Decizia Nr.19 din 22.01.2013

Cu participarea, în şedinţa publică din 17 ianuarie 2013, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, excepţie ridicată de Municipiul Slobozia, prin primar, în Dosarul nr. 5.946/98/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 976D/2012.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 22 ianuarie 2013, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.946/98/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, excepţie ridicată de Municipiul Slobozia, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - „Româniafilm“ (denumită, în continuare, R.A.D.E.F. - „Româniafilm“) la încheierea protocolului prevăzut de dispoziţiile articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, referitor la trecerea în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă atât motive de neconstituţionalitate extrinsecă, raportate la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 61 alin. (1), cât şi motive de neconstituţionalitate intrinsecă, prin invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4).În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, autorul excepţiei arată că argumentele prezentate în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate nu reflectă existenţa unor situaţii extraordinare la data emiterii acesteia, astfel încât necesitatea şi urgenţa reglementării acestor situaţii să nu poată fi amânată, în vederea reglementării pe calea procedurii obişnuite de legiferare. Dimpotrivă, expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 reflectă mai degrabă aspecte ce ţin de oportunitatea şi/sau utilitatea reglementării, raportate la faptul că autorităţile administraţiei publice locale nu au întreprins măsurile legale şi procedurale pentru preluarea cinematografelor în domeniul public al acestora.Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, invocarea expresă a elementului de oportunitate, „prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate, în a căror considerare, de altfel, reglementarea în cauză a fost adoptată pe calea ordonanţei“.În opinia autorului excepţiei, susţinerile Guvernului, cuprinse în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, referitoare la „situaţia administrativă şi juridică incertă“ a imobilelor ce fac obiectul de reglementare a actului normativ criticat, nu este reală, dat fiind faptul că tot Guvernul, în cuprinsul art. 1 al aceluiaşi act normativ, arată că acele imobile care nu au fost preluate în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale se află în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“. În consecinţă, „prejudiciile şi consecinţele negative imediate în ceea ce priveşte asigurarea integrităţii şi exploatării cinematografelor“, respectiv „starea avansată de degradare“, sau chiar „pericolul prăbuşirii“, se datorează exclusiv managementului defectuos asigurat de menţionata regie autonomă, deţinătoare a dreptului de administrare.Astfel, în opinia autorului excepţiei, motivarea necesităţii emiterii ordonanţei de urgenţă criticate reprezintă, în fapt, o invocare a propriei culpe a Guvernului, pentru a justifica situaţia extraordinară, precum şi urgenţa reglementării.Mai mult, atitudinea Guvernului este în totală contradicţie cu voinţa autorităţii legiuitoare, care a adoptat o măsură legislativă (respectiv articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008), prin care a transferat autorităţilor administraţiei publice locale dreptul de proprietate asupra sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, în vederea reabilitării, dotării şi modernizării acestora, în termen de 4 ani.Se mai arată că atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1.505 din 7 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 17.758/3/2009, cât şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, au statuat că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic au trecut, prin efectul legii, în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent de existenţa sau inexistenţa unui protocol de predare/primire.Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, referitor la rolul Parlamentului, se arată că măsurile legislative instituite prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă nu pot fi opuse celor deja adoptate de Parlament, prin lege. Astfel, atribuţiile legislative delegate Guvernului nu se pot constitui în piedici împotriva punerii în aplicare a unui act de reglementare adoptat de către puterea legiuitoare în exercitarea competenţei sale primare de legiferare. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 şi nr. 989 din 30 iunie 2009.În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate intrinsecă, relevate prin invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, se arată că principiul separaţiei puterilor în stat presupune echilibru şi colaborare între acestea, iar nu poziţii iremediabil antagonice. A accepta punctul de vedere contrar, în sensul că Guvernul, prin adoptarea ordonanţelor de urgenţă, este legitimat din punct de vedere constituţional să contracareze măsurile legislative adoptate de Parlament, ar echivala cu transformarea competenţei sale excepţionale de legiferare într-una generală, lucru de neadmis într-un stat de drept.În subsidiar, se mai arată că adoptarea Legii nr. 303/2008, prin care toate sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, enumerate în anexa nr. 1 cuprinsă în Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, au trecut, prin efectul legii (fără a mai fi necesară o hotărâre de Guvern, aşa cum prevedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia), din domeniul privat al statului şi din administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“ în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale respective, a fost determinată de necesitatea urgentării reformării domeniului cinematografiei, fiind constatată ineficienţa practică a modalităţii de realizare, prin hotărâre de Guvern, a transferului sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic.În acest context, se mai arată că, prin emiterea ordonanţei de urgenţă criticate, Guvernul încearcă să blocheze, prin exces de putere, aplicarea concretă a Legii nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, prin interzicerea încheierii protocoalelor de preluare efectivă în posesie a imobilelor respective, în scopul readucerii acestora în domeniul privat al statului, în vederea vânzării către entităţile private ce le deţin în prezent în calitate de chiriaş sau de locatar.Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, fiind încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1).Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii în vigoare de către instanţa de judecată, autorul excepţiei fiind nemulţumit de refuzul „nejustificat“ al R.A.D.E.F. - „Româniafilm“ de a încheia protocolul de predare/primire al bunurilor la care face referire art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare.În subsidiar, se apreciază că nu sunt întemeiate susţinerile referitoare la faptul că scopul ordonanţei de urgenţă criticate ar fi fost acela de contracarare a unei măsuri de politică legislativă adoptată de Parlament. Dimpotrivă, adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă s-a impus ca urmare a realizării doar parţiale a măsurilor impuse prin lege, în speţă, art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, precum şi a necesităţii adoptării unor măsuri legislative în vederea clarificării regimului juridic al imobilelor rămase în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“, după expirarea termenului de 6 luni în care se putea încheia protocolul de predare/primire între reprezentantul mandatat de regia autonomă şi, respectiv, primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare.Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale. În acest sens, apreciază că emiterea ordonanţei de urgenţă criticate nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul cinematografiei adoptate de Parlament. Aşa fiind, în condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit deja, prin Legea nr. 303/2008, lista sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic aflate în administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 25 mai 2011.Analizând cererea de chemare în judecată şi având în vedere conţinutul normativ al ordonanţei de urgenţă, Curtea reţine, pe de o parte, că litigiul de fond vizează imobilele prevăzute la poziţiile nr. 82 şi 83 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din ordonanţa de urgenţă criticată, iar, pe de altă parte, că situaţia juridică a acestora, precum şi a tuturor imobilelor prevăzute în anexa nr. 1 este reglementată prin art. 1 alin. (1) şi (4) al aceluiaşi act normativ. De asemenea, din motivarea autorului excepţiei rezultă că acesta este nemulţumit de ipoteza normativă a acelor dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 care se referă la imobilele nominalizate în cadrul anexei nr. 1 cuprinse în acelaşi act normativ. În aceste condiţii, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, prevederi care vizează regimul juridic al imobilelor prevăzute la anexa nr. 1 şi, implicit, al celor de la poziţiile nr. 82 şi 83 din actul normativ criticat. În consecinţă, Curtea urmează a se pronunţa asupra acestor dispoziţii, care au următorul cuprins: „(1) Pentru sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „Româniafilm“, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu mai pot fi încheiate protocoale între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „Româniafilm“, astfel cum prevăd dispoziţiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările şi completările ulterioare. (...)(4) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.“Textul de lege criticat face referire la prevederile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, care au următoarea redactare: 5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „România-Film“, în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) privind situaţiile în care Guvernul are competenţa de a emite ordonanţe de urgenţă. De asemenea, deşi autorul excepţiei nu menţionează în mod expres, din motivarea excepţiei rezultă că acesta se referă şi la încălcarea dispoziţiilor art. 136 alin. (2) referitoare la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: I. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că imobilele vizate prin art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, cu referire la anexa nr. 1 cuprinsă în acelaşi act normativ, au intrat în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale în temeiul articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008. În aceste condiţii, includerea aceloraşi imobile în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“ echivalează, în opinia autorului excepţiei, cu contracararea măsurilor legislative adoptate de Parlament, în speţă articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, transformând competenţa excepţională de legiferare pe care Guvernul o deţine, prin intermediul ordonanţelor de urgenţă, într-una generală, lucru de neadmis într-un stat de drept. În legătură cu regimul juridic al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, Curtea reţine că imobilele cu destinaţia de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială şi administratorul R.A.D.E.F. - „Româniafilm“ nu avea natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii, modalitatea practică de preluare a acestor imobile. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, nr. 980*) şi nr. 981**) din 22 noiembrie 2012, nepublicate încă la data pronunţării prezentei decizii prin care s-a statuat că, în conformitate cu prevederile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale. Mai mult, în legătură cu natura juridică a protocolului de predare/primire a imobilelor în cauză, reglementat prin dispoziţiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a statuat, în deciziile menţionate, că acesta reprezintă „modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică şi spre administrare bunurile mobile şi imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat“, adică obligaţia de predare a acestor imobile. II. În ceea ce priveşte cadrul legal prin care au fost reglementate modalităţile de desfăşurare a activităţilor din domeniul cinematografiei, în general, precum şi administrarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cinematografiei naţionale, în special, Curtea reţine următoarele: Iniţial, potrivit prevederilor art. 65 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 328/2006, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora, se aflau în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, legiuitorul a modificat Legea nr. 328/2006 şi a instituit posibilitatea trecerii, prin hotărâre a Guvernului, a imobilelor cu destinaţia de cinematografe din domeniul privat al statului şi din administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“ în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea autorităţilor publice locale. Ulterior a fost adoptată Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, prin care s-a prevăzut, în articolul unic pct. 8, că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat asupra acestei modalităţi de trecere a bunurilor imobile respective în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, statuând că aceasta s-a făcut prin efectul legii, ca mod de dobândire a proprietăţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010). *) Decizia nr. 980 din 22 noiembrie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013. **) Decizia nr. 981 din 22 noiembrie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 25 ianuarie 2013. Dar, potrivit aceloraşi dispoziţii legale, predarea imobilelor se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“ în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, şi aprobat de către consiliile locale respective prin hotărâre. În acest context legislativ, emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, criticată în prezenta cauză, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 9 septembrie 2011, este de natură să creeze un climat de instabilitate juridică, care generează o stare de incertitudine în privinţa subiectelor de drept vizate de aceste măsuri legislative. Curtea constată că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, fără a ţine seama de efectele juridice deja produse de reglementarea anterioară, respectiv Legea nr. 303/2008, şi fără respectarea regimului juridic al proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale, în general, precum şi a procedurii de trecere din domeniul public al acestora în domeniul public al statului, astfel cum este reglementată prin prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, în special, obligaţie care incumbă şi legiuitorului delegat, înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice civile, ca urmare a lipsei de coerenţă, claritate şi previzibilitate a normei legale, în condiţiile existenţei unor soluţii legislative contradictorii. În acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 980 şi nr. 981 din 22 noiembrie 2012, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii), Curtea reţine că principiul securităţii raporturilor juridice civile constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat în mod expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală. Cu privire la acest aspect, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul securităţii raporturilor juridice decurge implicit din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept. În acest sens sunt hotărârile din 20 octombrie 2011 sau din 6 decembrie 2007, pronunţate în cauzele Nejdet Şahin şi Perihan Şahin împotriva Turciei, paragraful 56, respectiv Beian împotriva României (nr. 1), paragraful 39. De asemenea, prin Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, (paragraful 92), instanţa de la Strasbourg a statuat că „(...) odată ce Statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii.“ În acest sens, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, trecerea unui bun din proprietatea publică a unei unităţi administrativ-teritoriale în proprietatea publică al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Aşadar, nerespectarea acestei proceduri legale este de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 136 alin. (2) referitoare la proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, şi pe cale de consecinţă, şi dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor. Prin urmare, Curtea constată că, pentru considerentele reţinute mai sus, prevederile art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la imobilele menţionate la poziţiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 şi nr. 158-166 din anexa nr. 1, care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, sunt neconstituţionale. Aşadar, neconstituţionalitatea astfel constatată se referă la imobilele menţionate în anexa nr. 1 din actul normativ criticat, iar nu şi la anexa nr. 2. Faţă de cauza de neconstituţionalitate astfel reţinută, Curtea constată că nu mai este cazul să se examineze şi celelalte motive de neconstituţionalitate invocate de către autorul excepţiei. III. De asemenea, Curtea constată că, prin deciziile nr. 980 şi nr. 981 din 22 noiembrie 2012, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la imobilele menţionate în anexa nr. 1, poziţiile nr. 13, 92 şi 157, astfel încât, cu privire la aceste prevederi legale, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. IV. Ţinând cont de dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în caz de admitere a excepţiei, Curtea este competentă să se pronunţe şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care în mod necesar şi evident nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare. Astfel de prevederi sunt cele ale art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, care reglementează trecerea din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. - „Româniafilm“ a imobilelor prevăzute la poziţiile 134-166 din anexa nr. 1, care face parte integrantă din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Prin urmare, Curtea constată că cele reţinute cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 sunt aplicabile mutatis mutandis şi prevederilor art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. V. Având în vedere inconsecvenţa reglementării legale privind regimul juridic al bunurilor din domeniul cinematografiei, în general, precum şi regimul juridic al bunurilor imobile - săli şi grădini de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, respectiv în anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, şi a bunurilor mobile aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic, în special, Curtea constată că este necesară elaborarea unei reglementări unitare în domeniu, care să ţină cont de toate actele normative emise anterior, precum şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie (în acest sens, pe lângă prezenta decizie, a se vedea, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 227 din 13 martie 2007, nr. 847 din 8 iulie 2008, nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, nr. 269 din 16 martie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, nr. 605 din 14 august 2008, nr. 808 din 3 decembrie 2008, şi, respectiv, nr. 265 din 23 aprilie 2010, precum şi deciziile nr. 980 şi nr. 981 din 22 noiembrie 2012, nepublicate încă la data pronunţării prezentei decizii). Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Municipiul Slobozia, prin primar, în Dosarul nr. 5.946/98/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la imobilele menţionate la poziţiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 şi nr. 158-166 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, precum şi cele ale art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt neconstituţionale. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la imobilele menţionate la poziţiile nr. 13, nr. 92 şi nr. 157 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011. Definitivă şi general obligatorie. Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2013. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent-şef, Benke Károly