DECIZIE Nr.
363 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si art. 581 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 22 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială
„Indian England NV" din Amsterdam, Olanda, în dosarele nr. 8.046/2006 şi nr. 8.258/2006 ale Judecătoriei Râmnicu
Vâlcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.192D/2006 şi nr. 2.330D/2006
au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune
conexarea Dosarului nr. 2.330D/2006 la Dosarul nr. 2.192D/2006, care este
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de
judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea nr. 4.144 din 27 septembrie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 8.046/2006, şi Incheierea din 2 noiembrie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 8.258/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Indian England NV" din Amsterdam, Olanda, cu ocazia soluţionării unor
cauze civile ce au ca obiect suspendarea provizorie a executării silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 581 din Codul de
procedură civilă îngrădesc dreptul părţilor de a-şi susţine poziţia asupra
problemelor de fapt şi de drept incidente în cauză, precum şi asupra
probatoriilor pe care le apreciază ca fiind adecvate pentru susţinerea
pretenţiilor şi apărărilor lor. De asemenea, prin reglementarea procedurii
ordonanţei preşedinţiale, care poate fi dată fără citarea părţilor, se creează
riscul unei vădite defavorizări a uneia din părţi în raport cu cealaltă, fiind
încălcate astfel şi prevederile art. 24 din Constituţie. Autorul excepţiei
consideră că dispoziţiile art. 403 alin. 4 şi cele ale art. 581 din Codul de
procedură civilă, care permit judecătorului să dispună suspendarea unei
executări silite pornite în temeiul unor titluri executorii, fără ca aceste
texte legale să indice vreun criteriu în funcţie de care magistratul să
aprecieze necesitatea adoptării unei astfel de măsuri, contravin prevederilor
constituţionale care prevăd dreptul persoanei la un proces echitabil. In
consecinţă, apreciază că, în lipsa stabilirii unor condiţii stricte de
admisibilitate a cererii de suspendare, art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul
de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin.
(2), art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. '(1).
Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art 581
din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. In ceea ce priveşte excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, arată că aceasta este întemeiată, deoarece excluderea
folosirii căii de atac, asociată lipsei citării părţilor la soluţionarea
cauzei, precum şi inexistenţa unor criterii obiective de admisibilitate a
cererii sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la
apărare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în
cauză de judecătorul-raportor,
notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură
civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 403 alin. 4: „In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune,
prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării
până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, Incheierea nu
este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum
de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile
neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită
de instanţă, dacă este cazul.";
- Art. 581: „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice,
pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea
unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă
preşedinţia/ă se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului
dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege autorul excepţiei invocă
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora „nimeni nu este mai presus de lege", art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil,
şi art. 24 alin. (1), care prevăd că „dreptul la apărare este
garantat".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură
civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la
aceleaşi prevederi din Constituţie.
Astfel, prin Decizia nr. 669 din 10 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a reţinut că
împrejurarea potrivit căreia „împotriva încheierii instanţei prin care s-a
dispus suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de
suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să
înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie,
deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin.
(2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate
fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale
nu garantează folosirea tuturor căilor de atac."
De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, Curtea a reţinut că dispoziţiile mai
sus menţionate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, „având în
vedere, pe de o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a
executării silite - urgenţă
care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac
împotriva încheierii instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura
provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în
valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi
garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din
valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile
în bani, cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin
suspendarea provizorie a executării silite".
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 759 din
31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a
reţinut că prin procedura de urgenţă instituită de acest text de lege nu numai
că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se
creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se
adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri
grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru
înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată,
posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a
contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură
civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a
dreptului la apărare.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Indian England NV" din
Amsterdam, Olanda, în dosarele nr. 8.046/2006 şi nr. 8.258/2006 ale
Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora