DECIZIE Nr. 19
din 10 martie 2008
in legatura cu stabilirea
termenului in vederea audierii persoanei solicitate, arestata conform art. 89
alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr.
224/2006.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 861 din 20 decembrie 2008
Dosar nr. 2/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in legatura cu stabilirea termenului in vederea audierii persoanei
solicitate, arestata conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,
modificata si completata prin Legea nr. 224/2006.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 91 de
judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că termenul de
cel mult 48 de ore pentru audierea persoanei solicitate se va stabili prin
aceeaşi încheiere prin care s-a dispus măsura arestării, conform art. 90 alin.
(1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în legătură cu stabilirea termenului în
vederea audierii persoanei solicitate, arestată conform art. 89 alin. (3) din
Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006.
Astfel, unele instanţe, dispunând arestarea persoanei
solicitate, prin încheierea dată potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr.
302/2004 nu stabilesc şi noul termen pentru audierea acesteia, menţionând că
termenul urmează a fi fixat după rămânerea definitivă a încheierii.
Alte instanţe, dimpotrivă, prin încheierea motivată,
dispunând arestarea persoanei solicitate, fixează şi termen pentru judecarea în
continuare a cauzei, respectiv pentru audierea persoanei arestate conform art.
90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr.
224/2006.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Procedura de executare a mandatului european cunoaşte
următoarele etape:
1. procedura prealabilă în finalul căreia instanţa
solicită procurorului general de pe lângă curtea de apel să ia măsuri pentru
identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea acesteia în faţa
instanţei (art. 881
din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006);
2. arestarea persoanei solicitate (art. 89);
3. audierea persoanei solicitate în cel mult 48 de ore
de la arestarea acesteia (art. 90).
Potrivit art. 89 alin. (3) din lege, „instanţa dispune
arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată".
Pe de altă parte, prin art. 941 alin. (1) teza I din aceeaşi lege este prevăzută împotriva acestei încheieri calea
de atac a recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare.
Mai este de observat că procedura arestării mai
presupune informarea persoanei solicitate, aflată în stare de reţinere, cu
privire la existenţa unui mandat european de arestare împotriva sa, la
conţinutul acestuia, posibilitatea de a consimţi la predare, precum şi asupra
drepturilor procesuale ale acestei persoane.
In acest context, prin art. 90 alin. (1) din Legea nr.
302/2004 se prevede că în 48 de ore de la arestare persoana solicitată trebuie
audiată de către instanţă.
In această privinţă este de reţinut că, în cazul în
care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanţa ia
act de aceasta este echivalentă din punctul de vedere al efectelor juridice cu
hotărârea de predare, aşa cum se menţionează în art. 93 alin. (1), iar
hotărârea este definitivă conform art. 93 alin. (2) din lege. Reiese deci că,
în acest caz, procedura executării mandatului european de arestare se încheie,
urmând predarea persoanei urmărite conform procedurii prevăzute de art. 96.
Aşadar, aceste prevederi duc la concluzia că, în cazul
consimţământului la predare, persoana solicitată nu mai are niciun interes să
conteste, prin declararea unui recurs, încheierea prin care s-a dispus
arestarea sa.
Mai trebuie avut în vedere că, în raport cu voinţa
expresă a persoanei solicitate, exprimată cu prilejul audierii, procedura
executării mandatului poate avea un parcurs diferit: fie o procedură „simplificată",
atunci când există consimţământ la predare, fie procedura „clasică", în
absenţa acestui consimţământ.
De aceea, ţinându-se seama de caracterul determinant al
audierii asupra procedurilor de urmat, apare evident că fixarea termenului în
acest scop trebuie asigurată de însăşi încheierea prin care se dispune şi
arestarea, în aşa fel ca data audierii să aibă loc în intervalul de 48 de ore
de la arestare.
In cadrul acestei proceduri cu caracter special, aşa
cum este firesc, operaţiunea de fixare a termenului pentru audiere nu poate
influenţa asupra dreptului persoanei vizate de a exercita calea de atac a
recursului împotriva hotărârii de arestare în 24 de ore de la pronunţare.
Ca urmare, în cazul în care la audierea ce trebuie să
aibă loc în cel mult 48 de ore, calculate de la pronunţarea hotărârii prin care
se dispune arestarea, persoana solicitată îşi exprimă consimţământul la
predare, un eventual recurs împotriva încheierii de arestare, declarat în 24 de
ore de la pronunţare, ar rămâne fără obiect datorită efectelor pe care le
produce acel consimţământ (art. 93 din lege).
In acelaşi timp, trebuie avut în vedere că însuşi
legiuitorul, fixând termenul pentru efectuarea procedurii audierii, stabileşte
momentul începerii curgerii lui [art. 90 alin. (1)] prin folosirea expresiei „cel mult 48 de ore de la
arestarea acestuia", iar nu uzuala sintagmă „de la rămânerea definitivă a
hotărârii prin care se dispune arestarea".
De altfel, instanţei îi revine obligaţia dedusă din
principiul celerităţii, conform căruia procesul penal trebuie desfăşurat în
timp util, pentru ca realizarea scopului acestuia să fie asigurată în condiţii
optime, aşa cum se precizează şi în art. 95 alin. (1) din legea specială, în sensul că mandatul
european de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă.
Or, respectarea acestui caracter de urgenţă poate fi
asigurată numai în măsura în care fixarea termenului pentru audiere se face
prin însăşi încheierea în cuprinsul căreia se dispune arestarea, iar nu doar
după rămânerea definitivă a hotărârii prin care se dispune arestarea.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile
art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr.
224/2006, se interpretează în sensul că termenul de cel mult 48 de ore pentru
audierea persoanei solicitate se va stabili prin aceeaşi încheiere prin care
s-a dispus măsura arestării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se
interpretează în sensul că:
Termenul de cel mult 48 de ore pentru audierea
persoanei solicitate se va stabili prin aceeaşi încheiere prin care s-a dispus
măsura arestării.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prov. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei