DECIZIE Nr.
166 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 153 din 9 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Petrescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în dosarele nr. 2.947/110/2009, nr. 1.800/110/2009, nr. 1804/110/2009,
nr. 2.953/110/2009, nr. 2.946/110/2009 şi nr. 6.715/110/2008 ale
Tribunalului Bacău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7.731
D/2009, nr. 7.733D/2009-nr. 7.737D/2009, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 7.733D/2009- nr. 7.737D/2009 la Dosarul
nr. 7.731 D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 8 mai 2009 si 20 iulie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 2.947/110/2009, nr. 1.800/110/2009, nr.
1.804/110/2009, nr. 2.953/110/2009, nr. 2.946/110/2009 şi nr.
6.715/110/2008, Tribunalul Bacău - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul
soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi
băneşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii, care prevede că orice dispoziţie contrară acestui act
normativ se abrogă, este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4)
şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din
Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa
imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi
aplicare a legii. In acest sens, autorul face referire la normele procedurale
aplicabile în speţa sa, care au ca obiect conflicte de muncă,
arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea
urmează să se aplice. Astfel, prevederile art. 72 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de
cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi
materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze
aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a
legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente
reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul
special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în
materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie
contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii
speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul
excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea sa, anume
că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că
legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii
legale eficiente care să fie coerente (cauza Unedic contra Franţei-2008),
să evite paralelismul legislativ (cauza Katz contra României-2009),
să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să
aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o
jurisprudenţa neuniformă (cauza Santo Pinto contra Portugaliei-2008).
In plus faţă de acestea, autorul excepţiei aminteşte
că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ
abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea
implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura
coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea
principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite
judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut
implicit, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a
făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea
unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege
criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din
Constituţie care prevede obligativitatea respectării Constituţiei
şi a legilor, obligativitate căreia trebuie să se supună
inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio
distincţie cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Bacău - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate
nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea
nr. 53/2003-Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Pe
data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]- orice
alte dispoziţii contrare."
Autorul excepţiei consideră că textul de
lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 1
alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3)
lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al legii organice şi
art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De
asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că argumentele invocate de autor nu vizează o
veritabilă problemă de constituţionalitate, ci constituie o
problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce ţine de
resortul instanţelor judecătoreşti, iar nu de cel al
instanţei de contencios constituţional.
In acest sens, asupra unor critici identice, s-a
pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.005 din 7
iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575
din 18 august 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în dosarele nr. 2.947/110/2009, nr. 1.800/110/2009, nr.
1.804/110/2009, nr. 2.953/110/2009, nr. 2.946/110/2009 şi nr.
6.715/110/2008 ale Tribunalului Bacău - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman