DECIZIE Nr.
1202 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 613 2 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 60 din 25 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 6132 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Daniel Condrea în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.735/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 518 şi 6132 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Daniel Condrea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în materia
raporturilor de familie, măsurile grabnice prin care se dispune, în baza unei
judecăţi sumare, întemeiate exclusiv pe aparenţe, evacuarea unuia dintre soţi
din locuinţa comună pot produce efecte grave asupra vieţii de familie, soţul
evacuat fiind pus în situaţia de a întrerupe legăturile părinteşti cu copilul
minor. Astfel, arbitrariul măsurilor ce pot fi dispuse în cadrul procedurii
ordonanţei preşedinţiale şi efectele nocive ale unor astfel de măsuri contravin
prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 27 alin. (1) şi art.
49 alin. (1), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
ordonanţa preşedinţială este o reglementare specială, care asigură
operativitatea procedurii de judecată şi executarea imediată a hotărârii
judecătoreşti, în cazuri care impun adoptarea de măsuri urgente, cu caracter
vremelnic. Dispoziţiile art. 581 şi 6132 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor
constituţionale invocate, astfel încât excepţia cu un atare obiect este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Cu toate că autorul excepţiei invocă
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 518 şi 6132 din Codul de procedură civilă,
dispoziţii cu care instanţa judecătorească sesizează Curtea Constituţională
prin încheiere, din notele scrise depuse la dosar şi din susţinerile
criticilor, precum şi din opinia instanţei referitoare la critica formulată
rezultă că în realitate excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 581 şi 6132 din acelaşi cod. Dispoziţiile
criticate au următorul conţinut:
- Art. 581: „Instanţa va
putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă
şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea
ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen.";
-Art. 6132: „Instanţa
poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri
vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de
întreţinere, la alocaţia pentru copii si la folosirea locuinţei."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, art. 27 alin. (1) referitoare la
inviolabilitatea domiciliului şi reşedinţei şi art. 49 alin. (1) privitoare la
protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, sunt invocate şi prevederile
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 6132 din Codul de procedură civilă, în cadrul procedurii de soluţionare
a cererii de divorţ, instanţa poate adopta măsuri vremelnice cu privire la
încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru
copii şi la folosirea locuinţei. Asupra măsurilor enumerate, instanţa învestită
cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronunţă prin ordonanţă preşedinţială,
în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii
instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu
caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării
prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează
posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca în anumite condiţii,
expres şi limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiţiei în cazuri
grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru
înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Or, această posibilitate recunoscută părţilor
interesate nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietăţii private şi
nici nu creează premisele
unei violări a domiciliului sau reşedinţei, aşa cum consideră autorul
excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea
cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
In ceea ce priveşte conformitatea textelor legale
criticate cu dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul la un proces
echitabil, Curtea constată că dispoziţiile art. 581 şi 6132 din Codul de procedură civilă nu
conţin nicio prevedere prin care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a
beneficia de o judecată echitabilă, publică şi într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de
lege. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau
a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul
de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei
respectări a dreptului la un proces echitabil.
De altfel, Curtea observă că asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă s-a
mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160
din 8 decembrie 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei
referitoare la încălcarea art. 49 alin. (1) din Constituţie privitoare la
protecţia copiilor şi a tinerilor, Curtea reţine că dispoziţiile art. 6132 din Codul de procedură civilă nu
cuprind o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate pe calea ordonanţei
preşedinţiale până la soluţionarea divorţului. Astfel, instanţa învestită cu
cererea de ordonanţă preşedinţială prin care s-a solicitat încredinţarea
copiilor minori se poate pronunţa şi asupra cererii formulate de celălalt soţ
de a i se încredinţa să aibă legături personale cu copiii, aşa încât acesta să
poată să îşi exercite drepturile şi îndatoririle pe care le presupune
creşterea, educaţia şi instruirea lor. Prin urmare, şi critica cu un atare
obiect este lipsită de temei constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art.11 alin. (1) lit. A.d) şi
al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 şi art. 6132 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Condrea
în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu