DECRET
Nr. 131 din 2 aprilie 1949
pentru modificarea art. 309, 311, 312, 313 si 314 din Codul civil
ACT EMIS DE: MINISTERUL JUSTITIEI
ACT PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL NR. 15 din 2 aprilie 1949
Text corectat conform rectificarii aparute in Buletinul Oficial al
Republicii Populare Romane Nr. 18 din 9 aprilie 1949, pag. 126.
ARTICOL UNIC
Art. 309, 311, 312, 313 si 314 din Codul civil, vor avea urmatorul cuprins:
Art. 309
Adoptiunea nu se poate face decat in interesul celui adoptat.
Nu pot fi adoptati decat minorii.
Adoptiunea intre soti sau frati este oprita.
Nu pot fi adoptatori decat majorii, care indeplinesc conditiunile cerute,
pentru a fi tutori, cu exceptia art. 383, pct. 3 si care sunt cu cel putin 18
ani mai in varsta decat acei pe care voiesc sa-i adopte.
Ministerul Justitiei va putea totusi incuviinta adoptiunea, chiar daca
diferenta de virsta prevazuta de alineatul precedent nu este indeplinita.
Art. 311
Pentru incheierea adoptiunii se cere consimtamantul minorului dat prin
parintii sai.
In cazul cand adoptatul nu are parinti sau acestia sunt in neputinta de a
manifesta o vointa valabila, se va cere consimtamantul tutorelui sau, in lipsa,
a tutorelui special numit de instanta tutelara.
De asemenea, in cazul cand parintii au abandonat copilul, neinteresandu-se
de ingrijirea acestuia timp de 6 luni, consimtamantul va fi dat de tutorele
special, numit de instanta tutelara.
Art. 312
Prin adoptiune, adoptatul capata numele adoptatorului.
El poate adauga, cand devine major, si vechiul sau nume.
Art. 313
Adoptatul si descendentii sai legitimi dobandesc, fata de adoptator, toate
drepturile si obligatiile personale si patrimoniale pe care le au copiii
legitimi fata de parintii lor.
Casatoria este oprita intre: cel adoptat si ceilalti copii legitimi,
adoptivi si naturali ai adoptatorului, precum si intre cel adoptat si fostul
sot al adoptatorului sau intre adoptatori si fostul sot al celui adoptat.
Prin adoptiune inceteaza, in acelasi timp, toate drepturile si
obligatiunile adoptatului fata de parintii sai firesti si rudele acestuia, fara
prejudiciul dispozitiunilor art. 143 si 144 din prezentul codice.
Drepturile si indatoririle parintesti fata de adoptat trec asupra
adoptatorului.
Art. 314
In termen de un an de la majoritate, adoptatul poate cere desfacerea
adoptiunii.
Desfacerea adoptiunii va putea fi ceruta de asemenea, pentru motive grave,
de adoptator, de reprezentantul legal al acestuia, de adoptat sau de tutorul
special al adoptatului minor.
In acest din urma caz, actiunea va putea fi intentata numai cu
autorizatiunea instantei tutelare.
Parchetul, institutia de protectie si autoritatile administrative vor putea
cere, in justitie, desfacerea adoptiunii, daca interesele adoptatului o
reclama.
In cazurile prevazute de alin. 2 din prezentul articol, desfacerea
adoptiunii va putea fi ceruta in termen de un an de cand partea a cunoscut
faptul; ea nu poate fi pronuntata daca cel indreptatit a iertat acest fapt.
Termenul nu curge impotriva minorului.
Desfacerea nu va putea fi ceruta dupa moartea adoptatorului, decat in cazul
prevazut de alin. 1 al art. 311, si nici pronuntata dupa moartea adoptatului.
La desfacerea adoptiunii, parintii firesti redobandesc drepturile
parintesti.
Daca adoptiunea este desfiintata din vina adoptatorului, adoptatul poate fi
autorizat, prin chiar hotararea de desfiintare, sa pastreze, in exercitarea
profesiunii sale, numele dobandit prin adoptie.
Prin hotararea de desfacere sau anularea adoptiei, judecata va putea obliga
pe adoptator la plata cheltuielilor de intretinere ale minorului, de cate ori
desfacerea sau anularea se datoreste vinei adoptatorului.