DECIZIE Nr. 13
din 9 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 79 din 1 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Marin Frunză în
Dosarul nr. 3.177/44/2006 ai Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă
şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că
textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.177/44/2006, Curtea de Apel Galaţi- Secţia conflicte de muncă
şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Marin Frunză cu
ocazia soluţionării recursului formulat împotriva
Sentinţei civile nr. 107 din 5 martie 2003, pronunţată
de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. R/77/C/2003, pentru soluţionarea unui
litigiu de muncă având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică art. 81 din Legea nr. 168/1999,
considerând că încalcă dreptul la două grade de jurisdicţie, dreptul la un
recurs efectiv la o instanţă naţională, dreptul de acces liber la justiţie,
dreptul la un proces echitabil şi la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare,
fiind contrar şi principiilor constituţionale referitoare la universalitatea
drepturilor şi îndatoririlor, la egalitatea în drepturi şi la nediscriminare.
In acest sens, arată că textul de lege criticat permite judecarea fondului de
către instanţa de recurs şi în situaţia în care prima instanţă nu a judecat
fondul cauzei, ci a respins acţiunea pe baza unei excepţii, astfel că nu mai
există o a doua cale de atac asupra fondului.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat urmărind
asigurarea celerităţii procedurii în litigiile de muncă. De asemenea, arată că
nici prevederile constituţionale, nici cele internaţionale invocate de autorul
excepţiei nu instituie principiul dublului grad de jurisdicţie în materie
civilă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu contravine nici
uneia dintre dispoziţiile constituţionale şi reglementările internaţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999,
dispoziţii potrivit cărora, „(1) In caz de admitere a recursului, instanţa
va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în
următoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a
făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa părţii care
nu a fost legal citată."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 124 şi 126 din
Constituţie, referitoare la statul român, la dreptul internaţional şi dreptul
intern, la universalitate, la egalitatea în drepturi, la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, la accesul liber la justiţie, la
dreptul la apărare, la înfăptuirea justiţiei şi la instanţele judecătoreşti.
De asemenea, consideră că sunt
încălcate reglementările cuprinse în art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, la interzicerea
discriminării şi la interzicerea abuzului de drept, precum şi prevederile art.
1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
referitoare la egalitatea în drepturi, universalitatea drepturilor şi a
libertăţilor, dreptul la recunoaşterea calităţii de subiect de drept, dreptul
la protecţia egală a legii, dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor
judiciare, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi la
interzicerea oricăror acte care ar putea conduce la desfiinţarea unor drepturi
sau libertăţi proclamate de Declaraţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat instituie norme de procedură a căror
stabilire revine, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie,
competenţei exclusive a legiuitorului.
Art. 81 din Legea nr. 168/1999 are ca scop asigurarea
soluţionării cu celeritate a conflictelor de muncă, ţinând seama de specificul
litigiilor de această natură.
In ceea ce priveşte concordanţa textului de lege
criticat cu prevederile constituţionale invocate, Curtea observă că acesta se
aplică în mod egal pentru toate părţile litigiilor de muncă şi tuturor
situaţiilor care se încadrează în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se
nicio discriminare.
De asemenea, textul de lege
examinat nu îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu prevede
vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile procedurale, astfel încât să se
împiedice desfăşurarea în mod echitabil a procesului.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei
potrivit căreia nu ar beneficia de un dublu grad de jurisdicţie cu privire la
judecarea fondului cauzei, încălcându-se astfel şi dreptul la apărare, Curtea
constată că nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu
prevede numărul gradelor de jurisdicţie şi al căilor de atac ce trebuie
prevăzute pentru diferite litigii. Singura obligaţie privind instituirea unui
dublu grad de jurisdicţie, prevăzută de art. 2 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se
referă la cauzele penale, iar nu la cele civile. De altfel, textul de lege
criticat se referă tocmai la o cale de atac, anume recursul împotriva hotărârii
pronunţate de prima instanţă. Rejudecarea cauzei în fond sau chiar discutarea
pentru prima oară a fondului în faţa instanţei de recurs nu este de natură să
îngrădească exercitarea dreptului la apărare de către toate părţile procesului.
De altfel, Curtea constată că art. 81 din Legea nr.
168/2001 a mai fost examinat sub aspectul constituţionalităţii prin prisma
aceloraşi critici ca şi cele formulate în prezenta speţă, iar prin Decizia nr.
86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, şi Decizia nr.
165 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, instanţa de
contencios constituţional a respins aceste critici ca fiind neîntemeiate pe
considerente ce îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor
de muncă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.177/44/2006 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea