Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 10.112/301/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 817D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 945D/2016 şi nr. 1.103D/2016 având un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţia a fost ridicată de aceeaşi autoare, şi anume Enel Energie Muntenia - S.A., în dosarele nr. 18.742/299/2016/a1 şi nr. 18.895/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 817D/2016, nr. 945D/2016 şi nr. 1.103D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 945D/2016 şi nr. 1.103D/2016 la Dosarul nr. 817D/2016, care este primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, şi arată că în cauze se invocă, de fapt, probleme de interpretare şi aplicare neunitară a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în practica instanţelor de judecată, şi nicidecum aspecte de neconstituţionalitate a acestui text al ordonanţei de urgenţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:9. Prin Încheierea din 17 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.112/301/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi prin încheierile din 16 şi 26 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 18.742/299/2016/a1 şi nr. 18.895/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în Bucureşti, cu ocazia soluţionării unor cereri prin care s-a solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, din redactarea art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, se conferă posibilitatea instanţelor de judecată de a-l interpreta în mod diferit, cu consecinţa încălcării accesului liber la justiţie şi a principiului egalităţii în drepturi, precum şi a principiului constituţional potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi este egală pentru toţi. Concret, precizează că atunci când sunt înregistrate cereri de chemare în judecată similare celor formulate în cauzele de faţă, în care obiectul este reprezentat de pretenţii băneşti rezultate ca urmare a neachitării de către pârât a unor facturi şi a căror contravaloare este formată atât din debitul principal, cât şi din penalităţi, unele instanţe de judecată consideră că nu se află în prezenţa unor acţiuni cu două capete de cerere ce au finalitate diferită, iar timbrarea se face în mod corect (în opinia autorilor excepţiei), raportat la întregul debit. Există însă şi instanţe care consideră aceste acţiuni ca având două capete de cerere cu finalitate diferită şi, pe cale de consecinţă, solicită timbrarea distinctă pentru fiecare din aceste capete de cerere. Astfel, autoarea excepţiei consideră că prin interpretarea diferită dată de instanţele judecătoreşti noţiunii de „finalitate diferită" se aduce atingere accesului liber la justiţie şi este restrânsă posibilitatea de a-şi exercita drepturile rezultând dintr-un raport juridic, deoarece se află în imposibilitatea de i se judeca cererea de chemare în judecată şi de a obţine o hotărâre care să îi permită recuperarea întregului debit (atât debit principal, cât şi penalităţi). În acest context, precizează că principiul liberului acces la justiţie este consacrat, ca drept fundamental, atât prin art. 21 din Constituţie, cât şi prin art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, iar cu privire la acest principiu, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta semnifică posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. Prin urmare, consideră că existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea, până la urmă, să nege acest drept al persoanei, încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie.11. De asemenea, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi a celor ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, ca urmare a aplicării de către instanţele judecătoreşti pe rolul cărora se află speţele a unui tratament juridic diferit unor situaţii identice, „deşi textul de lege aplicabil este acelaşi, dar nu suficient de clar, astfel încât să nu dea naştere la interpretări diferite".12. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţele de judecată constată, în esenţă, că se invocă probleme de interpretare şi aplicare a normelor criticate de către instanţele de judecată, aspecte ce nu pot fi convertite, însă, în vicii de neconstituţionalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispoziţiile constituţionale invocate.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 817D/2016 şi nr. 945D/2016, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, menţionând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că, deşi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră „dreptul la un tribunal", acest drept nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăşi natura sa, reclamă o reglementare din partea statului, care urmează a alege mijlocele prin care le va folosi în acest scop (Hotărârea din 24 mai 2006, pronunţată în Cauza Weissman şi alţii împotriva României). Astfel, în această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica impunerea unei restricţionări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit). Asigurarea egalităţii părţilor în faţa justiţiei şi a liberului acces la justiţie cuprinde şi componenta privitoare la cheltuielile judiciare, în care se regăsesc taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, aspecte asupra cărora s-a pronunţat şi Curtea Constituţională care, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la aceste taxe, iar în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. În ceea ce priveşte modul de aplicare şi interpretare a normelor criticate, se arată că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, aceste aspecte nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate menite să justifice contrarietatea dispoziţiilor criticate cu cele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Din această perspectivă, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 71 din 18 februarie 2016. 15. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.103D/2016, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, referitor la criticile autoarei potrivit cărora art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a primit interpretări diferite din partea instanţelor de judecată, Guvernul reţine că aceste aspecte nu pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, prin deciziile pronunţate asupra recursurilor în interesul legii. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora „Când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel."19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, precum şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, formulate de aceeaşi autoare a excepţiei ca şi în cauzele prezente, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, în acest sens, fiind Decizia nr. 71 din 18 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 9 mai 2016, şi Decizia nr. 459 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 24 august 2016, prin care Curtea a respins, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale.21. Astfel, Curtea a reţinut că reglementarea legală criticată prevede că pentru o acţiune care are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui. Analizând textul de lege şi criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la elementele de fapt ale cauzelor în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a observat că motivele invocate privesc, de fapt, interpretarea şi aplicarea neunitară de către instanţele de judecată a textului de lege criticat, împrejurare ce ar genera o încălcare a accesului liber la justiţie şi ar crea totodată o situaţie discriminatorie între justiţiabili. Curtea a apreciat că aceste aspecte nu pot fi convertite, însă, în vicii de constituţionalitate menite să justifice contrarietatea reglementării criticate cu dispoziţiile invocate din Legea fundamentală.22. De asemenea, Curtea a constatat că însuşi textul de lege criticat dispune că taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, doar atunci când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, iar nu şi în celelalte cazuri. Aspectele care determină finalitatea capetelor de cerere, necesară pentru a stabili taxa judiciară de timbru ce se datorează, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, ci sunt de competenţa instanţei de judecată investite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularităţile fiecărei cauze. 23. Aşa fiind, a răspunde criticilor astfel formulate ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. În acest context, referitor la modalitatea de interpretare şi de aplicare concretă, în practică, a prevederilor de lege deduse controlului de constituţionalitate, precum şi la necesitatea realizării unei jurisprudenţe unitare a instanţelor de judecată, Curtea a subliniat că, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura competentă să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, în acest sens fiind reglementată instituţia recursului în interesul legii în cuprinsul art. 514 din Codul de procedură civilă.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Enel Energie Muntenia - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 10.112/301/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, şi în dosarele nr. 18.895/299/2016/a1 şi nr. 18.742/299/2016/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora