DECIZIE Nr.
1347 din 9 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul
civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 884 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul
civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei. In acest
sens, arată că la dosar autorul excepţiei, reprezentat de S.C.A. Tănasă şi
Asociaţii S.P.R.L, a comunicat o adresă prin care solicită un nou termen de
judecată pentru pregătirea apărării.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de autorul
excepţiei, întrucât acesta a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea,
de vreme ce încheierea de sesizare a Curţii este din data de 12 septembrie
2008.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de
autorul excepţiei de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că
încheierea de sesizare este din data de 12 septembrie 2008, astfel încât
autorul excepţiei a avut suficient timp pentru pregătirea apărării.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 11.536/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution" - S.R.L. din
Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în rezoluţiune a unui
contract.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 969 din Codul civil
permit ca persoane private să stabilească convenţii care să aibă putere de
lege, prin aceasta voinţa legiuitorului fiind înfrântă, aducându-se astfel
atingere dreptului de legiferare al Parlamentului. Totodată, cât priveşte prevederile
art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, consideră că orice transfer de
proprietate determinat de o altă cauză decât voinţa părţilor sau executarea
silită reprezintă o încălcare a principiului garantării dreptului de
proprietate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că art. 969 din Codul civil reglementează forţa
obligatorie a convenţiilor legal făcute, în raporturile dintre părţi, potrivit
principiului pacta sunt servanda. Prin aceasta nu se conferă vreunei persoane private dreptul de
legiferare, drept rezervat constituţional Parlamentului României. Totodată,
consideră că articolele 1020 şi 1021 din Codul civil nu încalcă dreptul de
proprietate garantat constituţional şi nu reglementează un transfer al
dreptului de proprietate în afara voinţei părţilor, deoarece, potrivit
alineatului ultim al art. 1021 din Codul civil, „desfiinţarea trebuie să se
ceară de către parte înaintea justiţiei, ceea ce implică existenţa unei
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ce constituie titlu executoriu
potrivit legii".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că acestea,
instituind norme privind efectul convenţiilor şi condiţiile în care aceste
convenţii pot înceta, nu conţin prevederi de natură să antreneze o restrângere
a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, constituie expresia aplicării
principiilor constituţionale în materia dreptului de proprietate. Instituind reguli privind puterea obligatorie a
contractelor civile, legiuitorul a avut în vedere asigurarea securităţii şi
stabilităţii raporturilor juridice dintre părţile contractante. Totodată,
apreciază că nu se poate susţine că principiul libertăţii actelor juridice ar
încălca rolul de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, cu
următorul conţinut:
- Art. 969: „(1)
Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
(2) Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau
din cauze autorizate de lege.";
- Art. 1020: „Condiţia
rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz
când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.";
- Art. 1021: „Intr-acest
caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia
angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa
convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.
Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe,
poate acorda un termen părţii acţionate."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art.
61 referitoare la rolul şi structura Parlamentului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate consacră, pe de o parte, două principii
importante ale dreptului civil român - principiul forţei obligatorii a
convenţiilor civile „pacta sunt servanda" şi principiul libertăţii contractuale (art. 969), iar, pe de altă
parte, reglementează două forme de sancţionare a neexecutării obligaţiei de
către o parte contractuală, şi anume rezoluţiunea sau rezilierea contractului
(art. 1020 şi art. 1021).
Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate de
autor, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite, textele de lege criticate
nefiind contrare principiului garantării proprietăţii private şi rolului de
unică autoritate legiuitoare a Parlamentului, pentru următoarele considerente:
Incheierea unui contract fiind guvernată de principiul
libertăţii contractuale, părţile pot să determine, prin voinţa lor, clauzele
contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei
cauze morale şi licite.
Totodată, prin reglementarea în cuprinsul articolelor
1020 şi 1021 din Codul civil a unor sancţiuni pentru neexecutarea unor
obligaţii contractuale, se recunoaşte părţii care şi-a executat sau este gata
să-şi execute obligaţiile posibilitatea de a alege între executarea silită şi
încetarea contractului prin rezoluţiune sau reziliere, legiuitorul realizând,
astfel, un echilibru între principiul forţei obligatorii a contractului şi
principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate.
Garanţia acestui echilibru este dată tocmai de
competenţa instanţelor judecătoreşti, reglementată prin teza ultimă a art. 1021
din Codul civil, de a aprecia asupra posibilităţii părţii creditoare de a cere rezoluţiunea, în
situaţia în care contractul este cu executare uno
ictu, sau rezilierea, în cazul în care contractul
este cu executare succesivă, prin acordarea unui termen de graţie, prin
respingerea acţiunii în situaţiile în care apreciază că este posibilă
executarea în natură a obligaţiilor debitorului şi prin respingerea acţiunii când debitorul şi-a
executat obligaţiile în cursul procesului.
Aşa fiind, textele de lege criticate constituie
expresia aplicării principiului constituţional al garantării dreptului de
proprietate şi rezultatul voinţei părţilor contractante, în limitele legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu