Decizia Nr.119 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Roman în Dosarul nr. 731/283/2009 şi de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar în Dosarul nr. 1.205/210/2009, dosare ale Tribunalului Arad - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.400D/2010 şi nr. 1.401D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.401D/2010 la Dosarul nr. 1.400D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, respectiv de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât acestea din urmă nu prezintă cerinţele de claritate şi coerenţă necesare şi, astfel, contravin liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie şi dreptului la un tribunal ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 martie şi 27 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.205/210/2009 şi nr. 731/283/2009, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar, respectiv de Marian Roman, cu ocazia soluţionării recursurilor împotriva unor sentinţe penale prin care au fost respinse plângerile împotriva unor rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale ca tardiv introduse.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei şi folosirea căilor de atac, întrucât, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ţinută, sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Persoana vătămată este, astfel, sancţionată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condiţiile în care textele de lege criticate nu prevăd nicio sancţiune pentru acesta din urmă. Mai mult, autorii excepţiei Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar arată că, în situaţiile în care plângerea trebuie soluţionată de un procuror de la un alt parchet decât cel care a emis soluţia, informaţiile, explicaţiile şi clarificările necesare procurorului ierahic superior ajung la acesta de cele mai multe ori după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală şi chiar după expirarea termenului de 20 de zile stabilit de art. 278¹ alin. 2 din acelaşi cod, ceea ce creează o discriminare între părţile ale căror plângeri sunt soluţionate de către un procuror din cadrul aceluiaşi parchet ca şi procurorul emitent al actului de netrimitere în judecată atacat şi părţile ale căror plângeri sunt soluţionate de către un procuror din cadrul unui alt parchet. Astfel, partea vătămată este nevoită să renunţe la soluţionarea plângerii de către procurorul ierarhic superior şi să introducă plângere la instanţă, fiind privată de o cale de atac stabilită de lege, şi anume aceea a plângerii la procurorul ierarhic superior.Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 277 şi art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 277: „Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a facut plângerea modul în care a fost rezolvată.“;– Art. 278¹ alin. 2: „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi a prevederilor art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la obligaţia statelor contractante de a respecta drepturile şi libertăţile garantate de Convenţie, şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din aceeaşi convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 277 şi art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, şi Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege atacate. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, pe de o parte, că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care face referire în motivare autorul excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu constituie motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional. Dispoziţiile art. 51 din Legea fundamentală şi ale art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt incidente în cauza de faţă. Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu poate fi însă reţinută. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Roman în Dosarul nr. 731/283/2009 şi de Pervez Akhtar, Shamim Aziz, Jabran Akhtar şi Juned Akhtar în Dosarul nr. 1.205/210/2009, ambele dosare ale Tribunalului Arad - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică