DECIZIE Nr. XII din 21
noiembrie 2005
ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 119 din 8 februarie 2006
Dosar nr. 12/2005
Sub presedintia doamnei Lidia Barbulescu, vicepresedintele Inaltei Curti
de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite,
conformandu-se dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii
recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la caile de atac
impotriva incheierilor pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta
si in apel, referitoare la revocarea, inlocuirea sau incetarea arestarii
preventive.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind
prezenti 95 de judecatori din totalul de 110 judecatori aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa
fie admis in sensul de a se stabili ca incheierea prin care se dispune, in
cursul urmaririi penale, respingerea cererii de revocare, inlocuire sau
incetare a arestarii preventive, precum si incheierea data, in cursul judecatii
in prima instanta si in apel, prin care se respinge cererea privind revocarea,
inlocuirea sau incetarea arestarii preventive, nu pot fi atacate, separat, cu
recurs.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 140-3 alin. 1 si ale art. 141
din Codul de procedura penala, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au
un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la
posibilitatea atacarii, separat, cu recurs a incheierii pronuntate in cursul
urmaririi penale, precum si in cursul judecatii in prima instanta si in apel,
prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau incetare a
arestarii preventive.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca aceasta incheiere poate
fi atacata separat cu recurs, in temeiul art. 140-3 alin. 1 si al art. 141 din
Codul de procedura penala.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca o atare incheiere
nu poate fi atacata, separat, cu recurs, intrucat art. 140-3 alin. 1 si art.
141 din Codul de procedura penala nu prevad o cale de atac separata impotriva
incheierii pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta sau in
apel, prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire ori incetare a
arestarii preventive.
Aceste din urma instante au procedat corect.
Potrivit art. 140-3 alin. 1 din Codul de procedura penala, incheierea prin
care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii
preventive, incheierea prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea
sau prelungirea arestarii preventive si incheierea de respingere a propunerii
de arestare preventiva pot fi atacate cu recurs de catre invinuit sau inculpat
si de procuror la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare,
pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Din prevederile
acestui text de lege rezulta ca incheierea prin care nu se dispune revocarea,
inlocuirea sau incetarea arestarii preventive, ci se respinge cererea de
revocare, inlocuire ori incetare a acestei masuri preventive, nu poate fi
atacata cu recurs in conditiile art. 140-3 alin. 1 din Codul de procedura
penala.
Cu privire la calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in
cursul judecatii privind masurile preventive, art. 141 alin. 1 din Codul de
procedura penala prevede ca incheierea data in prima instanta si in apel, prin
care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei
masuri preventive ori prin care se constata incetarea de drept a arestarii
preventive, poate fi atacata separat cu recurs de procuror sau de inculpat.
Prin urmare, art. 141 nu prevede o cale de atac separata si impotriva
incheierii date in prima instanta sau in apel, prin care se respinge cererea de
revocare, inlocuire ori incetare a unei masuri preventive, inclusiv a arestarii
preventive, si, ca atare, aceasta incheiere nu poate fi atacata separat cu
recurs, in conditiile art. 141 din Codul de procedura penala.
In raport cu prevederile art. 140-3 alin. 1 si ale art. 141 din Codul de
procedura penala, a recunoaste calea de atac a recursului separat, impotriva
incheierii pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta sau in
apel, prin care se respinge cererea de revocare, inlocuire ori incetare a
arestarii preventive, inseamna a recunoaste o cale de atac neprevazuta de lege,
ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. (7) si art. 129 din Constitutie, potrivit
carora incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse
cailor de atac prevazute de lege, iar impotriva hotararilor judecatoresti
partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in
conditiile legii. In acelasi timp s-ar incalca art. 385-1 alin. 2 din Codul de
procedura penala, in temeiul caruia incheierile care nu pot fi atacate,
separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odata cu
sentinta sau decizia recurata.
Ratiunile pentru care in art. 140-3 alin. 1 si art. 141 din Codul de
procedura penala nu a fost reglementat recursul impotriva incheierilor prin
care, in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii in prima instanta ori
in apel, a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau incetare a
arestarii preventive constau, pe de o parte, in faptul ca o noua cerere de
revocare, inlocuire ori incetare a arestarii preventive, pentru motive noi,
poate fi formulata oricand in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
Pe de alta parte, prin dispozitiile art. 146 alin. 12, art. 149-1 alin.
13, art. 159 alin. 8, art. 160-a alin. 2 si art. 160-b din Codul de procedura
penala, se asigura atat controlul judiciar imediat, realizat de catre o
instanta ierarhic superioara, asupra legalitatii si temeiniciei arestarii
preventive in cursul urmaririi penale si al judecatii, cat si verificarea
periodica a legalitatii si temeiniciei acestei masuri preventive in cursul
judecatii.
Totodata, lipsa posibilitatii de a ataca, separat, cu recurs incheierea
pronuntata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii in prima instanta
si in apel, prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau
incetare a arestarii preventive, nu contravine art. 5 paragraful 4 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
potrivit caruia "orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau
detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca
acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa
dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala". Asa cum rezulta din
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, art. 5 paragraful 4 din
Conventie nu garanteaza dreptul la o cale de atac impotriva hotararilor
privitoare la arestarea preventiva, ci garanteaza un grad de jurisdictie,
reprezentat de o instanta independenta, pentru luarea, prelungirea sau
mentinerea arestarii preventive.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 414-2 din
Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii
declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie si a se stabili ca incheierea prin care se dispune, in
cursul urmaririi penale, respingerea cererii de revocare, inlocuire sau
incetare a arestarii preventive, precum si incheierea data in prima instanta si
in apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, inlocuire sau
incetare a arestarii preventive, nu pot fi atacate, separat, cu recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 140-3 alin. 1 si ale art. 141 din Codul de
procedura penala, stabilesc:
1. Incheierea prin care se dispune, in cursul urmaririi penale,
respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive
nu poate fi atacata, separat, cu recurs.
2. Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune
respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive
nu poate fi atacata, separat, cu recurs.
Obligatorie, potrivit art. 414-2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21 noiembrie 2005.
VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
LIDIA BARBULESCU
Magistrat-asistent sef,
Victoria Maftei