DECIZIE Nr.
1511 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 20 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Comuniunea Stăpânilor de Munţi
şi Codri în Dosarul nr. 4.847/90/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.847/90/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de
Comuniunea Stăpânilor de Munţi şi Codri.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin scutirea statului român de la
plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar, se creează un privilegiu în
favoarea acestuia faţă de obştile de moşneni, fapt ce contravine principiului
egalităţii în faţa legii.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală arată că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29
iulie 1997, cu următorul conţinut: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru
cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de
Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea
Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului,
de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul
acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de
calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice."
în susţinerea neconstituţionalităţii acestor
dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16
alin. (1)şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 alin.
(3) referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, autorul consideră că
textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 6 paragraful 1
referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea
discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiilor art. 1 şi 7 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea oamenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 17 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru s-a mai pronunţat prin numeroase
decizii. Astfel, prin Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, Curtea a statuat că principiul
egalităţii prevăzut de Legea fundamentală nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între
cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile
constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în
Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor
publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt
stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru
care sunt create.
In ceea ce priveşte scutirea autorităţilor publice
vizate de textul criticat de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru
cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea
realizării creanţelor bugetare, aceasta are o justificare obiectivă şi raţională,
autorităţile respective - creditori bugetari - fiind finanţate de la bugetul de
stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective făcându-se venit tot la
bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie
obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.
Referitor la critica de neconstituţionalitate bazată pe
susţinerea că se încalcă dreptul de liber acces la justiţie, respectiv dreptul
la un proces echitabil, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât
nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi nici cele ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu
exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în
justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste
prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public al justiţiei.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.394 din 16 decembrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 11 februarie 2009, Curtea a
statuat că plata unor taxe sau impozite reprezintă o obligaţie constituţională
a cetăţenilor, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în
conformitate cu care aceştia au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin
taxe, la cheltuielile publice. Or, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie,
„Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind
aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite
având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere
principiului egalităţii în drepturi.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, acestea fiind
aplicabile şi criticilor de neconstituţionalitate aduse textului de lege atacat
prin raportare la dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Comuniunea Stăpânilor de Munţi
şi Codri în Dosarul nr. 4.847/90/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu