DECIZIE Nr.
1023 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adoptiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 5 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Nicolae Guguştea în Dosarul
nr. 8.524/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus note scrise prin
care solicită judecarea în lipsă, prilej cu care reiterează o serie de
argumente în sprijinul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 8.524/63/2009, Tribunalul Dolj - Secţia pentru minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 din
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Nicolae Guguştea într-o cauză civilă având ca
obiect nulitate adopţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
art. 57 din Legea nr. 273/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.
21 alin. (1)-(3), care garantează accesul liber la justiţie al oricărei
persoane pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale
legitime, întrucât îngrădesc acestuia dreptul de a solicita în instanţă
constatarea nulităţii adopţiei.
Tribunalul Dolj - Secţia pentru minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textul de lege criticat fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat de autorul acesteia la data sesizării instanţei de contencios
constituţional, îl constituiau prevederile art. 57 din Legea nr. 273/2004
privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, acest act
normativ a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009 şi, ca
urmare a renumerotării textelor, art. 57 a devenit art. 63 din lege, cu acelaşi
conţinut.
Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 63
din Legea nr. 273/2004, care au următorul conţinut:
„Art. 63. - Acţiunea în declararea nulităţii adopţiei aparţine oricărei
persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacităţii depline de
exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea
fundamentală şi având motivări similare.
In acest sens este, de exemplu,
Decizia nr. 1.327 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 859
din 10 decembrie 2009, sau Decizia nr. 73 din 21 ianuarie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8
martie 2010, prin care instanţa de contencios
constituţional a statuat că reglementarea legală criticată nu contravine art.
21 din Legea fundamentală.
Prin aceste decizii, Curtea a constatat că „Legea nr.
273/2004 privind regimul juridic al adopţiei stabileşte, cu valoare de regulă
de bază a adopţiei, principiul interesului superior al copilului. Legea prevede
expres acest principiu în cap. I intitulat «Dispoziţii generale», art. 2 lit. a)
şi în art. 5 alin. (1) referitor la condiţiile de fond ale adopţiei. Luând în
considerare principiul menţionat, legea defineşte nulitatea adopţiei ca o
sancţiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului.
Astfel, stabilind în primul alineat al art. 62 că
adopţia este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii
interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiţii de fond
sau de formă prevăzute de lege, legea instituie în cel
de-al doilea alineat al aceluiaşi articol norma după
care instanţa va putea respinge cererea de declarare a nulităţii adopţiei, dacă
va constata că menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat."
In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat
că „legiuitorul a instituit o nulitate sub condiţie - aceea ca menţinerea
adopţiei să fie în interesul superior al copilului - şi că această sancţiune
juridică nu poate fi caracterizată ca o nulitate absolută. Reglementarea în
acest mod a nulităţii adopţiei nu contravine normelor şi principiilor
Constituţiei, ci, dimpotrivă, având în vedere scopul adopţiei (...), şi anume
creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial, este pe deplin
concordantă cu art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu
care «Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de
asistenţă în realizarea drepturilor lor»".
Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea, prin
dispoziţiile cuprinse în textul de lege criticat, a exercitării acţiunii în
declararea nulităţii adopţiei reprezintă o consecinţă firească a modului în
care legiuitorul a conceput şi a definit nulitatea adopţiei, ca o sancţiune
juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului. In condiţiile
în care adoptatul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu nu mai este
necesar ca interesul superior al acestuia să fie apărat pe calea intentării de
către orice persoană interesată a unei cereri de declarare a nulităţii adopţiei
şi nici pe calea aprecierii de către instanţa de judecată a interesului lui de
a se menţine adopţia. A admite că, şi după ce adoptatul a devenit major,
exercitarea acţiunii de declarare a adopţiei ar putea fi exercitată de altă
persoană echivalează cu nerecunoaşterea aptitudinii celui în cauză de a-şi
identifica propriul interes şi, deci, cu negarea capacităţii lui de exerciţiu.
Prin urmare, Curtea constată că
nu se poate primi susţinerea potrivit căreia reglementarea criticată este de
natură să restrângă accesul la justiţie al persoanelor interesate, altele decât
adoptatul cu deplină capacitate de exerciţiu, întrucât accesul la justiţie
implică un interes legitim, iar, în cazul analizat, interesul legitim de
declarare a nulităţii adopţiei sau de menţinere a acesteia aparţine în
exclusivitate adoptatului.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 63 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adopţiei, excepţie ridicată de Nicolae Guguştea în Dosarul nr. 8.524/63/2009 al
Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora