DECIZIE Nr.
603 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art.
32 alin. (2), art. 33 si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor, precum si a dispozitiilor art. 96 alin. (1)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 403 din 17 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 2l alin. (3), art.
32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie invocată de Ionuţ Dumitru în Dosarul nr. 2.472/300/2009
al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr.
2.472/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
invocată de Ionuţ Dumitru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că:
- dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 creează o inegalitate între cetăţeni, deoarece prevăd consecinţe
diferite ale sancţiunii aplicate după cum a fost dată - verbal sau în scris, şi
nu precizează în ce condiţii se aplică avertismentul verbal şi cel scris;
- dispoziţiile art. 16 şi art. 21 alin. (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 determină scindarea nejustificată a procesului
şi tergiversarea soluţionării acestuia, întrucât pun în sarcina organului
constatator şi implicit a instanţei de judecată obligaţia de a verifica
antecedentele contravenţionale ale petentului, fără a condiţiona această
cerinţă de un termen, ceea ce încalcă securitatea şi stabilitatea raporturilor
juridice şi a efectelor actelor administrative;
- art. 5 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
şi art. 96 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 împiedică accesul
liber la justiţie deoarece nu prevăd reguli de procedură clare cu privire la
condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile
procesuale. In plus, acestea fac iluzoriu dreptul la apărare al
contravenientului, „având în vedere că mijloacele sale de apărare pot fi
diferite în funcţie de asprimea sancţiunii ce i-a fost aplicată;";
- art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, dreptul la apărare şi dispoziţiile constituţionale privind
înfăptuirea justiţiei, deoarece „obligă instanţa să soluţioneze cauza grabnic,
fără a-i da posibilitatea de a analiza temeinic situaţiile de fapt deduse judecăţii,
măsurile instanţei, întemeindu-se mai degrabă pe aparenţe de drept decât pe un
probatoriu care să lămurească situaţia de fapt;";
- în ceea ce priveşte art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 se arată că, prin instituirea prezumţiei relative de
adevăr şi legalitate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, se încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul de acces la
justiţie şi la un proces echitabil, menţionându-se în acest sens hotărârea
pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel
împotriva României.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului
excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2),
art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22
aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează
sancţiunile contravenţionale, cuprinsul procesului-verbal de contravenţie,
modul de aplicare a sancţiunii contravenţionale, trimiterea plângerii
contravenţionale către instanţa de judecată şi soluţionarea plângerii
contravenţionale, precum şi prevederile art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august
2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Sancţiunile
contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin
acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii
sau avertismentului."
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 - Dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16
alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 - Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la
justiţie, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la
apărare, art. 124 - Infăptuirea justiţiei şi art. 126 - Instanţele
judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, în
repetate rânduri, asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate fie separat, fie împreună cu alte
texte din acelaşi act normativ, în raport de aceleaşi dispoziţii
constituţionale şi faţă de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Decizia nr. 259 din 20 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie
2007, Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Decizia nr. 490 din 6 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008,
şi Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, prin care Curtea a respins,
pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate
invocată.
Tot astfel, dispoziţiile art. 96 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai făcut obiectul
controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, în acest sens fiind, de
exemplu, deciziile nr. 707 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, şi nr. 796 din 3 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie
2008.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea.
De altfel, în prezenta cauză autorul excepţiei invocă,
în parte, omisiuni de reglementare, ca, de exemplu, faptul că nu sunt prevăzute
reguli de procedură cu privire la termenele în care justiţiabilii îşi pot
realiza drepturile procesuale, respectiv în care se poate exercita obligaţia de
a verifica antecedentele contravenţionale ale petentului, sau faptul că legea
nu precizează în ce condiţii se aplică avertismentul verbal şi cel scris.
Astfel de critici nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi
art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie invocată de Ionuţ Dumitru în Dosarul nr. 2.472/300/2009 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta