DECIZIE Nr.
1303 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 67 si 68 din titlul I al Legii
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 817 din 27 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr.
5.226/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.226/2/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 67 şi 68 din
titlul I al Legii' nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Excepţia a fost ridicată de Vlad Opran într-o cauză
civilă având ca obiect cererea formulată de autor în contradictoriu cu
Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului (în
prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), prin care a
solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige
A.V.A.S. de a emite o decizie prin care să-i acorde acţiuni la o valoare
actualizată cu rata inflaţiei pe data emiterii deciziei de acordare,
reprezentând valoarea acţiunilor deţinute de autorii săi, la societăţile
naţionalizate în baza Legii nr. 119/1948, respectiv „Banca Marmorosch Blank
& Co", „Banca Românească" şi „Banca de Credit Român".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că art. I pct. 67 si 68 din titlul I al
Legii nr. 247/2005 a modificat alin. (1) şi' (3) ale art. 32 din Legea nr.
10/2001, care, după republicare, a devenit art. 31. Conform art. 32 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001, în redactarea pe care legea a avut-o la data intrării în
vigoare, respectiv 14 februarie 2001, foştii acţionari şi succesorii
persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte
normative aveau dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu
precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei
juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială
tranzacţionată pe piaţa de capital, iar conform alin. (3), acţiunile se
acordau, la cererea persoanei îndreptăţite, de către instituţia publică
implicată în privatizarea societăţii comerciale menţionate la alin. (1). Arată
că, prin faptul licit şi voluntar al depunerii notificării adresate entităţilor
respective, acestea au devenit debitoare ale persoanelor îndreptăţite la
măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art. 32, fiind obligate
să emită decizii de acordare a măsurilor reparatorii în termen de 60 de zile de
la data notificării şi să acorde, efectiv, acţiuni, la valoarea echitabilă,
pentru acţiunile naţionalizate în anul 1948. In continuare, arată că la data de
22 iulie 2005 s-a adoptat Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări
Legii nr. 10/2001 şi care, susţine autorul, prin art. I pct. 67 şi 68 din
titlul I al legii, „a distrus drepturile câştigate sub imperiul legii
vechi", respectiv Legea nr. 10/2001, nemodificată. Susţine că, după
modificarea art. 32, devenit art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată,
entităţile debitoare sunt exonerate de plata obligaţiei prevăzute de art. 11
alin. (1) din Legea nr. 119/1948 şi de art. 32 din Legea nr. 10/2001,
nemodificate, adică de a plăti foştilor acţionari despăgubiri la valoarea
reală. Arată că, prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001, „s-a suprimat
posibilitatea ca acţiunile naţionalizate să fie preschimbate cu acţiuni vii la
societăţi de pe piaţă", fiind înlocuite cu titluri de valoare la Fondul
Proprietatea - S.A., ce se pot tranzacţiona pe piaţa de capital şi care au o
valoare foarte mică faţă de cea a acţiunilor ce trebuie să fie acordate
persoanelor îndreptăţite, conform art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificată,
şi care, în speţă, în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei, au fost
calculate conform expertizei din dosarul instanţei de fond. Consideră că
textele de lege criticate „obstaculează derularea litigiilor începute sub legea
veche, adică sub art. 32 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, pentru cererile
care au fost formulate în baza legii atunci în vigoare, probatoriul fiind
administrat, iar actele, pe cale administrativă şi contencioasă, din anul 2001
până în prezent fiind făcute cu ascultarea Legii nr. 10/2001, în vigoare între
14 februarie 2001 şi 22 iulie 2005".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
modificarea sau completarea unui text de lege constituie atributul exclusiv al
legiuitorului. Totodată, consideră că textele de lege criticate nu îngrădesc
dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, nu încalcă dreptul de
proprietate şi nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, fiind
edictate în conformitate cu textele constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. Arată că instituirea unor norme
prin care se reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor în
condiţiile legii speciale nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art.
21, ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. Totodată, apreciază că
acestea nu conţin norme contrare celorlalte dispoziţii constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, având următorul conţinut:
„67. La articolul 32, alineatul (1) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 32. - (1) Persoanele arătate la art. 3 alin.
(1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul
de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv."
68. La articolul 32, alineatul (3) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(3) Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute
la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor,
prin decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea
societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după
caz, prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul în care societatea
comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai
există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea
continuitate."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligaţia de a respecta
Constituţia şi legile, ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi
dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la accesul
liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată
şi ale art. 53 alin. (1)şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră că textele de lege
criticate contravin şi următoarelor dispoziţii din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 alin. (1) privind
dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de
drept şi ale art. 18 privind limitarea restrângerii exerciţiului drepturilor.
De asemenea, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele
considerente:
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005
care au modificat alin. (1) şi'(3) ale art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989. După republicarea Legii nr. 10/2001 în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, datorită
renumerotării, art. 32 a devenit art. 31.
Curtea constată că asupra prevederilor art. 31 din
Legea nr. 10/2001, s-a pronunţat prin Decizia nr. 144 din 5 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009,
în care a reţinut că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri
reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în
mod abuziv, nu numai prin restituirea lor în natură, ci şi prin stabilirea de
măsuri reparatorii prin echivalent. De aceea, soluţia de restituire a unor
asemenea categorii de imobile, precum şi stabilirea cuantumului despăgubirilor
sunt rezultatul opţiunii legiuitorului şi au la bază exercitarea dreptului său
de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din
legislaţia trecută.
Pentru considerentele cuprinse în decizia menţionată nu
se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi din actele
internaţionale invocate de autor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 5.226/2/2007 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu