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.
--------------
A se vedea art. 7 si 21 ale Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954,
cu modificarile ulterioare.
Art. 655
Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:
1. Condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct.
2. Acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala*),
declarata de judecata calomnioasa.
3. Mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a
denuntat aceasta justitiei.
----------------
*) Textul se refera la denuntarea pentru o infractiune sanctionata cu
pedeapsa cu moartea. In prezent pedeapsa cu moartea a fost inlocuita cu
pedeapsa detentiunii pe viata (Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990,
publicat in Monitorul Oficial nr. 4 din 8 ianuarie 1990). A se vedea si art. 22
alin. 3 din Constitutia Romaniei din 1991.
Art. 656
Lipsa de denuntare nu poate vatama in drepturile lor pe ascendentii si
descendentii omoratului, pe afinii sai de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa,
pe fratii sau surorile sale, pe unchii sau matusile sale, pe nepotii sau
nepoatele sale.
Art. 657
Mostenitorul departat de la succesiune ca nedemn este obligat a intoarce
toate fructele si veniturile a caror folosinta a avut-o de la deschiderea
succesiunii.
Art. 658
Copiii nedemnului viind la succesiune, in virtutea dreptului lor propriu,
fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor;
acesta insa nu poate nici intr-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii,
pe care legea il acorda tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor lor.
-------------
Dispozitia privind uzufructul bunurilor succesorale a devenit inaplicabila
prin abrogarea art. 338 - 341 Cod civil si ca efect al art. 21 din Decretul nr.
32/1954 publicat in Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954.
CAP. 3
Despre deosebite ordine de succesiune
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 659
Succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului,
ascendentilor si rudelor sale colaterale, in ordinea si dupa regulile mai jos
determinate.
---------------
A se vedea si:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor
- in Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944;
- Codul familiei, art. 75, 77, 79 referitoare la dreptul de mostenire al
persoanelor adoptate (termenul de "adoptie" a inlocuit termenul de
"infiere"; in Codul familiei potrivit art. III din Legea nr. 48 pentru
completarea si modificarea unor dispozitii legale privind infierea - in
Monitorul Oficial nr. 147 din 17 iulie 1991).
Art. 660
Proximitatea rudeniei se stabileste prin numarul generatiilor; fiecare
generatie numara un grad.
---------------
A se vedea si art. 45 si 46 din Codul familiei.
Art. 661
Sirul gradelor formeaza linia; se numeste linie dreapta sirul gradelor
intre persoanele ce se cobor una dintr-alta; linie colaterala sirul gradelor
intre persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un
autor comun.
Linia dreapta se imparte in linie dreapta descendenta si in linie dreapta
ascendenta.
Intaia este aceea ce leaga pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el;
a doua este aceea ce leaga o persoana cu acei din care ea se coboara.
Art. 662
In linie dreapta se numara atatea grade cate sunt si generatii intre
persoane; astfel fiul este catre tatal sau in cel dintai grad; nepotul de fiu
in cel de al doilea, si viceversa, tatal si bunul catre fiii lor si nepotii lor
de fiu.
Art. 663
In linie colaterala gradele se numara dupa generatii, incepand de la una
din rude pana la autorul comun si de la acesta pana la cealalta ruda.
Fratii dar sunt in gradul al doilea; unchiul si nepotul in al treilea,
verii primari in al patrulea si c.1.
Sectiunea II
Art. 664
Reprezentarea este o fictiune a legii, care are de efect de a pune pe
reprezentanti in locul, in gradul si in dreptul reprezentantului.
Art. 665
Reprezentarea se intinde nemarginit in linie directa descendenta.
Ea este admisa in toate cazurile, concure copiii defunctului cu
descendentii unui copil mort mai dinainte, intample-se ca toti copiii
defunctului fiind morti inaintea lui, descendentii zisilor copii sa se gaseasca
intre ei in grade egale sau neegale.
Art. 666
In linie colaterala, reprezentarea este admisa in privinta copiilor si
descendentilor fratilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa in
concurs cu unchi sau matuse, intample-se ca toti fratii si surorile
defunctului, fiind morti mai dinainte, succesiunea sa se gaseasca trecuta la
descendentii lor, in grade egale sau neegale.
Art. 667
In toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe
tulpina (souche); daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, subdivizia se
face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, si membrii aceleiasi ramuri se impart
egal intre dansii.
Art. 668
Nu se reprezinta decat persoanele moarte.
Poate cineva reprezenta pe acela la a carui succesiune a renuntat.
Sectiunea III
Succesiunile deferite descendentilor
Art. 669
Copiii sau descendentii lor succed tatalui, mamei, mosilor, moaselor*) si
oricarui alt ascendent, fara deosebire de sex si chiar de ar fi nascuti din deosebite
casatorii. Ei succed in parti egale cand se gasesc toti in gradul dintai si
sunt chemati dupa propriul lor drept; ei succed pe tulpina cand sunt chemati
toti sau unul din ei prin reprezentare.
---------------
*) Bunicilor, bunicelor.
---------------
A se vedea si Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului
supravietuitor, art. 1, lit. a, alin. 4.
Sectiunea IV
Despre succesiunile deferite ascendentilor
Art. 670
Daca defunctul n-a lasat posteritate*), nici frate, nici surora, nici
descendenti dintr-acestia, succesiunea se cuvine ascendentilor din gradul de
rudenie cel mai aproape.
Ascendentii de acelasi grad mostenesc parti egale.
---------------
*) Descendenti.
---------------
A se vedea si:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor,
art. 1, lit. c si d, alin. 4 si 5;
- Codul familiei, art. 75, 77 si 79.
Art. 671
Daca tatal si mama unei persoane moarte fara descendenti i-au supravietuit,
lasand acea persoana fratii, surori, sau descendenti ai acestora, succesiunea
se divide in doua portiuni egale, din care jumatate numai se cuvine tatalui si
mamei si se imparte deopotriva intre dansii.
--------------
A se vedea si:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor,
art. 1, lit. b, alin. 4 si 5;
- Codul familiei, art. 75, 77 si 79.
Sectiunea V
Despre succesiunile colaterale
Art. 672
In caz de a muri mai dinainte tatal si mama unei persoane moarte fara
posteritate, fratii, surorile sau descendentii lor sunt chemati la succesiune,
departand pe ascendenti ai pe ceilalti colaterali. Ei succed sau dupa propriul
lor drept, sau prin reprezentare, in modul regulat in sectiunea II a acestui
cap.
----------------
A se vedea Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului
supravietuitor, art. 1, lit. c. alin 4 si 5.
Art. 673
Daca tatal si mama persoanei moarte fara posteritate i-au supravietuit,
fratii surorile sau reprezentantii lor iau jumatate succesiunea. Daca numai
tatal sau numai mama i-a supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor
iau trei patrimi ale succesiunii.
----------------
A se vedea nota de la art. 671.
Art. 674
Partajul jumatatii sau celor trei patrimi cuvenite fratilor sau surorilor,
dupa continerea articolului precedent, se face intre ei in portiuni egale, daca
sunt toti dintr-aceeasi casatorie; de sunt din casatorii diferite, diviziunea
se face pe jumatate intre cele doua linii paterna si materna a defunctului;
fratii primari iau parte in amandoua liniile, uterinii sau consangenii*),
fiecare in linia sa numai. Daca sunt frati sau surori numai intr-o linie, ei
succed in total, excluzand pe toate rudele din cealalta linie.
----------------
*) Prin "frati uterini" se inteleg fratii din aceeasi mama, dar
tata deosebit, iar prin "frati consangeni" frati din acelasi tata,
dar din mame deosebite.
----------------
A se vedea nota de la art. 671.
Art. 675
In lipsa de frati sau surori sau de descendenti dintr-insii si in lipsa de
ascendenti, succesiunea sa da rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai
apropiat.
Cand sunt mai multe rude colaterale in acelasi grad, succesiunea se imparte
egal intre dansele.
----------------
A se vedea si Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului
supravietuitor, art. 1, lit. d, alin. 4 si 5.
Art. 676
Rudele succed pana la al doisprezecelea grad inclusiv.
----------------
1. A se vedea Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului
supravietuitor, art. 6, care face trimitere la art. 4 al Legii din 28 iulie
1928 privind impozitul progresiv pe succesiuni, prin care s-a modificat art.
676 Cod civil in sensul restrangerii cercului rudelor chemate la mostenire pana
la gradul IV inclusiv.
2. Potrivit Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului
supravietuitor art. 1, lit. e, in lipsa rudelor pana la gradul al IV-lea
inclusiv, sotul supravietuitor mosteneste intreaga avere.
CAP. 4
Despre succesiunile neregulate
Sectiunea 1
Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor si despre
succesiunea copiilor naturali morti fara posteritate
Art. 677
(Abrogat drept urmare a abrogarii - prin art. 49 al Decretului nr. 32 din
31.I.1954 - a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei
juridice a copilului natural).
Art. 678
Succesiunea copilului natural, mort fara posteritate, se cuvine mamei sale,
si, in lipsa mamei, rudelor ei cele mai aproape.
---------------
A se vedea nota de la art. 652.
Sectiunea II
Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului
Art. 679
Cand defunctul nu are nici rude in gradul succesibil, nici copii naturali,
bunurile succesiunii trec la sotul in viata nedespartit.
---------------
A se vedea Legea nr. 319/1944 care reglementeaza dreptul la mostenire al
sotului supravietuitor in concurs cu rudele defunctului, modificand implicit
art. 679 Cod civil.
Art. 680
In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct
trec in proprietatea statului.
Art. 681
Sotul in viata si statul care cer succesiunea sunt obligati a face sa se
puna peceti, a pretinde sa se faca inventar, dupa formele prescrise pentru
acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar.
-----------------
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor,
care a abrogat implicit prevederile art. 681 referitor la sotul supravietuitor
prin stabilirea vocatiei sale succesorale in concurs cu ceilalti mostenitori
(si nu doar in lipsa lor).
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 682
Sotul in viata este inca dator a transforma in numerar lucrurile miscatoare
sau a da cautiune solvabila pentru restituirea succesiunii, in caz cand s-ar
prezenta mostenitori ai defunctului in termen de 3 ani. Dupa acest termen
cautiunea este liberata.
----------------
A se vedea nota de la articolul precedent.
Art. 683
Sotul in viata sau statul, care n-au indeplinit formalitatile la care sunt
respectiv indatorati, pot sa fie supusi la daune-interese catre mostenitorii ce
s-ar arata.
-----------------
A se vedea nota de la art. 681.
Sectiunea II
Despre dreptul de mostenire al femeii cand se afla in concurenta cu
descendentii sau alte rude care sunt chemate dupa legi la succesiunea sotului
ei mort
Art. 684
Cand barbatul moare si vaduva sa n-are avere, dansa ia o portiune virila in
uzufruct, din succesiunea barbatului, daca acesta are descendenti.
Cand barbatul lasa un singur descendent, portiunea femeii in succesiune va
fi numai de a treia parte. Acest drept incepe de la epoca incetarii
uzufructului legal.
Cand barbatul lasa rude de sus sau de alaturi, atunci femeia succede la o
patrime in plina proprietate din averea mortului.
-------------
Acest articol a fost abrogat implicit prin Legea nr. 319/1944.
CAP. 5
Despre acceptarea si repudierea mostenitorilor
Sectiunea I
Despre acceptare
Art. 685
Succesiunea poate fi acceptata curat si simplu, si sub beneficiu de
inventar.
--------------
A se vedea art. 19 al Decretului nr. 32/1954 (publicat in Buletin Oficial
nr. 9 din 31 ianuarie 1954), modificat prin Legea nr. 4/1956, publicata in
Buletin Oficial nr. 11 din 4 aprilie 1956).
Art. 686
Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine.
Art. 687
Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decat
conform dispozitiilor titlului de la minoritate si tutela.
--------------
A se vedea:
1. Art. 19 din Decretul nr. 32/1954 (citat in nota de la art. 685).
2. Art. 97 si urm. din Codul familiei.
Art. 688
Efectul acceptarii se suie pana la ziua deschiderii succesiunii.
Art. 689
Acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. Este expresa cand se insuseste
titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat; este tacita cand
eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de
erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
Art. 690
Actele curat conservatorii, de ingrijire si de administratie provizorie nu
sunt acte de primirea mostenirii, daca cel ce le-a facut n-a luat titlu sau
calitate de erede.
Art. 691
Donatiunea, vinderea sau transportul*) drepturilor succesorale facute de un
erede, trage dupa sine acceptarea succesiunii.
Tot asemenea se intampla:
1. Cand unul din erezi renunta chiar gratuit in folosul unuia sau a mai
multi din coerezi.
2. Cand renuntarea se face in folosul tuturor coerezilor fara deosebire, si
se primeste de renuntator pretul renuntarii.
----------------
*) Cesiunea.
Art. 692
Cand acela carui se cuvine o succesiune a murit fara sa se fi lepadat de
dansa, sau fara sa o fi acceptat expres sau tacit, erezii sai pot de-a dreptul
sa accepte sau sa se lepede de dansa.
Art. 693
Daca erezii sai nu se invoiesc pentru acceptarea sau pentru lepadarea
succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar.
Art. 694
Majorele nu poate sa-si atace acceptarea expresa sau tacita a unei
succesiuni decat in cazul cand aceasta acceptare a fost urmarea unei viclenii
ce s-a intrebuintat in privinta-i. El nu poate reclama in contra acceptarii
pentru cuvinte de vatamare, decat in cazul in care succesiunea ar fi absorbita
sau micsorata cu mai mult de jumatate, prin descoperirea unui testament
necunoscut in momentul acceptarii.
-------------
A se vedea art. 25 din Decretul nr. 32/1954 (Buletinul Oficial nr. 9 din 31
ianuarie 1954), cu modificarile ulterioare, care a modificat implicit art. 694.
Sectiunea II
Despre renuntarea la succesiune *)
----------------
A se vedea si Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a
activitatii notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 695
(Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la
procedura succesorala notariala).
Art. 696
Eredele ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede.
Art. 697
Partea renuntatorului profita coerezilor sai; daca este singur, succesiunea
trece la gradul urmator.
---------------
A se vedea si art. 1 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul la mostenire al
sotului supravietuitor, care a modificat implicit art. 697.
Art. 698
Eredele renuntator nu poate fi reprezentat niciodata. Daca renuntatorul
este singur in gradul sau, sau daca toti coerezii sai renunta, copiii lor vin
la succesiune in virtutea propriului lor drept, pentru parti egale.
Art. 699
Creditorii acelui ce renunta in paguba lor pot sa ia autorizatia justitiei
ca sa accepte succesiunea pentru debitorele lor, in locul si randul sau.
Intr-acest caz renuntarea este anulata numai in favorul creditorilor si
numai pana la concurenta creantelor lor. Acceptarea nu se face in folosul
eredelui care a renuntat.
Art. 700
Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni
socotit de la deschiderea succesiunii.
In cazul cand mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau,
din motive de forta majora, instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului,
poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit
impiedicarea.
Art. 701
In tot timpul in care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobandita
in contra erezilor ce au renuntat, ei au inca facultatea de a accepta
succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptata de alti erezi. Nu se pot
vatama insa drepturile care ar fi dobandite de alte persoane asupra bunurilor
succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, facute de curatorele
succesiunii vacante.
Art. 702
Nici chiar prin contractul casatoriei*) nu se poate renunta la succesiunea
unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturile eventuale ce s-ar putea
dobandi asupra succesiunii.
-----------------
*) Deocamdata, raporturile patrimoniale dintre soti sunt reglementate prin
lege (art. 30 din Codul familiei), regimul matrimonial fiind unic, obligatoriu
si legal.
Art. 703
Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni,
nu mai au facultatea de a se lepada de dansa; cu toata renuntarea lor, ei raman
erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse.
Sectiunea III
Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile
eredelui beneficiar
Art. 704
Declaratia unui erede ca ia aceasta calitate sub beneficiu de inventar
trebuie sa fie facuta la grefa tribunalului de prima instanta a districtului in
care succesiunea este deschisa; ea trebuie sa fie inscrisa pe registrul
destinat pentru trecerea actelor de renuntare.
---------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 705
Aceasta declaratie n-are efect decat fiind precedata sau urmata de un
inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii, facut dupa formele cerute de
legile de procedura si in termenele mai jos hotarate.
---------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 706
Se da eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea
inventarului.
I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptarii sau repudierii
succesiunii un termen de 40 zile, care va incepe a curge din ziua expirarii a
celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua incheierii inventarului, daca
s-a terminat mai inainte de expirarea celor 3 luni.
Art. 707
Daca cu toate acestea, sunt in succesiune obiecte supuse stricaciunii, sau
obiecte a caror conservare ar costa mult, eredele poate in calitatea sa de
persoana in drept a succede si fara sa se poata zice ca s-a facut acceptare din
parte-i, sa ia autorizarea justitiei ca sa se vanza acele obiecte.
Aceasta vanzare trebuie sa se faca cu forma vanzarilor publice.
Art. 708
In timpul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare,
eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se poate obtine o condamnatiune*)
in contra-i. Daca el renunta dupa expirarea termenelor, sau inaintea expirarii
lor, cheltuielile ce legiuit s-au facut de dansul pana la acea epoca privesc
succesiunea.
---------------
*) Hotarare.
Art. 709
Dupa expirarea termenelor aratate, eredele urmarit poate cere un nou
termen, pe care tribunalul ce se afla in cercetarea urmaririi il acorda sau il
refuza dupa circumstante.
---------------
Noul termen acordat, in temeiul art. 709, nu poate depasi termenul prevazut
de art. 700 alin. 1 pentru prescriptia dreptului de acceptare a succesiunii.
Art. 710
Cheltuielile urmaririi, in cazurile articolului precedent, privesc
succesiunea, daca eredele justifica, sau ca n-a cunoscut evenimentul mortii sau
ca termenele i-au fost neindestulatoare, din cauza situatiei bunurilor, sau din
cauza contestatiilor ivite. Daca el nu poate justifica, cheltuielile il
privesc.
Art. 711
Eredele conserva cu toate acestea, dupa expirarea termenelor acordate de
art. 706, chiar dupa expirarea termenelor date de judecator, conform art. 709,
facultatea de a face inca inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta
insa in caz cand dansul n-a facut acte de erede sau in caz cand nu este dat in
contra-i o hotarare judecatoreasca desavarsita*), care sa-l condamne ca erede
curat si simplu.
----------------
*) Definitiva.
----------------
Dreptul acordat eredelui de art. 711 nu poate fi valorificat decat in
cadrul termenului prevazut de art. 700 alin. 1.
Art. 712
Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiinta si rea
credinta n-a trecut in inventar efecte*) dintr-insa, nu se poate folosi de
beneficiul de inventar.
---------------
*) Lucruri.
Art. 713
Beneficiul de inventar da eredelui avantajul:
1. De a plati datoriile succesiunii numai pana in concurenta valorii
bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datoriilor, predand
toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor.
2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a
conserva in contra succesiunii dreptul de a cere plata creantelor sale.
Art. 714
Eredele beneficiar administreaza bunurile succesiunii si este dator sa dea
socoteala de administrarea sa creditorilor si legatarilor. El nu devine
raspunzator cu bunurile sale proprii, decat dupa ce i se va fi cerut darea
socotelilor si el nu va fi indestulat aceasta indatorire.
Dupa lamurirea socotelilor, el nu poate fi raspunzator cu bunurile sale
proprii, decat pana la concurenta sumelor ce ramane dator.
Art. 715
El nu raspunde pentru administratia sa decat de greseli grave.
Art. 716
El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, decat prin formele
legiuite pentru vanzarile publice.
Daca el reprezinta*) in natura obiectele miscatoare, nu raspunde decat de
deprecierea sau deteriorarea lor cauzata din neglijenta sa.
------------------
*) Prezinta.
Art. 717
El nu poate vinde imobilele decat dupa formele prescrise de procedura. El
da mandat creditorilor ipotecari, care au facut cerere, a primi pretul.
Art. 718
El este dator, daca creditorii sau alte persoane interesate o cer, sa dea
cautiune solvabila pentru pretul miscatoarelor cuprinse in inventar si pentru
portiunea pretului imobilelor nedelegata creditorilor ipotecari. De nu se va da
aceasta cautiune, se vor vinde miscatoarele si pretul lor se va depune, ca si
portiunea nedelegata din pretul imobilelor, spre a se intrebuinta la desfacerea
sarcinilor succesiunii.
Art. 719
Daca unii creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plati decat dupa
ordinea si chipul regulat de judecator.
Daca creditorii nu se opun, eredele plateste creditorilor si legatarilor,
dupa randul cererii.
Art. 720
Creditorii ce nu se opun si care se prezinta, dupa lamurirea socotelilor si
plata relicvatelor*), nu au recurs decat in contra legatarilor; acei care se
prezinta inaintea lamuririi socotelilor si platii relicvatelor vor avea recurs
si in contra creditorilor platiti inaintea lor.
----------------
*) Prin "plata relicvatelor" se intelege distribuirea in
intregime a sumelor rezultate din lichidarea bunurilor.
Art. 721
Creditorii ce se opun vor avea recurs si in contra eredelui.
Art. 722
In toate cazurile prevazute de art. 719 si 720, recursul se prescrie dupa
expirarea termenului de trei ani, care incepe din ziua lamuririi socotelilor si
a platii relicvatului.
Art. 723
Cheltuielile pentru peceti*), pentru facerea inventarului si pentru darea
socotelilor privesc succesiunea.
----------------
*) Sigilii.
Sectiunea IV
Despre succesiunile vacante
----------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 724
Daca dupa expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru
deliberare, nu se prezinta nimeni ca sa reclame succesiunea si daca nu este
nici un erede cunoscut, sau daca erezii cunoscuti s-au lepadat de succesiune,
succesiunea este privita ca vacanta.
Art. 725
Tribunalul de intaia instanta din districtul in care succesiunea este
deschisa numeste un curatore dupa cererea persoanelor interesate, sau dupa
aceea a procurorului.
Art. 726
Curatorele unei succesiuni vacante trebuie inainte de toate sa constate
printr-un inventar succesiunea; el exercita si urmareste drepturile ei;
raspunde la cererile facute in contra-i; administreaza sub indatorirea de a
varsa numerarul succesiunii, ca si sumele adunate din vanzarea mobilelor si
imobilelor, in casa de consemnatiuni si depozite si in fine sub aceea de a da
socoteli.
Art. 727
Dispozitiile sectiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru
facerea inventarului, asupra modului de administratie si asupra socotelilor ce
eredele beneficiar este dator sa dea, sunt indatoritoare si pentru curatorii
succesiunilor vacante.
CAP. 6
Despre impartire si despre raporturi
Sectiunea I
Despre impartirea succesiunii
Art. 728
Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand
cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii
contrarii.
Se poate face invoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani.
Dupa trecerea acestui timp, invoirea se poate reinnoi.
------------------
In legatura cu iesirea din indiviziune - a se vedea:
- Legea nr. 603/1943, pentru simplificarea procedurii impartelilor
judiciare Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943 cu modificarile
ulterioare.
Art. 729
Diviziunea poate fi ceruta chiar cand unul sau mai multi din erezi au
posedat parti separate din succesiune, daca nu a fost act de imparteala sau
daca nu se poate opune prescriptia.
Art. 730
Daca toti erezii sunt prezenti si majori, se pot imparti intre dansii,
oricum ar voi, fara indeplinirea vreunei formalitati.
Daca toti erezii nu sunt prezenti sau daca intre dansii sunt minori sau
interzisi, atunci se vor pune peceti*) pe efectele*) succesiunii in cel mai
scurt termen, sau dupa cererea erezilor sau dupa aceea a procurorului tribunalului
de prima instanta.
-----------------
*) Sigilii.
*) Lucruri.
-----------------
A se vedea si:
- Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare
Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare;
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie
1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu
modificarile ulterioare (art. 105 alin. 3, 120 si 147).
Art. 731
Creditorii pot si ei sa ceara punerea de peceti in virtutea unui titlu
executoriu, sau a unei permisiuni judecatoresti.
Art. 732
Dupa punerea pecetilor, creditorii pot face opozitie si fara a avea titluri
executorii sau permisiunea justitiei.
Art. 733
Daca vreunul din coerezi nu consimte la facerea impartelii, sau daca se
ivesc contestatii, ori in privinta modului de procedare, sau asupra chipului de
a o termina, tribunalul se pronunta in mod sumar sau numeste, de cere
trebuinta, pentru operatiile impartelii, pe unul din judecatori, dupa raportul
caruia judeca contestatiile.
-----------------
Art. 733 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 734
Estimatia imobilelor se face de experti alesi de partile interesate; de
experti numiti din oficiu cand partile refuza a-i alege.
Procesul-verbal al expertilor trebuie sa arate bazele estimatiei; sa indice
daca obiectul estimat poate sa fie comod impartit si in ce chip; sa fixeze, in
fine, in caz de impartire, fiecare din partile ce se pot forma, precum si
valoarea lor.
-----------------
Art. 734 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 735
Estimatia mobilelor trebuie sa se faca de oameni cunoscatori si dupa
adevaratul lor pret.
-----------------
Art. 735 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 736
Fiecare din coerezi poate cere partea sa in natura din mobilele sau
imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sunt creditori sechestrati sau
oponenti, sau daca majoritatea coerezilor socoteste necesara vinderea mobilelor
pentru plata datoriilor succesiunii, ele se vand public dupa formele obisnuite.
Daca imobilele nu se pot imparti, se vor vinde la tribunal prin licitatie.
Daca toate partile sunt majore, ele pot conveni sa faca vanzarea in fata
unui arbitru, numit de dansele.
-----------------
Art. 736 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 737
Dupa ce mobilele si imobilele s-au estimat si s-au vandut, judecatorul, de
cere trebuinta, trimite pe parti la un arbitru numit cu consimtamantul lor, sau
numit de-a dreptul de dansul, cand partile nu se unesc pentru numirea lui.
Se procede inaintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce copartitorii
pot fi datori a-si da unii altora, la formarea activului si pasivului
ereditatii, la compunerea partilor si la restitutiile ce erezii ar trebui a-si
face intre dansii.
-----------------
Art. 737 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 738
Fiecare erede raporteaza la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos
prescrise, donatiunile ce a primit si sumele ce este dator catre succesiune.
-----------------
A se vedea si art. 3 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al
sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.
Art. 739
Daca raportul nu se face in natura, coerezii carora li se datoreaza iau mai
intai o parte egala din masa succesiunii.
Aceste preluari se fac, pe cat este posibil, in obiecte de aceeasi natura
si calitate cu acelea ce erau sa fie date in natura.
Art. 740
Dupa preluari, se formeaza din restul masei succesiunii atatea parti egale
cati sunt si erezi sau stirpe*) impartitoare.
-----------------
*) Tulpini, potrivit art. 667 cod civil.
Art. 741
La formarea si compunerea partilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe
cat se poate, aceeasi cantitate de mobile de imobile, de drepturi sau de
creante de aceeasi natura si valoare.
Se va evita insa, cat va sta prin putinta, imbucatatirea peste masura a
eritajelor*) si diviziunea exploatatiunilor.
-----------------
*) Imobilelor.
Art. 742
Inegalitatea partilor date in natura se compenseaza prin bani.
-----------------
A se vedea si art. 7 al Legii nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii
impartelilor judiciare.
Art. 743
Partile se formeaza de unul dintre coerezi sau de alta persoana, daca toti
erezii sunt de acord in alegere si daca cel ce a fost ales accepta
insarcinarea; in caz contrar, partile se formeaza de un expert numit de
judecator.
Partile apoi se trag la sorti. Daca insa erezii vin la mostenire cu parti
inegale, autoritatea judecatoreasca decide de trebuie sa se procedeze prin
tragere la sorti in parte, sau prin darea partilor in total.
-----------------
Art. 743 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 744
Mai inainte de a proceda la tragerea partilor la sorti, fiecare compartitor
este admis a propune reclamarile sale, in contra formarii partilor.
Art. 745
Regulile stabilite pentru impartirea masei de mostenire se vor observa in
subdiviziunile ce se vor face intre stirpele compartitoare.
Art. 746
Daca asupra operatiilor trimise inaintea arbitrului se fac contestatii,
arbitrul incheie proces-verbal pentru dificultatile si zisele partilor, si le
trimite inaintea judecatorului pentru imparteala.
------------------
Art. 746 a fost implicit abrogat prin Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea procedurii impartelilor judiciare.
Art. 747
Daca toti coerezii nu sunt prezenti sau de sunt intre ei interzisi sau
minori, impartirea trebuie sa se faca inaintea judecatoriei, observand regulile
prescrise in articolele precedente din aceasta sectiune.
Daca sunt mai multi minori cu interese contrarii la imparteala, se va da
fiecarui dintr-insii un tutore special.
------------------
A se vedea si:
- Art. 3 alin. 2 al Legii nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii
impartelilor judiciare, care a modificat implicit art. 747 alin. 2;
- Codul familiei (art. 132), potrivit cu care, pentru ocrotirea minorului,
in cazul prevazut de alin. 2 al art. 747 se va numi un curator.
Art. 748
In cazul articolelor precedente, licitatia, de este trebuinta, nu se va
putea face decat inaintea judecatoriei cu formele prescrise pentru instrainarea
bunurilor minorilor. Strainii*) vor fi totdeauna admisi.
-----------------
*) Persoanele care nu au calitatea de mostenitori.
-----------------
A se vedea Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor
judiciare si art. 130 alin. 1 - 3 din Codul familiei, care a modificat implicit
art. 748.
Art. 749
Impartelile facute conform cu regulile mai sus prescrise, sau de tutori cu
autorizatia consiliului de familie, sau in numele absentilor*) sunt definitive.
-----------------
*) Disparutilor.
-----------------
A se vedea:
- Art. 49 al Decretului nr. 32/1954, care a abrogat expres art. 355 - 369
Cod civil referitoare la institutia consiliului de familie.
- Art. 105, 129 si 147 din Codul familiei.
Art. 750
Dupa imparteala se va remite fiecarui din compartitori titlurile
particulare obiectelor ce i s-au dat.
Titlurile unei proprietati impartite se tin de acela ce a luat partea cea
mai mare, cu indatorire de a le prezenta cand compartitorii, avand trebuinta de
ele, i le vor cere.
Titlurile ereditatii intregi se tin de acel erede pe care toti l-au ales ca
depozitar, cu indatorirea de a le prezenta la orice cerere.
Daca nu este unire pentru aceasta alegere, atunci titlurile se depun in
arhiva statului si judecatorul libereaza de pe dansele fiecarui din erezi cate
o copie legalizata.
-----------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Sectiunea II
Despre raporturi
Art. 751
Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de
inventar, impreuna cu fratii ori surorile sale, sau cu descendentii acestora,
trebuie a raporta coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, atat
direct cat si indirect, afara de cazul cand donatorele a dispus altfel.
-----------------
A se vedea si art. 3 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al
sotului supravietuitor, care a modificat implicit art. 751.
Art. 752
Eredele ce renunta la succesiune poate popri*) darul, sau a cere legatul ce
i s-a facut, in limitele partii disponibile.
-----------------
*) Pastra.
Art. 753
Donatarul care nu avea calitatea de a mosteni in momentul donatiunii, dar
care va avea aceasta calitate la epoca deschiderii succesiunii, este obligat de
a face raport, daca donatorele nu l-a dispensat de aceasta.
Art. 754
Donatiile si legatele facute fiului unei persoane, care are calitatea de
erede in momentul deschiderii succesiunii, sunt prezumate ca s-au facut cu
scutirea de raport.
Art. 755
Fiul care vine cu dreptul sau propriu la succesiunea donatorului nu este
obligat a raporta darul facut parintelui sau, chiar cand ar primi succesiunea
acestuia; dar cand fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci
este dator sa raporteze aceea ce s-a daruit parintelui sau, chiar in cazul cand
ar fi renuntat la succesiunea parintelui.
Art. 756
Donatiile si legatele facute sotului unui descendent succesibil sunt socotite
ca facute cu scutirea de raport.
Daca darurile sau legatele s-au facut la doi soti impreuna, din care numai
unul este descendente cu drept de succesiune, partea daruita acestuia din urma
este supusa raportului.
Art. 757
Raportul nu se poate face decat numai la succesiunea donatorului.
Art. 758
Coeredele este dator a raporta aceea ce parintele a cheltuit cu dansul
dotandu-l*), procurandu-i vreo cariera, sau platindu-i datoriile.
----------------
*) Dispozitiile privind dota fiind abrogate, termenul se refera la
donatiile facute in vederea casatoriei.
Art. 759
Cheltuielile de nutriment, intretinere, educatie, de invatatura unui
mestesug, cheltuielile ordinare pentru imbracaminte si alte obiecte
trebuincioase la intrarea in armata, cheltuielile de nunta si prezenturile*)
obisnuite nu sunt supuse raportului.
-----------------
*) Daruri.
Art. 760
Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit si fara greseala donatarului nu
este supus raportului.
Art. 761
Daca inzestratorul ascendent plateste barbatului zestrea fara asigurari
suficiente, fiica inzestrata va fi datoare a raporta numai actiunea in contra
barbatului.
-----------------
Art. 761 este implicit abrogat drept urmare a abrogarii exprese a dispozitiilor
art. 1223 - 1293 Cod civil prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954.
Art. 762
Fructele si interesele*) lucrurilor supuse raportului nu sunt debite decat
din ziua deschiderii succesiunii.
-----------------
*) Dobanzi.
Art. 763
Legatarii si creditorii nu pot pretinde ca erezii sa faca raport.
Art. 764
Raportul se face sau in natura, sau scazandu-se valoarea sa din partea
celui obligat a face raport.
Art. 765
Raportul se poate pretinde in natura pentru imobile; cand cel ce a primit
imobilul l-a instrainat sau ipotecat, inaintea deschiderii succesiunii,
raportul in natura nu este obligatoriu.
Raportul in acest caz se pretuieste dupa valoarea ce imobilul a avut in
momentul deschiderii succesiunii.
Art. 766
In orice caz, trebuie sa se tina socoteala donatarului de cheltuielile
necesare si utile.
Art. 767
Donatorul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au
micsorat valoarea imobilului, prin faptul, culpa sau neglijenta sa.
Art. 768
Cand imobilul s-a instrainat de donatar, amelioratiunile si degradarile
facute de cel ce l-a dobandit se vor tine in seama, conform cu dispozitiile
celor doua articole precedente.
Art. 769
Cand raportul se face in natura, bunurile intra in masa succesiunii libere
de toate sarcinile create de donatar; creditorii ipotecari insa, pot sa
intervina la imparteala spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor.
-----------------
A se vedea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 18 alin. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 25), potrivit cu care dispozitiile art. 769 nu-si
gasesc aplicare in ceea ce priveste imobilele supuse sistemului de publicitate
reala (al cartilor funciare).
Art. 770
Cand un succesibil primeste, cu dispensa de raport, un dar care excede
portiunea disponibila, raportul excedentului se face in natura, daca
intoarcerea excedentului este posibila.
In caz contrar, daca excedentul trece peste jumatatea valorii imobilului,
donatarul raporta imobilul in intregimea lui si preleva asupra mesei valoarea
portiunii disponibile; daca aceasta portiune trece peste jumatatea valorii
imobilului, donatarul poate tine imobilul in intregimea lui, ia insa mai putin
din celelalte bunuri ale succesiunii, si recompenseaza pe coerezii sai, sau in
bani, sau oricum altfel.
Art. 771
Coeredele care raporteaza imobilul in natura poate sa retina posesiunea
pana la plata efectiva a sumelor ce-i sunt datorite pentru cheltuieli sau
amelioratiuni.
Art. 772
Raportul mobilelor se face luandu-se mai putin din celelalte bunuri ale
succesiunii. El se calculeaza pe valoarea ce mobilele aveau in momentul facerii
darului, dupa statul estimatiei*) anexat actului de dar; in lipsa acestui stat,
dupa estimatia expertilor, facuta pe pretul cel mai just.
----------------
*) Actul de evaluare.
Art. 773
Succesibilul care a primit bani face raportul luand mai putin din numerarul
succesiunii.
La neajungere, donatarul poate sa nu raporteze numerarul dand echivalentul
in mobile si, in lipsa acestora, in imobilele succesiunii.
Sectiunea III
Despre plata datoriilor
Art. 774
Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare
in proportie cu ce ia.
Art. 775
Legatarul cu titlul universal contribuie deopotriva cu erezii, in proportie
cu emolumentul sau. Cel particular nu contribuie.
Art. 776
Cand imobilele unei succesiuni sunt ipotecate special, pentru plata de
rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca renditele sa fie platite si
imobilele liberate inaintea formarii partilor.
Daca coerezii impart succesiunea in starea in care se gaseste, imobilele
ipotecate se estima dupa aceeasi norma ca si celelalte imobile; capitalul
renditei insa se scade din pretul imobilului. Eredele, in partea caruia s-a dat
imobilele, ramane singur dator a plati rendita si garanteaza pe coerezii sai
pentru aceasta plata.
-----------------
Dispozitia din cuprinsul alin. 1 al art. 776 nu are aplicare, intrucat in
dreptul nostru singurul contract de renta reglementat de Codul civil est acel
de renta viagera, care, potrivit art. 1648, nu poate fi rascumparata.
Art. 777
Coerezii platesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in proportie
cu partea sa ereditara.
Art. 778
Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a
platit din datoria comuna mai mult decat partea sa, are recurs, in contra
celorlalti coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce
fiecare din ei era obligat a plati, chiar cand coeredele ce a desfacut datoria
ar fi fost subrogat in drepturile creditorilor. Coeredele insa, ce a acceptat
succesiunea sub beneficiu de inventar, conserva facultatea de a cere plata
creantelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii.
Art. 779
Cand unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil,
partea lui din datoria ipotecara se imparte intre toti ceilalti in proportie cu
ce ia fiecare din succesiune.
Art. 780
Titlurile executorii, obtinute in contra defunctului, sunt personal
executorii si in contra eredelui. Cu toate acestea, creditorii nu pot urmari
executia decat dupa opt zile de la notificarea acestor titluri facute
persoanei, sau la domiciliul eredelui.
Art. 781
Ei pot cere, in orice caz si in contra oricarui creditor, separatia
patrimoniului defunctului de acela al eredelui.
Art. 782
Acest drept nu poate fi exercitat cand, acceptandu-se eredele de debitor,
s-a facut astfel novatiune in privinta creantei contra defunctului.
Art. 783
In privinta mobilelor, dupa trecerea de trei ani, dreptul este prescris. In
privinta imobilelor, actiunea se poate exercita in tot timpul in care imobilele
se gasesc in mana eredelui.
--------------
Cu privire la prescriptia dreptului la actiune avand un obiect patrimonial,
a se vedea dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in
Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.
Art. 784
Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor in contra
creditorilor succesiunii.
Art. 785
Creditorii unui din compartitori, ca nu cumva imparteala sa se faca cu
viclenie in vatamarea drepturilor lor, pot pretinde sa fie prezenti la
imparteala, pot dar sa intervina cu spezele lor; nu pot insa sa atace o
imparteala savarsita, afara numai de s-a facut in lipsa-le si fara sa se tina
seama de opozitia lor.
Sectiunea IV
Despre efectele impartelii si despre garantia partilor
Art. 786
Fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate
bunurile care compun partea sa, sau care i-au cazut prin licitatie, si ca n-a
fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii.
Art. 787
Coerezii sunt datori garanti unul catre altul numai despre tulburarile si
evictiunile ce proced dintr-o cauza anterioara impartelii.
Garantia inceteaza cand o evictiune a fost exceptata anume, printr-o clauza
expresa a actului de imparteala, sau cand evictiunea a fost cauzata din
greseala eredelui
Art. 788
Fiecare din erezi este obligat, in proportie cu partea sa ereditara, a
despagubi pe coeredele sau de paguba ce a suferit din cauza evictiunii.
Cand unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui
se va imparti intre eredele garantat si intre ceilalti coerezi.
Art. 789
Garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite dureaza numai cinci
ani de la imparteala. Aceasta garantie inceteaza cand nesolvabilitatea a luat
nastere in urma impartelii.
----------------
Dispozitia art. 789 nu are aplicare, intrucat se refera numai la garantia
pentru solvabilitatea debitorului unei rente perpetue, iar singurul contract de
renta, reglementat de Codul civil, este acel de renta viagera.
Sectiunea V
Despre desfiintarea sau resciziunea*) impartelii
------------------
*) A se vedea nota de la art. 791.
Art. 790
Impartelile pot fi desfiintate pentru violenta sau dol.
Pentru o simpla omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strica
imparteala; se face numai un supliment de imparteala pentru obiectul omis.
Art. 791
Orice act, sub orice titlu, in urmarea carui a incetat indiviziunea intre
erezi, este supus la actiunea de resciziune din articolul precedent.
Dupa imparteala, sau dupa actul care-i tine locul, actiunea de resciziune
nu mai este admisa in contra tranzactiei facute asupra dificultatilor reale, ce
prezinta primul act, chiar cand nu ar fi fost proces inceput asupra obiectului
tranzactiei.
----------------
Art. 791 trebuie socotit inaplicabil, datorita inadvertentei cu
dispozitiile art. 790. In cadrul art. 791, resciziunea pentru leziune nu este
reglementata direct, ci numai prin referire la regulile articolului precedent.
Art. 790 nu prevede insa decat desfiintarea impartelii pentru dol sau violenta,
astfel incat aplicarea nu este cu putinta in cazul resciziunii pentru leziune.
Art. 792
Acela in contra carui s-a facut cererea de resciziune poate popri
desfiintarea impartelii, dand reclamantului suplimentul din partea sa ereditara
in numerar sau in natura.
----------------
A se vedea nota de la art. 791.
Art. 793
Coeredele care a instrainat portiunea sa ereditara, in tot sau in parte, nu
poate intenta actiunea de resciziune pentru dol sau violenta, daca instrainarea
s-a facut in urma descoperirii dolului sau incetarii violentei.
Sectiunea VI
Despre imparteala facuta de atat, de mama sau de alti ascendenti intre
descendentii lor
Art. 794
Tatal, mama si ceilalti ascendenti pot face imparteala bunurilor lor intre
fii si ceilalti descendenti.
-----------------
A se vedea nota de la art. 659 cu privire la drepturile de mostenire ale
adoptatilor.
Art. 795
Aceasta imparteala se poate face prin acte intre vii, sau prin testament cu
formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni intre vii si pentru
testamente.
Imparteala facuta prin acte intre vii nu poate avea de obiect decat
bunurile prezente.
Art. 796
Daca toate bunurile, ce ascendentele a lasat la moartea sa, nu au fost
cuprinse in imparteala, bunurile necuprinse se vor imparti conform cu legea.
Art. 797
Este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata la
deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti*).
Actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fara distinctie.
-----------------
*) Care au murit inainte.
-----------------
A se vedea art. 654 Cod civil si nota de la acel articol.
Art. 798
Imparteala facuta de ascendent se poate ataca, cand ar rezulta dintr-insa
sau dintr-alte acte ca, prin dispozitia facuta de ascendent, vreunul din acei
intre care s-au impartit bunurile s-ar gasi vatamat in partea legitima.
Art. 799
Copilul care, pentru cauza aratata la articolul precedent, ataca imparteala
facuta de ascendent este dator a plati inainte cheltuielile estimatiei. Daca
reclamatia nu este fondata, cheltuielile estimatiei si alte judecati vor fi in
sarcina sa.
Titlul II
DESPRE DONATIUNI INTRE VII SI DESPRE TESTAMENTE
CAP. 1
Art. 800
Nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decat cu
formele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin testament.
Art. 801
Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil
un lucru donatarului care-l primeste.
-----------------
- Vezi art. 103 lit. f. din Legea nr. 1O5/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat.
Art. 802
Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru
timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau.
------------------
- Vezi art. 8 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat, art. 801.
Art. 803
Substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispozitii prin care
donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi insarcinat de a conserva si a
remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privirea*) donatarului, a
eredelui numit sau a legatarului.
--------------
*) In privinta.
Art. 804
Este permisa dispozitia prin care o a treia persoana ar fi chemata a lua
darul, ereditatea sau legatul, in cazul cand donatarul, eredele numit, sau
legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi.
Art. 805
Este permisa asemenea dispozitia intre vii sau testamentara, prin care
uzufructul sa da la o persoana si proprietatea nuda la alta.
CAP. 2
Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune intre vii sau
prin testament
Art. 806
Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel, afara de
exceptiile regulate la capitolul VII al acestui titlu.
-----------------
Dispozitiile capitolului VII nu mai alcatuiesc exceptii de la regula art.
806, atat in ce priveste donatiile prin contractul de casatorie (deoarece
dispozitiile art. 1223 - 1293 din Cod civil au fost abrogate) cat si in ce
priveste donatiile facute intre soti in timpul casatoriei, deoarece potrivit
art. 8 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele
juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile
ulterioare, minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta capacitatea de
exercitiu deplina.
Potrivit art. 133 alin. 3 din Codul familiei minorul nu poate sa faca
donatii nici chiar cu incuviintare.
Art. 807
Minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate din
bunurile de care dupa lege poate dispune majorele.
Art. 808
Este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in
momentul donatiunii.
Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca
mortii testatorului.
-----------------
A se vedea Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele
juridice, art. 7 si 33.
Art. 809
Minorul de sasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune in favoarea
tutorelui sau.
Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune intre
vii, nici prin testament, in favoarea fostului sau tutore, daca socotelile
definitive ale tutelei n-au fost prealabil date si primite.
Sunt exceptati in amandoua cazurile de mai sus ascendentii minorilor, care
sunt sau au fost tutori ai lor.
-----------------
A se vedea:
- Art. 41 si 133 din Codul familiei;
- Art. 8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si
juridice.
Art. 810
Doctorii in medicina sau chirurgie, ofiterii de sanatate*) si spiterii,
care au tratat pe o persoana in boala din care moare, nu pot profita de
dispozitiile intre vii sau testamentare, ce dansa a facut-o in favoare-le in
cursul acestei boli.
Sunt exceptate:
1. Dispozitiile remuneratorii facute cu titlul particular; se va tine insa
seama de statea dispunatorului si de serviciile facute.
2. Dispozitiile universale, in caz de rudenie pana la al patrulea grad
inclusiv, afara numai daca mortul va avea erezi in linie dreapta si daca acela,
in profitul caruia s-a facut dispozitia, nu este el chiar erede in linie
dreapta.
Aceleasi reguli sunt aplicabile in privinta preotilor.
--------------------
*) Medici militari.
Art. 811
Dispozitiile intre vii sau prin testament, facute in favoarea ospiciilor,
saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica, nu pot avea
efect decat daca sunt autorizate prin ordonante domnesti in urma avizului
Consiliului de Stat.
-------------------
A se vedea art. 10 al Legii pentru persoanele juridice - promulgata cu
Decretul nr. 452, Monitorul Oficial nr. 27 din 6 februarie 1924, cu
modificarile ulterioare, si Decretul nr. 478/1954 privitor la donatiunile
facute statului - Buletinul Oficial nr. 46 din 10 decembrie 1954, care au modificat
implicit art. 811.
Art. 812
Dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub
forma unui contract oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse. Sunt
reputate ca persoane interpuse tatal si mama, copiii si descendentii si sotul
persoanei incapabile.
CAP. 3
Despre donatiunile intre vii
Sectiunea I
Despre forma si efectele donatiunilor intre vii
Art. 813
Toate donatiunile se fac prin act autentic.
Art. 814
Donatiunea nu obliga pe donator si nu va produce nici un efect decat din
ziua in care va fi fost acceptata.
Acceptarea poate fi facuta sau in act, sau printr-un act autentic
posterior, mai inainte insa de moartea celui ce daruieste; in acest din urma
caz, donatiunea n-are efect decat din ziua din care se va fi comunicat
donatorelui actul de acceptare.
Art. 815
Donatiunile facute unor minori sau unui interzis, se accepta de tutore sau
de parinte.
Mama, cu toate ca tatal ar fi in viata, si ceilalti ascendenti, cu toate ca
genitorii*) ar fi in viata, vor putea asemenea sa accepte donatiunea facuta
minorelui si interzisului desi ei n-ar avea calitatea de tutori.
------------------
*) Parintii.
------------------
A se vedea art. 97 din Codul familiei.
Art. 816
Surdo-mutul ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatiune decat cu
asistarea unui curator special numit de autoritatea juridiara, dupa regulile
stabilite pentru minori.
------------------
A se vedea:
- Art. 152 lit. a din Codul familiei potrivit caruia curatorul se numeste
de autoritatea tutelara;
- Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a
activitatti notariale, nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei
nr. 710/C/1995.
Art. 817
Donatiunile facute persoanelor morale nu pot fi acceptate decat prin
ordonanta domneasca, data in urma avizului Consiliului de Stat.
-----------------
A se vedea nota de la art. 811.
Art. 818
Cand se daruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce
contine donatiunea si acceptarea, ca si notificarea acceptarii facuta prin act
separat, se va face la judecatoria a carei raza teritoriala sunt situate
bunurile.
-----------------
Art. 818 a fost implicit modificat prin art. 4 lit. m din Decretul nr.
377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de stat (Buletinul
Oficial nr. 22 din 20 octombrie 1960) abrogat ulterior prin Legea nr. 36/1995.
Art. 819
Lipsa transcriptiei poate sa fie invocata de orice persoane au interes la
aceasta; se excepta insa persoanele obligate a starui sa se faca transcriptia,
sau reprezentantii lor, asemenea si donatorul.
Art. 820
Minorii, interzisii, femeile maritate, in lipsa de acceptarea sau de
transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele daruite; au insa, de se cuvine,
recurs in contra tutorilor sau barbatilor.
-----------------
Art. 820 a fost modificat implicit prin Legea privitoare la ridicarea
incapacitatii civile a femeii maritate - promulgata cu Decretul nr. 1412
Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932; astfel el se aplica numai
minorilor si interzisilor, respectiv tutorilor.
Art. 821
Donatiunea intre vii pentru bunurile viitoare este revocabila.
Art. 822
Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atarna
numai de vointa donatorului.
Art. 823
Este asemenea nula, daca s-a facut sub conditia de a se satisface datorii
sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau aratate in
actul de donatiune.
Art. 824
Cand donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins in
donatiune, sau de o suma determinata din bunurile daruite, daca moare, fara sa
fi dispus de dansele, un asemenea obiect sau asemenea suma ramane erezilor
donatarului.
Art. 825
Donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite, atat in cazul cand
donatarul ar muri inaintea lui, cat si in cazul cand donatarul si descendentii
sai ar muri inaintea sa.
Aceste stipulatii insa nu se pot face decat in favoarea donatorului.
----------------
A se vedea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 19);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara, Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 27).
Art. 826
Dispozitiile art. 821, 822, 823, 824 si 825 nu se aplica la donatiunea din
capitolul VI si VII, dintr-acest titlu.
Art. 827
Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele
trecute intr-un act estimativ subsemnat de donator si donatar.
Art. 828
Donatorul nu este responsabil de evictiune catre donatar pentru lucrurile
daruite.
Donatorul este responsabil de evictiune cand el a promis expres garantia.
Este asemenea responsabil cand evictiunea provine din faptul sau, cand este
in chestiune o donatiune care impune sarcini donatorului; intr-acest caz insa,
garantia este obligatorie numai pana la suma sarcinilor.
Sectiunea II
Despre cazurile in care donatiunile se pot revoca
Art. 829
Donatiunea intre vii se revoca, pentru neindeplinirea conditiilor cu care
s-a facut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii in urma donatiunii.
Art. 830
Cand donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile
reintra in mana donatorului, libere de orice sarcina si ipoteca.
-----------------
A se vedea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 19 alin. 1 - 3);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 26).
Art. 831
Donatiunea intre vii se revoca pentru ingratitudine in cazurile urmatoare:
1. Daca donatarul a atentat la viata donatorului.
2. Daca este culpabil in privinta-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
3. Daca fara cuvant ii refuza alimente.
Art. 832
Revocarea pentru neindeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se
face de drept niciodata.
Art. 833
Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta in termen de un an
din ziua faptului, sau din ziua cand donatorul a cunoscut faptul.
Actiunea de revocare nu se poate intenta in contra erezilor donatarului,
nici de erezii donatorului in contra donatarului, afara numai daca, in acest
caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit in anul in care se
putea intenta actiunea.
Art. 834
Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici instrainarile facute
de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care el ar fi putut greva
obiectul daruit; este neaparat ca acestea sa se fi facut inaintea inscriptiei
extractului cererii de revocare pe marginea transcriptiei prescrisa prin art.
818.
In caz de revocare, donatarul se condamna a intoarce valoarea obiectelor
instrainate, dupa estimatia ce li s-ar face in timpul cererii; se condamna
asemenea a intoarce veniturile din ziua cererii.
Art. 835
Donatiunile facute in favoarea maritagiului nu sunt revocabile pentru
ingratitudine.
Art. 836
Orice donatiuni prin acte intre vii facute de persoane ce n-au copii sau
descendenti existenti in timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor
donatiuni si sub orice titlu s-ar fi facut, fie chiar donatiunea mutuala sau
remuneratorie, fie in fine donatiunea in favoarea maritagiului facuta sotilor
de oricare alta persoana, afara de ascendentii lor, sunt revocate de drept,
daca donatorul, in urma donatiunii, dobandeste un copil legitim, un postum, sau
chiar cand a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent.
------------------
1. A se vedea nota de la art. 830.
2. Distinctia dintre copil legitim sau legitimat si copil natural a fost in
intregime inlaturata prin dispozitiile Codului familiei (art. 63), astfel incat
textul art. 836 a fost modificat implicit in sensul ca donatiunile sunt
revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobandeste un copil din
casatorie sau dinafara casatoriei, fie chiar postum (adica un copil nascut in
urma mortii tatalui sau).
Art. 837
Revocarea se face si cand copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost
conceput in timpul donatiunii.
Art. 838
Donatiunea ramane revocata chiar cand donatorul ar fi intrat in posesia
lucrurilor daruite si ar fi fost lasat in posesia acelor lucruri dupa nasterea
fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de
orice natura luate de el, decat ziua in care i se va fi notificat nasterea
fiului sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa.
--------------
Partea din text "sau legitimarea sa prin casatorie subsecventa"
trebuie socotita implicit abrogata drept urmare a abrogarii institutiei
legitimarii copiilor naturali prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954,
cu modificarile ulterioare.
Art. 839
Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea
donatiunii pentru nastere de fiu, este nula si fara nici un efect.
Art. 840
Prescriptia actiunii de revocare se implineste dupa 30 de ani de la
nasterea fiului.
----------------
Cu privire la prescriptia drepturilor la actiune care izvorasc, in acest
caz, din revocarea de plin drept a donatiunii, a se vedea Decretul nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie
1958, republicata in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu
modificarile ulterioare.
CAP. 4
Despre partea disponibila a bunurilor si despre reductiune
Sectiunea I
Despre partea disponibila a bunurilor
Art. 841
Liberalitatile, fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testament,
nu pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatorului daca la moarte-i lasa un
copil legitim; peste o a treia parte, daca lasa doi copii; peste a patra parte,
daca lasa trei sau mai multi.
------------------
Art. 841 a fost modificat implicit:
a) prin art. 2 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al
sotului supravietuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit
caruia libertatile facute de sotul precedat nu vor putea trece peste jumatate
din drepturile de mostenire prevazute de lege in favoarea sotului
supravietuitor;
b) prin art. 63 din Codul familiei, care a inlaturat in intregime orice
deosebire cu privire la situatia copiilor din casatorie sau din afara
casatoriei.
Art. 842
Sunt cuprinsi in articolul precedent sub nume de copii, descendentii de
orice grad.
Art. 843
Liberalitatile, prin acte intre vii sau prin testament, nu pot trece peste
jumatatea bunurilor, daca in lipsa de descendenti, defunctul lasa tata si mama
sau peste trei sferturi, daca lasa numai pe unul din parinti.
Art. 844
Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un
uzufruct sau o rendita viagera, a carei valoare trece peste cantitatea
disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii
sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile.
Art. 845
Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina
unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea
disponibila si excedentele, de este, se va trece in masa succesiunii. Imputatia
si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit
la aceste instrainari.
Art. 846
Cantitatea disponibila poate fi data in tot sau in parte, sau prin acte
intre vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului,
fara ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, sa fie supus la raport,
daca in dispozitie se zice expres, ca ceea ce s-a dat este peste partea sa.
Declaratia ca darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate
face sau in actul ce contine dispozitia, sau in urma, cu formele dispozitiilor
intre vii, sau testamentare.
Sectiunea II
Despre reductiunea donatiunilor si a legatelor
Art. 847
Liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cand vor trece
peste partea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte.
Art. 848
Reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decat numai de
erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile
lor.
Art. 849
Partea disponibila se calculeaza cu chipul urmator: pe langa bunurile ce a
lasat donatorul sau testatorul in momentul mortii sale, se adauga prin calcul
si bunurile de care a dispus prin donatiuni intre vii, dupa starea lor din
momentul donatiunii si dupa valoarea ce au avut in momentul mortii donatorului.
Din aceasta masa de bunuri, scazandu-se datoriile, pe ceea ce va ramanea se
calculeaza partea disponibila, dupa numarul si calitatea erezilor.
Art. 850
Intai se vor reduce dispozitiile testamentare; cand bunurile cuprinse in
aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea
donatiunilor.
Reductiunea va incepe de la cea din urma donatiune, dupa savarsirea
acesteia se va trece indata la cea a doua dupa dansa, si asa pe rand pana la
cea mai veche donatiune.
Art. 851
Cand donatiunea intre vii, supusa la reductiune, s-a facut la unul din cei
cu drept de mostenire, acesta va putea scadea partea cu care ar trebui sa se
reduca donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede in bunurile
nedisponibile, daca aceste bunuri sunt de aceeasi natura cu cele daruite.
Art. 852
Se vor reduce cu analogie*) atat legatele universale cat si cele
particulare, fara distinctie.
---------------
*) Proportional cu valoarea lor.
Art. 853
Cand testatorul va declara ca un legat sa fie platit preferandu-se
celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, decat dupa ce valoarea
celorlalte legate nu va implini rezerva legala.
Art. 854
Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibila,
din momentul mortii donatorului.
Art. 855
Donatarul este obligat, daca a alienat bunurile daruite, sa faca in urma
raportul excedentului peste portiunea disponibila, dupa valoarea lucrurilor din
timpul mortii disponentului.
-----------------
A se vedea, de asemenea, art. 25 al Legii nr. 242/1947 pentru transformarea
cartilor funciare provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul
Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare.
CAP. 5
Despre dispozitiile testamentare
Sectiunea I
Reguli generale pentru forma testamentelor
Art. 856
Orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este poprita de
lege.
Art. 857
Doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea
celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane.
Art. 858
Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in
forma mistica.
-----------------
A se vedea si :
- Legea nr. 66 din 3 iulie 1996 privind reorganizarea Casei de Economii si
Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni publicata in
Monitorul Oficial nr. 140 din 5 iulie 1996;
Art. 859
Testamentul olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si
subsemnat de mana testatorului.
Art. 860
Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecatoria competenta.
-----------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 861-863
(Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea si
legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu data certa si legalizarea
copiilor de pe inscrisuri).
Art. 864
Cand testatorul va voi sa faca un testament mistic sau secret, trebuie
neaparat sa-l iscaleasca, sau ca l-a scris el insusi, sau ca a pus pe altul a-l
scrie.
Hartia in care s-au scris dispozitiile testatorului sau hartia care
serveste de plic, de va fi, se va strange si se va sigila.
Testatorul va prezenta judecatoriei competente testamentul strans si pecetluit,
precum s-a zis, sau il va strange si-l va pecetlui inaintea judecatoriei.
Testatorul va declara ca dispozitiile din acea hartie este testamentul sau,
scris si iscalit de el insusi, sau scris de altul si iscalit de testator.
Cand testatorul, din cauza de boala, va fi in neposibilitate fizica de a se
prezenta inaintea judecatoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea
lui si declaratia susmentionata, se vor face inaintea judecatorului, numit de
judecatorie pentru acest sfarsit.
Judecatoria, sau judecatorul numit, va face actul de subscriptie*) pe
hartia in care s-a scris testamentul, sau pe hartia care serveste de plic.
Acest act se va subscrie atat de testator, cat si de judecatorie sau
judecator.
Toata lucrarea de mai sus nu va putea fi intrerupta de nici o alta
operatie; cand testatorul, din o cauza posterioara subsemnarii testamentului,
va declara ca nu poate subsemna subscriptia*), aceasta declaratie se va trece
in subscriptie.
------------------
*) Proces verbal de suprascriere.
Art. 865
Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament in
forma mistica.
Art. 866
Cand testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia ca
testamentul este al sau o va face in scris in capul actului de subscriptie*)
inaintea judecatorului numit, sau inaintea judecatoriei.
Judecatoria sau judecatorul numit va constata in actul de subscriptie*)
declaratia testatorului.
-------------------
*) Proces verbal de suprascriere.
Art. 867
In cazurile cand se numeste un judecator, el va comunica procesul sau
verbal judecatoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul.
Sectiunea II
Despre regulile speciale asupra formelor catorva testamente
Art. 868
Testamentele militarilor si ale indivizilor intrebuintati in armata sunt in
orice tara valabil facute in prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau
in prezenta oricarui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau in
prezenta a doi comisari de razboi, sau in prezenta unui din comisari asistat de
doi martori.
-----------------
A se vedea nota de la art. 874.
Art. 869
Sunt asemenea, daca testatorul este bolnav sau ranit, valabil facute in
prezenta capului ofiterului de sanatate asistat de comandantul militar,
insarcinat cu politia ospiciului.
-----------------
A se vedea nota de la art. 810, cu privire la ofiteri de sanatate. In
prezent art. 869 trebuie inteles ca se refera la medicul militar sef al
spitalului.
Art. 870
Dispozitiile articolelor precedente nu sunt admisibile decat in privinta
acelor ce sunt in expeditie militara, sau in cuartier, sau in garnizoana afara
din teritoriul roman, sau prizonieri la inamici, fara ca cei ce sunt in
cuartier sau in garnizoana inauntrul tarii sa poata profita de aceasta
latitudine, de nu se gasesc in o cetate asediata, sau in alte locuri ale caror
porti sa fie inchise si comunicatiile intrerupte din cauza razboiului.
Art. 871
Testamentul facut in forma mai sus aratata este nul dupa sase luni de la
intoarcerea testatorului intr-un loc unde are libertatea de a testa cu formele
ordinare.
Art. 872
Testamentul facut intr-un loc care este scos din comunicatie din cauza
ciumei sau altei boli contagioase, se poate face inaintea unui membru al
consiliului municipal, asistat de doi martori.
-----------------
Pentru notiunea de consilier municipal, a se vedea Legea administratiei
publice locale nr. 69/1991 republicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 18
aprilie 1996.
Art. 873
Testamentul mentionat in articolul precedent este nul dupa trecerea de sase
luni de la deschiderea comunicatiilor cu locul unde se gaseste testatorul, sau
dupa sase luni de la trecerea sa intr-un loc unde comunicatiile nu sunt
intrerupte.
Art. 874
Testamentele facute pe mare in timp de voiaj sunt valabile:
Pe corabii si alte bastimente ale tarii, cand sunt facute in prezenta
ofiterului comandant al bastimentului, sau in lipsa-i in prezenta acelui ce-l
inlocuieste dupa ordinea serviciului, insa si unul si altul asistati de
ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce indeplineste functiunile
acestuia.
Pe bastimentele de comert, cand sunt facute in prezenta scribului
bastimentului sau in prezenta acelui ce-l inlocuieste, insa si unul si altul asistati
de capitanul sau de patronul, sau in lipsa-le, de acei ce-i inlocuiesc.
In toate cazurile, functionarii in prezenta caror se fac aceste testamente
vor fi asistati de catre doi martori.
-----------------
Termenii folositi in art. 874 si urm. pentru desemnarea functiilor la care
se refera aceste dispozitii nu mai sunt in concordanta, in cea mai mare parte,
cu functiile si denumirile legale in vigoare.
Art. 875
Pe bastimentele statului, testamentul capitanului, sau acela al ofiterului
insarcinat cu administratia, pe bastimentele de comert, testamentul
capitanului, al patronului, sau al scribului se pot face in prezenta acelora
ce, in ordinea serviciului, vin dupa dansii, conformandu-se pentru celelalte
formalitati cu dispozitiile articolului precedent.
Art. 876
In toate cazurile, testamentele mentionate in cele doua articole precedente
se vor face fiecare in doua exemplare originale.
Art. 877
Daca bastimentul intra intr-un port strain, unde se gaseste un agent d-ai
tarii, functionarii, in prezenta carora s-a facut testamentul, sunt datori sa
depuna unul din exemplarele originale, inchis si pecetluit in mainile acestui
agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi inaintat la grefa
judecatoriei domiciliului testatorului.
Art. 878
Dupa intoarcerea bastimentului in tara, fie in portul armamentului*), fie
in orice alt port, cele doua exemplare originale ale testamentului inchise si
pecetluite sau exemplarul original ramas, daca dupa articolul precedent celalalt
a fost depus in cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de
port*), care le va trimite fara intarziere Ministerului de Interne, ce va face
depozitul conform articolului precedent.
-----------------
*) Portul de inscriere al vasului.
*) Organ portuar.
Art. 879
Se va inscrie pe marginea rolului bastimentului*) numele testatorului,
mentionandu-se despre remiterea originalelor testamentului in mainile
agentului, sau la biroul comandantului de port*).
------------------
*) Rolul de echipaj.
*) Organ portuar.
Art. 880
Testamentul nu va fi reputat ca facut pe mare, desi s-ar fi facut in cursul
voiajului, daca in timpul in care s-a fost facut, bastimentul s-ar fi apropiat
de un tarm strain unde s-ar afla un agent al Romaniei. In acest caz testamentul
nu este valabil decat daca s-a facut dupa formele prescrise de legea Romaniei,
sau dupa acelea intrebuintate in tara unde a fost facut.
Art. 881
Dispozitiile de mai sus se aplica si la testamentele pasagerilor, care nu
fac parte din echipaj.
Art. 882
Testamentul facut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decat
daca testatorul moare pe mare, sau dupa trei luni de la intoarcerea lui pe
uscat, intr-un loc unde ar fi putut sa-l refaca cu formele ordinare.
Art. 883
Testamentul facut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie in
favoarea ofiterilor bastimentului, daca dansii nu sunt rude cu testatorul.
Art. 884
Testamentele cuprinse in articolele precedente ale prezentei sectiuni vor
fi subscrise de testatori si de ofiterii publici, in prezenta caror s-au facut.
Daca testatorul declara ca nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiune
de declaratia sa si de cauza ce l-a impiedicat de a subscrie.
In cazurile in care se cere asistenta de doi martori, testamentul va fi
subscris cel putin de unul dintr-insii si se va face mentiune de cauza ce a
impiedicat pe celalalt de a subscrie.
Art. 885
Romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in
forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face
testamentul.
----------------
Vezi nota de la art. 802.
Art. 886
Formalitatile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispozitiile
prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub
pedeapsa de nulitate.
Sectiunea III
Despre institutia de mostenitori si despre legate in genere
Art. 887
Se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea
cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate.
Sectiunea IV
Despre legatul universal
Art. 888
Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i,
la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.
Art. 889
Cand testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la
acestia punerea in posesiune a bunurilor cuprinse in testament.
Art. 890
Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse in
testament, din ziua cererii in judecata, sau din ziua in care eredele a
consimtit a-i da legatul.
Art. 891
Cand testatorul nu a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere
de la justitie posesiunea bunurilor cuprinse in testament.
-----------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 892
Testamentul olograf sau mistic, inainte de a fi executat, se va prezenta
tribunalului judetean in a carui raza teritoriala s-a deschis succesiunea.
Presedintele va constata prin proces verbal deschiderea testamentului si
starea in care l-a gasit si va ordona depunerea lui la grefa tribunalului.
-----------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 893
Legatarul universal, care va veni la mostenire in concurs cu un erede
rezervatar, este obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pana in
concurenta partii sale, si ipotecar pentru tot.
Sectiunea V
Despre legatele unei fractiuni de mostenire
Art. 894
Acest legat poate avea de obiect o fractiune a mostenirii, precum jumatate,
a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele, sau o fractiune din
imobile sau mobile.
Orice alt legat este singular.
Art. 895
Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii
rezervatari, in lipsa acestora de la legatarii universali, iar in lipsa si
acestora din urma, de la ceilalti erezi legitimi.
Art. 896
Legatarul unei fractiuni din ereditate este obligat la sarcinile si
datoriile succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si
ipotecar pentru tot.
Art. 897
Legatarul universal, sau acela al unei fractiuni a succesiunii, nu se poate
pune in posesiunea legatului, fara a se face, dupa cererea lui, un inventar al
bunurilor ce compun legatul, de judecatoria in ocolul*) careia s-a deschis
succesiunea.
Legatarul, care va primi a intra in posesiunea bunurilor fara inventar, va
fi obligat a plati toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decat
averea lasata de testator.
-----------------
*) Raza teritoriala.
-----------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 898
Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua
cererii in judecata, sau din ziua in care i s-a oferit de buna voie darea
legatului.
Sectiunea VI
Despre legatele singulare
Art. 899
Orice legat pur si simplu da legatarului, din ziua mortii testatorului, un
drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentantilor
sai.
Cu toate acestea, legatul singular nu va putea intra in posesia lucrului
legat, nici a pretinde fructele sau interesele*), decat in ziua in care a facut
cererea in judecata sau din ziua in care predarea legatului i s-a incuviintat
de buna voie.
--------------------
*) Dobanzile.
Art. 900
Interesele*) si fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul
mortii testatorului, si daca dansul n-a facut cerere inaintea justitiei:
1. cand testatorul a declarat expres in testament ca voieste a urma astfel;
2. cand s-a legat drept alimente o rendita viagera sau o pensie.
--------------------
*) Prin termenul "donator", textul articolului se refera in
realitate la testator.
--------------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 901
Cheltuielile cererii pentru predare sunt in sarcina succesiunii, fara ca cu
aceasta sa se poata reduce rezerva legala.
In caz cand testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma dupa
vointa lui.
Art. 902
Erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat sunt
personal datori a-l achita, fiecare in proportie cu partea ce ia din
succesiune.
Sunt datori ipotecari pentru tot, pana in concurenta valorii imobilelor ce
detin.
Art. 903
Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, in starea in care se
gasea la moartea donatorului.
Art. 904
Cand cel ce a dat legat un imobil, a marit in urma acest imobil prin alte
achizitii, aceste achizitii, si de ar fi alaturea cu imobilele, nu pot fi
socotite ca parte a legatului, de nu se face o noua dispozitie pentru aceasta.
Infrumusetarile si constructiile noi, facute asupra fondului legat, fac
parte dintr-insul.
Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a facut unui loc
inchis, intinzand ingradirile sale.
Art. 905
Daca inaintea testamentului sau in urma, lucrul legat a fost ipotecat
pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru alta datorie, sau supus dreptului
de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este tinut a libera lucrul de
aceasta sarcina, afara numai daca testatorul l-a obligat expres la aceasta.
Art. 906
Cand testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel
legat este dator a da, sau lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii
testatorului.
Art. 907
Cand testatorul, nestiind, a legat un lucru strain, legatul este nul.
Art. 908
Cand legatul dat este un lucru nedeterminat, insarcinatul cu legatul nu
este obligat a da un lucru de calitatea cea mai buna, nu poate oferi insa nici
lucrul cel mai rau.
Art. 909
Legatarul singular nu este obligat a plati datoriile succesiunii.
Sectiunea VII
Despre executorii testamentari
Art. 910
Testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari.
------------------
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 911
El poate sa le dea de drept in posesiune, toata sau parte numai din averea
sa mobila, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa.
Art. 912
Eredele poate sa-i scoata din posesiune, oferindu-le sume indestulatoare
pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificand ca a platit aceste
legate.
Art. 913
Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar.
Art. 914
Femeia maritata nu poate fi executoare testamentara, decat cu
consimtamantul barbatului.
Daca ea este separata de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin
sentinta judecatoreasca, va putea deveni executoare testamentara, cu
consimtamantul barbatului sau cu autorizatia justitiei in caz de refuz din
parte-i.
-----------------
Dispozitiile art. 914 au fost abrogate implicit prin Legea privitoare la
ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate promulgata cu Decretul nr.
1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.
Art. 915
Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui.
Art. 916
Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor*), daca sunt si erezi
minori, interzisi sau absenti*).
Ei vor starui a se face inventarul bunurilor succesiunii in prezenta
eredelui prezumtiv, sau in lipsa-i, dupa ce i s-au facut chemarile legiuite*).
Ei vor cere vinderea miscatoarelor in lipsa de suma indestulatoare pentru
plata legatelor.
Ei vor ingriji ca testamentele sa se execute si, in caz de contestatie
asupra executiei, ei pot sa intervina ca sa sustina validitatea lor.
Ei sunt datori, dupa trecere de un an de la moartea testatorului, a da
socoteala despre gestiunea lor.
Aplicarea sigiliilor si inventarierea se fac potrivit dispozitiilor
Decretului nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala, Buletinul
Oficial nr. 2 din 22 ianuarie 1953, republicat in Buletinul Oficial nr. 25 din
7 decembrie 1960.
-----------------
*) Sigilii.
*) Disparuti.
*) Dupa ce a fost citat.
Art. 917
Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sai.
Art. 918
Daca sunt mai multi executori testamentari care au primit aceasta sarcina,
unul singur va putea lucra in lipsa-le.
Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteala de miscatoarele ce li s-au
incredintat, afara numai daca testatorul a despartit functiile lor si daca
fiecare din ei s-a marginit in ceea ce i s-a incredintat.
Art. 919
Cheltuielile facute de executorul testamentar pentru punerea pecetilor*)
pentru inventar, pentru socoteli si alte cheltuieli relative la functiunile
sale sunt in sarcina succesiunii.
---------------
*) Sigilii.
Sectiunea VIII
Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor
Art. 920
Un testament nu poate fi revocat, in tot sau in parte, decat sau prin un
act legalizat de judecatoria competenta, care act va cuprinde mutarea vointei
testatorului, sau prin un testament posterior.
---------------
Prin expresia "act legalizat de judecatoria competenta", textul
art. 920 se refera la actul notarial.
A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
Art. 921
Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza
din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii
cu acelea ale testamentului posterior.
Art. 922
Revocarea facuta prin testamentul posterior va avea toata validitatea ei,
cu toate ca acest act a ramas fara efect din cauza necapacitatii eredelui, sau
a legatarului, sau din cauza ca acestia nu au voit a primi ereditatea.
Art. 923
Orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie,
revoca legatul pentru tot ce s-a instrainat, chiar cand instrainarea va fi
nula, sau cand obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului.
Art. 924
Orice dispozitie testamentara devine caduca, cand acela in favoarea caruia
a fost facuta a murit inaintea testatorului.
Art. 925
Orice dispozitie testamentara, facuta sub conditie suspensiva, cade cand
eredele sau legatarul a murit inaintea indeplinirii conditiei.
Art. 926
Dispozitia testamentara, facuta de la un timp inainte nu opreste pe eredele
numit sau pe legatar de a avea un drept dobandit din momentul mortii
testatorului.
Art. 927
Legatul va fi caduc, daca lucrul legat a pierit de tot din viata testatorului.
Art. 928
Orice dispozitie testamentara cade cand eredele numit sau legatarul nu va
primi-o sau va fi necapabil a o primi.
Art. 929
Cand din dispozitiile testamentare va rezulta ca cugetul testatorului a
fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela
din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai multi
legatari, legatul se imparte intre ei, fara a se scadea partile legatarilor
necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit
inaintea testatorului.
Art. 930
Aceleasi cauze care, dupa art. 830 si dupa cele dintai doua dispozitii ale
art. 831, autoriza cererea de revocare a donatiunilor intre vii, vor fi primite
si la cererea revocarii dispozitiilor testamentare.
Art. 931
Daca cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava, facuta
memoriei testatorului, actiunea va trebui sa fie intentata in curs de un an din
ziua delictului.
CAP. 4
Despre donatiuni facute sotilor prin contractul de maritagiu
Art. 932
Donatiunile facute sotilor sau unuia dintr-insii, prin contractul de
maritagiu, nu sunt supuse la nici o formalitate.
----------------
Dispozitia art. 932 a devenit inaplicabila ca urmare a abrogarii titlului
IV din cartea III a Codului civil, "Despre contractul de casatorie si
despre drepturile respective ale sotilor", prin art. 49 al Decretului nr.
32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor
la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31
ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
Art. 933
Donatorul poate, in cazul articolului precedent, sa dea donatiune si
bunurile sale viitoare.
Donatorul in asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale.
Cand donatorul supravietuieste sotilor sau sotului donatar, donatiunea este
revocabila.
----------------
A se vedea nota de la art. 932.
Art. 934
Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor
prezente si viitoare, sau a unei parti numai dintr-aceste bunuri, cu
indatorirea insa de a se anexa actului un stat de datoriile si sarcinile
existente, la care este supus donatorul in momentul donatiunii. In acest caz
donatarul este liber sa se lepede la moartea donatorului de bunurile viitoare
si sa opreasca numai pe cele prezente.
-----------------
A se vedea nota de la art. 932.
Art. 935
Daca statul de care se face mentiune in articolul precedent, nu s-a anexat
actului ce continea donatiunea bunurilor prezente si viitoare, donatarul nu
poate decat sau a accepta sau a se lepada de donatiune in intregul ei.
Cand accepta, nu poate cere decat bunurile existente la moartea
donatorului, si este supus la toate datoriile si sarcinile succesiunii.
----------------
A se vedea nota de la art. 932.
CAP. 7
Despre dispozitiile dintre soti, facute sau in contractul de maritagiu sau
in timpul maritagiului
Art. 936
Sotii pot prin contractul de maritagiu sa-si faca reciproc, sau numai unul
altuia, orice donatiune vor dori.
-----------------
A se vedea nota de la art. 932.
Art. 937
Orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila.
Revocarea se poate cere de femeie, fara nici o autorizatie.
O asemenea donatiune nu este revocabila pentru ca in urma s-au nascut
copii.
-----------------
1. Dispozitia alin. 2 din art. 937, care constituia o exceptie de la regula
generala a incapacitatii femeii maritate, a fost implicit abrogata prin Legea
privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate promulgata cu
Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20 aprilie 1932.
2. Donatiunile intre soti pot avea ca obiect numai bunurile proprii. A se
vedea, in acest sens, art. 30 din Codul familiei.
3. A se vedea, de asemenea:
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 24);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 32).
Art. 938
Sotii nu pot, in timpul maritagiului, sa-si faca, nici prin acte intre vii,
nici prin testament, vreo donatiune mutuala si reciproca printr-unul si acelasi
act.
Art. 939
Barbatul sau femeia care, avand copii dintr-alt maritagiu, va trece in al
doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decat o
parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin, si fara ea,
nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor.
---------------
Cu privire la aplicarea dispozitiei art. 939 a se vedea si Legea nr.
319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor - Monitorul
Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.
Art. 940
Sotii nu pot sa-si daruiasca indirect mai mult decat s-a aratat mai sus.
Orice donatiune, deghizata sau facuta unei persoane interpuse, este nula.
Art. 941
Sunt reputate persoane interpuse copiii ce sotul donatar are din alt
maritaj, asemenea sunt reputate si rudele sotului donatar, la a caror ereditate
acesta este chemat in momentul donatiunii.
Titlul III
DESPRE CONTRACTE SAU CONVENTII
CAP. 1
Dispozitii preliminare
Art. 942
Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui
sau a stinge intre dansii un raport juridic.
Art. 943
Contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc
una catre alta.
Art. 944
Contractul este unilateral, cand una sau mai multe persoane se obliga catre
una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.
Art. 945
Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un
avantaj.
Art. 946
Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti
voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte.
Art. 947
Contractul cu titlu oneros este comutativ, atunci cand obligatia unei parti
este echivalentul obligatiei celeilalte.
Contractul este aletoriu cand echivalentul depinde, pentru una sau toate
partile, de un eveniment incert.
CAP. 2
Despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor
Art. 948
Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita.
--------------
A se vedea si art. 34 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954,
cu modificarile ulterioare.
Sectiunea I
Despre capacitatea partilor contractante
Art. 949
Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege.
---------------
A se vedea si art. 6 - 8 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu
modificarile ulterioare.
Art. 950
Necapabili de a contracta sunt:
1. minorii;
2. interzisii;
3. (Abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacitatii civile a femeii
maritate - promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20
aprilie 1932);
4. in genere toti acei caror legea le-a prohibit oarecare contracte.
----------------
A se vedea si:
- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice -
Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare (art.
9 - 11);
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie
1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu
modificarile ulterioare (art. 105, 124, 129, 133, 147);
- Codul muncii - Legea nr. 10/1972, Buletinul Oficial nr. 140 din 1
decembrie 1972 (art. 7), cu modificarile ulterioare.
Art. 951
Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate,
decat in caz de leziune.
----------------
Art. 951 a fost modificat implicit prin art. 25 al Decretului nr. 32/1954
pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la
persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31
ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare, care precizeaza ca, de la data
intrarii in vigoare a decretului privitor la persoanele fizice si persoanele
juridice, aplicarea dispozitiilor legale referitoare la actiunea in anulare
pentru leziune se restrange la minorii care, avand varsta de 14 ani impliniti,
incheie singuri, fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui, acte juridice
pentru a caror validitate nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii
tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare. Potrivit aceluiasi
text, actele juridice, ce se incheie de minorii care nu au implinit varsta de
14 ani, sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu exista leziune.
Totodata, minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu raspund pentru
fapta lor ilicita decat daca se dovedeste ca au lucrat cu discernamant.
Art. 952
Persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului si interzisului
incapacitatea lor.
Sectiunea II
Despre consimtamant
Art. 953
Consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin
violenta, sau surprins prin dol.
Art. 954
Eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului
conventiei.
Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a
contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala,
pentru care s-a facut conventia.
Art. 955
Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar cand
este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul carei s-a facut
conventia.
Art. 956
Este violenta totdeauna cand, spre a face pe o persoana a contracta, i s-a
insuflat temerea, rationabila dupa dansa, ca va fi expusa persoana sau averea
sa unui rau considerabil si prezent.
Se tine cont in aceasta materie de etate, de sex si de conditia
persoanelor.
Art. 957
Violenta este cauza de nulitate a conventiei si cand s-a exercitat asupra
sotului sau a sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor.
Art. 958
Simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia.
Art. 959
Conventia nu poate fi atacata pentru cauza de violenta daca, dupa incetarea
violentei, conventia s-a aprobat, expres sau tacit, sau daca a trecut timpul
defipt de lege pentru restitutiune*).
-----------------
*) Pentru exercitarea dreptului la actiunea in anulare.
-----------------
Cu privire la prescriptia dreptului la actiunea in anulare, a se vedea nota
1 de la art. 1900.
Art. 960
Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene,
intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste
masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune.
Art. 961
Conventia facuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nula de drept, ci
da loc numai actiunii de nulitate.
Sectiunea III
Despre obiectul conventiilor
Art. 962
Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se
obliga.
Art. 963
Numai lucrurile ce sunt in comert*) pot fi obiectul unui contract.
------------------
*) In circuitul civil.
Art. 964
Obligatia trebuie sa aiba de obiect un lucru determinat, cel putin in
specia sa.
Cantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibila determinarea sa.
Art. 965
Lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei.
Nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nici se pot
face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamantul
celui a carui succesiune este in chestiune.
Sectiunea IV
Despre cauza conventiilor
Art. 966
Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate
avea nici un efect.
Art. 967
Conventia este valabila, cu toate ca cauza nu este expresa.
Cauza este prezumata pana la dovada contrarie.
Art. 968
Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie
bunelor moravuri si ordinii publice.
CAP. 3
Despre efectul conventiilor
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 969
Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de
lege.
Art. 970
Conventiile trebuie executate cu buna-credinta.
Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile,
ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.
Art. 971
In contractele ce au de obiect translatia proprietatii, sau unui alt drept
real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului
partilor, si lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului, chiar cand nu i
s-a facut traditiunea lucrului.
----------------
1. In cazurile anume prevazute de dispozitii normative speciale, care
constituie derogari de la regula generala a art. 971, proprietatea nu se transmite
prin simplul consimtamant al partilor.
2. In ce priveste transmiterea dreptului de proprietate imobiliara a se
vedea si:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 17 alin. 1);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 4 si 5).
Art. 972
Daca lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la doua persoane este
mobil, persoana pusa in posesiune este preferita si ramane proprietara, chiar
cand titlul sau este cu data posterioara, numai posesiunea sa fie de
buna-credinta.
Sectiunea II
Despre efectul conventiilor in privinta persoanelor a treia
Art. 973
Conventiile n-au efect decat intre partile contractante.
Art. 974
Creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor,
afara de acelea care ii sunt exclusiv personale.
Art. 975
Ei pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de
debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Art. 976
Cu toate acestea, sunt datori, pentru drepturile enuntate la titlul succesiunii,
acela al contractelor de maritaj si drepturilor respective ale sotilor, sa se
conformeze cu regulile cuprinse intr-insele.
---------------
Dispozitiile art. 1223-1293 Cod civil care alcatuiesc titlul IV din cartea
a III-a "Despre contractul de casatorie si despre drepturile respective
ale sotilor" au fost abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954
pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la
persoanele fizice si juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954,
cu modificarile ulterioare.
Sectiunea III
Despre interpretarea conventiilor
Art. 977
Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor
contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
Art. 978
Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in
sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul.
Art. 979
Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce
se potriveste mai mult cu natura contractului.
Art. 980
Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a
incheiat contractul.
Art. 981
Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese
intr-insul.
Art. 982
Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se
fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg.
Art. 983
Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se
obliga.
Art. 984
Conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile
si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a
incheiat.
Art. 985
Cand intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia,
nu se poate sustine ca printr-acesta s-a restrans intinderea ce angajamentul ar
avea de drept in cazurile neexprese.
CAP. 4
Despre cvasi-contracte
Art. 986
Cvasi-contractul este un fapt licit si voluntar, din care se naste o
obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti.
---------------
Vezi art. 104-106 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr.
245/1 octombrie 1992.
Art. 987
Acela care, cu vointa, gere*) interesele altuia, fara cunostinta
proprietarului, se obliga tacit a continua gestiunea ce a inceput si a o
savarsi, pana ce proprietarul va putea ingriji el insusi.
-------------------
*) Administreaza.
Art. 988
Gerantul este obligat, cu toate ca stapanul a murit inaintea savarsirii
afacerii, a continua gestiunea pana ce eredele va putea lua directiunea
afacerii.
Art. 989
Gerantul este obligat a da gestiunii ingrijirea unui bun proprietar.
Art. 990
Gerantul nu raspunde decat numai de dol, daca fara interventia lui,
afacerea s-ar fi putut compromite.
Art. 991
Stapanul ale carui afaceri au fost bine administrate este dator a indeplini
obligatiile contractate in numele sau de gerant, a-l indemniza de toate acele
ce el a contractat personalmente si a-i plati toate cheltuielile utile si
necesare ce a facut.
Art. 992
Cel ce, din eroare sau cu stiinta, primeste aceea ce nu-i este debit, este
obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.
Art. 993
Acela care, din eroare, crezandu-se debitor, a platit o datorie, are drept
de repetitiune in contra creditorului.
Acest drept inceteaza cand creditorul, cu buna-credinta, a desfiintat
titlul sau de creanta; dar atunci cel ce a platit are recurs in contra adevaratului
debitor.
Art. 994
Cand cel ce a primit plata a fost de rea-credinta, este dator a restitui
atat capitalul, cat si interesele*) sau fructele din ziua platii.
------------------
*) Administreaza.
Art. 995
Cand lucrul platit nedebit era un imobil sau un mobil corporal, cel ce l-a
primit cu rea-credinta este obligat a-l restitui in natura, daca exista, sau
valoarea lucrului daca a pierit sau s-a deteriorat chiar in cazuri fortuite,
afara numai de va proba ca la aceste cazuri ar fi fost expus lucrul fiind si in
posesiunea proprietarului.
Cel care a primit lucrul, cu buna-credinta, este obligat a-l restitui, daca
exista, dar este liberat prin pierderea lui, si nu raspunde de deteriorari.
Art. 996
Cand cel ce a primit lucrul cu rea-credinta l-a instrainat, este dator a
intoarce valoarea lucrului din ziua cererii in restitutiune.
Cand cel care l-a primit era de buna-credinta, nu este obligat a restitui
decat numai pretul cu care a vandut lucrul.
Art. 997
Acela carui se face restitutiunea, trebuie sa despagubeasca pe posesorul
chiar de rea-credinta de toate cheltuielile facute pentru conservarea lucrului,
sau care au crescut pretul lui.
CAP. 5
Despre delicte si cvasi-delicte
Art. 998
Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din
a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
----------------
Vezi art. 107-116 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturile de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr.
245/1 octombrie 1992.
Art. 999
Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa,
dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Art. 1000
Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor
pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza
noastra.
Tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul
cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii.
Stapanii si comitentii, de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor
in functiile ce li s-au incredintat.
Institutorii si artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor,
in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere.
Tatal si mama, institutorii si artizanii sunt aparati de responsabilitatea
aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil.
-----------------
1. In legatura cu art. 1000 alin. 1 a se vedea si:
- Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30
decembrie 1953, cu modificarile ulterioare (art. 59 si 97);
- Legea nr. 61/1974 cu privire la desfasurarea activitatilor in domeniul
nuclear din Republica Socialista Romania - Buletinul Oficial nr. 136 din 2
noiembrie 1974.
2. In legatura cu art. 1000 alin. 2, partea din text "dupa moartea
barbatului" a fost abrogata implicit prin art. 16, 21 si 105 ale
Constitutiei din 1948 care a instituit egalitatea in drepturi intre sexe. A se
vedea si art. 25 din Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1
din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie
1956, cu modificarile ulterioare, precum si art. 4 alin. 2 si art. 16 alin. 1
din Constitutia Romaniei din 1991.
Art. 1001
Proprietarul unui animal, sau acela are se serveste cu dansul, in cursul
serviciulul, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul
se afla sub paza sa, sau ca a scapat.
Art. 1002
Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin
ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui
viciu de constructie.
Art. 1003
Cand delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste
persoane sunt tinute solidar pentru despagubire.
CAP. 6
Despre deosebitele specii de obligatii
Sectiunea I
Despre obligatiile conditionale
& 1. Despre conditie in genere si despre deosebitele sale specii
Art. 100
Obligatia este conditionala cand perfectarea ei depinde de un eveniment
viitor si necert.
Art. 1005
Conditia cazuala este aceea ce depinde de hazard si care nu este nici in
puterea creditorului, nici intr-aceea a debitorului.
Art. 1006
Conditia potestativa este aceea care face sa depinda perfectarea conventiei
de un eveniment, pe care si una si alta din partile contractante poate sa-l
faca a se intampla, sau poate sa-l impiedice.
Art. 1007
Conditia mixta este aceea care depinde totodata de vointa uneia din partile
contractante si de aceea a unei alte persoane.
Art. 1008
Conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibita de lege,
este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dinsa.
Art. 1009
Conditia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligatia contractata sub
aceasta conditie sa fie nula.
Art. 1010
Obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din
partea acelui ce se obliga.
Art. 1011
Implinirea conditiei trebuie sa se faca astfel cum au inteles partile sa
fie facuta.
Art. 1012
Cand obligatia este contractata sub conditia sa un eveniment oarecare se va
intampla intr-un timp fixat, conditia este considerata ca neindeplinita, daca
timpul a expirat fara ca evenimentul sa se intample.
Cand timpul nu este fixat, conditia nu este considerata ca cazuta, decat
cand este sigur ca evenimentul nu se va mai intampla.
Art. 1013
Cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment n-are sa se
intample, intr-un timp defipt, aceasta conditie este indeplinita, daca timpul a
expirat, fara ca evenimentul sa se fi intamplat; este asemenea indeplinita,
daca inaintea termenului este sigur ca evenimentul nu se va mai intampla; daca
nu este timp determinat, conditia este indeplinita numai cand va fi sigur ca
evenimentul n-are sa se mai intample.
Art. 1014
Conditia este reputata ca indeplinita, cand debitorul obligat, sub aceasta
conditie, a impiedicat indeplinirea ei.
Art. 1015
Conditia indeplinita are efect din ziua in care angajamentul s-a
contractat. Daca creditorul a murit inaintea indeplinirii conditiei, drepturile
sale trec erezilor sai.
Art. 1016
Creditorul poate, inaintea indeplinirii conditiei, sa exercite toate actele
conservatoare dreptului sau.
& 2. Despre conditia suspensiva
Art. 1017
Obligatia, sub conditie suspensiva, este aceea care depinde de un eveniment
viitor si necert. Obligatia conditionala nu se perfecteaza decat dupa
indeplinirea evenimentului.
Art. 1018
Cand obligatia este contractata sub o conditie suspensiva, obiectul
conventiei ramane in rizico-pericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, in
caz de indeplinire a conditiei.
Daca obiectul a pierit, in intregul sau, fara greseala debitorului,
obligatia este stinsa.
Daca obiectul s-a deteriorat, fara greseala debitorului, creditorul este
obligat a-l lua in starea in care se gaseste, fara scadere de pret.
Daca obiectul s-a deteriorat, prin greseala debitorului, creditorul are
dreptul sa ceara desfiintarea obligatiei, sau sa ia lucrul in starea in care se
gaseste, cu daune interese.
& 3. Despre conditia rezolutorie
Art. 1019
Conditia rezolutorie este aceea care supune desfiintarea obligatiei la un
eveniment viitor si necert.
Ea nu suspenda executarea obligatiei, ci numai obliga pe creditor a
restitui aceea ce a primit, in caz de neindeplinire a evenimentului prevazut in
conditie.
Art. 1020
Conditia rezolutorie este subanteleasa totdeauna in contractele
sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau.
Art. 1021
Intr-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea in privinta
careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a
executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune
interese. Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care, dupa
circumstante, poate acorda un termen partii actionate.
Sectiunea II
Despre obligatia cu termen
Art. 1022
Termenul se deosebeste de conditie, pentru ca el nu suspenda angajamentul,
ci numai amana executarea.
Art. 1023
Aceea ce se datoreste cu termen nu se poate cere inaintea termenului, dar
ceea ce se plateste inainte nu se mai poate repeti.
Art. 1024
Termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat in favoarea debitorului,
daca nu rezulta din stipulatie sau din circumstante ca este primit si in
favoarea creditorului.
Art. 1025
Debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului, cand este cazut in
deconfitura*), sau cand, cu fapta sa, a micsorat sigurantele ce prin contract
daduse creditorului sau.
------------------
*) Insolvabilitatea unui debitor care nu este comerciant.
Sectiunea III
Despre obligatiile alternative
Art. 1026
Debitorul unei obligatii alternative este liberat prin predarea unuia din
doua lucruri ce erau cuprinse in obligatie.
Art. 1027
Alegerea o are debitorul, daca nu s-a acordat expres creditorului.
Art. 1028
Debitorul se poate libera predand sau pe unul sau pe altul din lucrurile
promise; nu poate insa sili pe creditor a primi parte dintr-insul si parte
dintr-altul.
Art. 1029
Obligatia este simpla, desi contractata cu mod alternativ, daca unul din
doua lucruri promise nu poate fi obiectul obligatiei.
Art. 1030
Obligatia alternativa devine simpla, daca unul din lucrurile promise piere,
sau nu mai poate fi predat din orice alta cauza, si chiar cand aceasta s-a
intamplat din greseala debitorului. Pretul acestui lucru nu poate fi oferit in
locu-i.
Daca amandoua lucrurile au pierit, insa unul dintr-insele prin greseala
debitorului, el va plati pretul celui care a pierit in urma.
Art. 1031
Cand, in cazul prevazut de articolul precedent, alegerea este, prin
conventie, lasata creditorului si numai unul din lucruri a pierit, daca lucrul
a pierit fara greseala debitorului, creditorul va lua pe cel ramas; daca a
pierit prin greseala debitorului, creditorul poate cere sau lucrul ramas, sau
pretul aceluia ce a pierit, daca amandoua lucrurile au pierit prin greseala
debitorului, creditorul, dupa alegerea sa, poate sa ceara pretul unuia din ele;
daca insa numai unul din ele a pierit prin greseala debitorului, creditorul nu
poate cere decat pretul acestui lucru.
Art. 1032
Daca amandoua lucrurile au pierit, fara greseala debitorului, obligatia
este stinsa.
Art. 1033
Aceleasi principii se aplica, cand obligatia alternativa cuprinde mai mult
de doua lucruri.
Sectiunea IV
Despre obligatiile solidare
& 1. Despre solidaritatea intre creditori
Art. 1034
Obligatia este solidara intre mai multi creditori, cand titlul creantei da
anume drept fiecarui din ei a cere plata in tot a creantei si cand plata facuta
unuia din creditori libereaza pe debitor.
Art. 1035
Poate debitorul plati la oricare din creditorii solidari, pe cat timp nu
s-a facut impotriva-i cerere in judecata din partea unuia din creditori.
Cu toate acestea remisiunea facuta de unul din creditorii solidari, nu
elibereaza pe debitor decat pentru partea acelui creditor.
Art. 1036
Actul care intrerupe prescriptia in privinta unuia din creditorii solidari,
profita la toti creditorii.
Art. 1037
Creditorul solidar, care a primit toata datoria, este tinut a imparti cu
ceilalti cocreditori, afara numai de va proba ca obligatia este contractata
numai in interesul sau.
Art. 1038
Creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori, in toate actele care
pot avea de efect conservarea obligatiei.
& 2. Despre obligatia solidara intre debitori
Art. 1039
Obligatia este solidara din partea debitorilor, cand toti s-au obligat la
acelasi lucru, astfel ca fiecare poate fi constrans pentru totalitate, si ca
plata facuta de unul din debitori libereaza si pe ceilalti catre creditor.
Art. 1040
Debitorii solidari se pot obliga sub diferite modalitati, adica: unii pur,
altii sub o conditie si altii cu termen.
Art. 1041
Obligatia solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta
regula nu inceteaza decat numai cand obligatia solidara are loc de drept, in
virtutea legii.
Art. 1042
Creditorul unei obligatii solidare se poate adresa la acela care va voi
dintre debitori, fara ca debitorul sa poata opune beneficiul de diviziune.
Art. 1043
Actiunea intentata contra unuia din debitori nu popreste pe creditor de a
exercita asemenea actiune si in contra celorlalti debitori.
Art. 1044
Daca lucrul debit a pierit din culpa unui sau mai multor debitori solidari,
ceilalti debitori nu raman liberati de obligatia de a plati pretul lucrului,
dar nu sunt raspunzatori pentru daune.
Debitorii care au intarziat de a plati sunt in culpa.
Creditorul nu poate cere daune decat numai in contra debitorilor in culpa.
Art. 1045
Actiunea intentata in contra unuia din debitori intrerupe prescriptia in
contra tuturor debitorilor.
Art. 1046
Cererea de dobanda facuta in contra unuia din debitorii solidari face a
curge dobanda in contra tuturor debitorilor.
Art. 1047
Codebitorul solidar, in contra caruia creditorul a intentat actiune, poate
opune toate exceptiile care ii sunt personale, precum si acelea care sunt
comune tuturor debitorilor.
Debitorul actionat nu poate opune acele exceptii care sunt curat personale
ale vreunui din ceilalti codebitori.
Art. 1048
Cand unul din debitori devine erede unic al creditorului, sau cand
creditorul devine unic erede al unui din debitori, confuziunea nu stinge
creanta decat pentru partea debitorului sau a creditorului.
Art. 1049
Creditorul, care consimte a se imparti datoria in privinta unuia din
codebitori, conserva actiunea solidara in contra celorlalti debitori, dar cu
scazamintul partii debitorului, pe care l-a liberat de solidaritate.
Art. 1050
Creditorul care primeste separat partea unuia din debitori, fara ca in
chitanta sa-si rezerve solidaritatea sau drepturile sale in genere, nu renunta
la solidaritate decat in privinta acestui debitor.
Nu se intelege ca creditorul a renuntat la solidaritate in favoarea unui
debitor, cand primeste de la el o suma egala cu partea ce e dator, daca
chitanta nu zice ca acea suma este primita pentru partea debitorului.
Asemenea, din simpla cerere in judecata formata in contra unuia din
debitori pentru partea sa, daca, acesta n-a aderat la cerere*) sau daca nu s-a
dat o sentinta de condamnatiune, nu se prezuma renuntarea la solidaritatea in
favoarea acelui debitor.
-------------------
*) Prin termenii "n-a aderat la cerere" trebuie sa se inteleaga
"nu a recunoscut pretentiile formulate prin cerere".
Art. 1051
Creditorul, care primeste separat si fara rezerva solidaritatii portiunea
unuia din codebitori din venitul renditei sau in dobanzile unei datorii
solidare, nu pierde solidaritatea decat pentru venitul si dobanda trecuta, iar
nu si pentru cele viitoare, nici pentru capital, afara daca plata separata nu
s-a urmat in curs de 10 ani consecutivi.
Art. 1052
Obligatia solidara, in privinta creditorului, se imparte de drept intre
debitori; fiecare din ei nu este dator unul catre altul decat numai partea sa.
Art. 1053
Codebitorul solidar care a platit debitul in totalitate nu poate repeti de
la ceilalti decat numai de la fiecare partea sa.
Daca unul dintre codebitori este nesolvabil, atunci pierderea cauzata de
nesolvabilitatea acestuia se imparte cu analogie*) intre ceilalti codebitori
solvabili si intre acela care a facut plata.
----------------
*) In mod proportional.
Art. 1054
Cand creditorul a renuntat la solidaritate, in favoarea unul sau mai multi
din debitori, daca unul sau mai multi din ceilalti codebitori devin
nesolvabili, partea acestora se va imparti cu analogie*) intre toti ceilalti
codebitori, cuprinzandu-se si acei care au fost descarcati de solidaritate.
-----------------
*) In mod proportional.
Art. 1055
Daca datoria solidara era facuta numai in interesul unuia din debitorii
solidari, acesta in fata cu ceilalti codebitori raspunde pentru toata datoria
caci, in raport cu el, ei nu sant priviti decat ca fidejusori.
Art. 1056
Codebitorul solidar reprezinta pe ceilalti codebitori in toate actele care
pot avea de efect stingerea sau imputinarea obligatiei.
Sectiunea V
Despre obligatiile divizibile si nedivizibile
Art. 1057
Obligatia este nedivizibila cand obiectul ei, fara a fi denaturat, nu se
poate face in parti nici materiale nici intelectuale.
Art. 1058
Obligatia este inca nedivizibila, cand obiectul este divizibil, dar partile
contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate.
Art. 1059
Solidaritatea contractata nu da unei obligatii caracterul de
nedivizibilitate.
& 1. Despre efectele obligatiei divizibile
Art. 1060
Obligatia primitoare de diviziune trebuie sa se execute intre creditor si
debitor ca si cum ar fi nedivizibila. Divizibilitatea nu se aplica decat in
privinta erezilor lor, care nu pot cere creanta, sau care nu sunt tinuti de a o
plati decat in proportie cu partile lor ereditare.
Art. 1061
Principiul din articolul precedent nu se aplica in privinta erezilor
debitorului:
1. cand debitul are de obiect un corp cert;
2. cand unui din erezi este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea
obligatiei;
3. cand rezulta sau din natura obligatiei, sau din aceea a lucrului ce ea
are de obiect, sau din scopul ce partile isi au propus prin contract, ca
intentia lor a fost ca debitul sa nu se poata achita in parti.
In cel dintai caz, eredele, care poseda lucrul debit, poate fi actionat
pentru totalitate, ramanandu-i recurs in contra celorlalti erezi.
In cel de al doilea caz, numai eredele insarcinat cu plata debitului, si in
cel de al treilea caz, fiecare erede poate fi actionat pentru totalitate,
ramanadu-i recurs in contra coerezilor sai.
& 2. Despre efectele obligatiei nedivizibile
Art. 1062
Fiecare din cei care au contractat impreuna un debit nedivizibil este
obligat pentru totalitate, cu toate ca obligatia nu este contractata solidar.
Art. 1063
Sunt obligati asemenea in tot si erezii aceluia care a contractat obligatia
nedivizibila.
Art. 1064
Fiecare din erezii creditorului poate pretinde in totalitate executarea
obligatiei nedivizibile.
Un singur erede nu poate face remisiunea totalitatii debitului, nu poate
primi pretul in locul lucrului.
Daca unul din erezi a remis singur debitul sau a primit pretul lucrului,
coeredele sau nu poate pretinde lucrul nedivizibil decat cu scaderea partii
eredelui, care a facut remisiunea sau care a primit pretul.
Art. 1065
Eredele debitorului, fiind chemat in judecata pentru totalitatea
obligatiei, poate cere un termen ca sa puna in cauza si pe coerezii sai, afara
numai daca debitul va fi de natura a nu putea fi achitat decat de eredele tras
in judecata, care atunci poate sa fie osindit singur, ramanandu-i recurs in
contra coerezilor.
Sectiunea VI
Despre obligatiile cu clauza penala
Art. 1066
Cauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru
executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din
parte-i.
----------------
In legatura cu inadmisibilitatea clauzei penale in cazul contractului de
imprumut, a se vedea Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din
oarecare contracte - Monitorul Oficial nr. 40 din 20 februarie 1879.
Art. 1067
Nulitatea obligatiei principale atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea
clauzei penale nu atrage pe aceea a obligatiei principale.
Art. 1068
Creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la
timp, sau indeplinirea clauzei penale, sau aceea a obligatiei principale.
Art. 1069
Clauza penala este o compensatie a daunelor interese, ce creditorul sufera
din neexecutarea obligatiei principale.
Nu poate dar creditorul cere deodata si penalitatea si obiectul obligatiei
principale, afara daca penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla intarziere a
executarii.
Art. 1070
Penalitatea poate fi imputinata de judecator, cand obligatia principala a
fost executata in parte.
Art. 1071
Cand obligatia principala, contractata cu o clauza penala, este
nedivizibila, penalitatea este debita prin contraventia unuia singur din erezi,
si se va putea cere sau in totalitate, in contra aceluia care a comis
contraventia sau de la fiecare erede in proportie cu partea sa ereditara, iar
ipotecar pentru tot.
Acela din erezi care a platit are recurs in contra eredelui din faptul
caruia s-a indeplinit conditia penalitatii.
Art. 1072
Cand obligatia principala contractata cu o clauza penala este divizibila,
nu ramane supus la penalitate decat acel erede al debitorului care a calcat
legamantul, si acesta numai pentru partea la care este tinut in obligatia
principala, fara a avea creditorul vreo actiune in contra acelora care au
executat obligatia principala.
Aceasta regula primeste exceptie in cazul cand cugetul partilor a fost ca
plata obligatiei principale sa nu poata fi facuta in parti, si unul din coerezi
a impiedicat executarea obligatiei pentru totalitate. In acest caz creditorul
poate cere de la acesta penalitatea intreaga, iar de la ceilalti coerezi numai
partea lor ereditara, ramanand recursul ce au in contra eredelui care a
impiedicat executarea obligatiei.
Cap. 7
Despre efectele obligatiilor
Art. 1073
Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in
caz contrar are dreptul la dezdaunare.
Art. 1074
Obligatia de a da cuprinde pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva
pana la predare.
Lucrul este in rizico-pericolul creditorului, afara numai cand debitorul
este in intarziere; in acest caz rizico-pericolul este al debitorului.
Art. 1075
Orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari, in caz
de neexecutare din partea debitorului.
Art. 1076
Creditorul poate cere a se distrui*) ceea ce s-a facut, calcandu-se
obligatia de a nu face si poate cere a fi autorizat a distrui*) el insusi, cu
cheltuiala debitorului, afara de dezdaunari.
-----------------
*) Distruge.
Art. 1077
Nefiind indeplinita obligatia de a face, creditorul poate asemenea sa fie
autorizat de a o aduce el la indeplinire, cu cheltuiala debitorului.
Art. 1078
Daca obligatia consista in a nu face, debitorul, care a calcat-o, este
dator de a da despagubire pentru simplul fapt al contraventiei.
Art. 1079
Daca obligatia consista in a da sau in a face, debitorul se va pune in
intarziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului sau.
Debitorul este de drept in intarziere:
1. in cazurile anume determinate de lege;
2. cand s-a contractat expres ca debitorul va fi in intarziere la
implinirea termenului, fara a fi necesitatea de notificare;
3. cand obligatia nu putea fi indeplinita decat in un timp determinat, ce
debitorul a lasat sa treaca.
Art. 1080
Diligenta ce trebuie sa se puna in indeplinirea unei obligatii este
totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Aceasta regula se aplica cu mai mare sau mai mica rigoare in cazurile anume
determinate de aceasta lege.
Art. 1081
Daunele nu sunt debite decat atunci cand debitorul este in intarziere de a
indeplini obligatia sa, afara numai de cazul cand lucrul ce debitorul era
obligat de a da sau a face, nu putea fi dat nici facut decat intr-un timp
oarecare ce a trecut.
Art. 1082
Debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru
neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este
rea-credinta din parte-i, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea
provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata.
Art. 1083
Nu poate fi loc la daune-interese cand, din o forta majora sau din un caz
fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase,
sau a facut aceea ce-i era poprit.
Art. 1084
Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce
a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, afara de exceptiile si
modificarile mai jos mentionate.
Art. 1085
Debitorul nu raspunde decat de daunele-interese care au fost prevazute sau
care au putut fi prevazute la facerea contractului, cand neindeplinirea
obligatiei nu provine din dolul sau.
Art. 1086
Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului,
daunele-interese nu trebuie sa cuprinda decat aceea ce este o consecinta
directa si necesara a neexecutarii obligatiei.
Art. 1087
Cand conventia cuprinde ca partea care nu va executa va plati o suma
oarecare dreptul daune-interese, nu se poate acorda celeilalte parti o suma
nici mai mare nici mai mica.
Art. 1088
La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru
neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in
materie de comert, de fidejusiune si societate.
Aceste daune-interese se cuvin sa faca ca creditorul sa fie tinut a
justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in
judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.
----------------
Dobanda legala a fost stabilita la 6% anual prin art. 1 din Decretul nr.
311/1954 pentru stabilirea dobanzii legale - Buletinul Oficial nr. 38 din 9
august 1954.
Art. 1089
Dobanda pe timpul trecut poate produce dobanda, sau prin cerere in judecata
sau prin conventie speciala, numai ca, sau in cerere sau in conventie, sa fie
chestiune de dobanda debita cel putin pentru un an intreg.
Clauza prin care, de mai inainte si in momentul formarii unei conventii
alta decat o conventie comerciala, se va stipula dobanda la dobanzile datorite
pentru un an sau pentru mai putin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri
viitoare, se va declara nula.
---------------
Decretul nr. 311/1954 pentru stabilirea dobanzii legale - Buletinul Oficial
nr. 38 din 9 august 1954 prevede, prin art. 3, ca dobanda se va calcula numai
asupra cuantumului sumei imprumutate si ca ea nu poate fi perceputa anticipat.
Art. 1090
Cu toate acestea, veniturile pe timpul trecut, precum: arenzi, chirii,
venituri de rendite perpetue sau pe viata, produc dobanda din ziua cererii sau
a conventiei.
Aceeasi regula se aplica la restitutiuni de fructe si la dobanzile platite
de o a treia persoana creditorului, in contul debitorului.
----------------
Singurul contract de renta reglementat de Codul civil este cel de renta
viagera.
CAP. 8
Despre stingerea obligatiilor
Art. 1091
Obligatiile se sting prin plata, prin novatiune, prin remitere voluntara,
prin compensatie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau
resciziune, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie.
Sectiunea I
Despre plata
& 1. Despre plata in genere
Art. 1092
Orice plata presupune o datorie; ceea ce s-a platit fara sa fie debit este
supus repetitiunii.
Repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale, care au fost
achitate de buna voie.
-----------------
Cu privire la dreptul debitorului, care a executat obligatia dupa ce
dreptul la actiune al creditorului s-a prescris, a se vedea Decretul nr.
167/1958, privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21
aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu
modificarile ulterioare (art. 20).
Art. 1093
Obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata, precum de un
coobligat sau de un fidejusor.
Obligatia poate fi achitata chiar de o persoana neintereasata; aceasta
persoana trebuie insa sa lucreze in numele si pentru achitarea debitorului, sau
de lucreaza in numele ei propriu, sa nu se subroge in drepturile creditorului.
Art. 1094
Obligatia de a face nu se poate achita de alta persoana in contra vointei
creditorului, cand acesta are interes ca debitorul s-o indeplineasca.
Art. 1095
Plata, ca sa fie valabila, trebuie facuta de proprietarul capabil de a
instraina lucrul dat in plata.
Cu toate acestea, plata unei sume in bani, sau altor lucruri ce se consuma
prin intrebuintare, nu poate fi repetita contra creditorului ce le-a consumat
de buna-credinta, desi plata s-a facut de o persoana ce nu era proprietar sau
care nu era capabila de a instraina.
---------------
Potrivit art. 126 din alin. 2 din Codul familiei, creantele pe care le au
fata de minor tutorele, sotul acestuia, o ruda in linie dreapta ori fratii sau
surorile tutorelui, pot fi platite numai cu aprobarea autoritatii tutelare.
Art. 1096
Plata trebuie sa se faca creditorului sau imputernicitului sau, sau aceluia
ce este autorizat de justitie sau de lege a primi pentru dansul.
Plata data aceluia ce n-are imputernicire de a primi pentru creditor, este
valabila, daca acest din urma o ratifica sau profita de dansa.
Art. 1097
Plata facuta cu buna-credinta acelui ce are creanta in posesiunea sa este
valabila chiar daca in urma posesorul ar fi evins.
Art. 1098
Daca creditorul este necapabil de a primi, plata ce i se face nu este valabila,
afara numai daca si debitorul probeaza ca lucrul platit a profitat
creditorului.
Art. 1099
Plata facuta de debitor creditorului sau in urma unui sechestru sau
opozitii*) nu este valabila in privinta creditorilor sechestrati si oponenti;
acestia pot, in virtutea dreptului lor, sa-l sileasca a plati din nou;
debitorul insa, in acest caz, are recurs in contra creditorului.
-----------------
*) Prin termenii "sechestru sau opozitii", textul art. 1099 se
refera la poprirea in mainile celor de-al treilea.
Art. 1100
Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decat acela ce i se
datoreste, chiar cand valoarea lucrului oferit ar fi egala sau mai mare.
Art. 1101
Debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria
divizibila chiar.
Cu toate acestea, judecatorii pot, in considerarea pozitiei debitorului, sa
acorde mici termene pentru plata si sa opreasca executarea urmaririlor, lasand
lucrurile in starea in care se gasesc.
Judecatorii insa nu vor uza de aceasta facultate decat cu mare rezerva.
Art. 1102
Debitorul unui corp cert si determinat este liberat prin tradarea*)
lucrului in starea in care se gasea la predare, daca deteriorarile ulterioare
nu sunt ocazionate prin faptul sau greseala sa, nici prin aceea a persoanelor
pentru care este responsabil, sau daca inaintea acestor deteriorari n-a fost in
intarziere.
-----------------
*) Predarea.
Art. 1103
Daca datoria este un lucru determinat numai prin specia sa, debitorul, ca
sa se libereze, nu este dator a-l da de cea mai buna specie, nici insa de cea
mai rea.
Art. 1104
Plata trebuie a se face in locul aratat in conventie.
Daca locul nu este aratat, plata, in privinta lucrarilor certe si
determinate, se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul
contractarii.
In orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului.
Art. 1105
Cheltuielile pentru efectuarea platii sunt in sarcina debitorului.
& 2. Despre plata prin subrogatie
Art. 1106
Subrogatia in drepturile creditorului, facuta in folosul unei a treia
persoane ce plateste, este sau conventionala sau legala.
Art. 1107
Aceasta subrogare este conventionala:
1. cand creditorul, primind plata sa de la o alta persoana, da acestei
persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile sale, in contra
debitorului; aceasta subrogatie trebuie sa fie expresa si facuta tot intr-un
timp cu plata;
2. cand debitorul se imprumuta cu o suma spre a-si plati datoria si subroga
pe imprumutator in drepturile creditorului. Ca sa fie valabila aceasta
subrogatie, trebuie sa se faca actul de imprumut si chitanta inaintea
tribunalului, sa se declare in actul de imprumut ca suma s-a luat pentru a face
plata, si in chitanta sa fie declarat ca plata s-a facut cu banii dati pentru
aceasta de noul creditor. Aceasta subrogatie se opereaza fara concursul vointei
creditorului.
------------------
1. A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
2. A se vedea si Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor
privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938,
cu modificarile ulterioare (art. 76), potrivit careia cel subrogat in
drepturile creditorului ipotecar va putea cere inscrierea stramutarii dreptului
de ipoteca, in temeiul inscrisurilor ce dovedesc subrogatia.
Art. 1108
Subrogatia se face de drept:
1. in folosul aceluia care, fiind el insusi creditor, plateste altui
creditor, ce are preferinta;
2. in folosul aceluia care, dobandind un imobil, plateste creditorilor
caror acest imobil era ipotecat;
3. in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata
datoriei, are interes de a o desface;
4. in folosul eredelui beneficiar, care a platit din starea sa datoriile
succesiunii.
Art. 1109
Subrogatia stabilita prin articolele precedente se opereaza atat in contra
fidejusorului, cat si in contra debitorului. Ea nu poate desfiinta dreptul
creditorului, cand plata i s-a facut numai pentru parte din datorie; in acest
caz el poate exercita, pentru ce are a mai lua, aceleasi drepturi ce exercita
si subrogatul, pentru partea platita, celui cui a facut o plata partiala.
& 3. Despre imputatia platii
Art. 1110
Debitorul, avand mai multe datorii, al caror obiect este de aceeasi speta,
are dreptul de a declara, cand plateste, care este datoria ce voieste a
desface.
Art. 1111
Debitorul unei datorii, pentru care se plateste dobanda, sau o rendita, nu
poate, fara consimtamantul creditorului, sa impute plata ce face pe capital cu
preferinta asupra renditei sau a dobanzii. Plata partiala, facuta pe capital si
dobanda, se imputa mai intai asupra dobanzii.
Art. 1112
Cand debitorul unor deosebite datorii a primit o chitanta prin care
creditorul imputa aceea ce a luat special asupra uneia din aceste datorii,
debitorul nu mai poate cere ca imputatia sa se faca asupra unei alte datorii,
afara numai daca creditorul l-a amagit, sau l-a surprins.
Art. 1113
Cand in chitanta nu se zice nimic despre imputatie, plata trebuie sa se
impute asupra aceleia din datorii ajunse la termen, pe care debitorul, in acel
timp, avea mai mare interes a o desface. In caz de o datorie ajunsa la termen
si alta neajunsa, desi aceasta din urma ar fi mai oneroasa, imputatia se face
asupra celei ajunse la termen.
Daca datoriile sunt de egala natura, imputatia se face asupra celei mai
vechi; daca datoriile sunt in toate egale, imputatia se face proportional
asupra tuturora.
& 4. Despre ofertele de plata si despre consemnatiuni
Art. 1114
Cand creditorul unei sume de bani refuza de a primi plata, debitorul poate
sa-i faca oferte reale, si, refuzand creditorul de a primi, sa consemneze suma.
Ofertele reale, urmate de consemnatiune, libereaza pe debitor; ele, in
privinta-i, tin loc de plata, de sunt valabil facute, si suma consemnata, cu
acest mod, este in rizico-pericolul creditorului.
-----------------
Procedura ofertei de plata si a consemnatiunii este reglementata prin art.
586-590 inclusiv Cod procedura civil.
Art. 1115
Pentru ca ofertele sa fie valabile trebuie:
1. sa fie facute creditorului, ce are capacitatea de a primi sau acelui ce
are dreptul de a primi pentru dansul;
2. sa fie facute de o persoana capabila de a plati;
3. sa fie facute pentru toata suma exigibila, pentru rendite si dobanzi
datorite, pentru cheltuieli lichidate si pentru o suma oarecare in privinta
cheltuielilor nelichidate, suma asupra careia se poate reveni, dupa lichidarea
acestor cheltuieli;
4. termenul sa fie implinit, daca a fost stipulat in favoarea creditorului;
5. conditia sub care datoria s-a contractat sa se fi indeplinit;
6. ofertele sa fie facute in locul ce s-a hotarat pentru plata, si daca
locul pentru plata nu s-a determinat prin o conventie speciala, sa fie facute
sau creditorului in persoana, sau la domiciliul sau, sau la domiciliul ales
pentru executarea conventiei;
7. ofertele sa fie facute prin ofiter public*) ce era competent, pentru
astfel de acte.
----------------
*) Executor judecatoresc.
----------------
A se vedea art. 587 Cod procedura civila.
Art. 1116
Nu este necesar pentru validitatea consemnatiunii ca ea sa fi fost
autorizata de judecator; e destul:
1. sa fi fost predata de o somatie significata*) creditorului, in care sa
se arate ziua, ora si locul unde suma oferita are sa fie depusa;
2. ca debitorul sa depuna suma oferita in casa de depozite si
consemnatiuni*), cu dobanda ei pana in ziua depunerii.
-------------------
*) Comunicata.
*) Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.).
------------------
A se vedea si Legea nr. 66 din 3 iulie 1996 privind reorganizarea Casei de
Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni publicata
in Monitorul Oficial nr. 140 din 5 iulie 1996.
Art. 1117
Cheltuielile ofertelor reale si ale consemnatiunii sunt in sarcina
creditorului, de sunt facute valabil.
Art. 1118
Pe cat timp consemnatiunea nu s-a primit de creditor, debitorul poate sa ia
inapoi suma depusa, si intr-acest caz codebitorii sau fidejusorii sai nu sunt
liberati.
Art. 1119
Cand debitorul a dobandit o hotarare ce are puterea lucrului judecat*),
prin care ofertele sau consemnatiunea s-au declarat bune si valabile, el nu mai
poate, chiar cu consimtamantul creditorului, sa-si retraga suma depusa in
prejudiciul codebitorului sau fidejusorilor sai.
--------------------
*) Hotarare definitiva, astfel cum e determinata prin art. 377 Cod
procedura civila.
Art. 1120
Creditorul, care a consimtit ca debitorul sa-si retraga consemnatiunea,
dupa ce aceasta s-a declarat valabila printr-o hotarare ce dobandise puterea
lucrului judecat*), pierde dreptul de privilegii sau ipoteci ce avea pentru
plata creantei sale.
---------------------
*) Hotarare definitiva, astfel cum e determinata prin art. 377 Cod
procedura civila.
Art. 1121
Daca lucrul debit este un corp cert care trebuie a se trada*) in locul unde
se gaseste, debitorul este obligat a soma pe creditor sa-l ia, printr-un act ce
i se va notifica sau in persoana sau la domiciliul sau, sau la domiciliul ales
pentru executarea conventiei. Dupa aceasta somatie, daca creditorul nu-si ia
lucrul si debitorul are trebuinta de locul unde este pus, acesta din urma poate
lua permisiunea justitiei ca sa-l depuna in alta parte.
---------------------
*) A se preda.
& 5. Despre cesiunea bunurilor *)
--------------
*) In stadiul actual al legislatiei civile, cesiunea bunurilor nu are
aplicabilitate practica.
Art. 1122
Cesiunea bunurilor este abandonarea starii sale intregi, facuta de
debitorul ce nu poate plati creditorului sau creditorilor sai.
Art. 1123
Cesiunea bunurilor este voluntara sau judiciara.
Art. 1124
Cesiunea bunurilor voluntara este aceea ce se accepta de creditori de buna
voie si care n-are alt efect decat acela ce rezulta chiar din stipulatiile
conventiei incheiate intre ei si debitor.
Art. 1125
Cesiunea bunurilor este un beneficiu pe care legea il acorda debitorului
nefericit si de buna-credinta, carui, ca sa-si poate redobandi libertatea, i se
permite sa dea creditorilor sai inaintea justitiei toate bunurile sale, si
chiar in caz de stipulatie contrarie.
Art. 1126
Cesiunea judiciara nu transmite creditorilor proprietatea; ea le da numai
dreptul de a face sa se vanda bunurile in folosul lor si de a le lua venitul
pana la vanzare.
Art. 1127
Creditorii nu pot refuza cesiunea judiciara, decat in cazurile exceptate de
lege. Ea descarca pe debitor de constrangerea corporala; nu-l elibereaza insa
decat pana in concurenta cu valoarea bunurilor lasate in dispozitia
creditorilor. Cand bunurile nu sunt indestulatoare, el este obligat, de va
dobandi altele, sa le lase si pe acestea in dispozitia creditorilor pana la
plata datoriei intregi.
Sectiunea II
Despre novatiune
Art. 1128
Notiunea se opereaza in trei feluri:
1. cand debitorul contracteaza in privinta creditorului sau o datorie noua
ce se substituie celei vechi care este stinsa;
2. cand un nou debitor este substituit celui vechi, care este descarcat de
creditor;
3. cand, prin efectul unui nou angajament, un nou creditor este substituit
celui vechi, catre care debitorul este descarcat.
Art. 1129
Novatiunea nu se opereaza decat intre persoane capabile de a contracta.
Art. 1130
Novatiunea nu se prezuma. Vointa de a o face trebuie sa rezulte evident din
act.
Art. 1131
Novatiunea, prin substituirea unui nou debitor, poate sa se opereze fara
concursul primului debitor.
Art. 1132
Delegatia, prin care un debitor da creditorului un alt debitor ce se obliga
catre dansul, nu opereaza novatiunea, daca creditorul n-a declarat expres, ca
descarca pe debitorul ce a facut delegatia.
Art. 1133
Creditorul ce a descarcat pe debitorul de care s-a facut delegatia n-are
recurs in contra acestui debitor, daca debitorul delegat devine nesolvabil,
afara de cazul cand prin act se rezerva expres acest drept, sau cand delegatul
este declarat falit sau cazut in deconfitura*), in momentul delegatiei.
------------------
*) Starea de insolvabilitate a unui debitor care nu este comerciant.
Art. 1134
Privilegiile si ipotecile creantei celei vechi nu le are si creanta ce-i
este substituita, afara de cazul cand creditorul le-a rezervat expres.
------------------
A se vedea Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 75) potrivit careia daca ipoteca creantei novate
a fost rezervata pentru garantarea noii creante, aceasta se va inscrie cu
rangul vechii ipoteci, in temeiul inscrisului dovedind novatiunea.
Art. 1135
Cand novatiunea se opereaza prin substituirea unui nou debitor,
privilegiile si ipotecile primitive ale creantei nu pot trece asupra bunurilor
noului debitor.
Art. 1136
Cand novatiunea se opereaza intre creditor si unul din debitorii solidari,
privilegiile si ipotecile vechii creante nu se pot rezerva decat asupra
bunurilor acelui care contracta noua datorie.
Art. 1137
Codebitorii sunt liberati prin novatiunea facuta intre creditori si unul
din debitorii solidari.
Novatiunea facuta in privinta debitorului principal libereaza cautiunile.
Sectiunea III
Despre remiterea datoriei
Art. 1138
Remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului da
proba liberatiunii.
Remiterea voluntara a copiei legalizate a titlului lasa a se presupune
remiterea datoriei sau plata, pana la proba contrarie.
----------------
Dispozitiile art. 1138 se refera prin termenii "titlului
original" la inscrisul sub semnatura privata, iar prin termenii
"copiei legalizate a titlului" la inscrisul autentic sau la copia
legalizata a unei hotarari judecatoresti investita cu formula executorie.
Art. 1139
Remiterea lucrului dat ca siguranta nu este de ajuns ca sa se faca a se
presupune remiterea datoriei.
Art. 1140
Remiterea titlului original sau a copiei legalizate a titlului facuta unuia
din debitori are aceleasi efect in folosul codebitorilor.
-----------------
A se vedea, de asemenea, nota de la art. 1138.
Art. 1141
Remiterea sau descarcarea expresa facuta in folosul unuia din codebitorii
solidari libereaza pe toti ceilalti, afara numai daca creditorul si-a rezervat
anume drepturile sale in contra acestor din urma.
In cazul din urma, creditorul nu poate cere plata datoriei decat scazand
partea celui caruia a facut remitere.
Art. 1142
Remiterea sau descarcarea expresa facuta debitorului principal libereaza
cautiunile.
Aceea acordata cautiunii nu libereaza pe debitorul principal.
Aceea acordata unei din cautiuni nu libereaza in totul pe celelalte.
Aceea acordata unei cautiuni data in urma prin act separat, nu libereaza in
nimic pe celelalte.
Aceea ce creditorul a primit de la o cautiune pentru a o descarca din
chezasia sa trebuie sa se impute asupra datoriei si sa descarce pe debitorul
principal si pe celelalte cautiuni.
Sectiunea IV
Despre compensatie
Art. 1143
Cand doua persoane sunt datoare una alteia, se opereaza intre dansele o
compensatie care stinge amandoua datoriile in felul si cazurile exprese mai
jos.
Art. 1144
Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii
n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul
cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor lor
respective.
Art. 1145
Compensatia n-are loc decat intre doua datorii care deopotriva au ca obiect
o suma de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeasi specie si
care sunt deopotriva lichide si exigibile.
Prestatiile in fructe, al caror pret este regulat prin mercuriale, se
recompenseaza cu sumele lichide si exigibile.
Art. 1146
Termenul de gratie nu impiedica compensatia.
Art. 1147
Compensatia se opereaza oricare ar fi cauzele unei sau celeilalte datorii,
afara de cazurile:
1. unei cereri pentru restitutiunea unui lucru ce pe nedrept s-a luat de la
proprietar;
2. unei cereri pentru restitutiunea unui depozit neregulat;
3. unei datorii declarate nesesizabile.
Art. 1148
Compensatia se opereaza in privinta cautiunii, pentru ceea ce creditorul
datoreste debitorului principal.
Compensatia n-are loc, in privinta debitorului principal pentru ceea ce
creditorul datoreste cautiunii.
Art. 1149
Debitorul, care a acceptat pur si simplu ca un creditor sa faca cesiunea
drepturilor sale unei alte persoane, nu mai poate invoca in contra cesionarului
compensatia care ar fi avut loc in privinta cedentului, inaintea acceptarii.
Cand cesiunea s-a notificat debitorului, dar nu s-a acceptat de dansul, nu
se impiedica decat compensatia posterioara acestei notificari.
Art. 1150
Cand cele doua datorii nu sunt platnice intr-acelasi loc, nu se poate opera
compensatia decat platind cheltuielile remiterii*).
---------------
*) Cheltuielile pricinuite de efectuarea platii in alt loc.
Art. 1151
Cand sunt mai multe datorii compensabile, datorite de aceeasi persoana, se
urmeaza, pentru compensatie, regulile stabilite pentru imputatie de art. 1113.
Art. 1152
Compensatia n-are loc in prejudiciul drepturilor dobandite de alte
persoane. Astfel cel ce, fiind debitor, a devenit creditor in urma
sechestrului*) ce i s-a facut de o alta persoana, nu poate invoca compensatia
in prejudiciul sechestrantului.
----------------
*) Popririi.
Art. 1153
Acel ce a platit o datorie stinsa, de drept, prin compensatie, nu mai
poate, repetand plata creantei pentru care n-a invocat compensatia, sa
pretinda, in prejudiciul altor persoane, privilegiile sau ipotecile acestei
creante, afara numai daca este o cauza evidenta, ce l-a facut sa nu cunoasca
creanta care trebuia sa compenseze datoria sa.
Sectiunea V
Despre confuziune
Art. 1154
Cand calitati necompatibile se intalnesc pe capul aceleiasi persoane se
face o confuziune, care stinge amandoua drepturile, activ si pasiv.
-----------------
A se vedea in ceea ce priveste raporturile dintre persoanele juridice
Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice -
Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare (art.
41 alin. 1), precum si Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, Monitorul
Oficial nr. 126 - 127 din 17 noiembrie 1990.
Art. 1155
Confuziunea, ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor si
debitor principal, libereaza cautiunile.
Aceea ce se opereaza prin concursul calitatilor de creditor sau debitor si
cautiune, nu aduce stingerea obligatiei principale; aceea ce se opereaza prin
concursul calitatilor de creditor si debitor nu profita codebitorilor sai
solidari, decat pentru portiunea datorata de dansul.
Sectiunea VI
Despre pierderea lucrului datorat si despre diferitele cazuri in care
indeplinirea obligatiei este imposibila
Art. 1156
Cand obiectul obligatiei este un corp cert si determinat, de piere, de se
scoate din comert, sau se pierde astfel incat absolut sa nu se stie de
existenta lui, obligatia este stinsa, daca lucrul a pierit sau s-a pierdut,
fara greseala debitorului, si inainte de a fi pus in intarziere.
Chiar cand debitorul este pus in intarziere, daca nu a luat asupra-si
cazurile fortuite, obligatia se stinge, in caz cand lucrul ar fi pierit si la
creditor, daca i s-ar fi dat.
Debitorul este tinut de a proba cazurile fortuite ce alega. Ori in ce chip
ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat, pierderea sa nu libereaza pe cel ce l-a
sustras de a face restitutiunea pretului obligatia se stinge totdeauna cand
printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face
imposibila indeplinirea acestei obligatii.
Sectiunea VII
Despre actiunea de anulare sau resciziune
Art. 1157
Minorul poate exercita actiunea in resciziune pentru simpla leziune in
contra oricarei conventii.
--------------
Art. 1157 a fost implicit modificat prin alin. 1 si 2 din art. 25 al Decretului
nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9
din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
Art. 1158
Cand leziunea rezulta dintr-un eveniment cazual si neasteptat, minorul
n-are actiunea in resciziune.
Art. 1159
Minorul ce face o simpla declaratie ca este major are actiunea in
resciziune.
Art. 1160
Minorul comerciant, bancher sau artizan n-are actiunea in resciziune contra
angajamentelor ce a luat pentru comertul sau arta sa.
--------------
Dispozitia art. 1160 a devenit inaplicabila in privinta comerciantilor,
intrucat acestia, potrivit art. 10 din Codul comercial, nu pot avea aceasta
calitate inainte de implinirea varstei de 18 ani, varsta la care in prezent se
dobandeste majoritatea.
Art. 1161
Minorul n-are actiunea in resciziune contra conventiilor facute in
contractul de casatorie, daca acesta s-a facut cu consimtamantul si asistenta
acelora al caror consimtamant este cerut pentru validitatea casatoriei sale.
---------------
Dispozitia art. 1161 a fost abrogata implicit prin abrogarea art. 1223-1293
Cod civil, privitoare la contractul de casatorie, precum si prin abrogarea art.
131 si urm. Cod civil, privitoare la consimtamantul cerut pentru casatoria
minorului.
Art. 1162
Minorul n-are actiunea in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din
delictele sau cvasi-delictele sale.
Art. 1163
Minorul nu mai poate exercita actiune in resciziune in contra
angajamentului facut in minoritate, daca l-a ratificat dupa ce a devenit major,
si aceasta si in cazul cand angajamentul este nul in forma sa, si in acela cand
produce numai leziune.
Art. 1164
Cand minorii, interzisii sau femeile maritate sunt admisi, in aceasta
calitate, a exercita actiune de resciziune in contra angajamentelor lor, ei nu
intorc aceea ce au primit, in urmarea acestor angajamente, in timpul
minoritatii, interdictiei sau maritajului, decat daca se probeaza ca au
profitat de aceea ce li s-a dat.
----------------
Dispozitia art. 1164 a devenit inaplicabila in privinta femeilor maritate,
prin efectul Legii privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii
maritate - promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din 20
aprilie 1932.
Art. 1165
Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite actiunea in resciziune.
----------------
A se vedea si dispozitia art. 694 Cod civil.
Art. 1166
Cand formalitatile cerute, in privinta minorilor sau interzisilor, atat
pentru instrainarea imobilelor, cat si pentru impartirea unei succesiuni, s-au
indeplinit, ei sunt, relativ la aceste acte, considerati ca si cum le-ar fi
facut in majoritate sau inaintea interdictiei.
----------------
A se vedea in acest sens si art. 105, 129 si 147 din Codul familiei.
Art. 1167
In lipsa unui act de confirmare sau de ratificare, este destul ca obligatia
sa se execute voluntar, dupa epoca in care obligatia putea fi valabil
confirmata sau ratificata.
Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara, in forma si epoca
determinata de lege, tine loc de renuntare in privinta mijloacelor si
exceptiilor ce puteau fi opuse acestui act, fara a se vatama insa drepturile
persoanelor a treia.
Confirmarea sau ratificarea, sau executarea voluntara a unei donatiuni,
facuta de catre erezi sau reprezentantii donatorului*), dupa moartea sa, tine
loc de renuntare, atat in privinta viciilor de forma, cat si in privinta
oricarei alte exceptii.
------------------
*) Cei care reprezinta drepturile donatorului.
Art. 1168
Donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei
donatii intre vii; nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele
legiuite.
CAP. 9
Despre probatiunea obligatiilor si a platii
Art. 1169
Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Art. 1170
Dovada se poate face prin inscrisuri, prin martori, prin prezumtii, prin
marturisirea unei din parti si prin juramant.
------------------
Dovada nu se mai poate face prin juramant in urma abrogarii art. 1207-1222
Cod civil prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din
Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207 - 1222 din acelasi cod,
precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. - Buletinul Oficial nr. 68 din
12 august 1950.
Sectiunea I
Despre incrisuri
& 1. Despre titlul autentic
Art. 1171
Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege,
de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a
facut.
------------------
A se vedea cu privire la autentificare:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
- Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a
activitatti notariale, nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei
nr. 710/C/1995.
Art. 1172
Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a necapacitatii
functionarului, sau din lipsa de forme, este valabil ca scriptura sub semnatura
privata, daca s-a iscalit de partile contractante.
Art. 1173
Actul autentic are deplina credinta in privirea oricarei persoane despre
dispozitiile si conventiile ce constata.
Executarea actului autentic, care este investit cu formula executorie, va
fi suspendata prin punerea in acuzatie, cand se intenteaza o actiune
criminala*) in contra pretinsului autor al actului. Iar cand in cursul unei
instante civile actul se ataca de fals, tribunalele*) pot, dupa imprejurari, a
suspenda provizoriu executarea actului.
-----------------
*) Punerea in miscare a actiunii penale.
*) Instantele.
---------------
In ceea ce priveste defaimarea inscrisului ca fals, a se vedea Cod
procedura civila, art. 180 - 184.
Art. 1174
Actul cel autentic sau cel sub semnatura privata are tot efectul intre
parti despre drepturile si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce
este mentionat in act, peste obiectul principal al conventiei, cand mentionarea
are un raport oarecare cu acest obiect.
Dar mentionarile care au de obiect un fapt cu totul strain de acela al
conventiei, nu pot servi decat numai la un inceput de dovada.
Art. 1175
Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre
partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate
avea nici un efect in contra altor persoane.
& 2. Despre actele sub semnatura privata
Art. 1176
Actul sub semnatura privata, recunoscut de acela carui se opune, sau
privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, intre
acei care i-au subscris si intre cei care reprezinta drepturile lor.
Art. 1177
Acela carui se opune un act sub semnatura privata este dator a-l recunoaste
sau a tagadui curat scriptura sau sub semnatura sa.
Mostenitorii sai sau cei care reprezinta drepturile aceluia al caruia se
pretinde ca ar fi actul pot declara ca nu cunosc scriptura sau subsemnatura
autorului lor.
Art. 1178
Cand cineva nu recunoaste scriptura si subsemnatura sa, sau cand succesorii
sai declara ca nu le cunosc, atunci justitia ordona verificarea actului.
Art. 1179
Actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sunt
valabile daca nu s-au facut in atatea exemplare originale cate sunt parti cu
interes contrar. Este de ajuns un singur exemplar original pentru toate
persoanele care au acelasi interes.
Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor ce s-au
facut.
Cu toate acestea, lipsa de mentiune ca originalele s-au facut in numar
indoit, intreit si celelalte, nu poate fi opusa de acela care a executat din
parte-i conventia constatata prin act.
Art. 1180
Actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i
plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie sa fie scris, in intregul
lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemna, sa
adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratand totdeauna in litere
suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca.
Nu sunt supusi la aceasta regula comerciantii, industrialii*), plugarii,
vierii, slugile si oamenii care muncesc cu ziua.
-----------------
*) Meseriasii.
Art. 1181
Cand suma aratata in act este deosebita de aceea ce este aratata in bun,
obligatia se prezuma ca este pentru suma cea mai mica, chiar cand actul precum
si bunul sunt scrise in intreg de mana aceluia care s-a obligat, afara numai de
nu se va proba in care parte este greseala.
Art. 1182
Data scripturii private nu face credinta in contra persoanelor a treia
interesate, decat din ziua in care s-a infatisat la o dregatorie publica*), din
ziua in care s-a inscris intr-un registru public*), din ziua mortii aceluia sau
unui din acei care l-au subscris, sau din ziua in care va fi fost trecut fie si
in prescurtare in acte facute de ofiteri publici*), precum procese-verbale
pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare.
-------------------
*) Institutie de stat.
*) Registru anume destinat.
*) Functionar de stat.
Art. 1183
Registrele comerciantilor nu fac credinta despre vanzarile ce cuprind in
contra persoanelor necomerciante. Dar judecatorul poate da juramant la una sau
la alta din parti.
-------------------
Partea a doua a dispozitiilor art. 1183 a fost abrogata implicit ca urmare
a abrogarii art. 1207-1222 Cod civil prin Decretul nr. 205/1950 pentru
modificarea art. 1206 si 1906 din Cod civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3
si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din c.
com. - Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
Art. 1184
Registrele comerciantilor se cred in contra lor, dar cel care voieste a
profita de ele nu poate desparti cuprinderea lor, lasand aceea ce poate a-i fi
contrar.
Art. 1185
Registrele, cartile sau hartiile domestice nu fac credinta in favoarea
acelui care le-a scris, dar au putere in contra lui:
1. cand cuprind curat primirea unei plati;
2. cand cuprind mentiunea expresa ca nota sau scrierea din ele s-a facut ca
sa tina loc de titlu in favoarea creditorului.
Art. 1186
Orice adnotatie facut de creditor in josul, pe marginea, sau pe dosul unui
titlu de creanta, este crezuta, cu toate ca nu este subsemnata nici datata de
el, cand tinde a proba liberatiunea debitorului.
Aceeasi putere doveditoare are si scriptura facuta de creditor pe dosul,
marginea sau in josul duplicatului unui act sau chitanta, dar numai cand
duplicatul va fi in mainile debitorului.
& 3. Despre raboaje
Art. 1187
Raboajele, cand crestaturile dupa amandoua bucatile sunt egale si
corelative, sunt un mijloc de probare intre persoanele care au obicei de a se
servi cu un asemenea mijloc de probatiune.
& 4. Despre copiile titlurilor autentice
Art. 1188
Cand originalul exista, copia legalizata nu poate face credinta decat
despre ceea ce cuprinde originalul, infatisarea carui se poate cere totdeauna.
Cand originalul nu exista, copiile legalizate de ofiterii publici*)
competenti se cred, dupa distinctiile urmatoare:
1. copiile scoase din ordinea magistratului*), partile fiind fata sau
chemate, cu formele legale, precum si copiile scoase fara interventia magistratului*),
dar de fata cu partile care au asistat de buna voia lor, au aceeasi credinta ca
si titlurile originale;
2. copiile care se vor fi dat de ofiterii publici*) competenti, fara
interventia magistratului sau consimtamantul partilor, fac asemenea credinta
dupa 30 de ani, socotiti din ziua in care s-au dat aceste copii. Cand asemenea
copii vor fi date de mai putin de 30 de ani, nu fac decat un inceput de dovada;
3. copiile legalizate de un ofiter public*) necompetent, nu pot face decat
un simplu inceput de dovada;
4. copiile copiilor nu au nici o putere probatoare.
------------------
*) Functionar de stat.
*) Judecator.
*) Functionar public.
-----------------
1. A se vedea si:
- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici si a activitatii
notariale - publicata in Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995;
- Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a
activitatti notariale, nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei
nr. 710/C/1995.
2. Potrivit art. 22 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice
si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu
modificarile ulterioare, certificatele eliberate in temeiul registrelor de
stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise
in registre.
& 5. Despre acte recognitive
Art. 1189
Actul de recunoasterea unei datorii constatate prin un titlu precedent nu
face proba despre datorie si nu dispensa pe creditor de a prezenta titlul
original decat in urmatoarele cazuri:
1. cand actul de recunoastere cuprinde cauza si obiectul datoriei, precum
si data titlului primordial, sau
2. cand actul recognitiv, avand o data de 30 de ani, este ajutat de
posesiune si de unul sau mai multe acte de recunoastere conforme cu dansul.
Actul recognitiv, in cele doua cazuri mentionate, nu poate avea nici un
efect despre ceea ce cuprinde mai mult decat titlul primordial, sau despre ceea
ce nu este in asemanare cu acest titlu.
& 6. Despre actele confirmative
Art. 1190
Actul de confirmare sau ratificarea unei obligatii, in contra carei legea
admite actiunea in nulitate, nu este valabil, decat atunci cand cuprinde
obiectul, cauza si natura obligatiei, si cand face mentiune de motivul actiunii
in nulitate, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeia
acea actiune.
Sectiunea II
Despre martori
& 1. Despre cazul cand dovada prin martori nu este primita
Art. 1191
Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de
250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act
autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce
cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la
timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau
valoare ce nu depaseste 250 lei.
Partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face
dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna.
Art. 1192
Articolul precedent nu se aplica in cazul cand cererea depaseste 250 lei
numai prin unirea capitalului cu dobanzile.
Art. 1193
Cel care a format cerere in judecata, pentru o suma mai mare de 250 lei,
chiar de va voi a-si restrange cererea la 250 lei, nu va fi primit a infatisa
dovada prin martori.
Art. 1194
Dovada prin martori nu se poate admite nici in cazul cand cererea in
judecata este pentru o suma mai mica de 250 lei, dar care este un rest din o
creanta mai mare, neconstatata prin inscris.
Art. 1195
Cand in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru care nu are
inscrisuri, daca toate aceste cereri, unindu-se trec peste suma de 250 lei,
dovada prin martori nu poate fi admisa, chiar cand creditorul ar pretinde ca
aceste creante provin din diferite cauze si ca s-au nascut in diferite epoci,
afara numai daca creditorul a dobandit aceste drepturi de la alte persoane.
Art. 1196
Toate cererile, sub orice titlu, care nu sunt justificate prin inscris, se
vor face prin aceeasi petitie. Orice alte pretentii posterioare neprobate prin
inscris si care se puteau face la darea petitiei nu vor mai fi primite.
Art. 1197
Regulile mai sus prescrise nu se aplica in cazul cand exista un inceput de
dovada scrisa.
Se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a
format petitia, sau a celui ce el reprezinta si care scriptura face a fi de
crezut faptul pretins.
Art. 1198
Acele reguli nu se aplica insa intotdeauna cand creditorului nu i-a fost cu
putinta a-si procura o dovada scrisa despre obligatia ce pretinde, sau a
conserva dovada luata, precum:
1. la obligatiile care se nasc din cvasicontracte si din delicte sau
cvasidelicte;
2. la depozitul necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu,
si la depozitele ce fac calatorii in ospataria unde trag; despre toate acestea
judecatorul va avea in vedere calitatea persoanelor si circumstantele faptului;
3. la obligatiile contractate in caz de accidente neprevazute, cand nu era
cu putinta partilor de a face inscrisuri;
4. cand creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisa, din o
cauza de forta majora neprevazuta.
Sectiunea III
Despre prezumtii
Art. 1199
Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul*) trage din un fapt
cunoscut la un fapt necunoscut.
------------------
*) Judecator.
& 1. Despre prezumtiile stabilite de lege
Art. 1200
Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege,
precum:
1. actele ce legea le declara nule pentru ca le priveste facute in frauda
dispozitiilor sale;
2. in cazurile cand legea declara ca dobandirea dreptului de proprietate
sau liberatiunea unui debitor rezulta din oarecare imprejurari determinate;
3. (Abrogat prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906
din Cod civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si 1207-1222 din acelasi cod,
precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. - Buletinul Oficial nr. 68 din
12 august 1950).
4. puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat.
Art. 1201
Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi
obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta
de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Art. 1202
Prezumtia legala dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este
facuta.
Nici o dovada nu este primita impotriva prezumtiei legale, cand legea, in
puterea unei asemenea prezumtii, anuleaza un act oarecare, sau nu da drept de a
se reclama in judecata, afara numai de cazurile cand legea a permis dovada
contrarie si afara de aceea ce se va zice in privinta juramantului si
marturisirii ce ar face o parte in judecata.
-------------------
Referirea alin. 2 din art. 1202 la juramant si la marturisire a fost
implicit modificata ca urmare a abrogarii art. 1200 pct. 3 prin Decretul nr.
205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Cod civil, pentru abrogarea
art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea
art. 53 din C. com. - Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
& 2. Despre prezumtiile care nu sunt stabilite de lege
Art. 1203
Prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la luminile si
intelepciunea magistratului*); magistratul nu trebuie sa se pronunte decat
intemeindu-se pe prezumtii, care sa aiba o greutate si puterea de a naste
probabilitatea; prezumtiile nu sunt permise magistratului decat numai in
cazurile cand este permisa si dovada prin martori, afara numai daca un act nu
este atacat ca s-a facut prin frauda, dol sau violenta.
-----------------
*) Judecator.
Sectiunea IV
Despre marturisirea unei parti
Art. 1204
Se poate opune unei parti marturisirea ce a facut sau inaintea inceperii
judecatii, sau in cursul judecatii.
Art. 1205
Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cand obiectul
contestatiei nu poate fi dovedit prin martori.
Art. 1206
Marturisirea judiciara se poate face inaintea judecatorului de insasi
partea prigonitoare, sau de un imputernicit special al ei spre a face
marturisire.
Ea nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit
si nu poate fi revocata de acesta, afara numai de va proba ca a facut-o din
eroare de fapt.
------------------
Dispozitia primei parti din alin. 2 al art. 1206 a fost implicit modificata
prin modificarea art. 129 si 130 Cod procedura civila Regula indivizibilitatii
marturisirii nu mai are caracter obligatoriu, ci constituie o simpla indrumare
pentru judecatori, care sunt datori sa staruie prin toate mijloacele legale
spre a descoperi adevarul.
Sectiunea V
Despre juramant
Art. 1207-1222
(Abrogate prin Decretul nr. 205 din 12.VIII.1950 pentru modificarea art.
1206 si 1906 din codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art.
1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din Codul
comercial).
Titlul IV
DESPRE CONTRACTUL DE CASATORIE SI DESPRE DREPTURILE RESPECTIVE ALE SOTILOR
CAP. 1
Art. 1223-1232
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
CAP. 2
Despre regimul dotal
Art. 1233-1293
(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru
punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice).
Titlul V
DESPRE VINDERI
CAP. 1
Despre natura si forma vanzarii
Art. 1294
Vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a
transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai
pretul lui.
Art. 1295
Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata
la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra
lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca
nu se va fi numarat.
In materie de vindere de imobile, drepturile care rezulta prin vinderea
perfecta intre parti, nu pot a se opune, mai inainte de transcriptiunea
actului, unei a treia persoane care ar avea si ar fi conservat, dupa lege,
oarecare drepturi asupra imobilului vandut.
---------------
A se vedea nota de la art. 1306, precum si art. 710-720 Cod procedura
civila.
Art. 1296
Vinderea se poate face sau pur sau sub conditie.
Ea poate avea de obiect doua sau mai multe lucruri alternative.
In toate cazurile efectele sale sunt regulate dupa principiile generale ale
conventiilor.
Art. 1297
In caz de vindere facuta prin dare de arvuna, conventia accesorie a arvunei
nu va putea avea nici un efect:
1. daca conventia principala a vinderii este nula;
2. daca vinderea se executa;
3. daca vinderea se reziliaza prin comun consimtamant;
4. daca executarea vinderii a devenit imposibila fara culpa nici uneia din
parti.
Arvuna in aceste cazuri se va inapoia sau se va prinde in prestatiunile
reciproce, dupa imprejurari.
Art. 1298
Daca vinderea nu s-a executat prin culpa unei din partile contractante,
aceasta va pierde arvuna data sau o va intoarce indoita, avand-o primita, daca
partea care nu este in culpa nu ar alege mai bine sa ceara executarea vinderii.
Art. 1299
Daca s-au vandut marfe cu gramada, vinderea este perfecta, desi marfele
n-au fost inca cantarite, numarate sau masurate.
Art. 1300
Daca insa marfele nu s-au vandut cu gramada, ci dupa greutate, dupa numar
sau masura, lucrurile vandute raman in rizicul-pericol al vanzatorului, pana ce
vor fi cantarite, numarate sau masurate; dar aceasta nu impiedica pe cumparator
de-a cere si a dobandi la caz de neexecutare, sau predarea lucrurilor vandute
sau daune-interese, daca se cuvine.
Art. 1301
In privinta vinului, a oliului si a altor asemenea lucruri care, dupa
obicei, se gusta mai inainte de a se cumpara, vinderea nu exista pana ce
cumparatorul nu le-a gustat si n-a declarat ca-i convin.
Art. 1302
Vinderea facuta pe incercate este totdeauna presupusa conditionala pana la
incercare.
Art. 1303
Pretul vanzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti.
Art. 1304
Cu toate acestea, determinarea pretului poate fi lasata la arbitratul*)
unei a treia persoane.
--------------------
*) La hotararea.
Art. 1305
Spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie
contrarie.
CAP. 2
Cine poate cumpara sau vinde
Art. 1306
Pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege.
--------------
A se vedea:
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie
1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile
ulterioare (art. 105 alin. 3, art. 128, 129 si 147);
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca
regii autonome si societati comerciale, in Monitorul Oficial nr. 98 din 8
august 1990 (art. 5 alin. 3);
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, (art. 45-49) in Monitorul Oficial nr.
37 din 20 februarie 1991.
- Legea administratiei publice locale, nr. 69/1991, republicata in
Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996.
Art. 1307
Vanzarea nu se poate face intre soti decat pentru cauza de lichidare, si
anume:
1. cand, in caz de separatie de patrimonii, unul dintre soti da celuilalt,
drept plata unei datorii, o avere a sa;
2. cand barbatul cedeaza femeii, chiar neseparata, din averea sa, pentru o
cauza legitima, precum pentru un imobil ce era dator sa-i cumpere cu bani
dotali, sau pentru o suma ce-i datora;
3. cand femeia cedeaza barbatului sau, din avutul sau propriu, drept plata
unei sume promisa barbatului ca dota.
In toate cazurile mostenitorii rezervatari ai partilor contractante au
drept de a ataca asemenea operatii, daca ele ascund beneficii indirecte.
------------------
Art. 1307 a fost modificat implicit prin abrogarea art. 1223-1293 Cod
civil. Drept urmare a acestei abrogari, regula interzicerii vanzarii intre soti
nu mai comporta - in masura in care ele erau proprii regimului matrimonial
dotal - exceptiile pentru cauza de lichidare prevazute la pct. 1, 2 si 3 din
art. 1307.
Art. 1308
Sub pedeapsa de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici
prin persoane interpuse:
1. tutorii, ai averii celor de sub a lor tutela;
2. mandatarii, ai averii ce sunt insarcinati sa vanza;
3. administratorii, ai averii comunelor sau stabilimentelor incredintate
ingrijirii lor;
4. oficiantii publici*), ai averilor statului ale caror vanzari se fac
printr-insii.
------------------
*) Functionar de stat.
------------------
A se vedea Constitutia Romaniei, art. 135, alin. 3, precum si Legea
administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata in Monitorul Oficial nr.
79 din 18 aprilie 1996.
Art. 1309
Judecatorii si supleantii*), membrii ministerului public*) si avocatii nu
se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competinta tribunalului
judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile lor, sub pedeapsa
de nulitate, speze si daune-interese.
------------------
*) Grad judecatoresc desfiintat prin decretul nr. 132 din 2 aprilie 1949
pentru organizarea judecatoreasca.
*) Procurori.
CAP. 3
Despre lucrurile care se pot vinde
Art. 1310
Toate lucrurile care sunt in comert*), pot sa fie vandute, afara numai daca
vreo lege a oprit aceasta.
------------------
*) In circuitul civil.
------------------
A se vedea si notele de la art. 475 si 1306.
Art. 1311
Daca in momentul vanzarii, lucrul vandut era pierit in tot, vinderea este
nula. Daca a pierit numai in parte, cumparatorul are alegerea intre a se lasa
de contract, sau a pretinde reducerea pretului.
CAP. 4
Despre obligatiile vanzatorului
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 1312
Vanzatorul este dator sa explice curat indatoririle ce intelege a lua
asupra-si.
Orice clauza obscura sau indoioasa se interpreteaza in contra vanzatorului.
------------------
Vezi nota de la art. 1294.
Art. 1313
Vanzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de
dansul.
------------------
Vezi nota de la art. 1294.
Sectiunea II
Despre predarea lucrului
Art. 1314
Predarea este stramutarea lucrului vandut in puterea si posesiunea
cumparatorului.
Art. 1315
Obligatia de a preda imobilele se indeplineste din partea vanzatorului prin
remiterea cheilor, daca e vorba de o cladire, sau prin remiterea titlului de
proprietate.
Art. 1316
Predarea lucrurilor mobile se face: sau prin traditiunea reala, sau prin
remiterea cheilor cladirii, in care se afla puse, sau prin simplul consimtamant
al partilor, daca stramutarea nu se poate face in momentul vanzarii, sau daca
cumparatorul le avea in puterea sa, la facerea vanzarii, cu vreun alt titlu.
Art. 1317
Spezele predarii sunt in sarcina vanzatorului, si ale ridicarii in sarcina
cumparatorului, daca nu este stipulatiune contrarie.
Art. 1318
Traditiunea lucrurilor necorporale se face, sau prin remiterea titlurilor,
sau prin uzul ce face cumparatorul de dansele, cu consimtamantul vanzatorului.
Art. 1319
Predarea trebuie sa se faca la locul unde, se afla lucrul vandut in timpul
vanzarii, daca partile nu s-au invoit altfel.
Art. 1320
Daca vanzatorul nu face predarea in timpul determinat de ambele parti,
cumparatorul va avea facultatea de a alege intre a cere rezolutiunea vanzarii
sau punerea sa in posesie, daca intarzierea nu provine decat din faptul
vanzatorului.
Art. 1321
In toate cazurile, vanzatorul trebuie sa fie condamnat*) la daune-interese,
daca urmeaza vreo vatamare pentru cumparator din nepredarea lucrului la timp.
---------------
*) Obligat.
Art. 1322
Vanzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu plateste
pretul si nu are dat de vanzator un termen pentru plata.
Art. 1323
El nu va fi dator sa faca predarea, chiar de ar fi si dat un termen pentru
plata, daca de la vanzare incoace, cumparatorul a cazut in faliment sau in
nesolvabilitate, incat vanzatorul se afla in pericol de a pierde pretul, afara
numai daca cumparatorul va da cautiune ca va plati la termen.
Art. 1324
Lucrul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul
vanzarii. Din acea zi toate fructele sunt ale cumparatorului.
Art. 1325
Obligatia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale si tot ce a fost
destinat la uzul sau perpetuu
Art. 1326
Vanzatorul este dator sa predea cuprinsul lucrului vandut in masura
determinata prin contract, insa cu modificarile mai jos aratate.
Art. 1327
Daca vanzarea unui imobil s-a facut cu aratare de cuprinsul sau, si pe atat
masura, vanzatorul este dator sa predea cumparatorului, daca acesta cere,
cuprinsul aratat in contract. Neputand, sau cumparatorul necerand, vanzatorul
este dator sa sufere o scadere proportionala la pret.
Art. 1328
Daca, din contra, in cazul articolului precedent, s-ar gasi ca cuprinsul
lucrului e mai mare decat cel aratat in contract, cumparatorul poate sau a
complini pretul dupa numarul masurilor aflate, sau, daca excedentele
cuprinsului aflat se ridica la o a douazecea parte a cuprinsului declarat in
contract, a strica vanzarea.
Art. 1329
In toate cazurile de vanzare, facuta altfel decat pe atat masura, fie
vanzarea de un corp cert si limitat, fie de mai multe fonduri distincte si
separate, fie conceputa cu expresia masurii inaintea desemnarii obiectului sau
din contra, nici vanzatorul n-are drept la adaos de pret, pentru excedent, nici
cumparatorul, la scadere pentru lipsa, decat in cazul cand excedentul sau lipsa
pretuieste o a douazecea parte din pretul total al vanzarii.
Art. 1330
Dispozitiile celor trei articole precedente nu se vor aplica decat in lipsa
de stipulatie contrarie intre parti.
Art. 1331
Cand, dupa art. 1328 si 1329, este caz de a se adaugi pretul pentru
excedent de masuri, cumparatorul are facultatea de a alege, intre a strica
vanzarea si a implini pretul. Suplimentul pretului se raspunde cu dobanda, daca
cumparatorul a pastrat imobilele.
Art. 1332
In toate cazurile, cand cumparatorul are drept de a strica vanzarea,
vanzatorul este dator sa-i restituie, deosebit de pret, daca l-a primit,
spezele contractului.
Art. 1333
Daca s-au vandut doua fonduri printr-un singur contract, drept un singur
pret, cu aratare de masura fiecaruia, si cuprinsul unuia este mai mic decat cel
declarat, iar al celuilalt mai mare, se va face compensatie intre pretul excedentului
si pretul lipsei, si actiunea vanzatorului pentru adaugire sau a cumparatorului
pentru scadere de pret va fi supusa regulilor mai sus stabilite.
Art. 1334
Actiunea vanzatorului pentru complinirea pretului si a cumparatorului,
pentru scaderea pretului sau pentru stricarea contractului, se prescriu
printr-un an din ziua contractului.
Art. 1335
Pericolul total sau partial al lucrului vandut, mai inainte de predare, se
judeca dupa regulile generale ale obligatiilor conventionale.
Sectiunea III
Despre raspunderea vanzatorului
Art. 1336
Vanzatorul raspunde catre cumparator:
1. de linistita posesiune a lucrului, si
2. de viciile aceluiasi lucru.
& 1. Raspunderea de evictiune
Art. 1337
Vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a
raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut,
sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi
declarate la facerea contractului.
Art. 1337
Partile pot prin conventie sa adauge, sa micsoreze sau sa stearga obligatia
de evictiune.
Art. 1339
In nici un mod vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru
evictiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al sau; orice conventie
contrarie este nula.
Art. 1340
Stipulatia prin care vanzatorul se descarca de raspunderea pentru
evictiune, nu-l scuteste de a restitui pretul, in caz de evictiune, afara numai
daca cumparatorul a cunoscut, la facerea vanzarii, pericolul evictiunii, sau
daca a cumparat pe raspunderea sa proprie.
Art. 1341
Cand vanzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daca este
evins, are dreptul a cere de la vanzator:
1. restituirea pretului;
2. fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins;
3. spezele instantei*) deschise de dansul in contra vanzatorului si ale
celei deschise de invingator in contra sa;
4. daune-interese si spezele contractului de vindere.
-----------------
*) Cheltuieli de judecata.
Art. 1342
Daca, la epoca evictiunii, lucrul vandut se afla de o valoare inferioara
sau a suferit deteriorari ori prin neglijenta cumparatorului, ori prin
evenimente independente de cumparator vanzatorul nu se poate apara de a
restitui pretul intreg.
Art. 1343
Dar daca cumparatorul a tras foloase din stricaciunile ce a facut lucrului,
vanzatorul are dreptul a opri din pret o suma egala cu acele foloase.
Art. 1344
Daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din
orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul
vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii.
Art. 1345
Vanzatorul este dator sa intoarca cumparatorului, el insusi sau prin
evingator, toate spezele necesare, utile si de intretinere ale aceluia.
Art. 1346
Daca vanzatorul a vandut cu rea-credinta fondul altuia, el va fi dator sa
intoarca cumparatorului toate spezele ce va fi facut, si cele de simpla
placere.
Art. 1347
Daca cumparatorul este evins numai de o parte a lucrului si aceasta are, in
privinta totului, o asa insemnatate incat cumparatorul n-ar fi cumparat lucrul
fara acea parte, el poate strica vanzarea.
Art. 1348
Daca in caz de evictiunea unei parti a fondului vandut, nu se strica
vanzarea, cumparatorul are dreptul a cere valoarea, in momentul evictiunii, a
partii de care a fost evins, iar nu o parte proportionala din pret, ori de au
crescut sau de au scazut imobilele in valoare de la vindere incoace.
Art. 1349
Daca imobilul vandut se afla insarcinat de servituti neaparate, nedeclarate
de vanzator si de o asa importanta, incat se poate presupune ca cumparatorul
n-ar fi cumparat de le-ar fi cunoscut, el poate cere sau stricarea contractului
sau indemnitate.
Art. 1350
Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta din neexecutarea vinderii si
care nu sunt prevazute aici se vor decide dupa regulile generale ale
conventiilor.
Art. 1351
Daca cumparatorul s-a judecat pana la ultima instanta cu evingatorul sau, fara
sa cheme in cauza pe vanzator, si a fost condamnat, vanzatorul nu mai raspunde
de evictiune, de va proba ca erau mijloace sa castige judecata.
& 2. Raspunderea de viciile lucrului vandut
Art. 1352
Vanzatorul este supus la raspundere pentru viciile ascunse ale lucrului
vandut, daca din cauza acelora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa
destinarea sa, sau intrebuintarea sa e atat de micsorata, incat se poate
presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau n-ar fi dat pe dansul ceea ce
a dat, de i-ar fi cunoscut viciile.
Art. 1353
Vanzatorul nu este raspunzator de viciile aparente si despre care
cumparatorul a putut singur sa se convinga.
Art. 1354
El este raspunzator de viciile ascunse, chiar si cand nu le-a cunoscut, afara
numai daca, in cazul acesta, nu se va fi invoit cu cumparatorul ca sa nu
raspunda de vicii.
Art. 1355
In cazurile art. 1352 si 1354, cumparatorul poate sau a intoarce lucrul si
a-si primi pretul, sau a opri lucrul si a cere inapoierea unei parti din pret
arbitrata prin experti.
Art. 1356
Daca vanzatorul cunostea viciile lucrului, el este dator, pe langa
restitutiunea pretului, de toate daunele-interese catre cumparator.
Art. 1357
Daca vanzatorul nu cunostea viciile lucrului, el nu poate fi apucat decat
pentru restitutiunea pretului si pentru spezele facute de cumparator cu ocazia
vanzarii.
Art. 1358
Daca lucrul a pierit din cauza viciilor sale, vanzatorul este dator a
intoarce cumparatorului pretul si a-l dezdauna, conform celor doua articole
precedente.
Dar pierderea lucrului prin caz fortuit va fi pe seama cumparatorului.
Art. 1359
Actiunea pentru vicii redibitorii trebuie sa fie intentata de cumparator in
scurt termen, dupa natura viciului, obiceiul din partea locului si distanta.
----------------
A se vedea art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in
Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.
Art. 1360
Aceasta actiune nu exista in vanzarile publice.
CAP. 5
Despre obligatiile cumparatorului
Art. 1361
Principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la
locul determinat prin contract.
Art. 1362
Daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract,
cumparatorul este dator a plati la locul si la timpul in care se face predarea
lucrului.
Art. 1363
Cumparatorul datoreste dobanda pretului vanzarii pana la platirea
capitalului, in cele trei urmatoare cazuri:
- daca aceasta s-a cuprins anume in contract;
- daca lucrul vandut si predat produce fructe sau alte venituri;
- daca cumparatorul a fost interpelat*) a plati.
In acest dupa urma caz dobanda nu curge decat din momentul interpelarii.
--------------------
*) Pus in intarziere.
Art. 1364
Daca cumparatorul este tulburat, sau are cuvant de a se teme ca ar fi
tulburat prin vreo actiune, sau ipotecara sau de revendicare, el poate suspenda
plata pretului pana ce vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau va da
cautiune, afara numai daca se va fi stipulat ca plata sa se faca chiar de ar
urma tulburarea.
Art. 1365
Daca cumparatorul nu plateste pretul, vanzatorul poate cere rezolutiunea
vanzarii.
Art. 1366
Rezolutiunea vanzarii de imobile se pronunta indata, daca vanzatorul este
in pericol de a pierde lucrul si pretul.
Daca asemenea pericol nu exista, judecatorul poate da cumparatorului un
termen mai mult sau mai putin lung, dupa imprejurari, fara sa poata da in nici
un caz al doilea termen.
Trecand acel termen, fara ca cumparatorul sa plateasca, se va pronunta
rezolutiunea vanzarii.
Art. 1367
Cand la o vanzare de imobile s-a stipulat ca, in lipsa de plata pretului in
termenul defipt vanzarea va fi de drept rezolvata, cumparatorul poate plati
dupa expirarea termenului, pe cat timp nu este pus de vanzator in intarziere
printr-o interpelare in forma*); dar dupa asemenea interpelare, judecatorul*)
nu-i poate da termen.
------------------
*) Intr-unul din modurile admise de lege.
*) Instanta judecatoreasca.
Art. 1368
Actiunea vanzatorului pentru rezolutiunea vanzarii este reala. Cu toate
acestea, vanzatorul nu se va putea prevalida*) de dreptul sau, in contra
autoritatii publice, nici in contra adjudecatorilor in vanzari silite, decat
conformandu-se, pentru acest din urma caz, regulilor prescrise in procedura.
------------------
*) Prevala.
Art. 1369
Actiunea rezolutorie creata prin art. 1365 este supusa la acelasi mod de
conservare ca si privilegiul vanzatorului. Ea nu poate fi exercitata, dupa
stingerea acestui privilegiu, cu vatamarea unei a treia persoane, care a
castigat de la cumparator drepturi asupra imobilului vandut, si care s-a
conformat legilor ca sa pastreze acele drepturi.
-----------------
A se vedea si art. 17 alin. 1 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea
dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din
27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare, si art. 4 si 5 din Legea nr.
242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti de
publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare.
Art. 1370
La vanzari de denariate*) si de lucruri mobile, vanzarea se va rezolvi de
drept si fara interpelare*) in folosul vanzatorului, dupa expirarea termenului
pentru ridicarea lor.
------------------
*) Producte.
*) Punere in intarziere.
CAP. 6
Despre rezolutiunea vanzarii prin rascumparare
Art. 1371 - 1387.
(Abrogate prin art. 4 al Legii contra cametei din 2.IV.1931).
CAP. 7
Despre licitatie
Art. 1388
Daca un lucru comun al mai multor nu se poate imparti usor si fara
pierdere; sau daca intr-o imparteala de buna voie, s-ar afla lucruri pe care
nici unul din impartitori n-ar putea, sau n-ar voi a lua; vanzarea unor
asemenea lucruri se va face cu licitatie si pretul se va imparti intre
coproprietari.
Art. 1389
Fiecare din proprietari poate cere a se chema la licitatie straini*); vor
trebui de neaparat sa se cheme, daca unul din coproprietari este minor.
------------------
*) Alte persoane decat coproprietarii.
------------------
Potrivit art. 147 din Codul familiei Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial
nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18
aprilie 1956, cu modificarile ulterioare, regulile privitoare la tutela
minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei
celui pus sub interdictie.
Art. 1390
Modul si formalitatile pentru licitatie sunt aratate la titlul "Despre
succesiuni" in codicele de procedura.
-----------------
A se vedea Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea impartelilor judiciare -
Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare -
care reglementeaza in prezent materia la care face trimitere art. 1390.
CAP. 8
Despre stramutarea creantelor si altor lucruri necorporale
Art. 1391
La stramutarea unei creante, a unui drept sau a unei actiuni, predarea
intre cedente si cesionar se face prin remiterea titlului.
Art. 1392
Cel ce vinde o creanta, sau orice alt lucru necorporal, este dator sa
raspunda de existenta sa valabila in folosul sau, in momentul vanzarii, desi
vanzarea n-ar cuprinde aceasta indatorire de raspundere.
Art. 1393
Cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decat dupa ce a
notificat debitorului cesiunea.
Acelasi efect va avea acceptarea cesiunii facuta de debitor intr-un act
autentic.
Art. 1394
Cu toate acestea, orice act sau hotarare care constata o cesiune sau o
chitanta de chirie sau arenda pe doi ani viitori, va trebui sa fie transcris pe
registrele oficiului ipotecar.
-------------------
1. Transcrierea la care se refera art. 1394 se face in registrul de
transcrieri al notariatului unde este situat bunul nemiscator, potrivit art.
710 si 711 pct. 8 - 9 Cod procedura civila si Legii nr. 36 din 12 mai 1995 -
Legea notarilor publici si a activitatii notariale - publicata in Monitorul
Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.
2. Cu privire la opozibilitatea unor contracte de locatiune si a unor
cesiuni de venituri, a se vedea si:
- art. 14 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania
a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27
aprilie 1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile
ulterioare;
- art. 21 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare
provizorii in carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12
iulie 1947 cu modificarile ulterioare.
Art. 1395
Daca mai inainte de notificarea cesiunii facuta de cedent sau de cesionar
debitorului, acesta platise cedentului, liberarea sa va fi valabila.
Art. 1396
Vinderea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriile creantei, precum
cautiunea, privilegiul si ipoteca.
------------------
Dispozitiile art. 1396 au fost interpretate prin Decretul-lege pentru
abrogarea art. 33 din Legea cu privire la unele dispozitiuni pentru inlesnirea
si refacerea creditului din 20 aprilie 1935 si pentru interpretarea art. 1396
Cod civila, art. 277 c. com. si art. 16 din Legea asupra cambiei si biletului
la ordin - promulgat cu Decretul nr. 3673, Monitorul Oficial nr. 856 din 1
noiembrie 1940.
Dispozitiile legii aratate mai sus au fost mentinute in vigoare prin art. 2
al Decretului 247/1950 pentru abrogarea Legii din 20 aprilie 1935 privitoare la
unele dispozitii pentru inlesnirea si refacerea creditului - Buletinul Oficial nr.
104 din 16 noiembrie 1950.
Art. 1397
Vanzatorul sau cedentul unei creante nu raspunde de solvabilitatea
debitorului, decat daca s-a indatorat anume la aceasta si numai pana la suma
pretului de dansul primit.
Art. 1398
Cand a primit asupra-si raspunderea pentru solvabilitatea debitorului,
aceasta indatorire se intelege contractata numai in ceea ce priveste
solvabilitatea actuala a debitorului, nu si cea viitoare, afara de cazul cand
se stipuleaza anume contrariul.
Art. 1399
Cel ce vinde o mostenire, fara a specifica cu de-amanuntul obiectele
intr-insa cuprinse, nu raspunde decat de calitatea sa de mostenitor.
Art. 1400
Daca s-a folosit de fructele vreunui fond, sau a primit plata vreunei
creante ereditare, sau a vandut lucruri de ale succesiunii, este dator sa
intoarca toate acestea cumparatorului, daca nu si le-a rezervat anume la
vanzare.
Art. 1401
Cumparatorul este dator si el sa intoarca vanzatorului sumele platite de
acesta pentru datoriile si sarcinile succesiunii, si sa-i tina seama de sumele
de care era el insusi creditor al succesiunii, daca nu e stipulatie contrarie.
Art. 1402
Cel in contra carui exista un drept litigios vandut se va putea libera de
cesionar numarandu-i pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobanda
din ziua cand cesionarul a platit pretul cesiunii.
Art. 1403
Lucrul se socoteste litigios cand exista proces sau contestatie asupra
fondului dreptului.
Art. 1404
Dispozitiile art. 1402 inceteaza:
1. cand cesiunea s-a facut la un comostenitor sau coproprietar al dreptului
cedat;
2. cand s-a facut la un creditor, spre plata creantei sale;
3. cand s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul
litigios.
Titlul VI
DESPRE SCHIMB
Art. 1405
Schimbul este un contract prin care partile isi dau respectiv un lucru
pentru altul.
----------------
1. Cu privire la schimbul de terenuri a se vedea Legea nr. 18/1991 a
fondului funciar (art. 51, 52).
2. A se vedea si nota de la art. 1306.
Art. 1406
Schimbul se face prin singurul consimtamant, intocmai ca si vanzarea.
-----------------
A se vedea nota de la art. 971.
Art. 1407
Daca unul dintre copermutanti*) a primit lucrul lui dat in schimb, si in
urma probeaza ca celalalt contractant nu este proprietar al acelui lucru, nu
poate fi constrans a preda pe cel ce dansul a promis, ci numai a intoarce pe
cel primit.
------------------
*) Parte in contractul de schimb.
Art. 1408
Copermutantul*) evins de lucrul primit in schimb poate cere daune-interese
sau intoarcerea lucrului sau.
------------------
*) Parte in contractul de schimb.
Art. 1409
Toate celelalte reguli prescrise pentru vanzare, se aplica si la contractul
de schimb.
Titlul VII
DESPRE CONTRACTUL DE LOCATIUNE
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1410
Obiectul contractului de locatiune este un lucru sau o lucrare.
Art. 1411
Locatiunea lucrurilor este un contract prin care una din partile
contractante se indatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru pentru un
timp determinat, drept un pret determinat.
Art. 1412
Locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se
indatoreste drept un pret determinat, a face ceva pentru cealalta parte.
-----------------
Locatiunea lucrarilor, astfel cum este determinata prin art. 1470 Cod
civil, formeaza in prezent obiectul reglementarilor speciale cuprinse in Codul
muncii - Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972, sau in
dispozitiile normative privitoare la contractul de transport - terestru,
fluvial, maritim si aerian, sau la contractul de antrepriza.
Art. 1413
Locatiunile sunt de mai multe feluri si au regulile lor proprii.
Se cheama inchiriere locatiunea edificiilor si aceea a miscatoarelor;
Arendarea, locatiunea fondurilor rurale;
Prestatia lucrarilor, locatiunea muncii si a serviciului;
Antrepriza, luarea savarsirii unei lucrari drept un pret determinat, cand
materialul se da de acela pentru care se executa o lucrare.
Art. 1414
Se considera ca o locatiune orice concesiune temporara a unui imobil drept
o prestatie anuala, ori sub ce titlu ar fi facuta.
O asemenea concesiune nu trece catre cesionar nici o proprietate, chiar
cand s-ar fi stipulat contrariul, ceea ce va fi fara nici un efect.
Art. 1415
Locatiunile ereditare astazi in fiinta cunoscute sub numele de emfiteuze,
ori embatic (besman), se pastreaza. Ele se vor regula dupa legile sub care s-au
nascut.
Pe viitor ele nu se mai pot infiinta.
Dispozitia art. 1415 alin. 1 nu mai are aplicare, intrucat prin art. 7 al
Legii pentru reforma agrara din 14 iulie 1921 - Monitorul Oficial nr. 82 din 17
iulie 1921, pamantul care forma obiectul locatiunilor respective a fost expropriat
in folosul embaticarilor.
CAP. 2
Reguli comune la locatiunea edificiilor si a fondurilor rurale
Art. 1416
Daca contractul facut verbal n-a primit nici o punere in lucrare, si una
din parti il neaga, nu se poate primi proba prin martori, oricat de mic ar fi
pretul si chiar cand s-ar zice ca s-a dat arvuna.
Numai celui ce neaga contractul se poate deferi juramant.
-----------------
1. Dispozitia din alin. 2 al art. 1416 a devenit inaplicabila in urma
abrogarii art. 1207-1222 Cod civil prin Decretul nr. 205/1950 pentru
modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct.
3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C.
com. - Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
2. Reglementari speciale ale locatiunilor cladirilor sunt prevazute in
urmatoarele dispozitii normative:
- Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea
raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31
martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980;
- H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr.
5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor
dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
- Decretul nr. 195/1977 privind asigurarea unitatilor industriale cu
locuinte necesare personalului acestora - Buletinul Oficial nr. 55 din 29 iunie
1977.
Art. 1417
Urmand contestatii asupra pretului contractului verbal, a carui punere in
lucrare a inceput, si nefiind nici o chitanta, proprietarul jurand va fi
crezut, daca locatarul nu prefera a cere o estimatie prin experti. In cazul din
urma, spezele expertizei cad in sarcina lui, daca estimatia intrece pretul ce-l
reclama.
----------------
Dispozitia art. 1417 a fost modificata implicit ca urmare a abrogarii art.
1207-1222 Cod civil ("Despre juramant") prin Decretul nr. 205/1950
pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art.
1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art.
53 din C. com. Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950.
Art. 1418
Locatarul are dreptul de a subinchiria ori a subarenda si de a ceda contractul
sau catre altul, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa.
Ea poate fi interzisa in tot ori in parte; aceasta interzicere nu se
prezuma, ci trebuie sa rezulte din o stipulatie speciala.
-----------------
A se vedea si art. 17 si 18 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea
fondului locativ si reglemetarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi -
Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial
nr. 122 din 31 decembrie 1980.
Art. 1419
Dispozitiile articolelor relative la contractele de arendare a averilor
dotale ale femeilor maritate, se vor aplica si la contractele de arenda ale
averilor minorilor.
----------------
A se vedea nota 1 de la art. 534.
Art. 1420
Locatorul este dator, prin insasi natura contractului, fara sa fie
trebuinta de nici o stipulatie speciala:
1. de a trada*) locatarului lucrul inchiriat sau arendat;
2. de a-l mentine in stare de a putea servi la intrebuintarea pentru care a
fost inchiriat sau arendat;
3. de a face ca locatarul sa se poata folosi neimpiedicat in tot timpul
locatiunii.
----------------
*) Sa predea.
Art. 1421
Locatorul trebuie sa tradea*) lucrul in asa stare, incat sa poata fi
intrebuintat.
In cursul locatiunii, trebuie sa se faca toate acele reparatii ce pot fi
necesare, afara de micile reparatii (reparatii locative) care prin uz sunt in
sarcina locatarului.
----------------
*) Sa predea.
----------------
Cu privire la efectuarea reparatiilor, a se vedea art. 47-50 din Legea nr.
5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor
dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973,
republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980 - si art. 23 (anexa
3) din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a Legii nr.
5/1973 - Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
Art. 1422
Locatarul trebuie sa fie garantat pentru toate stricaciunile si viciile
lucrului inchiriat ori arendat, ce-i impiedica intrebuintarea, chiar desi nu au
fost cunoscute locatorului la timpul locatiunii.
Daca din aceste vicii si defecte deriva pentru locatar o dauna oarecare,
locatorul este dator de a-l dezdauna.
Art. 1423
Daca in timpul locatiunii, lucrul inchiriat ori arendat se strica in
totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfacut. Daca insa se
distruieste*) in parte, locatarul poate, dupa imprejurari, sa ceara o scadere
din pret, ori desfiintarea contractului.
In amandoua cazurile nu i se da nici o dezdaunare.
-----------------
*) Distruge.
Art. 1424
Locatorul nu poate in cursul locatiunii sa schimbe forma lucrului inchiriat
sau arendat.
-----------------
A se vedea:
- Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea
raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31
martie 1973, republicata in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980
(art. 47, 49 alin. 2 si art. 50);
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele
masuri pentru realizarea locuintelor (art. 1-9), Monitorul Oficial nr. 163 din
7 august 1991, cu modificarile ulterioare.
Art. 1425
Daca in cursul locatiunii, lucrul inchiriat sau arendat are nevoie de
reparatii urgente, ce nu se pot amana pana la finele contractului, locatarul
trebuie sa sufere stramtoarea ce i se casuneaza, orice fel fie ea, si fiind
lipsit chiar, pe timpul facerii lor, de intrebuintarea a o parte din lucrul
inchiriat sau arendat.
Daca insa aceste reparatii continua mai mult decat 40 de zile, pretul
locatiunii se va scadea in proportia timpului in care si a partii lucrului
inchiriat de a carei intrebuintare a ramas lipsit.
Daca reparatiile sunt de asa fel incat locatarul si familia sa se afla in
neputinta de a locui, el va putea cere anularea*) contractului.
-------------------
*) Se are in vedere "rezilierea".
Art. 1426
Locatorul nu este raspunzator catre locatar de tulburarea casunata lui prin
faptul unei a treia persoane, care persoana nu-si sprijina acest fapt pe un
drept asupra lucrului inchiriat sau arendat; locatarul are insa facultatea de a
reclama in contra-le in numele sau personal.
Art. 1427
Daca, din contra, locatarul a fost tulburat in folosinta sa, in urmarea
unei actiuni relative la proprietatea lucrului, are drept la o scadere in
proportie cu pretul inchirierii sau arendarii, intrucat insa a instiintat pe
locator de aceasta molestare si impiedicare.
Art. 1428
Daca acei care au casunat tulburarea, cu de la sine putere, pretind a avea
vreun drept asupra lucrului, ori daca locatarul este chemat in judecata pentru
a fi condamnat a pierde lucrul in totalitate sau in parte, sau pentru a suferi
exercitiul unei servituti, el trebuie sa instiinteze pe locator spre a fi
garantat contra unei asemenea tulburari, si daca vrea, poate sa fie scutit de
orice chemare in judecata, aratand insa pe locatorul in al carui nume poseda.
------------------
A se vedea art. 60-63 Cod procedura civila D(L) 1228, Monitorul Oficial nr.
281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie
1948, cu modificarile ulterioare, referitoare la chemarea in garantie si art.
64-65 Cod procedura civila referitoare la aratarea titularului dreptului.
Art. 1429
Locatarul are doua indatoriri principale:
1. trebuie sa intrebuinteze lucrul inchiriat sau arendat ca un bun
proprietar si numai la destinatia determinata prin contract; iar in lipsa de
stipulatie speciala, la destinatia prezumata dupa circumstante;
3. trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite.
Art. 1430
Daca locatarul uzeaza de lucrul inchiriat sau arendat in altfel de cum se
arata in contract, sau in un mod din care ar putea sa rezulte o vatamare pentru
locator, acesta, dupa imprejurari, poate cere desfiintarea*) contractului.
------------------
*) Rezilierea.
------------------
A se vedea si art. 24 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului
locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi -
Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial
nr. 122 din 31 decembrie 1980, la H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea
masurilor de executare a Legii nr. 5/1973 - Buletinul Oficial nr. 107 din 19
iulie 1973.
Art. 1431
Locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care l-a primit, conform
inventarului, daca s-a fost facut un asemenea intre dansul si locator; nu este
raspunzator de pierderea sau deteriorarea provenita din cauza vechimii sau a
unei forte majore.
-------------------
A se vedea si art. 49 alin. 1 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea
fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi -
Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial
nr. 122 din 31 decembrie 1980.
Art. 1432
In lipsa de inventar se prezuma ca locatarul a primit lucrul inchiriat ori
arendat in starea in care locatorul era dator a-l trada*) si trebuie sa-l
restituie in aceeasi conditie, afara numai cand ar putea proba contrariul.
------------------
*) A-l preda.
Art. 1433
Locatarul e dator a apara lucrul inchiriat contra uzurpatiunilor.
Urmand uzurpatiune, este dator a instiinta pe locator in termenul ce s-ar fi
pus spre cercetare*). Calcand aceasta datorie, ramane raspunzator de daune si
speze.
-------------------
*) Termenul real pentru judecarea actiunii tertului.
Art. 1434
Locatarul este raspunzator de stricaciunile si pierderile intamplate in cursul
folosintei sale, intrucat nu probeaza ca au urmat fara culpa sa.
Asemenea este raspunzator de stricaciunile si pierderile casunate de
persoanele familiei sale sau de sublocatar.
------------------
Cu privire la membrii familiei locatarului a se vedea si art. 15 alin. 2
din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea
raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31
martie 1973, republicat in Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.
Art. 1435
Este raspunzator de incendiu, daca nu probeaza ca incendiul s-a intamplat
prin caz fortuit sau forta majora, sau prin defect de constructie, sau ca focul
a venit de la o casa vecina.
Art. 1436
Locatiunea facuta pentru un timp determinat inceteaza de la sine cu
trecerea termenului, fara sa fie trebuinta de o prealabila instiintare.
Daca contractul a fost fara termen, concediul*) trebuie sa se dea de la o
parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului.
------------------
*) Denuntarea.
------------------
A se vedea si art. 21 din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor
de executare a Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ si
reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi - Buletinul Oficial
nr. 107 din 19 iulie 1973, precum si pct. 3 si 13 din anexa nr. 2 si pct. 2 din
anexa nr. 4 (contractele tip de inchiriere la H.C.M. nr. 860/1973.
Art. 1437
Dupa expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, daca
locatarul ramane si e lasat in posesie, atunci se considera locatiunea ca
reannoita, efectele ei insa se reguleaza dupa dispozitiile articolului relativ
la locatiunea fara termen.
---------------
A se vedea si nota de la art. 1436.
Art. 1438
Cand s-a notificat concediul*), locatarul chiar daca ar fi continuat a se
servi de obiectul inchiriat sau arendat, nu poate opune relocatiunea tacuta*).
-----------------
*) Denuntarea.
*) Reinnoirea tacita a locatiunii.
Art. 1439
Contractul de locatiune se desfiinteaza cand lucrul a pierit in total sau
s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare.
In caz cand una din parti nu implineste indatoririle sale principale,
cealalta parte poate cere desfiintarea contractului.
--------------
1. In cadrul reglementarii Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului
locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi -
Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicata in Buletinul Oficial
nr. 122 din 31 decembrie 1980, locatarul este obligat sa locuiasca suprafata
inchiriata. Aceasta se pastreaza la dispozitia locatarilor in cazurile
prevazute de art. 19 si 20 din aceasta lege, precum si in cazurile prevazute de
art. 12 din H.C.M. nr. 860/1973 pentru stabilirea masurilor de executare a
Legii nr. 5/1973 - Buletinul Oficial nr. 107 din 19 iulie 1973.
2. In conditiile art. 24 din Legea nr. 5/1973, proprietarul poate cere
rezilierea contractului de inchiriere.
3. A se vedea, de asemenea, si notele de la art. 1430 si 1436.
Art. 1440
Contractul de locatiune nu se desfiinteaza prin moartea locatarului, nici
prin aceea a locatorului.
---------------
A se vedea nota de la art. 1436.
Art. 1441
Daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul este dator
sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, intrucat a fost facuta prin
un act autentic sau prin un act privat, dar cu data certa, afara numai cand
desfiintarea ei din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de
locatiune.
Art. 1442
Daca in contractul de locatiune s-a prevazut desfiintarea lui din cauza
vanzarii, atunci locatarul are dreptul a cere dezdaunarea de la locator, afara
numai cand s-ar fi stipulat contrariul.
Art. 1443
Cumparatorul ce voieste sa faca intrebuintare de facultatea rezervata prin
contractul de locatiune de a da concediu*), trebuie sa vesteasca mai intai pe
locatar. Chiriasul va fi vestit mai inainte cu timpul cerut de obiceiul
locului; arendasul cel putin cu un an.
Art. 1444
Arendasul ori locatarii nu pot fi dati afara mai inainte de a fi dezdaunati
de catre locator, iar cand acesta nu o face, de catre cumparator.
Art. 1445
Cumparatorul cu pact de rascumparare nu poate sa dea afara pe locatar mai
inainte de a fi devenit proprietar nerevocabil prin trecerea termenului
rascumpararii.
------------------
Art. 1445 a fost abrogat implicit ca urmare a abrogarii art. 1371-1387 Cod
civil, prin art. 4 al Legii contra cametei - promulgata prin Decretul nr. 994,
Monitorul Oficial nr. 77 din 2 aprilie 1931.
CAP. 3
Despre regulile particulare la inchiriere
Art. 1446
Contractul de inchiriere se poate desfiinta cand locatarul nu mobileaza
indeajuns casa, afara numai daca da garantie suficienta pentru plata chiriei.
Art. 1447
Reparatiile mici numite locative, ce raman in sarcina locatarului, daca nu
s-a stipulat din contra, sunt acele pe care obiceiul locului le considera de
astfel si intre altele sunt urmatoarele:
reparatia vetrei sobelor, a gurii lor, a capacelor s.c.l. a stricarii
tencuielii din partea de jos a peretilor camerei si a altor locuri de locuinta
pana la inaltimea de un metru;
la parchet si dusumele, intrucat numai unele bucati sunt stricate;
a geamurilor, intrucat sfaramarea lor nu ar fi urmat din cauza unei
intamplari extraordinare ori fortei majore, de care nu poate fi responsabil
locatarul;
a usilor, ferestrelor, broastelor, verigilor si altfel de incuietori.
-------------------
A se vedea nota de la art. 1421.
Art. 1448
Nici una din reparatiile reputate locative nu cad in sarcina locatarului
cand stricaciunile au fost cauzate prin vechime sau forta majora.
-------------------
A se vedea nota de la art. 1421.
Art. 1449
Curatirea puturilor si a plimbatorilor este in sarcina locatorului.
Art. 1450
Inchirierea mobilelor destinate pentru mobilarea unei case intregi, a unui
apartament ori magazin se considera facuta pentru durata ordinara a inchirierii
caselor, apartamentelor, magazinelor, dupa obiceiul locului.
Art. 1451
Inchirierea unui apartament mobilat se va considera facuta pe un an, cand
s-a stipulat atata chirie pe an;
pe o luna, cand s-a stipulat atata chirie pe luna;
pe o zi, cand s-a stipulat atata chirie pe zi.
Daca nu exista nici o imprejurare din care sa se probeze ca inchirierea s-a
facut pe un an, pe o luna sau pe o zi, se va considera facuta conform
obiceiului locului.
Art. 1452
Daca locatarul, si dupa expirarea termenului locatiunii, continua a ramane
in casa sau apartamentul inchiriat, fara nici o impiedicare din partea
locatorului, el se considera ca voieste a le ocupa sub aceleasi conditii si
pentru un timp determinat de obiceiul locului, si nu poate nici sa iasa, nici
sa fie concediat inainte de a se fi facut vestirea, in termenul obisnuit in
localitate.
Art. 1453
Daca contractul de inchiriere se desfiinteaza pentru culpa chiriasului,
acesta e dator de a plati chiria pe tot timpul necesar pentru o noua
inchiriere, si daunele ce ar fi provenit din reaua intrebuintare a lucrului
inchiriat.
CAP. 4
Despre regulile particulare la arendare
Sectiunea I
Arendare pe bani
Art. 1454
Daca, prin contractul de arendare, se arata o intindere mai mica sau mai
mare decat are fondul in realitate, arenda nu se va scadea si nu se va spori
decat in cazurile si dupa regulile cuprinse la titlul vinderii, articolul 1327.
Art. 1455
Daca arendasul nu inzestreaza mosia cu vitele si instrumentele necesare
pentru exploatatiune; daca nu o cultiva la fel, daca nu o cultiva ca un bun
proprietar, daca face din mosia arendata o intrebuintare diferita de aceea ce a
fost destinata, sau in genere daca nu indeplineste clauzele arendarii, asa
incat din aceasta sa derive o dauna pentru locator, acesta poate, dupa
imprejurari, sa ceara desfiintarea contractului.
In toate cazurile sus-zise, arendasul este raspunzator de daunele provenite
din neindeplinirea contractului.
Art. 1456
Fiece arendas este dator sa-si stranga recolta numai in locurile obisnuite
spre acest finit, intrucat nu a urmat o stipulatie diferita.
Art. 1457
Daca arendarea s-a facut pe mai multi ani si daca in cursul ei s-a pierdut
prin caz fortuit toata recolta unui an, sau cel putin jumatate din ea,
arendasul poate sa ceara un scazamant din arenda, afara numai cand s-a
compensat prin precedentele recolte.
Acest scazamant nu se va putea determina decat la finele contractului de
arendare; atunci insa se va face compensatia prin recoltele tuturor anilor de
arendare.
Pana atunci insa judecatorul poate, dupa arbitrul sau, sa faca un scazamant
provizoriu, in proportia daunei suferite.
Art. 1458
Daca arendarea nu s-a facut decat pe un an si toata recolta sau cel putin
jumatate din ea s-a pierdut, arendasul va capata un scazamant proportional cu
arenda.
Art. 1459
Nu se va face scazamant, cand pierderea fructelor se va fi intamplat dupa
culegerea lor.
Art. 1460
Arendasul poate, prin o clauza expresa, sa ia asupra-si cazurile fortuite.
Art. 1461
Sub stipulatia articolului precedent nu se cuprind decat cazurile fortuite
ordinare, cum: grindina, bruma s.c.l.
Nu se cuprind sub dansa cazurile fortuite extraordinare, cum: devastarile
din razboi, inundatie neobisnuita in tara, afara numai cand s-ar fi lepadat de
dreptul de scazamant din motivul cazurilor fortuite, prevazute si neprevazute.
Art. 1462
Arendarea fara termen a unei mosii se considera facuta pentru tot timpul
necesar ca arendasul sa culeaga toate fructele ei.
Art. 1463
Contractul de arendare fara termen inceteaza de la sine cu expirarea
timpului pentru care se considera facut, dupa dispozitia articolului precedent.
Art. 1464
Daca dupa expirarea arendarii facute cu termen, arendasul continua si se
lasa in posesiune, atunci se formeaza o noua arendare, cu efectul aratat la
art. 1462.
Art. 1465
Arendasul ce iese trebuie sa dea celui ce vine dupa dansul incaperile
cuviincioase si alte inlesniri pentru muncile anului urmator, si viceversa,
arendasul ce vine trebuie sa lase celui ce iese incaperile cuviincioase si alte
inlesniri pentru consumarea furajelor si pentru strangerea recoltelor ce ar fi
mai ramas a se face.
Sectiunea II
Arendare pe fructe
Art. 1466
Dispozitiile in genere pentru locatiunea lucrurilor si in particular pentru
arendarea pe bani se aplica si la arendarea pe fructe, cu modificarile
urmatoare.
Art. 1467
Daca arendandu-se mosia s-a stipulat ca arenda sa se plateasca in o parte
din fructe, orice subarendare este oprita, daca nu s-a permis anume.
Art. 1468
Urmand subarendarea nepermisa, proprietarul are drept de a-si lua indarat
folosinta mosiei sale si de a fi satisfacut de daune interese ce ar proveni de
la neindeplinirea contractului.
Art. 1469
Pierderea recoltei, prin cazuri fortuite, in tot ori in parte, cade in
sarcina ambelor parti, fara a da drept nici uneia din ele a trage la raspundere
pe cealalta.
Nu va privi insa pe proprietar pierderea recoltei dupa strangerea ei, daca,
arendasul s-a fost pus in intarziere cu tradarea*) partii cuvenite acelui.
------------------
*) Predarea.
CAP. 5
Despre locatiunea lucrurilor
Art. 1470
Exista trei feluri de locatiuni a lucrarilor:
1. aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul
altora;
2. aceea a carausilor si a capitanilor de corabii, care se insarcineaza cu
transportul persoanelor sau a lucrurilor;
3. aceea a intreprinzatorilor de lucrari.
------------------
1. Cu privire la locatiunea la care se refera pct. 1 din art. 1470, a se
vedea Codul muncii - Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie
1972.
2. Cu privire la locatiunea la care se refera pct. 2 din art. 1470, a se
vedea:
- Codul de comert - D(L) 1233, Monitorul Oficial nr. 31 din 10 mai 1887, cu
modificarile ulterioare (art. 413-441);
- Regulamentul pentru transport pe Caile Ferate Romane, aprobat prin
Decretul nr. 2171, Monitorul Oficial nr. 165 din 29 iulie 1929. Regulamentul a
fost publicat in Monitorul Oficial nr. 189 din 27 august 1929;
- Codul aerian - Decret nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie
1953, cu modificarile ulterioare.
Art. 1471
Nimeni nu poate pune in serviciul altui lucrarile sale decat pentru o
intreprindere determinata sau pe un timp marginit.
----------------
Potrivit art. 70 din Codul muncii - Legea nr. 10, Buletinul Oficial nr. 140
din 1 decembrie 1972, contractul de munca poate fi incheiat si pe durata
nedeterminata. In acest caz, contractul poate fi desfacut in conditiile
prevazute prin art. 129 si 130 din Codul muncii.
Art. 1472
Patronul se crede pe cuvantul sau:
pentru catimea salariului;
pentru plata salariului anului expirat si pentru aconturile date pe anul
curgator.
----------------
Textul art. 1472 a fost implicit abrogat prin art. 43 al Legii asupra
contractelor de munca - promulgata cu Decretul nr. 990, Monitorul Oficial nr.
74 din 5 aprilie 1929.
Art. 1473
Dispozitiile din capul despre depozit si sechestru relative la stapanii de
hoteluri se vor aplica si la carausii si capitanii de corabii, intrucat
priveste paza si conservarea lucrurilor incredintate lor.
Art. 1474
Carausii si capitanii de corabii sunt raspunzatori nu numai pentru
lucrurile ce au incarcat in bastimentul sau carul lor, dar si pentru acelea ce
li s-au remis in port sau in magazinele de depozit, spre a fi incarcate in
bastimentul sau carul lor.
Art. 1475
Ei sunt raspunzatori de pierderea si stricaciunea lucrurilor incredintate
lor, cand ei nu probeaza ca s-au pierdut ori s-au stricat din cauza de forta
majora sau cazuri fortuite.
-----------------
A se vedea si Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din
30 decembrie 1953, cu modificarile ulterioare (art. 98-102).
Art. 1476
Intreprinzatorii de transporturi publice pe uscat si pe apa trebuie sa tina
un registru de bani, de efectele si pachetele cu care se insarcineaza.
-----------------
A se vedea de asemenea nota 2 de la art. 1470.
Art. 1477
Intreprinzatorii de transporturi si de trasuri publice, precum si patronii
bastimentelor mai sunt supusi si la regulamentele particulare*), care au putere
de lege intre dansii si ceilalti cetateni.
-----------------
*) Dispozitii normative speciale.
------------------
A se vedea si Regulamentul pentru transport pe Caile Ferate Romane, aprobat
prin Decretul nr. 2171, Monitorul Oficial nr. 165 din 29 iulie 1929.
Regulamentul a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 189 din 27 august 1929.
Art. 1478
Cand se comite cuiva*) facerea unui lucru, se poate stipula ca el sa puna
numai lucrul sau, sau meseria sa, sau sa procure si materia.
------------------
*) Contracteaza cu cineva.
Art. 1479
Cand lucratorul da materia, daca lucrul piere, fie in orice chip, inainte
insa de a se fi tradat, dauna ramane in sarcina sa, afara numai daca
comitentele a intarziat*) de a-l primi.
------------------
*) A fost pus in intarziere.
Art. 1480
Cand meseriasul pune numai lucrul sau, sau industria sa, daca lucrul piere,
dauna nu cade in sarcina lui decat numai daca va fi urmat din culpa sa.
Art. 1481
In cazul articolului precedent, daca lucrul piere, desi fara culpa
lucratorului, inainte insa de a fi fost tradat si fara ca comitentul sa fi
intarziat de a-l verifica, meseriasul nu are nici un drept de a pretinde
salariul sau, afara numai cand lucrul a pierit din cauza unui viciu al
meseriei.
Art. 1482
Cand e vorba de un lucru ce se masoara, sau care are mai multe bucati,
verificarea se poate face in parti si se prezuma facuta pentru toate partile
platite, daca comitentul plateste lucratorului in proportia lucrului facut.
Art. 1483
Daca, in curs de 10 ani, numarati din ziua in care s-a ispravit cladirea
unui edificiu sau facerea unui alt lucru insemnator, unul ori altul se darama
in tot ori in parte, sau ameninta invederat daramarea, din cauza unui viciu de
constructie sau a pamantului, intreprinzatorul si arhitectul raman raspunzatori
de daune.
------------------
1. Dispozitia art. 1483 a fost implicit modificata prin Decretul nr.
167/1958 privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21
aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu
modificarile ulterioare (art. 3 si 11).
2. A se vedea si Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea in
constructii publicata in Monitorul Oficial nr. 12 din 24 ianuarie 1995.
Art. 1484
Intreprinzatorul sau arhitectul care s-a insarcinat a da gata un edificiu,
dupa un plan statornicit si dezbatut cu comitentul, nu poate cere nici o
sporire de plata, nici sub pretext de scumpire a muncii manuale ori a
materialelor, nici sub pretext ca s-a facut la planul zis schimbari si
adaugiri, daca aceste adaugiri si schimbari n-au fost in scris aprobate si
pretul lor defipt cu comitentul.
Art. 1485
Contractul de locatiune a lucrarilor se desfiinteaza cu moartea
meseriasului, arhitectului sau intreprinzatorului.
Art. 1486
Comitentul insa este dator sa plateasca erezilor lor, in proportia pretului
defipt prin conventie, valoarea lucrarilor facute si aceea a materialelor
pregatite, intrucat insa acele lucrari si materiale pot fi folositoare pentru
dansul.
Art. 1487
Intreprinzatorul raspunde de lucrarile persoanelor ce a intrebuintat.
Art. 1488
Zidarii, lemnarii si ceilalti lucratori intrebuintati la cladirea unui
edificiu sau la facerea unei alte lucrari date in apalt*), pot reclama plata
lor de la comitent, pe atat pe cat acesta ar datori intreprinzatorului in momentul
reclamatiei.
----------------
*) In intreprindere.
Art. 1489
Zidarii, lemnarii si cu ceilalti lucratori care contracteaza direct cu un
pret hotarat, sunt priviti ca intreprinzatori pentru partea de lucru ce iau
asupra-le.
Art. 1490
Dispozitiile articolelor precedente din acest capitol se aplica si la
dansii.
Titlul VIII
DESPRE CONTRACTUL DE SOCIETATE
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1491
Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc
sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva.
Art. 1492
Orice societate trebuie sa aiba de obiect un ce licit si sa fie.
CAP. 2
Despre diversele feluri de societati
Art. 1493
Societatile sunt universale sau particulare.
Sectiunea I
Despre societatile universale
Art. 1494
Societatile universale pot fi de doua feluri: societatea tuturor bunurilor
a membrilor ei; si societatea universala a castigurilor.
Art. 1495
Societatea tuturor bunurilor prezente este aceea prin care membrii ei pun
la mijloc toate averile mobile si imobile ce poseda, si toate castigurile ce ar
putea rezulta din ele.
In contractul societatii, ei pot cuprinde orice altfel de castiguri,
bunurile insa ce vor putea dobandi prin succesiune sau donatiune nu vor intra.
Art. 1496
Societatea universala a castigurilor este aceea prin care membrii ei pun la
mijloc castigurile din industria lor, ce cu orice titlu ar dobandi in cursul
societatii.
Averea mobila, ce poseda fiecare din asociati in momentul contractului,
intra in societate, imobilele lor insa personale nu intra decat pentru
folosinta numai.
Art. 1497
Facandu-se un simplu contract de societate universala, fara nici o alta
declaratie, atunci se intelege ca s-a format numai o societate universala de
castiguri.
Art. 1491
Contractul de societate universala se poate face numai intre persoanele
capabile de a da sau a primi una de la alta si care au facultatea de a se
avantaja reciproc in prejudiciul altor persoane.
Sectiunea II
Despre societatea particulara
Art. 1499
Societatea particulara este aceea ce are de obiect oarecare lucruri
determinate sau uzul lor, ori fructele lor.
Art. 1500
Asemenea, societate particulara este si aceea formata prin un contract,
prin care mai multe persoane se alcatuiesc, sau pentru o intreprindere
determinata, sau pentru exercitiul unei meserii sau al unor profesiuni.
CAP. 3
Despre obligatiile asociatilor intre ei insisi si in privinta altora
Sectiunea I
Despre indatoririle asociatilor intre ei insisi
Art. 1501
Societatea incepe in momentul facerii contractului, daca nu se stipuleaza
un alt timp.
Art. 1502
Daca nu s-a stipulat nimic in privinta duratei societatii, atunci ea se
prezuma contractata pentru toata viata asociatilor, cu singura marginire
cuprinsa in articolul 1527.
Daca insa ea are de obiect o afacere ce nu dureaza decat un timp
determinat, atunci se prezuma contractata pentru tot timpul cat va tine acea
afacere.
Art. 1503
Fiecare asociat, in privinta societatii, se considera ca un debitor de tot
ceea ce a promis de a pune in comun.
Daca s-a promis un obiect determinat de care societatea s-a evins,
asociatul ce l-a pus in comun e raspunzator catre societate in felul precum
vanzatorul este catre cumparator.
Art. 1504
Asociatul care era dator a pune m comun o suma de bani, si care n-a
facut-o, de drept si fara nici o cerere ramane debitor de dobanda acestei sume,
din ziua in care trebuia sa o plateasca, fara a fi scutit si de plata de
daune-interese, daca s-ar cuveni.
Asemenea se va urma si in privinta acelor sume ce ar fi luat din casa
societatii, a caror dobanda va incepe a se socoti din ziua luarii lor pentru un
folos al sau particular.
Art. 1505
Asociatii care s-au indatorat a pune in comun industria lor vor trebui sa
dea seama de toate castigurile facute prin acel fel de industrie, ce este
obiectul societatii.
Art. 1506
Cand un asociat este pe seama sa creditor de o suma exigibila al unei
persoane, debitor asemenea si catre societate cu o suma exigibila, atunci aceea
ce primeste de la un asa debitor va trebui sa socoteasca atat in creditul
societatii, cat si in al sau propriu, in proportia ambelor credite, chiar cand
prin chitanta data s-ar specifica ca primirea s-a facut numai pe seama
creditului sau particular.
Daca insa prin chitanta data s-ar specifica ca primirea s-a facut numai in
contul creditului societatii, atunci se va urma dupa aceasta declaratie.
Art. 1507
Cand unul din asociati si-a primit partea sa intreaga din creditul comun si
debitorul a devenit apoi nesolvabil, acest asociat va trebui sa puna in comun
ceea ce a primit, chiar cand ar fi dat o chitanta anume pentru partea sa.
Art. 1508
Fiecare asociat ramane raspunzator catre societate de daunele casunate prin
culpa sa. Aceste daune nu pot sa se compenseze cu foloasele aduse societatii
prin industria sa in alte afaceri.
Art. 1509
Lucrurile, a caror folosinta numai a fost pusa in comun, daca sunt corpuri
certe si determinate ce nu se consuma prin intrebuintare, raman in pericolul
asociatului proprietar.
Daca aceste lucruri se consuma, sau conservandu-le se deterioreaza, daca au
fost destinate spre vanzare, sau s-au pus in comun in urma unei estimatii
inscrise in un inventar, atunci ele raman in pericolul societatii.
Daca lucrul a fost pretuit, asociatul nu poate pretinde alt decat pretul
lui.
Art. 1510
Un asociat are actiune contra societatii nu numai pentru restituirea
capitalelor*) cheltuite in contul ei, dar inca pentru obligatiile contractate
de buna credinta pentru afacerile sociale, si pentru pericolele nedespartite de
administratia lor.
---------------
*) Sumelor.
Art. 1511
Cand prin contractul de societate nu se determina partea de castig sau
pierdere a fiecarui asociat, atunci acea parte va fi proportionala cu suma pusa
in comun de fiecare.
In privinta acelui ce n-a pus in comun decat industria sa, partea de castig
sau pierdere se va regula ca parte a acelui ce ar fi pus in comun valoarea cea
mai mica.
Art. 1512
Daca asociatii, pentru determinarea partilor, s-au invoit a se raporta la
judecata unuia din ei sau unui al treilea, atunci nu se va admite nici o
reclamatie contra unei asemenea determinari, afara numai cand va fi invederat
contrara echitatii.
In aceasta privinta nu se va admite nici o reclamatie, dupa trecerea de
nouazeci zile pline numarate din ziua in care asociatul ce se pretinde daunat a
aflat despre o asemenea determinare, ori cand din partea sa a inceput a o
executa.
Art. 1513
Este nul contractul prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea
castigurilor.
Asemenea, nula este conventia prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi
asociati sa fie scutiti de a participa la pierdere.
Art. 1514
Asociatul insarcinat cu administratia in puterea unei clauze speciale a
contractului de societate poate sa faca si fara invoirea celorlalti asociati,
toate actele ce depind de la administratia sa, intrucat le face fara dol.
Aceasta facultate nu i se poate revoca in cursul societatii fara o cauza
legitima; daca insa i s-a acordat aceasta prin un act posterior contractului de
societate, atunci se poate revoca ca un simplu mandat.
Art. 1515
Cand mai multi asociati sunt insarcinati cu administratia, fara ca sa fie
determinate functiile lor, ori fara ca sa fie stipulat ca unul nu poate sa faca
nici un act fara celalalt, atunci fiecare din ei pot face indeosebi toate
actele dependente de aceasta administratie.
Art. 1516
Daca s-a stipulat ca unul din administratori sa nu poata face nimic fara
celalalt, atunci unul singur nu va putea, fara o noua conventie, face nimic in
absenta celuilalt, chiar cand acesta ar fi in neposibilitatea de a lua parte la
administratie.
Art. 1517
In lipsa de stipulatii speciale in privinta modului de administratie, se
vor observa urmatoarele reguli:
1. Se prezuma ca asociatii si-au dat reciproc facultatea de a administra
unul pentru altul. Fapta unuia obliga si pe ceilalti asociati, fara ca ei sa fi
fost intrebati; acestia insa sau unul din ei pot intotdeauna a se opune la o
asa operatie inainte de a fi fost facuta.
2. Fiecare asociat poate sa se serveasca de lucrurile societatii, intrucat
le intrebuinteaza la destinatia lor statornicita prin uz, intrucat nu face
dauna societatii, si intrucat nu impiedica si pe ceilalti asociati in
exercitiul dreptului lor.
3. Fiecare asociat are dreptul de a obliga pe coasociati sa contribuie la
cheltuielile necesare pentru pastrarea lucrurilor societatii.
4. Unul din asociati nu poate face nici o inovatie asupra imobilelor
societatii, chiar cand o ar crede avantajoasa ei, daca ceilalti asociati nu se
invoiesc la aceasta.
Art. 1518
Asociatul ce nu este si administrator nu poate nici vinde, nici obliga
lucrurile, chiar mobile, ale societatii.
Art. 1519
Fiecare asociat poate, fara invoirea asociatilor, sa-si asocieze o a treia
persoana in privinta partii ce are in societate; nu poate insa, fara invoirea
aceasta, a-l asocia si la societate, chiar cand ar avea administratia ei.
Sectiunea II
Despre obligatiile asociatilor catre a treia persoana
Art. 1520
In orice societati, afara de cele comerciale, asociatii nu sunt solidar raspunzatori
pentru debitele sociale si nici poate unul sa oblige pe ceilalti, daca acestia
nu i-ar fi dat imputernicire.
Art. 1521
Cand mai multi asociati sau indatorat catre un creditor, fiecare ramane
raspunzator catre acesta cu o suma si parte egala, oricare ar fi capitalul,
afara numai cand anume s-a stipulat ca fiecare ramane raspunzator in proportia
capitalului pus in societate.
Art. 1522
Stipulatia anume rostita ca s-a contractat o obligatie pe seama societatii
indatoreste numai pe asociatul contractant si nu pe ceilalti, afara numai cand
acestia l-ar fi imputernicit la aceasta sau cand ar fi rezultat un profit
pentru societate.
CAP. 4
Despre diversele moduri dupa care inceteaza societatea
Art. 1523
Societatea inceteaza:
1. prin trecerea timpului pentru care a fost contractata;
2. prin desfiintarea obiectului sau desavarsirea afacerii;
3. prin moartea unuia din asociati;
4. prin interdictia sau nesolvabilitatea unuia din ei;
5. prin vointa expresa*) de unul sau mai multi asociati de a nu voi a
continua societatea.
--------------------
*) Exprimata.
Art. 1524
Prorogarea unei societati contractate pentru un timp determinat nu poate fi
probata decat prin aceleasi mezii*), prin care poate fi probat insusi
contractul societatii.
---------------------
*) Mijloace.
Art. 1525
Cand unul din asociati a promis de a pune in comun proprietatea unui lucru,
daca acesta a pierit inainte de a fi fost in fapta conferit, societatea
inceteaza in privinta tuturor asociatilor.
Asemenea inceteaza societatea in orice caz prin pierderea lucrului, cand
numai folosinta a fost pusa in comun.
Nu se desface insa societatea prin pierderea lucrului a carui proprietate
s-a fost pus deja in comun.
Art. 1526
Daca s-a stipulat ca, in caz de moarte a unuia dintre asociati, societatea
trebuie sa continue cu eredele sau, sau ca trebuie sa continue numai intre
asociatii ramasi in viata, se va urma intocmai. In cazul al doilea, eredele
defunctului nu are drept decat la impartirea societatii dupa starea in care a
fost in momentul mortii asociatului, participand si la toate drepturile
ulterioare, insa numai intrucat sunt o consecinta necesara a operatiilor facute
inaintea mortii asociatului caruia succede.
Art. 1527
Desfacerea societatii prin vointa unei parti urmeaza numai atunci cand
durata ei este nemarginita; ea se efectueaza prin renuntare notificata tuturor
partilor, intrucat se face cu buna-credinta si la timp.
Art. 1528
Renuntarea nu este de buna-credinta cand asociatul o face in scop de a-si
insusi singur profitul ce asociatii spera a-l dobandi in comun.
Este facuta fara timp, cand lucrurile nu se mai afla in toata intregimea
lor, si interesul societatii cere amanarea desfacerii.
Art. 1529
Desfacerea societatii facute pentru un timp determinat nu se poate cere de
unul din asociati inainte de expirarea timpului pus, afara numai cand exista
juste motive, cum: in cazul cand unul din asociati nu-si indeplineste
indatoririle sale, sau cand o infirmitate de toate zilele impiedica de la
ingrijirea afacerilor sociale, sau in alte cazuri analoge.
Aprecierea unor asa motive e lasata la prudenta judecatorilor.
Art. 1530
La impartirea averii societatii intre asociati se aplica regulile relative
la impartirea ereditatii, la forma acestei impartiri si la obligatiile ce
rezulta intre erezi.
Art. 1531
Dispozitiile titlului prezent se aplica la societatile comerciale, intrucat
nu sunt contrarii legilor si uzurilor comerciale.
---------------
Art. 48 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului
familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si juridice - Buletinul
Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare prevede ca
societatile comerciale raman supuse legilor comerciale si celorlalte dispozitii
ce le privesc.
2. Pentru reglementarea societatilor comerciale, a se vedea:
- Legea privind societatile comerciale (nr. 31/1990)
- Legea privind reorganizarea activitatilor economice de stat cu regii
autonome si societati comerciale (nr. 15/1990), cu modificarile ulterioare;
- Legea privatizarii societatilor comerciale (nr. 58/1991), cu modificarile
ulterioare;
- Legea privind registrul comertului (nr. 26/1990);
- Art. 15, 28 alin. 1, art. 33 si 35 alin. 2 si 3 din Decretul nr. 424/1972
privind constituirea si functionarea societatilor mixte in Romania;
- Legea nr. 35 din 3 aprilie 1991 privind regimul investitiilor straine,
republicata in Monitorul Oficial nr. 185 din 2 august 1993.
Titlul IX
DESPRE MANDAT
CAP. 1
Despre natura mandatului
Art. 1532
Mandatul este un contract in puterea caruia o persoana se obliga, fara
plata, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit
insarcinarea.
Art. 1533
Mandatul poate fi expres sau tacit.
Si primirea mandatului poate fi tacita si sa rezulte din executarea lui din
partea mandatarului.
Art. 1534
Mandatul este fara plata cand nu s-a stipulat contrariul.
Art. 1535
Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri,
ori este general pentru toate afacerile mandantului.
Art. 1536
Mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai actele de
administratie.
Cand e vorba de instrainare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec
peste administratia ordinara, mandatul trebuie sa fie special.
Art. 1537
Mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau;
facultatea de a face tranzactie cuprinde pe aceea de a face un compromis.
Art. 1538
Femeile pot fi alese mandatari; mandantul insa nu are o actiune in contra
femeii maritate care a primit mandatul fara autorizatia barbatului, decat dupa
regulile stabilite la titlul despre contractul de casatorie si drepturile
respective ale sotilor.
------------------
Acest text a fost considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii
principiului egalitatii sexelor in Constitutiile din 1948 si 1965. In prezent,
Constitutia Romaniei consacra, in termeni mai generali, principiul egalitatii
in drepturi, fara privilegii si fara discriminari (art. 16 alin. 1), ceea ce
implica si inlaturarea oricarei discriminari pe baza de sex. Principiul
egalitatii sotilor este expres consacrat in art. 44 alin. 1 din Constitutia Romaniei.
CAP. 2
Despre indatoririle mandatarului
Art. 1539
Mandatarul este indatorat a executa mandatul atat timp cat este insarcinat
si este raspunzator de daune-interese ce ar putea deriva din cauza
neindeplinirii lui.
Este asemenea indatorat a termina afacerea inceputa la moartea mandantului,
daca din intarziere ar putea urma pericol.
Art. 1540
Mandatarul este raspunzator nu numai de dol, dar inca si de culpa comisa in
executarea mandatului.
Pentru culpa, cand mandatul este fara plata, raspunderea se aplica cu mai
putina rigurozitate decat in caz contrariu.
Art. 1541
Mandatarul este dator, oricand i se va cere, a da seama mandantului de
lucrarile sale si de a-i remite tot aceea ce ar fi primit in puterea mandatului,
chiar cand ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului.
Art. 1542
Mandatarul este raspunzator pentru acela pe care a substituit in gestiunea
sa:
1. cand nu i s-a conces facultatea de a-si substitui pe cineva;
2. cand i s-a conces o atare facultate fara aratarea persoanei, si cea
aleasa de dansul era cunoscuta de necapabila si nesolvabila.
In toate cazurile, mandantul poate sa intenteze direct actiunea contra
persoanei ce mandatarul si-a substituit.
Art. 1543
Cand prin un act s-au constituit mai multi mandatari sau procuratori, nu
exista solidaritate intre dansii, afara numai cand anume s-a stipulat.
Art. 1544
Mandatarul este dator a plati dobanzi pentru sumele intrebuintate in
folosul sau, din ziua intrebuintarii lor; iar dobanzile sumelor ramase, din
ziua cand i s-au cerut acele sume.
Art. 1545
Mandatarul care a dat partii cu care a contractat in asemenea calitate, o
indestula notita*) de puterile primite, nu e tinut a garanta aceea ce s-a facut
afara din marginile mandatului, afara numai cand s-a obligat pe sine insusi, in
numele sau.
------------------
*) Lamurire.
CAP. 3
Despre obligatiile mandantului
Art. 1546
Mandantul este indatorat a indeplini obligatiile contractate de catre mandatar
in limitele puterilor date.
Nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut afara din
limitele puterilor sale, afara numai cand a ratificat expres sau tacit.
Art. 1547
Mandantul trebuie sa dezdauneze pe mandatar de anticipatiile si spezele
facute pentru indeplinirea mandatului si sa-i plateasca onorariul, daca i s-a
promis.
Art. 1548
Cand nu se poate imputa mandatarului nici o culpa, mandatul nu poate sa se
scuteasca de asemenea dezdaunare si plata, chiar cand afacerea n-a reusit, nici
sa reduca suma cheltuielilor sau a anticipatiilor pe cuvant ca ar fi putut fi
mai mica.
Art. 1549
Mandantul trebuie asemenea sa dezdauneze pe mandatar de pierderile suferite
cu ocazia indeplinirii insarcinarilor sale, daca nu i se poate imputa nici o
culpa.
Art. 1550
Mandantul trebuie sa plateasca mandatarului dobanda sumelor anticipate
socotita din ziua platilor probate.
Art. 1551
Cand mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar,
fiecare din ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului.
CAP. 4
Despre diferitele moduri dupa care mandatul inceteaza
Art. 1552
Mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatarului;
2. prin renuntarea mandatarului la mandat;
3. prin moartea, interdictia, nesolvabilitatea si falimentul ori a
mandantului ori a mandatarului.
Art. 1553
Mandantul poate, cand voieste, revoca mandatul si constrange, la caz, pe
mandatar de a-i remite inscrisul de imputernicire.
Art. 1554
Revocarea mandatului, notificata numai mandatarului, nu se poate opune unei
alte persoane care, in nestiinta de aceasta, a contractat cu dansul de
buna-credinta; in acest caz mandantul are recurs contra mandatarului sau.
Art. 1555
Numirea unui nou mandatar pentru aceeasi afacere cuprinde in sine revocarea
mandatului dat celui dintai, din ziua in care i s-a notificat.
Art. 1556
Mandatarul poate renunta la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.
In asa caz mandatarul ramane catre mandant raspunzator de daune, daca
renuntarea sa le casuneaza, afara numai cand el se afla in neputinta de a-si
continua mandatul fara o dauna insemnata.
Art. 1557
E valid aceea ce face mandatarul in numele mandantului, atat timp cat nu
cunoaste moartea lui, sau existenta uneia din cauzele ce desfiinteaza mandatul.
Art. 1558
In cazurile aratate in articolul precedent, sunt valide contractarile
mandatarului cu al treilea persoane care sunt de buna-credinta.
Art. 1559
In caz de moarte a mandatarului, erezii lui trebuie sa instiinteze pe
mandant, si pana atunci sa ingrijeasca de ceea ce imprejurarile reclama pentru
interesele acestuia.
Titlu X
DESPRE COMODAT
CAP. 1
Despre natura comodatului
Art. 1560
Comodatul este un contract prin care cineva imprumuta altuia un lucru spre
a se servi de dansul, cu indatorire de a-l inapoia.
Art. 1561
Comodatul este esential gratuit.
Art. 1562
Imprumutatorul ramane proprietarul lucrului dat imprumut.
Art. 1563
Obligatiile ce se formeaza in puterea comodatului trec la erezii
comodantului si ai comodatarului.
Daca insa imprumutarea s-a facut in privinta numai a comodatarului si numai
persoanei lui, erezii lui nu pot sa continue a se folosi de lucrul imprumutat.
CAP. 2
Despre obligatiile comodatarului
Art. 1564
Comodatarul este dator sa ingrijeasca, ca un bun proprietar, de conservarea
lucrului imprumutat, si nu poate sa se serveasca decat la trebuinta determinata
prin natura lui, sau prin conventie, sub pedeapsa de a plati daune-interese, de
se cuvine.
Art. 1565
Daca comodatorul se serveste de un lucru la o alta trebuinta, ori pentru un
timp mai indelungat decat se cuvine, atunci ramane raspunzator de pierderea
casunata, chiar prin caz fortuit.
Art. 1566
Daca lucrul imprumutat piere prin un caz fortuit de la care comodatarul
l-ar fi putut sustrage, subrogandu-i un lucru al sau, daca el, neputand scapa
unul din doua lucruri, a preferit pe al sau, atunci este raspunzator de
pierderea celuilalt.
---------------
Pentru intelegerea dispozitiei art. 1566, textul trebuie citit in felul
urmator: "Daca lucrul imprumutat piere printr-un caz fortuit de la care
comodatarul l-ar fi putut sustrage, subrogandu-i un lucru al sau, sau daca el
neputand scapa decat unul din doua lucruri, a preferit pe al sau, atunci este
raspunzator de pierderea celuilalt".
Art. 1567
Daca lucrul s-a pretuit cand s-a imprumutat, atunci pentru pierderea lui,
casunata chiar prin caz fortuit, ramane raspunzator comodatarul, intrucat nu
s-a stipulat contrariul.
Art. 1568
Daca lucrul se deterioreaza cu ocazia intrebuintarii pentru care s-a dat cu
imprumutare, si fara culpa din partea comodatarului, acesta nu e raspunzator.
Art. 1569
Comodatorul, facand speze necesare la uzul lucrului imprumutat, nu poate sa
le repete.
Art. 1570
Comodatarul nu poate sa retina lucrul sub cuvant de compensatie pentru
creanta ce are asupra comodantului.
Art. 1571
Daca mai multe persoane au luat impreuna cu imprumut tot acelasi lucru, ele
sunt solidar obligate catre comodant.
CAP. 3
Despre obligatiile comodantului
Art. 1572
Comodantul nu poate sa ia indarat lucrul imprumutat, inainte de trecerea
termenului convenit sau, in lipsa de conventie, inainte de a fi servit la
trebuinta, pentru care s-a dat cu imprumut.
Art. 1573
Daca insa in curgerea termenului sau mai inainte de a se fi indestulat
trebuinta comodatarului, comodantul insusi ar cadea in o trebuinta mare si neprevazut
de acel lucru, judecatorul poate dupa imprejurari, sa oblige pe comodatar la
restitutiune.
Art. 1574
Daca in curgerea termenului, imprumutatul a fost silit, pentru pastrarea
lucrului, sa faca oarecare speze extraordinare, necesare si asa de urgent incat
sa nu fi putut preveni pe comodant, acesta va fi dator a i le inapoia.
Art. 1575
Daca lucrul imprumutat are asa defect incat sa poata dauna pe acel ce se
serveste de dansul, comodantul ramane raspunzator de daune, daca cunoscand
acele defecte nu a prevestit pe comodator.
Titlul XI
DESPRE IMPRUMUT
CAP. 1
Despre natura imprumutului
Art. 1576
Imprumutul este un contract prin care una din parti da celeilalte oarecare
catime de lucru, cu indatorire pentru dansa de-a restitui tot atatea lucruri,
de aceeasi specie si calitate.
Art. 1577
In puterea imprumutului, imprumutatul devine proprietarul lucrului primit
care, pierind, fie in orice mod, piere in contul sau.
Art. 1578
Obligatia ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi
suma numerica aratata in contract.
Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a
sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si
nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs in
momentul platii.
Art. 1579
Regula cuprinsa in articolul precedent nu se va aplica la imprumuturi de
vergi metalice sau producte.
In acest caz, debitorul nu trebuie sa restituie decat aceeasi calitate si
cantitate, oricare ar fi suirea sau scaderea pretului lor.
Asemenea cand s-a facut imprumutul in monede de aur ori argint si s-a
stipulat o restitutiune in aceeasi specie si calitate, sau se va altera
valoarea intrinseca a monedelor, sau nu se vor putea gasi, sau vor fi scoase
din curs, se va restitui echivalentul pretului intrinsec ce acele monede
avusesera in timpul in care au fost imprumutate.
CAP. 2
Despre obligatia imprumutatorului
Art. 1580
Imprumutatorul este supus la raspunderea prevazuta la art. 1575 pentru
comodat.
Art. 1581
Imprumutatorul nu poate, mai inainte de termen, sa ceara lucrul imprumutat.
Art. 1582
Nefiind defipt termenul restitutiunii, judecatorul poate sa dea
imprumutatului un termen, potrivit cu imprejurarile.
Art. 1583
Daca insa s-a stipulat numai ca imprumutatul sa plateasca cand va putea sau
cand va avea mezii*), judecatorul va prescrie un termen de plata, dupa
imprejurari.
------------------
*) Mijloace.
CAP. 3
Despre obligatia imprumutatului
Art. 1584
Imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi
calitate si cantitate, si la timpul stipulat.
Art. 1585
Cand este in neposibilitate de a indeplini datoria prescrisa prin articolul
precedent, va plati valoarea lor, calculata dupa timpul si locul in care urma a
se face restitutiunea.
Daca nu s-a determinat nici timpul, nici locul platii imprumutului, plata
urmeaza a se face de catre imprumutat dupa valoarea curenta din timpul in care
si in locul in care s-a contractat.
Art. 1586
Daca imprumutatul nu intoarce la timpul stipulat lucrurile imprumutate sau
valoarea lor, trebuie sa plateasca si dobanzi de la ziua cererii prin judecata
a imprumutului.
CAP. 4
Despre imprumutul cu dobanda
Art. 1587
Se poate stipula dobanzi pentru un imprumut de bani, de denariate*)
(zaharele) sau de alte lucruri mobile.
-------------------
*) Producte.
Art. 1588
Imprumutatul care a apucat de a plati dobanzi ce nu s-au stipulat, sau mai
mari decat s-au stipulat, nu mai poate a le repeti, nici a le imputa asupra
capitalului.
Art. 1589
Se defige o dobanda de cinci la suta pe un an pentru afacerile civile si de
sase la suta pe an pentru cele comerciale, in toate cazurile unde s-a hotarat
de parti cuantumul ei.
Dobanzile legale incepute, cerute, precum si cele consacrate prin hotarari
definitive, se vor calcula conform legii vechi, pana in momentul promulgarii
legii de fata.
Art. 1590
Adeverinta data pentru capital, fara rezerva a dobanzilor, este o prezumtie
de plata lor si scuteste de dansa.
Titlul XII
DESPRE DEPOZIT SI DESPRE SECHESTRU
CAP. 1
Despre depozit in genere
Art. 1591
Depozitul in genere este un act prin care se primeste lucrul altuia spre
a-l pastra si a-l restitui in natura.
Art. 1592
Depozitul este de doua feluri: depozit propriu-zis si sechestru.
CAP. 2
Despre depozitul propriu-zis
Sectiunea I
Despre natura depozitului
Art. 1593
Depozitul este un contract esential gratuit, care nu poate avea de obiect
decat lucrurile mobile.
El nu este perfect decat cand s-a facut traditiunea lucrului.
Traditiunea se inlocuieste prin singurul consimtamant, daca lucrul ce este
a se lasa in depozit se afla deja in mana depozitarului sub orice alt titlu.
Art. 1594
Depozitul este voluntar sau necesar.
Sectiunea II
Despre depozitul voluntar
Art. 1595
Depozitul voluntar se formeaza prin consimtamantul celui ce da si celui ce
primeste lucrul in depozit.
Art. 1596
Depozitul voluntar se face intotdeauna numai de catre proprietarul lucrului
depozit, sau prin consimtamantul sau expres sau tacit.
Art. 1597
Depozitul voluntar nu se poate face decat prin inscris.
Art. 1598
Daca depozitul s-a facut de catre o persoana capabila catre una necapabila,
aceea ce a facut depozitul are numai actiunea de revendicare a lucrului
depozit, pe cat timp se afla in mana depozitarului, sau actiunea de
restitutiune, pe cat acesta s-a folosit.
Sectiunea III
Despre indatoririle depozitarului
Art. 1599
Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de paza lucrului depozit, intocmai
precum ingrijeste de paza lucrului sau.
Art. 1600
Dispozitia articolului precedent trebuie sa se aplice cu mai mare rigoare:
1. cand depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit;
2. cand s-ar fi stipulat vreo plata pentru paza depozitului;
3. cand depozitul s-a facut numai in folosul depozitarului;
4. cand s-ar fi alcatuit*) expres ca depozitarul sa fie raspunzator de
orice culpa.
--------------------
*) Convenit.
Art. 1601
Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta
majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restitutiunea
lucrului depozit.
Art. 1602
El nu poate sa se serveasca de lucrul depus fara permisiunea expresa sau
tacita a deponentului.
Art. 1603
Nu poate de fel sa caute a vedea lucrurile ce i s-au depozitat, daca i s-au
incredintat in o lada inchisa sau o coperta sigilata.
Art. 1604
Depozitarul trebuie sa inapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de
bani, cand depozitarul, conform art. 1602, facuse intrebuintare de dansul,
trebuie sa se restituie in acele monede in care s-a facut, atat in cazul de
sporire, cat si in acela de scadere a valorii lor.
Art. 1605
Depozitarul nu este dator de a restitui lucrul depozitat decat in starea in
care se afla la timpul inapoieri. Stricaciunile survenite fara faptul sau,
raman in sarcina deponentului.
Art. 1606
Depozitarul caruia s-a luat prin forta majora lucrul depozitat si care a
primit in locu-i o suma de bani, sau orice alt lucru, trebuie sa restituie
aceea ce a primit.
Art. 1607
Eredele depozitarului care a vandut in buna-credinta lucrul ce n-a stiut ca
este depozitat, este dator numai sa restituie pretul primit, sau sa cedeze
actiunea sa contra cumparatorului, daca pretul nu ar fi fost platit.
Art. 1608
Depozitarul trebuie sa restituie fructele produse de lucrul depozitat si
cules de dansul.
El nu e dator de a plati nici o dobanda pentru banii ce i s-au depozitat,
afara numai din ziua de cand a fost pus in intarziere de a-i restitui.
Art. 1609
Depozitarul nu trebuie sa restituie lucrul depozitat decat acelui ce i l-a
incredintat, sau acelui in al carui nume s-a facut depozitul, sau persoanei
aratate spre a-l primi.
Art. 1610
Depozitul nu poate pretinde ca deponentul sa probeze ca lucrul depozitat
este proprietatea sa.
Cu toate acestea, daca descopera ca lucrul este de furat si cine este
adevaratul proprietar, trebuie sa vesteasca acestuia depozitul ce i s-a facut,
interpelandu-l*) a-l reclama in un termen determinat si indestulator, fara
prejudiciul dispozitiilor codicelui penal.
Daca acela care a fost vestit de aceasta, neglijeaza reclamarea
depozitului, depozitarul este bine liberat prin tradarea depozitului in mana
acelui de la care s-a primit.
--------------------
*) Punandu-i in vedere.
Art. 1611
In caz de moarte a deponentului, lucrul depus nu se poate restitui decat
eredelui.
Daca sunt mai multi erezi, lucrul depozitat trebuie sa se restituie,
fiecarui din ei o parte pe cat i se cuvine.
Daca lucrul nu se poate imparti, erezii trebuie sa se uneasca intre dansii
asupra modului primirii lui.
Art. 1612
Daca deponentul prin schimbarea statului*) sau, a pierdut administratia
bunurilor sale, dupa facerea depozitului, acesta nu se poate restitui decat
persoanei insarcinate cu administratia averii deponentului.
------------------
*) Capacitate.
Art. 1613
Daca depozitul a fost facut de catre un tutore sau administrator in
asemenea insusire, si administratia sa a fost incetata in momentul
restitutiunii, acesta nu se poate face decat catre persoana ce a fost
reprezentata sau catre noul ei reprezentator.
Art. 1614
Daca prin contractul de depozit s-a stipulat locul unde trebuie sa se faca
restitutiunea, depozitarul trebuie sa transporte acolo lucrul depozitat;
spezele insa ce s-ar face sunt in greutatea deponentului.
Art. 1615
Restitutiunea trebuie sa se faca, daca prin contract nu se arata locul,
acolo unde se afla lucrul depozitat.
Art. 1616
Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat,
chiar cand s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restitutiunea
lui; se excepta insa cazul cand in formele legale s-a notificat depozitarului
un act de sechestru sau de opozitie la restitutiunea sau la stramutarea
lucrului depozitat.
Art. 1617
Se stinge orice indatorire a depozitarului, daca se descopera si se
probeaza ca el este insusi proprietarul lucrului depozitat.
Sectiunea IV
Despre indatoririle deponentului
Art. 1618
Deponentul este indatorit in a intoarce depozitarului toate spezele facute
pentru pastrarea lucrului depozitat, si a-l dezdauna de toate pierderile
casunate lui din cauza depozitului.
Art. 1619
Depozitarul poate sa opreasca depozitul pana la plata integrala cuvenita
lui din cauza depozitului.
Sectiunea V
Despre depozitul necesar
Art. 1620
Depozitul necesar este acela ce se face sub sila unei intamplari, cum: un
foc, o ruina, o pradare, un naufragiu sau alt eveniment neprevazut de forta
majora.
Art. 1621
Proba prin martori este admisa pentru depozitul necesar si chiar in cazul
cand valoarea depozitului ar trece peste 250 lei.
Art. 1622
Depozitul necesar este supus la toate regulile depozitului voluntar, si
fara prejudiciul dispozitiilor art. 1198.
Art. 1623
Ospatarii ori hangiii raspund, ca depozitari, pentru toate lucrurile aduse
in localul lor de un calator; depozitul unor asa lucruri trebuie sa se
considere ca un depozit necesar.
Art. 1624
Ei raspund de furtul sau stricaciunea lucrurilor calatorului, in caz cand
furtul sau stricaciunea s-a comis de servitori, ori de cei insarcinati cu
directia ospatariilor, ori de strainii ce le frecventeaza.
Art. 1625
Ei nu sunt raspunzatori de furturile comise cu mana inarmata sau in altfel,
cu forta majora.
CAP. 3
Despre sechestru
Sectiunea I
Despre diversele feluri de sechestre
Art. 1626
Sechestrul este conventional sau judiciar.
Sectiunea II
Despre sechestrul conventional
Art. 1627
Sechestrul conventional este depozitul unui lucru in litigiu, facut de una
sau mai multe persoane, unui al treilea, care ia asupra-si indatorirea de a-l
restitui, dupa terminarea procesului celui carui va declara judecatorul ca se
cuvine.
Art. 1628
Sechestrul poate sa nu fie gratuit.
Art. 1629
Cand este gratuit, se aplica asupra-i regulile depozitului propriu-zis, cu
deosebirile ce se vor arata mai jos.
Art. 1630
Obiectul sechestrului poate fi bunuri mobile sau imobile.
Art. 1631
Depozitarul, insarcinat cu un sechestru, nu poate fi liberat de dansul
inainte de terminarea procesului, decat atunci cand toate partile interesate
vor consimti, sau cand va urma o cauza ce se va judeca de legitima.
Sectiunea III
Despre sechestrul judiciar
Art. 1632
Afara de cazurile statornicite de codicele de procedura civila, judecatorul
poate ordona sechestrul:
1. a unui imobil sau a unui lucru mobil pentru a carui proprietate ori
posesiune se judeca doua sau mai multe persoane;
2. a lucrurilor oferite de un debitor spre liberarea sa.
----------------
A se vedea:
- Codul de procedura civila - D(1) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15
martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu
modificarile ulterioare (art. 596);
- Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare
- Monitorul Oficial nr. 212 din 10 septembrie 1943, cu modificarile ulterioare
(art. 14 si 15).
Art. 1633
Depozitul judiciar da nastere la obligatii reciproce intre sechestranti si
depozitari.
Depozitarul trebuie sa ingrijeasca de pastrarea lucrului sechestrat ca un
bun proprietar.
Trebuie sa-l dea de fata pentru vanzare spre indestularea sechestrantului,
ori spre a-l restitui, partii de la care s-a sechestrat in caz de revocare a
sechestrului.
Sechestrantul este dator sa plateasca depozitarului salariul statornicit de
lege, sau in lipsa, pe cat a va hotara judecatorul.
Art. 1634
Sechestrul judiciar se da sau persoanei asupra carei s-au invoit ambele
parti interesate, sau unei persoane numite din oficiu de autoritatea judiciara.
Si intr-un caz si intr-altul, acel ce a luat in pastrare lucrul este supus
tuturor indatoririlor ce nasc din sechestrul conventional.
Titlul XIII
DESPRE CONTRACTELE ALEATORII
CAP. 1
Despre contractele aleatorii in genere
Art. 1635
Contractul aleatoriu este conventia reciproca ale carei efecte, in privinta
beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile, sau pentru una sau mai
multe din ele, depinde de un eveniment necert.
Astfel sunt:
1. contractul de asigurare;
2. imprumutul nautic;
3. jocul si prinsoarea;
4. si contractul de rendita pe viata.
Cele doua dintai se reguleaza dupa legile comertului maritim.
CAP. 2
Despre joc si prinsoare
Art. 1636
Legea nu da nici o actiune spre plata unui debit din joc sau din prinsoare.
Art. 1637
Sunt exceptate jocurile ce contribuie la exercitiul corporal, cum: armele,
cursele cu piciorul, calare sau cu carul si alte asemenea.
Cu toate acestea, judecatorul poate sa respinga cererea cand suma pusa in
joc sau la prinsoare ar fi excesiva.
Art. 1638
Pierzatorul nu poate in nici un caz repeti ceea ce a platit de buna voie,
afara numai in cazul cand castigatorul a intrebuintat dol, inselaciune sau
amagire.
CAP. 3
Despre contractul de rendita pe viata
Sectiunea I
Despre natura contractului de rendita pe viata
Art. 1639
Rendita pe viata se poate infiinta cu titlu oneros.
Art. 1640
Ea se poate constitui si cu titlu gratuit, prin donatiune intre vii sau
prin testament.
Trebuie insa atunci sa fie revestita de formele cerute de legi pentru
asemenea acte.
Art. 1641
Rendita pe viata infiintata prin donatiune sau testament este supusa la
reductiune, daca intrece portiunea disponibila; este nula daca se face in
favoarea unei persoane necapabile de a primi.
Art. 1642
Rendita pe viata se poate infiinta in favoarea persoanei ce a platit
pretul, sau a altei a treia ce n-are nici un drept la rendita.
In cazul din urma, desi intruneste insusirile unei liberalitati, totusi nu
este supusa formelor stabilite pentru donatiune; insa este in totul supusa
dispozitiilor articolului precedent.
Art. 1643
Ea se poate infiinta in favoarea unei sau mai multor persoane.
Art. 1644
Este fara lucrare orice contract de rendita pe viata, infiintat in favoarea
unei persoane care era deja moarta in momentul facerii contractului.
Art. 1645
Contractul de rendita pe viata, in favoarea unei persoane afectate de o
boala de care a murit in interval de 20 zile de la data contractului, este nul.
Sectiunea II
Despre efectele contractului de rendita pe viata intre partile contractante
Art. 1646
Acela in a carui favoare s-a infiintat, cu titlu oneros, o rendita pe
viata, poate sa ceara sfaramarea contractului, daca infiintatorul ei nu da
asigurarile stipulate pentru executare.
Art. 1647
Singura neplata a termenelor*) expirate a renditei nu da drept celui in a
carui favoare este infiintata sa ceara intoarcerea capitalului, sau reintrarea
in posesiunea fondului instrainat. El are numai dreptul de a face sa se
sechestreze si sa se vanda averea debitorului sau si a cere ca, neconsimtind
debitorul, sa se reguleze, din produsul vinderii, o suma suficienta spre plata
termenelor.
-------------------
*) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.
Art. 1648
Infiintatorul renditei nu poate sa se elibereze de plata ei, oferind
inapoierea capitalului si renuntand la repetitiunea anuitatilor platite, oricat
de lunga fie viata acelor in a caror favoare s-a infiintat rendita, si oricat
de oneroasa fie prestatia renditei.
Art. 1649
Rendita pe viata se dobandeste de proprietarul*) ei in proportia zilelor ce
a trait.
Daca insa s-a stipulat ca termenii*) ei sa se plateasca anticipat, atunci
se considera de castigat fiecare termen din ziua in care a venit plata lui.
---------------------
*) Creditorul renditei.
*) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.
Art. 1650
Numai in cazul in care rendita pe viata s-a infiintat cu titlu gratuit, se
poate si stipula ca dansa sa nu fie supusa sechestrarii*).
---------------------
*) Sa nu poata fi urmarita.
Art. 1651
Proprietarul renditei pe viata nu poate sa ceara termenele*) expirate decat
justificand existenta sa, ori existenta persoanei in favoarea careia s-a
infiintat.
---------------------
*) Sumele scadente datorate in temeiul contractului de rendita.
Titlul XIV
DESPRE FIDEJUSIUNE (CAUTIUNE)
CAP. 1
Despre natura si intinderea fidejusiunii
Art. 1652
Cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi
obligatia pe care debitorul nu o indeplineste.
-------------------
Minorul si interzisul sau reprezentantul lor legal nu pot sa garanteze
obligatia altuia. A se vedea in acest sens Codul familiei Legea nr. 4/1953,
Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat in Buletinul Oficial
nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile ulterioare (art. 105, 129, 133,
147).
Art. 1653
Fidejusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valida.
Cu toate acestea, se poate face cineva fidejusorele unei obligatii ce poate
fi anulata in virtutea unei exceptii personale debitorului, cum de pilda in
cazul de minoritate.
Art. 1654
Fidejusiunea nu poate intrece datoria debitorului, nici poate fi facuta sub
conditii mai oneroase.
Poate fi insa numai pentru o parte a datoriei si sub conditii mai putin
grele.
Cautiunea ce intrece datoria sau care este contractata sub conditii mai
oneroase e valida numai pana in masura obligatiei principale.
Art. 1655
Oricine poate sa se faca fidejusore, fara ordinea si chiar fara stiinta
acelui pentru care se obliga.
Asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru
fidejusorul acestuia.
Art. 1656
Fidejusiunea trebuie sa fie expresa si nu se poate intinde peste marginile
in care s-a contractat.
Art. 1657
Fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale, se intinde la toate
accesoriile unei datorii, si inca si la spezele primei reclamatii*), si la
toate cele posterioare notificarii facute fidejusorului.
-------------------
*) Cheltuielile corespunzatoare introducerii cererii de chemare in
judecata.
Art. 1658
Indatoririle fidejusorului trec la erezi, afara de constrangerea corporala,
chiar daca indatorirea era asigurata prin constrangere corporala.
------------------
Dispozitia ce priveste sanctiunea constrangerii corporale nu are
aplicabilitate azi, fiind incompatibila cu ordinea constitutionala din Romania.
Art. 1659
Debitorul obligat a da siguranta trebuie sa prezinte o persoana capabila de
a contracta, care sa posede avere indestula spre a garanta o obligatie, si care
sa aiba domiciliul in teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean, la
care trebuie sa se dea.
Art. 1660
Solvabilitatea unui garant se masoara numai dupa nemiscatoarele ce pot fi
ipotecate, afara de cazul cand datoria este mica sau afacerea este comerciala.
Spre acest finit nu se pot lua in consideratie nemiscatoarele in litigiu, nici
acelea situate la o asa departare, incat sa devina foarte dificile lucrarile
executive asupra-le.
Art. 1661
Daca fidejusorul, capatat de creditor de buna-voie sau judecatoreste, a
devenit apoi nesolvabil, trebuie sa se dea un altul.
Aceasta regula nu se aplica in singurul caz in care fidejusorul s-a dat
numai in puterea unei conventii, prin care creditorul a cerut de fidejusor o
anume persoana.
CAP. 2
Despre efectele fidejusorului
Sectiunea I
Despre efectele fidejusiunii intre creditor si cautionator (fidejusor)
Art. 1662
Fidejusorul nu este tinut a plati creditorului, decat cand nu se poate
indestula de la debitorul principal asupra averii caruia trebuie mai intai sa
se faca discutie*), afara numai cand insusi a renuntat la acest beneficiu, sau
s-a obligat solidar cu datornicul. In cazul din urma, efectul obligatiei sale
se reguleaza dupa principiile statornicite in privinta datoriilor solidare.
-----------------
*) Urmarire.
Art. 1663
Creditorul nu este indatorat sa discute*) averea debitorului principal,
daca garantul nu o cere de la cele dintai lucrari*) indreptate contra sa.
-----------------
*) Sa urmareasca.
*) Acte de executare.
Art. 1664
Fidejusorul care cere discutia*) trebuie sa indice creditorului averea
debitorului principal si sa anticipeze spezele cuviincioase pentru punerea in
lucrare a executarii.
Nu se va tine in seama aratarea bunurilor debitorului principal situate
afara din teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean in care trebuie sa
se efectueze plata, sau a bunurilor in litigiu, ori a bunurilor deja ipotecate
pentru siguranta datoriei, care nu mai sunt in posesia debitorului.
-----------------
*) Urmarire.
Art. 1665
De cate ori cautionatorul va arata bunuri in cuprinderea articolului
precedent si va anticipa si spezele cuviincioase pentru discutie*), creditorul
ramane catre garant raspunzator pana la valoarea bunurilor aratate, in caz de
nesolvabilitate a debitorului principal survenita prin amanarea urmaririi.
-----------------
*) Urmarire.
Art. 1666
Cand mai multe persoane au garantat unul si acelasi creditor pentru una si
aceeasi datorie, fiecare din ele ramane obligata pentru datoria intreaga.
Art. 1667
Cu toate acestea, fiecare din persoanele aratate in articolul precedent,
intrucat n-a renuntat la beneficiul diviziunii, poate cere ca creditorul sa
divida mai intai actiunea sa si sa o reduca la proportia fiecaruia.
Daca unii din garanti erau nesolvabili in timpul in care unul din ei
obtinuse diviziunea, acesta ramane obligat in proportia unei asemenea
nesolvabilitati; daca insa nesolvabilitatea a supravenit dupa diviziune, atunci
nu mai poate fi raspunzator pentru aceasta.
Art. 1668
Daca creditorul insusi si de buna voie a impartit actiunea sa, nu mai poate
sa se lepede de aceasta diviziune, desi, mai inainte de timpul in care a primit-o,
unii din cautionatori au fost nesolvabili.
Sectiunea II
Despre efectele fidejusiunii intre debitor si cautionator (fidejusor)
Art. 1669
Cautionatorul ce a platit are regres contra debitorului principal, atat
cand a garantat cu stiinta debitorului, cat si pe nestiinta lui.
Regresul se intinde atat asupra capitalului, cat si asupra dobanzilor si a
spezelor; cu toate acestea, garantul nu are regres decat pentru spezele facute
de dansul dupa ce a notificat debitorului principal reclamatia pornita
asupra-i.
Fidejusorul are regres si pentru dobanda sumei ce a platit, chiar cand
datoria nu produce dobanda, si inca si pentru daune-interese, daca se cuvine.
Cu toate acestea, dobanzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge
in favoarea garantului decat din ziua in care s-a notificat plata.
Art. 1670
Cautionatorul ce a platit datoria intra in dreptul ce avea creditorul
contra datornicului.
Art. 1671
Cand sunt mai multi debitori principali solidari pentru una si aceeasi
datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti are regres in contra fiecarui
din ei pentru repetitiunea sumei totale ce a platit.
Art. 1672
Fidejusorul ce a platit prima data, nu are regres contra debitorului
principal ce a platit de-a doua oara, are insa actiunea de repetitiune contra
creditorului.
Cand fidejusorul a platit, fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat
pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia in cazul
cand in timpul platii, datornicul ar fi avut meziu*) de a declara stinsa
datoria sa; ii ramane insa dreptul de a cere inapoi de la creditor banii dati.
------------------
*) Mijloc.
Art. 1673
Fidejusorul, si fara a fi platit, poate sa reclame dezdaunare de la
debitor:
1. cand este urmant in judecata pentru a plati;
2. cand debitorul se afla falit sau in stare de nesolvabilitate;
3. cand debitorul s-a indatorat de a-l libera de garantie intr-un termen
determinat si acesta a expirat;
4. cand datoria a devenit exigibila prin sosirea scadentei stipulate;
5. dupa trecerea de 10 ani, cand obligatia principala nu are un termen
determinat de scadenta, intrucat insa obligatia principala nu ar fi fost de asa
fel incat sa nu poata a se stinge inaintea unui termen determinat, cum de
exemplu tutela, ori intrucat nu s-a stipulat contrariul.
Sectiunea III
Despre efectele fidejusiunii intre mai multi garanti
Art. 1674
Cand mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor si
pentru una si aceeasi datorie, garantul ce a platit datoria are regres contra
celorlalti garanti pentru portiunea ce priveste pe fiecare.
Cu toate acestea, nu are loc regresul decat cand garantul a platit in unul
din cazurile aratate in articolul precedent.
CAP. 3
Despre fidejusiunea legala si cea judecatoreasca
Art. 1675
De cate ori o persoana este obligata de lege sau de judecator a da o
garantie, garantul ce se ofera trebuie sa aiba conditiile prescrise de art.
1659 si 1660. Fidejusiunea judecatoreasca trebuie inca sa poata fi supusa la
constrangerea corporala.
--------------
1. Ultima parte a art. 1675 a fost abrogata implicit intrucat Legea
constrangerii corporale din 12 septembrie 1864 este incompatibila cu ordinea
constitutionala din Romania.
2. Cu privire la fidejusiunea judiciara a se vedea art. 392-396 Cod
procedura civila D(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900,
republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile
ulterioare.
Art. 1676
Cel ce e dator sa dea garantie, e liber sa dea un amanet sau alta
asigurare, care sa se gaseasca suficienta pentru asigurarea creantei.
Art. 1677
Garantul judecatoresc nu poate cere discutia*) averii debitorului
principal.
-----------------
*) Urmarirea.
Art. 1678
Cel ce s-a facut garant numai pentru fidejusorul judecatoresc nu poate sa
ceara discutia*) averii debitorului principal si a fidejusorului.
-----------------
*) Urmarirea.
CAP. 4
Despre stingerea fidejusiunii
Art. 1679
Obligatia ce naste din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se
sting si celelalte obligatii.
Art. 1680
Confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin
erezirea*) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui
ce a garantat pentru fidejusor.
---------------
*) Mostenirea.
Art. 1681
Garantul se poate servi in contra creditorului de toate exceptiile
datornicului principal inerente datoriei; insa nu-i poate opune acele ce sunt
curat persoanele datornicului.
Art. 1682
Cautionatorul se libereaza de garantia sa, cand nu poate sa intre in
drepturile, privilegiile si ipotecile creditorului din cauza acestuia.
Art. 1683
Daca creditorul primeste de buna voie un imobil sau alt lucru in plata
datoriei principale, cautionatorul ramane liberat, chiar cand creditorul a fost
evins din acel lucru.
Art. 1684
Prelungirea termenului acordat de creditor in favoarea datornicului
principal nu libereaza pe fidejusor de garantia sa, care poate in acest caz sa
urmareasca pe debitor pentru plata.
Titlul XV
DESPRE AMANET
Art. 1685
Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un
lucru mobil spre siguranta datoriei.
Art. 1686
Amanetul da creditorului dreptul de a fi platit din lucrul amanetului, cu
preferinta inaintea altor creditori.
Ca sa rezulte preferinta se cere un act inregistrat in regula, ce sa enunte
suma datorita, specia si natura lucrurilor amanetate sau o descriptie de
calitate, greutatea si masura lor.
Facerea unui act inscris si inregistrat nu este neaparat decat cand datoria
trece peste 250 lei.
--------------
Cu privire la inregistrarea actului de amanet, la care se refera art. 1686,
a se vedea art. 710 si 719 Cod procedura civila - D.(L) 1228, Monitorul Oficial
nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24
februarie 1948, cu modificarile ulterioare.
Art. 1687
Preferinta aratata in articolul precedent nu se poate infiinta in privinta
mobilelor necorporale, cum creantele mobiliare, decat prin un act in regula
inregistrat si notificat debitorului creantei date in amanet.
--------------
1. A se vedea, de asemenea, Legea, nr. 115/1938 pentru unificarea
dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din
27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 73 si 74).
2. A se vedea si nota de la art. 1396.
Art. 1688
In toate cazurile insa, acest privilegiu nu subzista asupra amanetului decat
cand s-a dat si a ramas in posesiunea creditorului sau unui al treilea ales de
parti.
Art. 1689
Creditorul, la caz de neplata, nu poate sa dispuna de amanet; are dreptul
insa sa ceara de la judecator ca amanetul sa-i ramana lui, drept plata, si pana
la suma datoriei, cu ale ei dobanzi, de se cuvine, dupa o estimatie facuta de
experti, ori sa se vanza la licitatie.
E nula orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropia
amanetul sau a dispune de dansul fara formalitatile sus-aratate.
Art. 1690
Pana la expropriatiunea*) debitorului, de este sa se faca, el ramane
proprietarul amanetului.
-----------------
*) Executarea silita, potrivit art. 1824-1836 Cod civil.
Art. 1691
Creditorul raspunde dupa regulile stabilite la titlul: Despre contracte si
obligatii in genere, de pierderea sau stricaciunea amanetului provenita din
culpa sa.
Asemenea si debitorul trebuie sa intoarca creditorului toate spezele utile
si cele necesare facute pentru conservarea amanetului.
Art. 1692
Daca s-a dat drept amanet o creanta ce produce dobanzi, creditorul trebuie
sa tina in seama aceste dobanzi asupra dobanzilor ce ar fi datorite.
Daca datoria, pentru a carei siguranta s-a dat amanet o creanta, nu produce
ea insasi dobanzi, atunci dobanzile creantei amanetate se tin in seama asupra
capitalului datoriei.
Art. 1693
Daca creditorul abuza de amanet, debitorul poate sa ceara ca acel amanet sa
se puna sub sechestru.
-----------------
*) Cu privire la sechestru, a se vedea art. 596 Cod procedura civila -
D.(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in
Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.
Art. 1694
Debitorul nu poate pretinde restitutiunea amanetului decat dupa ce a platit
in intreg capitalul, dobanzile si spezele datoriei pentru a carei siguranta s-a
fost dat amanetul.
Daca acelasi debitor ar fi facut o alta datorie catre acelasi creditor dupa
traditiunea amanetului, si o asemenea datorie ar fi devenit exigibila inainte
de plata primei datorii, creditorul nu va putea fi constrans sa libereze
amanetul mai inainte de a se fi platit ambele creante, chiar cand nu s-ar fi
stipulat de a subordona amanetul la plata datoriei a doua.
Art. 1695
Amanetul este nedivizibil, desi datoria este divizibila, intre erezii
debitorului, ori intre aceia ai creditorului.
Eredele debitorului ce si-a platit partea sa de datorie, nu poate cere
restitutiunea partii sale de amanet atat timp cat datoria nu este platita in
intregul ei.
Si viceversa, eredele creditorului care si-a primit partea sa de datorie,
nu poate sa restituie amanetul cu daunarea coerezilor sai inca neplatiti.
Art. 1696
Dispozitiile precedente nu se aplica in materie de comert, nici la casele
de imprumut pe amanet, in privinta carora se va urma dupa legile si
regulamentele relative la dansele.
Titlul XVI
DESPRE ANTICREZA
Art. 1697-1703
(Abrogate prin art. 4 al Legii contra camerei din 2.IV.1931).
Titlul XVII
DESPRE TRANZACTIE
Art. 1704
Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau
preintampina un proces ce poate sa nasca.
Art. 1705
Tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris.
Art. 1706
Tranzactie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins in ea.
Acei insa ce nu pot dispune de obiectul cuprins in tranzactie, nu pot
transige decat in formele stabilite de legi speciale.
----------------
A se vedea:
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie
1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu
modificarile ulterioare (art. 105, 129, 133 si 147);
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii
autonome si societati comerciale, in Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990
(art. 5 alin. 3).
Art. 1707
Se poate transige asupra unei actiuni civile ce deriva din o infractiune.
Art. 1708
In tranzactie se poate stipula o penalitate contra celui ce nu se va tine
de dinsa.
Art. 1709
Tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor; renuntarea, facuta in
toate pretentiile si actiunile, cuprinde numai ceea ce se reporta la pricinile,
asupra carora a urmat tranzactie.
Art. 1710
Tranzactia nu se intinde decat asupra pricinilor de care trateaza, fie
intentia partilor manifestata prin expresii speciale sau generale, ori rezulte
ca ca o consecinta necesara din ceea ce s-a expres*).
-----------------
*) Exprimat.
Art. 1711
Tranzactiile au intre partile contractante puterea unei sentinte
neapelabile*).
-----------------
*) Hotarare judecatoreasca definitiva.
Art. 1712
Este admisibila actiunea de nulitate contra unei tranzactii, pentru eroarea
asupra persoanei sau obiectului in proces.
Art. 1713
Asemenea se poate ataca tranzactia facuta spre executarea unui titlu nul,
afara numai cand partile ar fi tratat expres despre nulitate.
Art. 1714
Tranzactia facuta pe documente dovedite in urma de false este nula.
Art. 1715
E asemenea nula tranzactia asupra unui proces finit prin sentinta
neapelabila*), despre care partile sau una din ele n-aveau cunostinta.
Cand sentinta necunoscuta partilor ar fi inca apelabila, tranzactia va fi
valida.
----------------
*) Hotarare judecatoreasca definitiva.
Art. 1716
Cand partile au transigeat in genere asupra tuturor afacerilor ce ar putea
sa existe intre dansele, documentele ce le-ar fi fost necunoscute lor in timpul
tranzactiei si care s-ar fi descoperit in urma nu constituie un titlu de
anularea tranzactiei, afara numai atunci cand ar fi fost ascunse prin fapta
uneia din partile contractante.
Insa tranzactia va fi nula, cand ea nu ar cuprinde decat un singur obiect
si s-ar dovedi, din documentele in urma descoperite, ca una din parti nu avea
nici un drept asupra acelui obiect.
Art. 1717
Invederata greseala in socoteli, urmata la facerea tranzactiei, nu
pagubeste pe nici una din parti, si trebuie sa se repare.
Titlul XVIII
DESPRE PRIVILEGII SI IPOTECI
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1718
Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale
cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare.
Art. 1719
Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai, si
pretul lor se imparte intre ei prin analogie*), afara de cazul cand exista
intre creditori cauze legitime de preferinta.
----------------
*) Proportional cu valoarea creantelor respective.
Art. 1720
Cauzele legitime de preferinta sunt privilegiile si ipotecile.
Art. 1721
Cand un imobil, recolte, sau alte bunuri mobile vor fi fost asigurate in
contra incendiului, sau in contra oricarui alt caz fortuit, suma ce se va
datora de catre asigurator va trebui, daca nu va fi fost cheltuita in reparatia
obiectului asigurat, sa fie afectata la plata creantelor privilegiate si
ipotecare, dupa rangul fiecareia din ele.
Asemenea se va urma si cu orice despagubire va fi datorita de catre o a
treia persoana, pentru pierderea totala sau deteriorarea obiectului insarcinat
de un privilegiu sau ipoteca.
CAP. 2
Despre privilegii
Art. 1722
Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creantei sale de a
fi preferit celorlalti creditori, fie chiar ipotecari.
Art. 1723
Intre creditorii privilegiati, preferinta se reguleaza dupa diferitele
calitati ale privilegiilor.
Art. 1724
Creditorii privilegiati, care au acelasi rang, au deopotriva drept la plata.
Art. 1725
Privilegiile tezaurului public*) si ordinea in care se exercita ele sunt
regulate prin legi speciale.
Tezaurul public nu poate obtine un privilegiu in contra drepturilor
persoanelor al treilea dobandite mai inainte.
------------------
*) Privilegiile creantelor statului.
----------------
A se vedea cu privire la imobilele inscrise in carti funciare:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 78);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 5);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 5).
Art. 1726
Privilegiile pot fi atat asupra mobilelor, cat si asupra imobilelor.
Sectiunea I
Despre privilegiile care se intind asupra mobilelor si imobilelor
Art. 1727
Cheltuielile de judecata sunt privilegiate atat asupra mobilelor, cat si
asupra imobilelor, in privinta tuturor creditorilor in interesul carora au fost
facute.
--------------
A se vedea nota de la art. 1725.
Sectiunea II
Despre privilegii asupra mobilelor
Art. 1728
Privilegiile sunt sau generale, sau speciale asupra unor mobile.
& 1. Despre privilegii generale asupra mobilelor
Art. 1729
Creantele privilegiate asupra tuturor mobilelor sunt cele mai jos aratate,
si se exercita in ordinea urmatoare:
1. cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor;
2. cheltuielile ingroparii in raport cu conditia si starea defunctului;
3. cheltuielile boalei celei de pe urma facute in curs de un an;
4. salariile oamenilor de serviciu pentru un an trecut si restul datoriei
din anul curent;
salariul de 6 luni al calfelor de pravalie si salariul pe o luna al
lucratorilor cu ziua;
5. pretul obiectelor de subsistenta date debitorului si familiei sale in
curs de sase luni.
Cand valoarea imobilelor n-a fost absorbita de creantele privilegiate si
ipotecare, parte din pretul lor ce mai ramane se va afecta cu preferinta la
plata creantelor aratate din prezentul articol.
& 2. Despre privilegii asupra oarecaror mobile
Art. 1730
Creantele privilegiate asupra oarecaror mobile sunt:
1. Chiriile si arenzile. Cand contractul este autentic sau are o data
certa, proprietarul are privilegiul pentru toata chiria sau arenda pe anul
curent, precum si pe tot timpul ce ramane a curge pana la expirarea
contractului.
Cand contractul nu e autentic, sau nu are data certa, proprietarul are
privilegiul numai pentru chiria sau arenda pe anul curent si pe anul viitor.
In cazul dintai, daca prin contractul de arendare sau inchiriere nu va fi
fost expres prohibita subarendarea sau subinchirierea, ceilalti creditori ai
debitorului pot reinchiria casa sau rearenda mosia pentru timpul ce mai ramane
a curge dupa contract; dar sunt obligati de a plati proprietarului tot ce-i
este datorit.
Obiectele asupra carora se exercita privilegiul sunt:
Pentru casa, toate mobilele din ea.
Pentru mosie, toata recolta anului curent, precum si tot ce serveste la
exploatarea mosiei.
Acelasi privilegiu are loc pentru reparatiile locative si pentru tot ce
priveste executia contractului.
Proprietarul poate sechestra mobilele care se afla in casa sa sau pe mosia
sa, cand ele au fost duse in alt loc, fara consimtamantul sau, si proprietarul
conserva privilegiul sau pe aceste mobile, intrucat timp le-a revendicat;
adica, cand sunt in chestiune mobilele unei mosii, daca a facut cererea sa in
termen de 40 zile, si cand sunt in chestiune mobilele unei case, in termen de
15 zile.
2. Sumele datorite pentru seminte sau pentru cheltuiala recoltei anului
curent, asupra pretului acestei recolte, si sumele datorite pentru instrumente
de exploatatiune, pe pretul acestor instrumente; in ambele aceste cazuri, cu
preferinta chiar inaintea proprietarului mosiei pentru privilegiul arendei.
3. Creanta pe amanetul ce este in posesiunea creditorului.
4. Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului.
5. Pretul pentru lucruri mobile neplatite, daca se afla inca in posesiunea
debitorului, chiar si in cazul cand a cumparat cu termen de plata.
Daca vanzarea s-a facut fara termen de plata, vanzatorul poate chiar sa
revendice obiectele vandute, pe cat timp se afla in posesiunea cumparatorului,
si poate sa impiedice revinderea acelor lucruri, daca insa s-a facut cererea sa
in termen de opt zile dupa tradarea*) lucrurilor, si daca lucrurile se afla
inca tot in starea in care se gaseau la timpul tradarii lor.
Pierderea actiunii de revendicare aduce cu sine si pierderea actiunii
rezolutorie a contractului vanzarii, in privinta celorlalti creditori.
------------------
*) Predarea.
6. Creantele ce are un hangiu, in aceasta calitate, asupra efectelor
voiajorilor, ce se afla in ospataria sa.
7. Creanta cheltuielilor de transport si a cheltuielilor accesorii asupra
lucrului transportat, intrucat timp acela ce l-a transportat, il are in
posesiunea sa, si in cele 24 ore ce vor urma tradarii lucrului la destinatarul
sau, daca acesta din urma a conservat posesiunea lucrului.
8. Creantele rezultand din abuzuri si prevaricatiuni*) ale functionarilor
publici, in exercitiul functiunii lor, asupra cautionamentului lor, precum si
asupra dobanzilor ce ar fi produs acel cautionament.
------------------
*) Pagube de care functionarul de stat se face culpabil un exercitiul
functiunii.
---------------
Art. 1730 pct. 8 a devenit inaplicabil prin abrogarea de catre Decretul nr.
23 din 13 aprilie 1951 a Legii din 31 iulie 1929 asupra contabilitatii publice
si asupra controlului bugetului si patrimoniului public, care, prin art. 15,
reglementa obligatia manuitorilor de bani si materiale publice de a depune
garantii. A se vedea si Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor -
Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (art. 10 si urm.).
& 3. Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor, la caz de concurs
intre ele
Art. 1731
Cheltuielile de judecata vin inaintea tuturor creantelor in interesul
carora au fost facute.
Art. 1732
Cheltuielile facute pentru conservarea lucrului trec inaintea privilegiilor
anterioare.
Ele trec in toate cazurile, chiar inaintea privilegiilor cuprinse la
numerele 3, 4 si 5 ale articolului 1729.
Art. 1733
Creditorul amanetar, hangiul si carausul sunt preferati vanzatorului unui
obiect mobiliar, care le serveste de siguranta, afara de cazul cand ei, primind
lucrul, au stiut ca pretul era inca datorit.
Privilegiul vanzatorului nu se exercita decat dupa acel al proprietarului
casei sau mosiei, afara de cazul cand vanzatorul, la transportarea lucrurilor
la locurile inchiriate, a facut cunoscut proprietarului ca pretul inca nu i s-a
platit.
Art. 1734
Sumele datorate pentru seminte sau pentru cheltuielile recoltei de peste an
se platesc din pretul acestei recolte, si sumele datorite pentru ustensile,
care servesc la exploatarea mosiei, din pretul acestor ustensile, cu preferinta
in ambele aceste cazuri inaintea privilegiului proprietarului mosiei.
Art. 1735
Privilegiul cheltuielilor de ingropare trece inaintea tuturor celorlalte
privilegii.
Art. 1736
Celelalte privilegii generale sunt primate de catre privilegiile speciale.
Sectiunea III
Despre privilegii asupra imobilelor
Art. 1737
Creditorii privilegiati asupra imobilelor sunt:
1. Vanzatorul pe imobilul vandut, pentru plata pretului. Daca s-au facut
mai multe vanzari succesive, pentru care a ramas datorit pretul in total sau in
parte, intaiul vanzator se prefera celui de-al doilea, cel de-al doilea celui
de-al treilea si asa inainte.
2. Acei ce au dat banii care au servit la achizitia unui imobil. Trebuie
insa sa fie constatat intr-un mod autentic, prin actul de imprumutare, ca suma
era destinata a fi intrebuintata la aceasta; asemenea trebuie sa fie constatat
prin chitanta vanzatorului ca plata pretului s-a facut cu banii imprumutati.
3. Coerezii, asupra imobilelor succesiunii, pentru garantia impartelii
facute intre ei si a sumelor cu care a ramas dator unul catre altul.
4. Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati
pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, cu
conditia insa ca prealabilmente sa se fi incheiat un proces-verbal de catre un
expert numit de judecatoria in a carei raza teritoriala sunt situate
edificiile, constatator starii si felului lucrarilor ce proprietarul va declara
ca are de gand a face si numai in cazul cand acele lucrari ar fi fost primite
cel mult in curs de sase luni, dupa terminarea lor, de catre expert asemenea
numit de judecatorie. Dar privilegiul acesta nu poate trece niciodata peste
valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se va reduce la adaosul de
valoare ce va fi existand la epoca alienarii imobilului, ca rezultat al
lucrarilor executate.
5. Acei ce au imprumutat bani pentru a indemniza pe lucratori, se bucura de
acelasi privilegiu, insa numai in cazul cand intrebuintarea acelor bani va fi
constatata intr-un mod autentic prin actul de imprumutare, si prin chitanta
lucratorilor, in modul in care s-a vorbit mai sus, despre acei care au
imprumutat bani pentru achizitia unui imobil.
-----------------
1. A se vedea, in legatura cu imobilele inscrise in cartile funciare:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 17, 31, 67-71);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 2 si 3);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 3).
2. A se vedea dispozitiile normative citate in nota de la art. 1725.
Sectiunea IV
Cum se conserva privilegiile
Art. 1738
Intre creditori, privilegiile nu produc nici un efect, in privinta
imobilelor, decat atunci cand ele s-au adus la cunostinta publica, prin
inscriptie, si numai de la data acelei inscriptii in registrele notariatelor de
stat, destinate pentru aceasta, dupa modelul determinat de lege, afara de
singurele exceptii ce urmeaza.
----------------
A se vedea Codul de procedura civila, art. 715 alin. 1, art. 716 si 717 si
notele de la art. 1737 si 1801.
Art. 1739
Sunt scutite de formalitatea inscriptiei, creantele aratate la art. 1729.
Art. 1740
Vanzatorul privilegiat conserva privilegiul sau prin transcriptia titlului
care a transferat proprietatea cumparatorului, si care titlu constata ca i se
datoreste intregul pret sau parte din el; asemenea si acela care a dat bani
pentru cumpararea unui imobil, conform alineatului 2 de la art. 1737, conserva
privilegiul sau prin transcriptia titlului care constata destinatia
imprumutarii si trecerea asupra sa a tuturor drepturilor vanzatorului.
-----------------
A se vedea de asemenea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 67);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 1 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 13).
Art. 1741
Coeredele sau copartasul la o imparteala conserva privilegiul sau asupra
bunurilor cuprinse in fiecare lot, sau asupra lucrului pus in licitatie, pentru
tot ce are drept a reclama in aceasta calitate, prin inscriptia acestui
privilegiu in termen de 60 zile socotite de la data actului de imparteala sau
de la data adjudecarii prin licitatie; in cursul acestui timp nici o ipoteca nu
poate fi constituita in prejudiciul coeredelui sau copartasului creditor,
asupra nici unui bun care se gaseste cuprins in masa comuna.
---------------
A se vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 68 si 69);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 13).
Art. 1742
Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucratori intrebuintati pentru
a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, si acei
care au imprumutat, pentru a indemniza pe persoanele de mai sus, cu bani a
caror intrebuintare se consta conform alineatului 5 de la articolul 1737,
conserva privilegiul lor prin inscriptia proceselor-verbale ale expertilor,
mentionate la alineatul 4 al articolului 1737.
---------------
A se vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 70 si 71);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 4);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 13).
Art. 1743
Creditorii si legatarii, care cer separatia patrimoniului defunctului,
conserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii in fata creditorilor
erezilor sau reprezentantilor defunctului, prin inscriptia acestui privilegiu,
in termen de sase luni de la data deschiderii succesiunii.
Inaintea expirarii acestui termen, nici o ipoteca stabilita de catre erezii
sau reprezentantii defunctului asupra acelor bunuri spre prejudiciul
creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect.
----------------
A se vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. din 27 aprilie 1938, cu modificarile
ulterioare (art. 86 si 87);
- Legea nr. 241/1947 pentru punerea in aplicare in Transilvania a Legii
pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie
1938 - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificarile ulterioare
(art. 15 si 16).
Art. 1744
Cesionarii acestor diverse creante privilegiate exercita intru toate
aceleasi drepturi, care le aveau si acei ce le-au cedat aceste creante.
----------------
A se vedea si Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor
privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938,
cu modificarile ulterioare (art. 71 - 74).
Art. 1745
Toate creantele privilegiate supuse la formalitatea inscriptiei, in
privinta carora nu s-ar fi indeplinit conditiile prescrise pentru conservarea
privilegiului, nu inceteaza cu toate acestea de a fi creante ipotecare; insa
ipoteca, in privinta tuturor persoanelor al treilea, nu dateaza decat de la
epoca inscriptiilor care vor trebui facute, dupa cum mai jos se va arata.
CAP. 3
Despre ipoteci
Art. 1746
Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei
obligatii.
Ipoteca este din natura ei nedivizibila si subzista in intregimea ei asupra
tuturor imobilelor afectate, asupra fiecarui si asupra fiecarei portiuni din
aceste imobile.
Dreptul de ipoteca se conserva asupra imobilelor in orice mana va trece.
Art. 1747
Dreptul de ipoteca nu se poate constitui decat in cazurile si cu formele
prescrise de lege.
Art. 1748
Ipoteca este sau legala sau conventionala.
Art. 1749
Ipoteca legala este aceea care ia nastere in virtutea unei dispozitii
speciale a legii.
Ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din conventia partilor, cu
formele prescrise de lege.
Art. 1750
Se pot ipoteca:
1. Imobilele care sunt in comert*), cu accesoriile lor, ce dupa lege se
privesc ca imobile;
2. uzufructul asupra acestor imobile si accesorii.
--------------------
*) In circuitul civil.
Art. 1751
Mobilele nu pot fi ipotecate.
Art. 1752
Nu se aduce nici o modificare prin acest codice dispozitiilor legale
maritime, in privinta navelor si bastimentelor de mare.
Sectiunea I
Despre ipotecile legale
Art. 1753
Drepturile si creantele care se asigura de lege prin o ipoteca sunt:
1. ale femeilor maritate asupra bunurilor barbatului;
2. ale minorilor si interzisilor asupra bunurilor tutorelui;
3. ale statului, ale comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor
perceptorilor si administratorilor contabili.
-----------------
1. Dispozitia art. 1753 pct. 1 a fost implicit abrogata, drept urmare a
abrogarii art. 1233 - 1293 inclusiv Codul civil, prin art. 49 al Decretului nr.
32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor
la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31
ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare.
2. Dispozitia art. 1753 pct. 2 a fost abrogata prin art. 20 al Decretului
nr. 32 din 31 ianuarie 1954.
3. A se vedea cu privire la ipotecile legale si dispozitiile din:
- Art. 902 alin. 2 din Codul civil;
- Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de
garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor - Buletinul
Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969 (art. 10 si urm.);
- Codul de procedura penala - Legea nr. 29, Buletinul Oficial nr. 145 - 146
din 12 noiembrie 1968, republicat in Buletinul Oficial nr. 58 - 59 din 26
aprilie 1973 cu modificarile ulterioare (art. 166 alin. 3 privind ipoteca luata
ca masura asiguratorie in cursul procesului penal).
- Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din
fondurile statului catre populatie (art. 12 alin. 1) publicat in Monitorul
Oficial nr. 22 din 8 februarie 1990);
- Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie
construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau
bugetare de stat, republicata in Monitorul Oficial nr. 260 din 15 septembrie
1994.
& 1. Despre sigurantele femeilor maritate
Art. 1754 - 1761
(Abrogate implicit drept urmare a abrogarii art. 1233 - 1293 privind
regimul dotal, prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu
modificarile ulterioare).
& 2. Despre garantiile ce sunt obligati a da tutorii in interesele
minorilor si interzisilor
Art. 1762 - 1767
(Abrogate prin art. 20 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea in
aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice).
& 3. Despre garantiile ce sunt obligati a da statului, comunelor si
stabilimentelor publice, perceptorii si administratorii contabili
Art. 1768
Ipoteca legala a statului, a comunelor si a stabilimentelor publice asupra
bunurilor perceptorilor si administratorilor publici, nu se poate stabili decat
asupra bunurilor prezente, iar nu si a celor viitoare.
------------------
A se vedea nota 3 de la art. 1753.
Sectiunea II
Despre ipotecile conventionale *)
----------------
*) In ce priveste imobilele supuse regimului de carte funciara a se vedea
si Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile
funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile
ulterioare (art. 64 - 66 si art. 72 - 77).
Art. 1769
Cine are capacitatea de a instraina un imobil, poate a-l si ipoteca.
----------------
A se vedea, de asemenea, nota de la art. 475.
Art. 1770
Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o conditie, sau
rezolubil in oarecare cazuri, sau supus la o actiune de resciziune, nu pot
consimti decat o ipoteca supusa acelorasi conditii sau acelorasi resciziuni.
-----------------
A se vedea de asemenea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea depozitiunilor privitoare la cartile
funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile
ulterioare (art. 31);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in carti
de publicitatea funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 11).
Art. 1771
Bunurile minorilor si ale interzisilor nu pot fi ipotecate decat pentru
cauzele si cu formele prescrise de legi.
-----------------
A se vedea art. 105, 129 si 147 din Codul familiei.
Art. 1772
Ipoteca conventionala nu va putea fi constituita decat prin act autentic.
Art. 1773
Ipotecile consimtite in tara straina nu pot avea efect in Romania decat
dupa ce actele prin care s-a consimtit ipoteca, se vor fi vizat de notarul de
stat al notariatului de stat al situatiunii bunurilor si se va fi luat in
inscriptie.
Acest notar va verifica daca actele de constituirea ipotecii unesc toate
conditiile cerute de legile locului unde s-au facut spre a fi autentice.
Art. 1774
Ipoteca conventionala nu este valabila daca, prin actul de constituire al
ipotecii, nu se specifica anume natura si situatia fiecarui imobil al
debitorului, asupra carui se consimte ipoteca creantei.
Art. 1775
Bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci.
Art. 1776
Ipoteca conventionala nu poate fi valabila decat atunci cand suma, pentru
care ipoteca este constituita, va fi determinata prin act.
Daca creanta este conditionala se va mentiona conditia in inscriptie.
Art. 1777
Ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiilor survenite in urma
constituirii imobilului ipotecat.
Sectiunea III
Despre rangul ipotecilor intre ele
Art. 1778
Intre creditori, ipoteca, fie legala, fie conventionala, nu are rang decat
din ziua inscriptiei sale in registre.
Art. 1779
Ipotecile inscrise in registre in aceeasi zi au acelasi rang.
----------------
A se vedea nota de la art. 1770.
CAP. 4
Despre modul inscriptiei privilegiilor si ipotecilor *)
-------------------
*) Dispozitiile cuprinse in art. 1780 - 1784 inclusiv, art. 1786 si 1787 nu
se aplica imobilelor supuse regimului de carte funciara sau de publicitate
funciara.
Cu privire la aceste imobile, a se vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 110 - 114);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 33 - 35, combinat cu art. 38).
Art. 1780
Inscriptiile se fac la notariatul de stat in a carui raza teritoriala sunt
situate bunurile ipotecare.
Drepturile de privilegii si ipoteci care nu s-ar fi inscris inaintea mortii
debitorului, nu vor mai putea fi inscrise decat in termen de trei luni de la
deschiderea succesiunii.
Inscriptiile nu vor produce nici un efect cand vor fi fost luate in
intervalul de timp in cursul carui actele facute inaintea deschiderii
falimentelor sunt declarate de lege nule.
-------------------
A se vedea, de asemenea, Codul de procedura civila, art. 715 - 717 si Codul
de Comert, art. 727.
Art. 1781
Spre a opera inscriptia, creditorul si debitorul, in persoana sau prin
mandatari cu procuri autentice, vor prezenta notarului de stat, actul autentic
al conventiei prin care se constituie ipoteca. Totodata, creditorul va face si
alegere de domiciliu la vreun loc din raza teritoriala a notariatului de stat.
Art. 1782
Notarul de stat, gasind actul investit cu toate formele cerute de lege
pentru inscriptie, va ordona inscriptia sa, dupa care se va verifica, pe actul
original, data si numarul de ordine sub care s-a inscris in registru.
Art. 1783
In toate cazurile de inscriptie a unei ipoteci legale sau a unui
privilegiu, este destul ca creditorul sau mandatarul sau singur sa se
reprezinte inaintea notarului de stat si sa ceara inscriptia ipotecii sau a
privilegiului sau, in virtutea titlului din care decurge acea ipoteca sau acel
privilegiu.
Art. 1784
Inscriptiile asupra bunurilor unei persoane moarte pot fi cerute numai de
creditori.
----------------
A se vedea, deasemenea, Legea nr. 115/1983 pentru unificarea
dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din
27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 21).
Art. 1785
Creditorul privilegiat sau ipotecar, inscris pentru un capital sau pentru o
rendita care produce interese, are drept ca interesele datorite pe trei ani sa
aibe acelasi rang ca si capitalul, fara prejudiciul inscriptiilor ce poate lua
pentru interese dupa trei ani, si care vor avea rang din ziua inscriptiei lor.
----------------
1. Art. 1785 se refera prin termenul "interese" atat la dobanzile
capitalului, cat si la sumele datorate in temeiul contractului de rendita.
2. A se vedea si Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor
privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 66).
Art. 1786
Inscriptiile conserva dreptul de privilegiu si de ipoteca in curs de 15 ani
din ziua in care s-au facut inscriptiile. Efectul lor inceteaza daca
inscriptiile nu au fost reinnoite inaintea expirarii acestui termen.
Cu toate acestea, inscriptiile luate in favoarea minorilor, interzisilor, a
femeilor maritate, a statului, comunelor si celorlalte stabilimente publice
sunt dispensate de a fi reinnoite pana dupa un an de la incetarea tutelei,
disolutiunea casatoriei sau incetarea din functiune a functionarului.
-----------------
Cu privire la alin. 2 din art. 1786, a se vedea notele 1, 2 de la art.
1753.
Art. 1787
Inscriptia reinnoita trebuie sa indice inscriptia primitiva ce se
reinnoieste. In lipsa de o asemenea indicatie, creanta ipotecara va avea rang
de la inscriptia din urma.
CAP. 5
Despre stergerea si reductiunea inscriptiilor
Art. 1788
Inscriptiile vor fi sterse sau reduse prin consimtamantul partilor
interesate, capabile de a consimti la aceasta, sau in virtutea unei sentinte
date in ultima instanta, sau care a dobandit, puterea lucrului judecat.
Mandatul dat spre a face o stergere sau o reductiune, trebuie sa fie expres si
autentic.
----------------
1. Dispozitiile art. 1788 nu se aplica imobilelor supuse regimului de carte
funciara ori de publicitate funciara. A se vedea in acest sens:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile
funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile
ulterioare (art. 17 alin. 2);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 33 - 35 si 38).
Art. 1789
Actele facute in tara straina, care constata consimtamantul pentru
stergerea sau reductiunea unei inscriptii, nu sunt executorii in Romania, decat
dupa ce s-au vizat de notarul de stat al notariatului de stat al situatiei
bunurilor, care va verifica autenticitatea acelor acte.
CAP. 6
Despre efectul privilegiilor si ipotecilor in contra persoanelor al treilea
care detin imobilul
Art. 1790
Creditorii care au privilegiul sau ipoteca inscrisa asupra unui imobil il
urmaresc in orice mana ar trece.
Art. 1791
Daca persoana a treia, care detine imobilul, nu indeplineste formalitatile
mai jos stabilite pentru a purga proprietatea sa, ea ramane indatorata prin
singurul efect al inscriptiilor, in calitatea sa de detentor a imobilului, la
toate datoriile ipotecare, si se bucura de toti termenii de plata ce ii avea si
debitorul primitiv.
Art. 1792
Detentorul este tinut in acelasi caz sau de a plati toate capitalurile si
interesele*) exigibile, la orice suma s-ar urca, sau de a lasa imobilul
ipotecat fara nici o rezerva.
----------------------
*) Dobanzile.
Art. 1793
Cand detentorul nu indeplineste una din aceste obligatii pe deplin, fiecare
creditor ipotecar are dreptul de a cere vanzarea imobilului ipotecat, pentru
creanta sa.
Art. 1794
Cu toate acestea, detentorul, care nu este personal obligat pentru creanta
ipotecara a creditorului, poate sa se opuna la vanzarea imobilului ipotecat ce
i-a fost transmis, daca au mai ramas alte imobile ipotecate pentru aceasta
datorie in posesiunea principalului sau principalilor debitori, si poate sa
ceara discutia prealabila dupa forma regulata la titlul Despre cautionament. In
timpul acestei discutii se va opri vanzarea imobilului ipotecat.
Art. 1795
Cat pentru lasarea imobilului ipotecat, ea poate sa fie facuta de catre
orice detentor care nu este personal obligat la datorie si care are capacitatea
de a instraina.
Art. 1796
Detentorul poate sa lase imobilul, chiar dupa ce a recunoscut obligatia sau
dupa ce a fost condamnat in aceasta calitate; lasarea imobilelor nu impiedica
nici pe detentor, pana la adjudecare, de a lua imobilul inapoi, platind toata
datoria si cheltuielile.
Art. 1797
Lasarea imobilului ipotecat se face prin declaratie la grefa judecatoriei
situatiei imobilului.
Judecatoria va incheia act despre aceasta.
Dupa cererea celui mai diligent dintre cei interesati, se va numi un
curator imobilului parasit si se va urmari vanzarea sa dupa formele prescrise
pentru expropriatiuni*).
--------------------
*) Executarea silita, potrivit art. 1824 - 1836 Cod civil.
Art. 1798
Servitutile si drepturile reale ce avea asupra imobilului detentorul
inaintea posesiunii sale renasc dupa parasirea sau adjudecarea imobilului.
Art. 1799
Detentorul care a platit datoria ipotecara, sau care a lasat imobilul
ipotecat, sau care a suferit expropriatiunea*) acestui imobil, are recurs in
garantie, de drept, in contra debitorului principal.
--------------------
*) Executarea silita, potrivit art. 1824 - 1836 Cod civil.
CAP. 7
Despre stingerea privilegiilor si a ipotecilor
Art. 1800
Privilegiile si ipotecile se sting:
1. prin stingerea obligatiei principale;
2. prin renuntarea creditorului la ipoteca;
3. prin indeplinirea formalitatiilor si conditiilor prescrise detentorilor
pentru purgarea bunurilor dobandite de ei;
4. prin prescriptie.
Prescriptia este castigata debitorului, pentru bunurile care se afla in
posesiunea sa, prin expirarea timpului defipt pentru prescriptia actiunilor ce
rezulta din ipoteca sau din privilegiu.
Cat pentru bunurile care se gasesc in mainile unui al treilea detentor,
prescriptia ii este castigata prin expirarea timpului regulat pentru
prescriptia proprietatii in favoarea sa; in cazul cand prescriptia presupune un
titlu, ea nu incepe a curge decat din ziua cand detentorul s-a inscris in
registrele notariatului de stat ca nou proprietar.
Inscriptiile luate de creditor nu intrerup cursul prescriptiei stabilite
prin lege in favoarea debitorului, sau in favoarea unei a treia persoane
detentoare a imobilului.
---------------
Cu privire la intreruperea prescriptiei, a se vedea nota de la Sectiunea I
"Despre cauzele care intrerup prescriptia" (art. 1863 si urm.) din
capitolul III al titlului XX din prezenta Carte.
CAP. 8
Despre modul de a purga proprietatile de privilegii si ipoteci
Art. 1801
Toate actele translative de bunuri si drepturi care se pot ipoteca se vor
transcrie pe registre ce se vor tine spre acest sfarsit la notariatul de stat
in a carui raza teritoriala sunt bunurile situate.
----------------
1. A se vedea, de asemenea, Codul de procedura civila, art. 710, art. 711
pct. 1 - 9 si art. 712.
2. A se vedea, cu privire la imobilele inscrise in carti funciare, Legea
nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare -
Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art.
11, 17, 18, 26 - 30).
3. Potrivit Decretului nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului
familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice -
Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare (art.
44), sotii sunt indreptatiti ca, de comun acord, sa ceara inscrierea in cartea
funciara, a dreptului sotilor asupra unui drept comun sau mentionarea calitatii
de bun comun in registrul de transcriptii, pe marginea actului de dobandire.
Art. 1802
Orice act de instrainare a drepturilor mentionate in articolul precedent nu
se va putea opune persoanelor al treilea de nu se va fi facut transcriptia
ceruta prin acel articol.
-----------------
A se vedea de asemenea:
- Codul de procedura civila, art. 712;
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 17 alin. 1);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii in
carti de publicitate funciara - Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu
modificarile ulterioare (art. 4 si 5).
Art. 1803
Transcriptia prescrisa prin articolul 1801 transmite dobanditorului drepturile
ce instrainatorul avea asupra proprietatii imobilului, dar cu privilegiile si
ipotecile cu care imobilul era insarcinat.
Art. 1804
Daca noul proprietar voieste a fi aparat de urmaririle autorizate prin
Capitolul VI al prezentului titlu, este tinut, in cursul lunii de la
transcriptia actului de transmisia proprietatii, de a notifica creditorilor la
domiciliile ce si-au ales cand au luat inscriptiile ipotecare:
1. contractul de dobandirea imobilului;
2. un certificat de transcriptia lui;
3. o tabela in trei coloane, din care cea dintai va cuprinde data
ipotecilor si acea a inscriptiilor, cea de a doua, numele creditorilor, si cea
de a treia sumele creantelor inscrise.
Art. 1805
Noul proprietar va declara prin acea notificare ca este gata a plati indata
datoriile si sarcinile ipotecare, numai pana la concurenta pretului stipulat
prin actul de instrainare sau pana la valoarea la care pretul imobilului, daca
este daruit, fara distinctie intre datoriile exigibile sau neexigibile.
Art. 1806
Dupa ce noul proprietar a facut notificarea prescrisa in termenul defipt
prin articolul 1804 si daca pretul stipulat nu poate acoperi toate datoriile
privilegiate si ipotecare, orice creditor al carui titlu este inscris poate
cere punerea imobilului in vanzare prin licitatie publica, cu indatorire:
1. de a comunica aceasta cerere noului proprietar in curs de 40 de zile de
la notificarea ce acesta i-a facut;
2. de a se supune a sui pretul imobilului cu a zecea parte mai mult peste
pretul stipulat in actul de instrainare.
Toate acestea se vor comunica, dupa cererea in scris a creditorului, atat
noului proprietar, cat si instrainatorului imobilului, prin judecatoria, unde
s-a facut transcriptia actului de instrainarea imobilului.
Toate acestea sub pedeapsa de nulitate.
Art. 1807
Daca creditorii nu vor cere, punerea in licitatie in termenul si cu formele
prescrise in articolele precedente, valoarea imobilului va ramane definitiv
defipta la pretul stipulat prin contract, sau la suma estimatiei in caz de
donatiune, si noul proprietar va ramane liberat de orice privilegiu si ipoteca,
platind pretul creditorilor dupa ordinea inscriptiei lor, sau depunandu-l la
casa de depozite si consemnatiuni.
Art. 1808
In caz de revanzare, ea se va face cu formele prescrise pentru
expropriatiunile fortate*), dupa staruinta sau a creditorului care a cerut
revanzarea sau a noului proprietar.
Acela din acestia care va starui pentru vanzare, va ingriji a se pune in
afiptele de publicatie pretul stipulat prin contract sau declarat dupa
estimatie, si suma cu care creditorele s-a obligat a sui acest pret.
-----------------
*) Executare silita art. 1824-1836 Cod civil.
Art. 1809
Adjudecatarul este dator, peste pretul adjudecarii, a restitui
dobanditorului imobilului sau donatorului deposedat toate cheltuielile ce
acesta a facut cu formarea contractului sau pentru transcriptia lui, acelea ale
notificarii, si cele facute de el la vanzarea prin licitatie.
Art. 1810
Daca imobilele in urmarea licitatiei s-au adjudecat asupra dobanditorului
imobilului sau a donatorului, acesta nu este obligat de a transcrie jurnalul de
adjudecare.*)
-------------------
*) Ordonanta de adjudecare, potrivit art. 551 Cod procedura civila.
Art. 1811
Retragerea creditorului care va fi cerut punerea in licitatie nu va putea
stavili sub nici un cuvant adjudecarea publica, daca nu vor consimti toti
ceilalti creditori privilegiati sau ipotecari.
Art. 1812
Daca adjudecarea se va face asupra aceluia care cumparase imobilul, atunci
va avea recurs in contra vanzatorului, spre a fi dezdaunat de suma care excede
pretul stipulat prin actul de vanzare si pentru dobanda acestui excedent.
Art. 1813
In cazul cand titlul noului proprietar ar cuprinde imobile si mobile, sau
mai multe imobile, din care unele ipotecate si altele neipotecate, situate in
aceeasi sau in diferite raze teritoriale de judecatorii, toate instrainate cu
un singur pret sau pentru preturi deosebite si separate, sau ca aceste imobile
sunt cuprinse sau ca nu sunt cuprinse in aceeasi exploatatiune, in aceste
cazuri pretul imobilului asupra caruia sunt luate inscriptii se va determina cu
analogie*) dupa pretul total, si va fi declarat in notificarea ce noul
proprietar este obligat a face conform cu articolul 1804.
Creditorele care a cerut punerea in licitatie nu este dator, in nici un
caz, a face suirea pretului cerut prin articolul 1806, pentru mobile sau pentru
alte imobile decat cele ipotecate creantei sale.
Noului proprietar ii ramane totdeauna recurs in contra autorului*) sau spre
a fi dezdaunat de vatamarea ce ar suferi, sau din cauza diviziunii achizitiei
sale, sau din cauza diviziunii exploatatiunilor.
------------------
*) Proportional fata de pretul total.
*) Vanzator.
Art. 1814
Nici un imobil nu poate fi liberat de ipotecile legale, decat supunandu-se
ipotecii cu un alt imobil de aceeasi valoare, sau depunandu-se, la casa de
depozite si consemnatiuni, o suma egala cu valoarea creantei asigurate prin
ipoteca.
Formele ce urmeaza a se observa la mutarea ipotecii, de pe un imobil pe
altul, se vor determina prin legea de procedura.
-----------------
Cu privire la mutarea ipotecii de pe un imobil pe altul, a se vedea art.
717 si 718 Cod procedura civila.
Dispozitie tranzitorie
Art. 1815
Femeile casatorite pana la promulgarea acestei legi vor fi datoare in curs
de un an de la aceasta epoca a cere inscriptie asupra imobilelor barbatilor
pentru asigurarea dotei lor, conform regulilor prescrise prin acest codice.
CAP. 9
Despre publicitatea registrelor si despre responsabilitatea secretarilor
notariatelor de stat, insarcinati cu tinerea registrelor.
Art. 1816
Secretarii notariatelor de stat sunt tinuti de a elibera tuturor acelor ce
cer copie de pe actele transcrise in registrele lor si de pe inscriptiile
existente, sau certificat ca nu exista nici o inscriptie.
Art. 1817
Ei sunt responsabili pentru orice prejudiciu ar rezulta:
1. Din omisiunea pe registrele lor a transcriptiilor actelor de mutatie ale
proprietatii, si a inscriptiilor luate in birourile notariatului de stat;
2. Din lipsa de mentiune in certificatele lor a unei sau mai multor
inscriptii existente, afara de cazul cand eroarea provine din aratari
nesuficiente care nu pot sa le fie imputate.
-------------
A se vedea, de asemenea, Legea nr. 115/1938 pentru unificarea
dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din
27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 41).
Art. 1818
Imobilul in privinta caruia secretarul ar fi omis in certificatele sale una
sau mai multe sarcine inscrise ramane cu toate acestea incarcat cu toate
sarcinile inscrise, ramanand insa noului cumparator, care a fost indus in eroare,
recurs contra secretarului pentru daunele ce i s-au cauzat prin omisiune,
precum si recurs contra vanzatorului pentru intoarcerea pretului si
daunelor-interese.
Art. 1819
In nici un caz, secretarii notariatelor de stat nu pot refuza, nici intarzia
transcriptia actelor de mutatie ale proprietatilor, inscriptia privilegiilor si
drepturilor ipotecare, nici eliberarea de certificate ce se cer de parti, nici
prezentarea registrelor originale cand se cer de parti, sub pedeapsa de
raspundere de daune-interese catre parti; drept care, la caz de refuz sau
intarziere nemotivata, se va incheia indata asupra cererii partilor
proces-verbal despre acesta de catre procurorul tribunalului respectiv.
Art. 1820
Secretarii notariatelor de stat vor fi tinuti de a avea un registru pe care
vor inscrie zi cu zi si in ordine numerica depunerile ce li se vor fi facut de
actele de mutatie ale proprietatilor destinate a fi transcrise; ei vor elibera
deponentului un bilet de recunoastere care va purta numarul de ordine sub care
s-a inscris depunerea in registru si ei nu vor putea transcrie, in registrele
destinate pentru aceasta, actele de mutatie ale proprietatilor decat cu data si
dupa ordinea in care s-a facut depunerea acelor acte la notariatul de stat.
---------------
Potrivit Ordinului nr. 96/C din 7 februarie 1973 al ministrului justitiei
pentru actualiazarea si simplificarea instructiunilor privind organizarea si
functionarea notariatului de stat, lucrarile inregistrate in registrul de
publicitate - tinute de notariate - se pastreaza in mape, in ordinea
inregistrarii.
Art. 1821
Toate registrele de transcriptie si inscriptie vor fi snuruite, numerotate
si parafate pe fiecare pagina de catre notarul de stat.
Art. 1822
Secretarii notariatelor de stat sunt tinuti de a se conforma, in exercitiul
functiunii lor, tuturor dispozitiilor capitolului prezent, sub pedeapsa de
amenda de la 500 la 3000 lei pentru intaia contraventie, si de destituire
pentru a doua contraventie, fara prejudiciul daunelor-interese catre parti care
vor fi platite inaintea amendei.
Art. 1823
Mentiunile de depozit, inscriptiile si transcriptiile se vor face in
registre, in sir, fara nici un loc alb, nici inter-linii, sub pedeapsa in
contra secretarului notariatului de stat de o amenda de la 1500 lei pana la
5000 lei si de daune-interese catre parti, care vor fi platite inaintea
amendei.
Titlul XIX
DESPRE EXPROPRIATIUNEA SILITA *)
----------------
*) Executarea silita asupra bunurilor nemiscatoare, potrivit art. 488 si
urm. Cod procedura civila.
Art. 1824
Creditorul poate urmari expropriatiunea:
1. a bunurilor imobile si accesoriilor reputate imobile care sunt
proprietatea debitorului sau;
2. a uzufructului ce are debitorul asupra bunurilor de aceeasi natura.
Art. 1825
Cu toate acestea, partea nediviza a unui coerede in imobilele unei
succesiuni nu poate fi pusa in vanzare de catre creditorii sai personali
inaintea impartelii sau a licitatiei ce pot provoca creditorii, daca vor gasi
de cuviinta, sau in care au dreptul de a interveni.
----------------
1. A se vedea, de asemenea, Codul de procedura civila (art. 490).
2. Cu privire la urmarirea bunurilor comune ale sotilor, a se vedea Codul
familiei (art. 33).
Art. 1826
Imobilul unui minor sau unui interzis nu poate fi pus in vanzare inaintea
vanzarii mobilelor sale.
Art. 1827
Discutia*) prealabila a mobilelor nu este ceruta la expropriatiunea
imobilelor posedate in nediviz de catre un major si un minor sau interzis, daca
datoria le este comuna; asemenea, discutia*) nu se cere nici in cazul cand
urmarile au fost incepute in contra unui major sau inaintea pronuntarii
interdictiei.
------------------
*) Urmarirea.
Art. 1828
Creditorul nu poate urmari vanzarea imobilelor care nu-i sunt ipotecate
decat la cazul cand bunurile ce-i sunt ipotecate nu ajung spre plata creantei
sale.
Art. 1829
Vanzarea silita a bunurilor situate in diferite raze teritoriale nu poate
fi provocata decat succesiv, afara de cazul cand acele bunuri fac parte din una
si aceeasi exploatatiune.
Vanzarea se urmareste inaintea judecatoriei in a carei raza teritoriala se
gaseste centrul exploatatiunii sau in lipsa unui asemenea centru, partea
bunurilor ce prezinta cel mai mare venit.
Art. 1830
Daca bunurile ipotecate creditorului si bunurile ce nu-i sunt ipotecate sau
bunurile situate in diferite raze teritoriale fac parte din una si aceeasi
exploatatiune, vanzarea unuia si altora se va urmari la un loc, daca o cere
debitorul.
Art. 1831
Daca debitorul justifica, prin contracte de arenda autentice, ca venitul
curat al imobilelor sale pe timp de un an este de ajuns pentru plata
capitalului datoriei dobanzilor si cheltuielilor si daca el da delegatie
creditorului de a percepe acel venit, judecatoria poate suspenda urmaririle,
care urmariri pot fi insa continuate daca se prezinta vreun obstacol sau vreo
opozitie la plata datoriei.
Art. 1832
Vanzarea silita a imobilelor nu poate fi provocata si urmarita decat in virtutea
unui titlu autentic si executoriu pentru o datorie certa si lichida.
Daca datoria consista in sume nelichidate, urmaririle sunt valabile, dar
adjudecarea nu se va putea face decat dupa lichidare.
Art. 1833
Cesionarul unui titlu executor nu poate urmari expropriatiunea decat dupa
significatiunea*) facuta debitorului despre cesiunea titlului.
--------------------
*) Notificarea, potrivit art. 1393 Cod civil.
Art. 1834
Adjudecarea nu se poate face decat dupa o sentinta definitiva in ultima
instanta sau trecuta in putere de lucru judecat.
Art. 1835
Urmaririle nu pot fi anulate sub pretext ca creditorul ar fi inceput a cere
urmarire pentru o suma mai mare decat ceea ce este datorita.
Art. 1836
Orice urmarire de expropriatiune trebuie sa fie precedata de o somatie de
plata, facuta din partea creditorului, debitorului in persoana sau mandatarului
sau.
Titlul XX
DESPRE PRESCRIPTIE *)
--------------------
*) Dispozitiile titlului XX (art. 1837 si urm.), precum si celelalte
dispozitii din Codul civil privitoare la prescriptia extinctiva a dreptului la
actiune avand un obiect patrimonial, au fost implicit abrogate prin Decretul
nr. 167/1958 privitor la precriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din
21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu
modificarile ulteriore si anume in masura determinata prin art. 25 si art. 26
ale acestui decret.
Urmeaza a se avea in vedere art. 21 din Decretul nr. 167/1958 care prevede
ca dispozitiile acestui act normativ nu se aplica dreptului la actiune privitor
la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si
superficie.
CAP. 1
Dispozitii preliminare
Art. 1837
Prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea sau de a se libera de
o obligatie, sub conditiile determinate prin aceasta lege.
----------------
A se vedea, de asemenea, Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul
Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare (art. 1) si art.
147.
Art. 1838
Nu se poate renunta la prescriptie decat dupa implinirea ei.
Art. 1839
Renuntarea la prescriptie este sau expresa sau tacita.
Renuntarea tacita rezulta dintr-un fapt care presupune delasarea dreptului
castigat.
Art. 1840
Cel ce nu poate instraina nu poate renunta la prescriptie.
Art. 1841
In materie civila, judecatorii nu pot aplica prescriptia daca cel interesat
nu va fi invocat acest mijloc.
---------------
Potrivit celor aratate in nota de la Titlu XX (art. 1837 si urm.) - cu
privire la abrogarea implicita a dispozitiilor din Codul civil referitoare la
prescriptia extinctiva - a se vedea Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958,
republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile
ulterioare (art. 18).
Art. 1842
Prescriptia poate fi opusa in cursul unei instante pana in momentul cand
Curtea de Apel*) va pronunta definitiva sa decizie, asupra careia nu mai poate
reveni dupa lege, afara numai de cazul cand cel in drept a o opune ar trebui sa
se prezume, dupa imprejurari, ca a renuntat la dansa.
-------------------
*) In loc de Curtea de Apel se va citi "instanta care, potrivit legii,
pronunta o hotarare definitiva".
-------------------
A se vedea nota de la art. 1841.
Art. 1843
Creditorii si orice alta persoana interesata pot sa opuna prescriptia
castigata debitorului sau codebitorului lor, ori proprietarului, chiar si daca
acel debitor, codebitor sau proprietar renunta la dansa.
Art. 1844
Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau
printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt
scoase afara din comert.
------------------
Dispozitia acestui articol creaza un regim juridic preferential numai
pentru bunurile care fac parte din domeniul public al statului si al unitatilor
administrativ teritoriale (comune, orase, municipii si judete).
In acelasi sens, a se vedea si dispozitiile art. 4 si 5 din Legea fondului
funciar (nr. 18/1991), precum si ale art. 74 alin. 1 din Legea administratiei
publice locale (nr. 69/1991).
Art. 1845
Statul, stabilimentele publice si comunale, in ceea ce priveste domeniul
lor privat, sunt supuse la aceleasi prescriptii ca particularii si, ca si
acestia, le pot opune.
-------------------
Spre deosebire de bunurile la care se refera dispozitiile articolului
precedent, bunurile din domeniul privat al statului si al unitatilor
administrativ teritoriale (comune, orase, municipii si judete) au regimul
juridic de drept comun al proprietatii private.
In acelasi sens, a se vedea si dispozitiile art. 6 din Legea fondului
funciar (nr. 18/1991) precum si ale art. 74 alin. 2 din Legea administratiei
publice locale (nr. 69/1991).
CAP. 2
Despre posesiunea ceruta pentru a prescrie
Art. 1846
Orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii.
Posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata,
una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru.
-------------------
Cu privire la ocrotirea posesiunii, a se vedea art. 674 - 676 Cod procedura
civila.
Art. 1847
Ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta,
netulburata, publica si sub nume de proprietar, dupa cum se explica in
urmatoarele articole.
Art. 1848
Posesiunea este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica
cu intermitente anormale.
Art. 1849
Posesiunea este intrerupta prin modurile si dupa regulile prescrise in
articolele 1863 - 1973.
Art. 1850
Comunitatea si neintreruperea posesiunii sunt dispensate de proba din
partea celui ce invoca prescriptia, in acest sens ca, posesorul actului care
probeaza ca a posedat intr-un moment dat mai inainte, este presupus ca a
posedat in tot timpul intermediar, fara insa ca aceasta sa impiedice proba
contrarie.
Art. 1851
Posesiunea este tulburata cand este fundata sau conservata prin acte de
violenta in contra sau din partea adversarului.
Art. 1852
Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de
adversarul sau incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca.
Art. 1853
Actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica
in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru
comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub
nume de proprietar.
Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia,
prin simpla ingaduinta a proprietarului sau.
Art. 1854
Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca
nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.
Art. 1855
Cand posesorul a inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat
aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie.
Art. 1886
Posesiunea viciata prin vreuna din cauzele aratate in art. 1847 devine
posesiune utila, indata ce acel viciu inceteaza in vreun mod oarecare.
Art. 1857
Posesorul care poseda nu sub nume de proprietar nu poate sa schimbe el
insusi, fie prin sine singur, fie prin alte persoane interpuse, calitatea unei
asemenea posesiuni.
Art. 1858
Posesiunea care se exercita nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba
in posesiune utila, decat prin vreunul din urmatoarele patru moduri:
1. cand detinatorul lucrului primeste cu buna-credinta de la o a treia
persoana, alta decat adevaratul proprietar, un titlu translativ de proprietate
in privinta lucrului ce detine;
2. cand detinatorul lucrului neaga dreptul celui de la care tine posesiunea
prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau;
3. cand detinatorul stramuta posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu
particular translativ de proprietate, la altul care este de buna-credinta;
4. cand transmisiunea posesiunii din partea detinatorului la altul se face
printr-un act cu titlu universal, daca acest succesor universal este de
buna-credinta.
Art. 1859
In toate cazurile cand posesiunea aceluiasi lucru trece pe rand in mai
multe maini, fiecare posesor incepe, in persoana sa, o noua posesiune, fara a
distinge daca stramutarea posesiunii s-a facut in mod singular sau universal,
lucrativ sau oneros.
Art. 1860
Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa
uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.
Art. 1861
Dispozitiile celor doua articole precedente nu deroga la cele prescrise
prin articolul 1858, in ultimul sau alineat.
Art. 1862
Daca viciul posesiunii consista in discontinuitatea, in interuptiunea sau
in precaritatea sa, oricine are interes ca sa nu fie prescriptia implinita il
poate opune.
Daca clandestinitatea si tulburarea posesiunii sunt vicii numai relative si
nu pot fi, prin urmare, opuse decat numai de cei in privinta carora posesiunea
a avut asemenea caracter.
CAP. 3
Despre cauzele care intrerup sau care suspenda cursul prescriptiei
Sectiunea I
Despre cauzele care intrerup prescriptia *)
--------------------
*) Potrivit celor aratate in nota de la Titlul XX (art. 1837 si urm.) cu
cu privire la abrogarea implicita a dispozitiilor din Codul civil referitoare
la prescriptia extinctiva - a se vedea prevederile Decretului nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie
1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile
ulterioare (art. 16 si 17 care reglementeaza intreruperea cursului
prescriptiei).
Art. 1863
Prescriptia poate fi intrerupta sau in mod natural sau in mod civil.
Art. 1864
Este intrerupere naturala:
1. cand posesorul este si ramane lipsit, in curs mai mult de un an, de
folosinta lucrului, sau de catre vechiul proprietar sau de catre o a treia
persoana;
2. cand lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformari
legale a naturii sau destinatiei sale.
Art. 1865
Intreruperea civila se opereaza:
1. printr-o cerere facuta in judecata, fie introductiva de instanta sau
numai incidenta intr-o instanta deja inceputa;
2. printr-un act incepator de executare, precum sechestrul (saisie) sau
cererea executiei unui titlu carui legea recunoaste puterea executorie;
3. prin recunoasterea de catre debitor sau posesor a dreptului celui in
contra carui prescrie.
Art. 1866
Efectele intreruperii prescriptiei prin vreunul din modurile naturale sunt
absolute; intreruperea civila, afara de exceptiile cuprinse in articolele 1872
si 1873 si altele asemenea, nu foloseste decat celuia ce o face si nu vatama
decat celui contra carui se face.
Art. 1867
Intreruperea, fie civila, fie naturala, sterge cu totul orice prescriptie
inceputa inaintea sa; in nici un caz acea prescriptie nu mai poate fi
continuata. Posesorul sau debitorul pot incepe o noua prescriptie dupa ce
actele constitutive de intrerupere inceteaza, conform naturii lor si regulilor
aci mai jos stabilite.
Art. 1868
Cererea facuta in judecata nu va putea intrerupe prescriptia decat daca va
fi incuviintata de judecatorie prin hotarare de nerevocabila autoritate.
In cazul acesta nici o prescriptie nu poate curge de la formarea cererii in
judecata si pana la pronuntarea unei asemenea hotarari.
Art. 1869
Daca cel ce a format cererea in judecata lasa sa se perime acea actiune a
sa prin nelucrare; daca se dezista de acea cerere pentru oricare alt motiv,
afara de nulitati de forma sau de necompetinta instantei catre care a fost
facut, nici o intrerupere de prescriptie nu poate fi.
------------------
Cu privire la perimare a se vedea art. 248 - 254 Cod procedura civila, iar
cu privire la desistare a se vedea art. 246 - 247 Cod procedura civila.
Art. 1870
Cererea in judecata intrerupe prescriptia, dupa regulile cuprinse in
articolul 1868 si 1869, chiar in cazul cand este adresata la o instanta
judecatoreasca necompetenta si chiar daca este nula pentru lipsa de forme.
Art. 1871
In cazurile prevazute in articolul precedent, prescriptia nu va fi
intrerupta decat daca cel interesat va fi facut, mai inainte de hotarare de
peremtiune*) ce ar putea fi pronuntata in contra sa, o noua cerere in buna si
cuvenita forma, si daca aceasta dupa urma cerere se va fi incuviintat, dupa cum
se arata la articolul 1868.
-----------------
*) Perimare.
-----------------
Art. 1871 a fost modificat implicit ca urmare a modificarii regulilor din
Codul de procedura civila privitoare la perimare (art. 248 - 254), potrivit
carora perimarea opereaza de drept.
Art. 1872
Intreruperea civila a prescriptiei, facuta in contra unuia din debitorii
solidari, are efect in contra tuturor celorlalti codebitori ai sai.
Intreruperea civila facuta in contra unuia din mostenitorii unui debitor solidar
nu are efect in contra celorlalti comostenitori, chiar daca creanta ar fi
ipotecara, daca obligatia nu este nedivizibila.
Asemenea intrerupere nu are efect in contra codebitorilor debitorului
defunct, decat in masura partii de obligatie a mostenitorului contra carui s-a
facut intreruperea.
Spre a intrerupe prescriptia in contra acelor codebitori, trebuie o
intrerupere facuta in contra tuturor mostenitorilor debitorului defunct.
Art. 1873
Intreruperea civila a prescriptiei, facuta in contra debitorului principal,
are efecte si in contra cautiunii.
Intreruperea facuta in contra cautiunii nu poate opri cursul prescriptiei
datoriei principale.
Sectiunea II
Despre cauzele care suspenda cursul prescriptiei *)
-----------------
*) Potrivit celor aratate in nota de la Titlul XX (art. 1837 si urm.) - cu
privire la abrogarea implicita a dispozitiilor din Codul civil referitoare la
prescriptia extinctiva - a se vedea prevederile Decretului nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie
1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile
ulterioare (art. 13 - 15 care reglementeaza suspendarea cursului prescriptiei).
Art. 1874
Suspendarea opreste cursul prescriptiei pe timpul cat dureaza fara insa a o
sterge pentru timpul trecut.
Art. 1875
Prescriptia curge in contra oricarei persoane care n-ar putea invoca o
exceptie anume stabilita prin lege.
Art. 1876
Prescriptia nu curge in contra minorilor si interzisilor, afara de cazurile
determinate prin lege.
Art. 1877
Prescriptia curge in contra femeii maritate in privinta averii sale
parafernale, chiar si daca aceea se afla sub administratia barbatului, cu
rezerva insa, pentru cazul acesta, de actiune recursorie a femei in contra
barbatului.
Art. 1878
Prescriptia nu curge pe cat timp tine casatoria, in contra femeii maritate,
in privinta imobilelor dotale care n-au fost declarate alienabile prin
contractul de casatorie, decat, daca va fi inceput a curge mai inainte de
casatorie, sau din momentul separatiei patrimoniilor, conform articolelor 1256
- 1270, oricare ar fi epoca in care a inceput posesiunea.
----------------
Dispozitiile art. 1877 si 1878 au fost abrogate implicit prin reglementarea
Codului familiei (art. 30 - 36), care a instituit intre soti regimul legal al
bunurilor comune, de la care nu se poate deroga prin conventii.
Art. 1879
(Abrogat prin Legea din 20 aprilie 1932 pentru ridicarea incapacitatii
civile a femeii maritate).
Art. 1880
Nu este asemenea supusa prescriptiei, pe cat timp tine casatoria nici o
actiune a femeii care ar putea sa se rasfranga cumva in contra barbatului, de
ar fi exercitata de femeie contra unei a treia persoane.
------------------
A se vedea nota de la art. 1538.
Art. 1881
Prescriptia nu curge intre soti, pe cat tine casatoria.
------------------
A se vedea si dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in
Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare (art. 14
alin. ultim).
Art. 1882
Prescriptia nu curge contra mostenitorului beneficiar in respectul*)
creantelor sale asupra succesiunii.
Ea nu curge in contra succesiunii, nici in privinta creantelor, nici in
privinta drepturilor reale.
------------------
*) In privinta.
Art. 1883
Regulile prescrise prin articolul precedent se aplica si la prescriptia
dintre administratorul legal al averii unei persoane si acea persoana, precum
dintre o succesiune vacanta si persoana numita curator al ei.
------------------
1. Notiunea de succesiune vacanta la care se refera art. 1883 era
reglementata prin art. 724 - 727, care au incetat de a mai avea aplicare (a se
vedea si notele de la articolele corespunzatoare), prin intrarea in vigoare a
Decretului nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala - Buletinul
Oficial nr. 2 din 22 ianuarie 1953, republicat in Buletinul Oficial nr. 25 din
7 decembrie 1960. In temeiul art. 26 din acest decret, notarul de stat
elibereaza certificat ca succesiunea este vacanta, daca sunt intrunite
conditiile prevazute de lege; in acest caz, bunurile lasate de defunct trec in
proprietatea statului si nu mai pot exista, prin urmare, raporturi intre
mostenire si curator.
Decretul nr. 40/1953 a fost ulterior abrogat prin Legea nr. 36/1995.
2. A se vedea si dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la
prescriptia extinctiva (art. 14).
Art. 1884
Prescriptia curge atat in folosul cat si in contra unei succesiuni vacante,
chiar si daca n-are curator, si chiar in timpul termenelor de trei luni pentru
facerea inventarului si de 40 zile pentru deliberare.
------------------
A se vedea nota de la art. 1883.
Art. 1885
Prescriptia unei creante conditionale sau cu termen nu poate incepe decat
din momentul cand s-a implinit conditia sau a expirat termenul.
Actiunile reale ale creditorului sau proprietarului sunt, prin exceptie,
supuse prescriptiei in folosul celui ce detine lucrul, chiar si mai inainte de
realizarea conditiilor, sau de expirarea termenelor la care acele actiuni pot
fi subordonate.
------------------
Cu privire la prescriptia drepturilor sub conditie suspensiva sau cu termen
suspensiv, a se vedea Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
- Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial
nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare.
CAP. 4
Despre timpul cerut pentru a prescrie
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 1886
Nici o prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste
actiunea supusa acestui mod de stingere.
------------------
A se vedea dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in
Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare (art. 7
alin. 1 si 2, art. 8, 10, 11 si 12).
Art. 1887
Termenul prescriptiei se calculeaza pe zile, si nu pe ore. Prin urmare ziua
in cursul careia prescriptia incepe nu intra in acel calcul.
Art. 1888
Ziua se imparte in 24 ore. Ea incepe la miezul noptii si se fineste la
miezul noptii urmatoare.
Art. 1889
Prescriptia nu se socoteste castigata, decat dupa implinirea celei de pe
urma zile a termenului defipt prin lege.
------------------
A se vedea si dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in
Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare (art.
19).
Sectiunea II
Despre prescriptia de 30 de ani
Art. 1890
Toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat
neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor
prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie
obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.
-----------------
1. Potrivit celor aratate in nota de la Titlul XX (art. 1837 si urm.) - cu
privire la abrogarea implicita a dispozitiilor din Codul civil referitoare la
prescriptia extinctiva - a se vedea Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958,
republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile
ulterioare (art. 3 si 6).
2. Potrivit Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva,
art. 22, impozitele si taxele datorate statului, contributia pentru asigurari
sociale, precum si primele de asigurare datorate in temeiul asigurarilor prin
efectul legii, raman supuse dispozitiilor privitoare la prescriptie din legile
speciale.
3. A se vedea, de asemenea, Legea nr. 115/1938 pentru unificarea
dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din
27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 27, art. 28 alin. 1, art. 29
si art. 36).
Art. 1891
Instantele incepute si delasate se vor prescrie, in lipsa de cerere de
premtiune, prin 30 ani socotiti de la cel dupa urma act de procedura, oricare
ar fi termenul de prescriptie al actiunilor in urma carora se vor fi inceput
acele instante.
---------------
1. Dispozitia art. 1891 a fost implicit modificata prin Legea nr. 394 din
23 iunie 1943 pentru accelerarea judecatilor in materie civila si comerciala
care, prin art. 64, a instituit perimarea de plin drept.
2. A se vedea, de asemenea, nota 1 de la art. 1890.
Art. 1892
Renditele sau creantele ale caror capete*) nu sunt niciodata exigibile si
care produc in folosul creditorului interese periodice*) sau in perpetuu*) sau
pe viata, se prescriu prin 30 ani incepand de la data titlului lor constitutiv.
----------------
*) Capital.
*) Venituri periodice.
*) Rente perpetue.
----------------
A se vedea nota 1 de la art. 1890, precum si dispozitia art. 12 din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial
nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie
1960, cu modificarile ulterioare.
Art. 1893
Dupa 28 ani de la data titlului constitutiv sau a celui de pe urma titlu,
debitorul poate fi constrans sa procure un nou titlu creditorului sau
reprezentantilor sai.
----------------
A se vedea nota de la art. 1892.
Art. 1894
Regulile prescriptiei relative la alte obiecte decat cele cuprinse in acest
titlu si care sunt expuse la locurile respective din acest codice exclud
aplicarea dispozitiilor acestui titlu in toate cazurile cand sunt contrarii
lor.
Sectiunea III
Despre prescriptiile de 10 pana la 20 de ani
Art. 1895
Cel ce castiga cu buna-credinta si printr-o justa cauza un nemiscator
determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, daca adevaratul
proprietar locuieste in circumscriptia tribunalului judetean unde se afla
nemiscatorul, si prin douazeci de ani daca locuieste afara din acea
circumscriptie.
----------------
A se vedea, de asemenea, Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor
privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938,
cu modificarile ulterioare (art. 27, art. 28 alin. 1 si art. 29).
Art. 1896
Daca adevaratul proprietar a locuit, in diferite timpuri, in circumscriptia
tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul, si afara dintr-insa,
prescriptia se va completa adaugandu-se, la anii de prezenta, un numar de ani
de absenta indoit decat cel ce lipseste la anii de prezenta pentru ca sa fie
zece.
Art. 1897
Justa cauza este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea,
schimbul etc.
Un titlu nul nu poate servi de baza prescriptiei de 10 pana la 20 ani.
Un titlu anulabil nu poate fi opus posesorului care a invocat prescriptia
de 10 pana la 20 ani, decat de cel ce ar fi avut dreptul de a cere anularea sa,
sau de reprezentantii dreptului sau, daca posesorul n-a cunoscut cauza
anulabilitatii.
Art. 1898
Buna-credinta este credinta posesorului ca, cel de la care a dobandit
imobilul, avea toate insusirile cerute de lege spre a-i putea transmite
proprietatea.
Este destul ca buna-credinta sa fi existat in momentul castigarii
imobilului.
Art. 1899
Justa cauza trebuie sa fie totdeauna probata de cel ce invoca prescriptia
de 10 pana la 20 ani.
Buna-credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce
aleage rea-credinta.
Art. 1900
Actiunea pentru nulitatea sau pentru stricarea unei conventii, se prescrie
prin 10 ani, in toate cazurile cand legea nu dispune altfel.
Aceasta prescriptie nu incepe a curge, in caz de violenta, decat din ziua
cand violenta a incetat; in caz de eroare sau de dol, din ziua cand eroarea sau
dolul s-a descoperit; pentru actele facute de femei maritate neautorizate, din
ziua desfacerii casatoriei; in contra minorilor din ziua majoritatii, iar in
respectul*) interzisilor din ziua cand s-a ridicat interdictia.
------------------
*) In privinta.
------------------
1. Potrivit celor aratate in nota de la Titlul XX (art. 1837 si urm.) - cu privire
la abrogarea implicita a dispozitiilor din Codul civil referitoare la
prescriptia extinctiva - a se vedea Decretul nr. 167/1958, privitor la
prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958,
republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile
ulterioare (art. 2, 3 si art. 9).
2. Partea din cuprinsul art. 1900 alin. 2: "pentru actele facute de
femei maritate neautorizate, din ziua desfacerii casatoriei", a fost
abrogata implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a
femeii maritate - promulgata cu Decretul nr. 1412, Monitorul Oficial nr. 94 din
20 aprilie 1932.
3. A se vedea, de asemenea, Legea nr. 115/1938 pentru unificarea
dispozitiunilor privitoare la cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din
27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 36).
Art. 1901
Orice actiune a minorului contra tutorelui, relativa la faptele tutelei, se
prescrie prin 10 ani, incepand de la majoritatea sa.
-----------------
Dispozitia art. 1901 a fost implicit modificata prin Decretul nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva (art. 3 si 4).
Art. 1902
Dupa 10 ani, arhitectii intreprinzatorii de lucrari sunt desarcinati de
raspunderea la care sunt supusi pentru stricaciunea in tot sau in parte a
constructiei, prin viciile de construire sau prin viciile pamantului.
-----------------
1. Dispozitia art. 1902 a fost implicit modificata prin Decretul nr.
167/1958 privitor la prescriptia extinctiva (art. 3).
2. A se vedea Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea in
constructii publicata in Monitorul Oficial nr. 12 din 24 ianuarie 1995.
Sectiunea IV
Despre cateva prescriptii particulare *)
--------------------
*) In afara de prescriptiile prevazute in aceasta sectiune, urmeaza a se
mai vedea:
- Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la
cartile funciare - Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare (art. 37);
- Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul
Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din
15 iulie 1960, cu modificarile ulterioare (art. 5, 9 si 11);
- Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie
1953, cu modificarile ulterioare (art. 103);
- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie
1954, republicat in Buletinul Oficial nr. 13 din 1956, cu modificarile
ulterioare (art. 52, 55 si 60);
- Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a
Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - Buletinul
Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificarile ulterioare (art. 23 si 24);
- Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea in constructii
publicata in Monitorul Oficial nr. 12 din 24 ianuarie 1995.
Art. 1903
Actiunea maistrilor si institutorilor de stiinte sau de arte, pentru
lectiile ce dau cu luna;
a ospatarilor si gazduitorilor, pentru nutrirea si locuirea ce procura, si
a oamenilor cu ziua, pentru plata zilelor, a materiilor de dansii procurate si
a simbriilor;
se prescriu prin sase luni.
--------------
A se vedea si Codul muncii - Legea nr. 10/1072, in Buletinul Oficial nr.
140 din 1 decembrie 1992 (art. 176).
Art. 1904
Actiunea medicilor, chirurgilor si a apotecarilor, pentru vizite, operatii
si medicamente;
a negutatorilor, pentru marfele ce vand la particularii care nu sunt
negutatori;
a directorilor de pensionate, pentru pretul pensiunii scolarilor lor, si a
altor maistri, pentru pretul uceniciei;
a servitorilor care se tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor;
se prescriu printr-un an.
--------------
Cu privire la alin. 4 din art. 1904, a se vedea art. 176 din Codul muncii.
Art. 1905
Prescriptia in cazurile mai sus aratate se va implini, chiar daca ar urma
serviciile, lucrarile si predarile acolo mentionate.
Ea nu inceteaza de a curge decat cand s-a incheiat socoteala, s-a dat un
bilet sau adeverinta, ori s-a format cerere in judecata.
Art. 1906
Cu toate acestea, cei carora vor fi opuse aceste prescriptii pot dovedi,
prin orice mijloace, ca plata este inca datorata.
Art. 1907
Veniturile renditelor perpetue sau pe viata;
prestatiunile periodice ale pensiunilor alimentare, chiriile caselor si
arenzile bunurilor rurale;
dobanzile sumelor imprumutate si in genere tot ce se plateste cu anul sau
la termene periodice mai scurte;
se prescriu prin cinci ani.
--------------
In prezent, termenul prescriptiei dreptului la actiune cu privire la
obligatiile prevazute de art. 1907 este stabilit prin Decretul nr. 167/1958
privitor la prescriptia extinctiva - Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie
1958, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificarile
ulterioare (art. 3).
Art. 1908
Prescriptiile prezentei sectiuni curg in contra minorilor si interzisilor,
ramanand acestora recurs in contra tutorilor lor.
--------------
Cu privire la curgerea prescriptiei impotriva celor lipsiti de capacitatea
de exercitiu, a se vedea Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva (art. 14 alin. 2).
Art. 1909
Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie
trebuinta de vreo curgere de timp.
Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel carui s-a furat un lucru, poate
sa-l revendice in curs de trei ani, din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a
furat, de la cel la care-l gaseste, ramanand acestuia recurs in contra celui de
la care il are.
Art. 1910
Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci
sau la targ, sau la o vindere publica, sau de la un negutator care vinde
asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand
posesorului pretul ce l-a costat.
Art. 1911
Prescriptiile incepute la epoca publicarii acestui codice se vor regula
dupa legile cele vechi.
DISPOZITII GENERALE
Art. 1912
Codicii Domnilor Calimach si Caragea, si orice alte legi civile anterioare,
ordonantele domnesti si instructiunile ministeriale din ambe Principatele
Unite, sunt abrogate in tot ce nu este conform regulilor prescrise in prezentul
codice.
Art. 1913
Acest codice civil se va pune in lucrare la 1 iulie anul 1865.
------------
Prin Decretul din 2 iulie 1865, punerea in aplicare a Codului civil a fost
amanata pentru data de 1 decembrie 1865.
Art. 1914
Fiica dotata inaintea promulgarii acestei legi, de voieste a veni la o
ereditate deschisa in urma promulgarii acestei legi, va fi obligata a reporta
dota.
------------------