DECIZIE Nr.
864 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 20 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi
familie.
La apelul nominal se prezintă pentru părţile citate
apărătorii aleşi, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Domnul avocat Alexandru Stan, în calitate de
reprezentant al autorului excepţiei, solicită
admiterea acesteia, arătând că textul legal criticat contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate, deoarece partea faţă de care s-a pronunţat o soluţie
de netrimitere în judecată nu a putut avea cunoştinţă de întreg materialul
existent la dosar înainte de a fi sesizată instanţa de judecată competentă să
soluţioneze o plângere potrivit procedurii stabilite de art. 2781 din Codul de procedură penală. Aşa
fiind, persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată dobândeşte în
urma reanalizării soluţiei calitatea de inculpat, fără ca acest moment să fie
precedat de prezentarea materialului de urmărire penală.
Reprezentantul părţii Societatea Comercială
„Tecnoarmit" - S.R.L. Bucureşti solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece nu
poate fi pus semnul egalităţii între situaţia juridică a unei persoane
cercetate ca urmare a unei acuzaţii publice sau din oficiu, care implică
necesitatea prezentării materialului de urmărire penală, şi situaţia unei
persoane cercetate ca urmare a unei acuzaţii private, condiţionată de plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 760 din 11 mai 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru
cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Alexandru Poteleanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui
recurs împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate invocată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi,
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24
referitoare la dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) referitoare la
egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei, art. 126 alin. (2)
referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, ale
art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, ale art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin absenţa
prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul nu a beneficiat de
toate garanţiile procesuale ca alte persoane aflate în situaţii similare, iar
partea vătămată devine în mod
inacceptabil titularul acţiunii penale, substituindu-se rolului Ministerului
Public.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi familie opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată deoarece dispoziţiile legale
criticate contravin art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât prin procedura
reglementată justiţia devine parţială. Totodată, se instituie un criteriu de
discriminare între cetăţeni în faţa legii, discriminare ce rezultă din modul
diferit în care sunt acuzaţi. De asemenea, prin prevederile criticate se
încalcă principiul egalităţii armelor, justiţia nemaiavând rolul unui arbitru
între acuzare şi apărare, ci mai degrabă atribuţii ce ţin mai mult de sfera
unei autoinvestiri şi a „tragerii la judecată", exercitând practic funcţii
de acuzare în detrimentul dreptului la apărare al uneia dintre părţi.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece în situaţia
reglementată de textele legale criticate instanţa nu dezleagă fondul, ci
apreciază numai cu privire la legalitatea şi temeinicia actului atacat,
soluţionarea cauzei constituind o altă etapă procesuală distinctă guvernată de
regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de
atac.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece dispoziţiile
legale criticate reglementează o etapă procesuală distinctă, guvernată de
regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de
atac, reguli cu privire la care textele invocate stabilesc în mod expres că se
aplică „în mod corespunzător". Astfel, art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală asigură posibilitatea tuturor părţilor de a formula apărări,
de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, aşadar
de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil.
De altfel, întreaga procedură de soluţionare a
plângerilor formulate împotriva ordonanţelor sau rezoluţiilor procurorului de
netrimitere în judecată se desfăşoară în limitele principiilor constituţionale
ale înfăptuirii justiţiei. Imprejurarea că judecătorul învestit cu soluţionarea
unei astfel de plângeri pronunţă o încheiere prin care admite plângerea şi
desfiinţează actul contestat nu constituie în sine o prezumţie a
imparţialităţii acestuia, deoarece judecata finalizată prin pronunţarea
încheierii are alt obiect decât judecata fondului. In plus, după învestirea
instanţei în condiţiile impuse de textul contestat, acţiunea penală se exercită
tot de procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile
aplicabile în cauză, poate să ceară condamnarea sau achitarea inculpatului ori
încetarea procesului penal.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând decizia de sesizare, punctele
de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor
sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul
conţinut: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:[...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia
sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente,
reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind
judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
In cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de
sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.
1."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la acelaşi prevederi.
Astfel, prin Decizia nr. 172 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 343
din 22 aprilie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o
excepţie identică pentru considerentele acolo arătate, care îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de argumentele deciziei mai sus precizate,
Curtea mai constată că procedura prezentării materialului de urmărire penală
este specifică primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a
doua, este nepublică. Acest argument are drept urmare instituirea
obligativităţii opozabile procurorului de a chema învinuitul în cel mai
important moment al urmăririi penale - trimiterea în judecată - şi îşi găseşte
raţiunea tocmai în scopul asigurării învinuitului sau inculpatului a
posibilităţii de a fi asistat de un apărător şi de a dispune de timpul necesar
pentru a-şi pregăti apărarea. Insă procedura prezentării materialului de
urmărire penală în cazul în care operează principiul oficialităţii nu poate fi
absolutizată şi extinsă şi la situaţia în care acţiunea penală este pusă în
mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmând procedura
prevăzută de art. 279 ori de art. 2781 din Codul de procedură penală, deoarece prevederile legale
criticate, după admiterea plângerii în cea din urmă situaţie, nu opresc
persoana interesată de a lua cunoştinţă de întreg materialul probator existent
la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale căreia i se
aplică dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac prevăzute de lege.
In sfârşit, Curtea mai arată că eventualele probleme
practice care s-ar fi ivit cu privire la modul de aplicare şi interpretare a
dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 509 din 13 iunie 2006,
a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, „în aplicarea
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul care,
prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată
şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt
suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul
acesteia". Aşa fiind, nu se poate susţine că
prevederile legale criticate contravin principiului dreptului oricărei persoane
la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este parte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru