Decizia Nr.1482 din 08.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Luca în Dosarul nr. 5.423/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 548D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 549D/2011-557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 şi nr. 780D/2011, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, excepţie ridicată de Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilă, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bărbulescu, Iuliana Ferenţi, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuţoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan şi Mariana Trandafir în dosarele nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 şi nr. 5.235/97/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 549D/2011-557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 şi nr. 780D/2011 la Dosarul nr. 548D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 549D/2011-nr. 557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 şi nr. 780D/2011 la Dosarul nr. 548D/2011, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierile din 22 martie 2011, 5, 11 şi 19 aprilie 2011, 3 şi 10 mai 2011 şi 9 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 5.423/97/2010, nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 şi nr. 5.235/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Luca, Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilă, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bărbulescu, Iuliana Ferenţi, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuţoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan şi Mariana Trandafir în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul neretroactivităţii legilor, întrucât sunt aplicate retroactiv, respectarea principiului neretroactivităţii legii civile presupunând aplicarea dispoziţiilor noii legi doar în privinţa celor care se vor înscrie la pensie după intrarea în vigoare a legii menţionate, nu şi a celor deja pensionaţi. Totodată, se arată că drepturile câştigate sunt acele drepturi care au intrat definitiv în patrimoniul unei persoane, făcând parte din dreptul său de proprietate, iar pensia în sine constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât reducerea pensiei echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate privată reglementat de art. 44 din Constituţie. De asemenea, recalcularea pensiilor speciale are un caracter discriminatoriu, aducând această categorie socială într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu militarii şi chiar în raport cu pensionarii din sistemul public, cel puţin în privinţa celor care au fost pensionaţi fără îndeplinirea criteriului vârstei minime de pensionare şi care au obţinut un punctaj şi, respectiv, o pensie net inferioară, datorită stagiului de cotizare mult mai mic decât stagiul complet utilizat la recalculare, metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu trebuind să fie aceeaşi atât pentru militari, cât şi pentru auxiliarii din justiţie, fiind astfel încălcat principiul nediscriminării reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul a trimis punctul său de vedere referitor la dosarele nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011 şi nr. 655D/2011-661D/2011 şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens se arată că, în momentul de faţă, este aplicabilă numai Legea nr. 263/2010 în privinţa sistemului de pensii publice, aspect subliniat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010. Pe fond, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 871 şi 873 din 25 iunie 2010, precum şi Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010. Guvernul nu a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 548D/2011-557D/2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, care au următorul cuprins:– Art. 1 lit. c): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:[...] c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.“;– Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.“– Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietăţii Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Textele legale criticate au mai format obiectul unor critici de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, cu titlu exemplificativ reţinându-se Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.264 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, decizii prin care Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea textelor supuse controlului. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, că textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie. Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. II. Distinct de cele arătate prin deciziile menţionate, Curtea mai reţine că dispoziţiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calităţii de pensionar dobândite în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie reprezintă un element constitutiv al unei situaţii juridice existente înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câştigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare şi momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Dacă prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menţionată, aceasta cu siguranţa ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ar fi desfiinţat o facta praeterita. Prin urmare, ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calităţii de pensionar. În urma obţinerii acestei calităţi, drepturile rezultate din aceasta se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori şi ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestaţiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului. Însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al unor raporturi juridice trecute, facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţă, se constituie chiar în dobândirea calităţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita. Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând sau diminuând - cuantumul pensiilor legal primite şi încasate lunar. Deci drepturi legal câştigate sunt cele care sunt deja legal încasate, cu condiţia să fi fost şi legal stabilite. De asemenea, drept legal dobândit este, bineînţeles, şi calitatea de pensionar. De altfel, prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“. Curtea observă că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şia garantat dreptul la pensia ordinară tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât cu privire la suplimentul acordat de stat nu se poate susţine că este un drept viitor câştigat ad aeternam, din moment ce este sub condiţie. Mai mult, Curtea observă că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Muñoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecký împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plăţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificată (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial, pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) şi că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să ştirbească esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă şi proporţională (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vărsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţială a unei părţi din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63). Curtea constată că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei). Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă. III. Cu privire la discriminarea invocată de autorii excepţiei, creată prin modalitatea diferită de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea faţă de modalitatea de recalculare a pensiilor militare de stat, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 stipulează că pensiile prevăzute la art. 1 din aceeaşi lege „se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare“. Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 este în prezent reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011. Astfel cum se arată şi în preambulul ordonanţei de urgenţă, scopul acesteia este instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în vederea stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt îndreptăţite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale. Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, prevede la art. 8 alin. (2) şi (3) că „stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel prevăzut în anexa nr. 1 [Vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare]. Prin excepţie de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului“. Pentru categoriile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010 prevăd că: „Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.“ Alin. (4) al aceluiaşi articol dispune că: „În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.“ Articolul 77 alin(1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale stabilea, la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, că: „Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.“Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 prevedea, ca regulă generală, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bărbaţi şi care va creşte până la 30 de ani pentru femei, respectiv 35 de ani pentru bărbaţi până în anul 2015. Din analiza textelor de lege aplicabile în vederea recalculării pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi a textelor aplicabile recalculării celorlalte categorii de pensii menţionate de art. 1 din Legea nr. 119/2010, de cealaltă parte, reiese voinţa legiuitorului de a prevedea modalităţi distincte de recalculare a diferitelor categorii de pensii, tocmai datorită modului diferit în care acestea erau calculate şi acordate anterior recalculării dispuse în temeiul Legii nr. 119/2010 şi situaţilor specifice în care se află diversele categorii socioprofesionale care beneficiază de pensie de serviciu. Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul lor, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi. În situaţia actului normativ analizat, Curtea constată că obiectivul acestuia este acela de a converti anumite tipuri speciale de pensii, în al căror cuantum se regăsea o semnificativă componentă necontributivă, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivităţii. Din această perspectivă, Curtea observă că Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivă a pensiei speciale fiind deopotrivă eliminată pentru toate categoriile de pensii menţionate la art. 1. Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se ia în calcul la stabilirea pensiilor. Curtea constată că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări. În acest sens, pot fi amintite persoanele care au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncă şi care beneficiază de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socio-profesionale au desfăşurat activitatea. În ceea ce priveşte persoanele care se încadrează în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, o relevanţă deosebită o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arăta că dispoziţiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale sub aspectul acordării dreptului la pensie sunt justificate de „natura activităţii desfăşurate, care creează condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii“. Aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauză respingerea ca neîntemeiată a criticilor raportate la principiului constituţional al egalităţii în drepturi, categoriile socioprofesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat. IV. În fine, Curtea observă că dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic dispoziţiile constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească modul de conversie a pensiilor de serviciu în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 şi modalitatea concretă de calcul a noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Lega nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Luca, Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilă, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bărbulescu, Iuliana Ferenţi, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuţoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan şi Mariana Trandafir în dosarele nr. 5.423/97/2010, nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 şi nr. 5.235/97/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin