DECIZIE Nr.
1195 din 24 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 700 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Marius Mihai Maftei în Dosarul nr. 5.573/62/2008
al Tribunalului Braşov.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei personal
şi asistat de apărătorul ales, domnul avocat Corneliu Liviu Popescu, din cadrul
Baroului Bucureşti, iar celelalte părţi sunt reprezentate de doamna avocat
Lorette Luca, din cadrul Baroului Braşov. Procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii
de admitere a acesteia, reluând, în esenţă, motivaţia ce se regăseşte în notele
scrise.
Apărătorul ales al părţilor Zenovia Geană şi Zenovia
Ion solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând aceleaşi
raţiuni ca şi autorul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.573/62/2008, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119 alin. 2 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Mihai Maftei în dosarul de
mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 124
alin. (3), precum şi ale art. 20, raportate la art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, spre
deosebire de ipoteza prevăzută în art. 119 alin. 1 din Codul de procedură
penală în care instanţa de judecată numeşte expertul judiciar, în art. 119
alin. 2 din acelaşi cod expertul nu mai este numit de instanţă, ci de
instituţia medico-legală din care acesta face parte. Aşa fiind, este afectat
dreptul la un proces echitabil, întrucât instanţa în faţa căreia procesul se
judecă nu mai are plenitudine de jurisdicţie. Totodată, prin împiedicarea
judecătorului să decidă asupra numirii în concret a expertului judiciar
medico-legal, este încălcată şi independenţa justiţiei, cu consecinţa directă a
afectării dreptului la apărare, partea interesată nemaiputând contesta în vreun
fel desemnarea dispusă de serviciul medico-legal.
Tribunalul Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Experţi oficiali, care au următorul conţinut: „Când
expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator
de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, organul de
urmărire penală ori instanţa de judecată se adresează acestora pentru
efectuarea expertizei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la efectuarea unei
expertize de către un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză
criminalistică, sau de orice institut de specialitate. Critica autorului
excepţiei de neconstituţionalitate se fundamentează pe imposibilitatea
judecătorului de a desemna în mod direct expertul/experţii care urmează să
întocmească raportul solicitat, sens în care se reclamă lipsa unei plenitudini
de jurisdicţie, cu consecinţa directă a afectării înfăptuirii actului de
justiţie şi a drepturilor referitoare la un proces echitabil şi la apărare.
Faţă de acestea, Curtea constată că, dimpotrivă, dacă
judecătorul, în absenţa unei norme exprese, dispune cu privire la numirea unui
anumit expert, deci cu privire la repartizarea lucrărilor ce intră în
competenţa sau atribuţiile altor instituţii, acest fapt echivalează cu un abuz
de putere care nu îşi găseşte niciun fel de justificare obiectivă şi
rezonabilă. Mai mult decât atât, raportul de expertiză ce urmează a fi întocmit
de un serviciu medico-legal nu reprezintă ipso facto o probă ce atestă
vinovăţia/nevinovăţia acuzatului, acesta reprezentând o secţiune din sistemul
probator, sens în care judecătorul chemat să soluţioneze cauza o va face ţinând
cont de coroborarea raportului de expertiză cu alte probe, deoarece, potrivit
art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, „probele nu au valoare mai
dinainte stabilită".
Aşa fiind, întrucât justiţia, unică, egală şi
imparţială, se înfăptuieşte de judecători independenţi şi în numele legii, care
nu instituie o posibilă intruziune a instanţei de judecată în modul de
organizare şi funcţionare a serviciilor medico-legale, nu poate fi primită
critica potrivit căreia sunt afectate dispoziţiile constituţionale ale art. 124
alin. (3).
De asemenea, nu se aduce atingere nici dreptului la
apărare al părţilor, care au posibilitatea de a formula cereri în faţa
instanţelor judecătoreşti, solicitând administrarea oricăror probe în apărarea
lor, şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege.
In sfârşit, sunt îndeplinite şi exigenţele dreptului la
un proces echitabil, întrucât dispoziţiile procedural-penale asigură
posibilitatea părţilor de a cere numirea unui expert-parte, efectuarea unui
supliment de expertiză sau a unei noi expertize.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 119 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Marius Mihai Maftei în Dosarul nr. 5.573/62/2008 al Tribunalului Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru