DECIZIE Nr.
200 din 2 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. d) si e), art.
25,art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat,precum si a dispozitiilor art. 52 alin. 5 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 299 din 3 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25
şi art. 82 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5. 621/2004 al Curţii de Apel Bacău -
Secţia penală, precum şi a dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedură
penală, ridicată de Societatea Comercială „Elador" - S. R. L. din Suceava
şi Societatea Comercială „Veritas Nova" - S. R. L. din Suceava în acelaşi
dosar.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
23 februarie 2006, în prezenţa autorului excepţiei, Dorin Andronic, care a
reprezentat şi partea Societatea Comercială „Veritas Nova" - S. R. L. din
Suceava, şi în lipsa celorlate părţi, legal citate, fiind consemnate în
încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera,
a amânat pronunţarea pentru data de 2 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 octombrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 5. 621/2004, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ridicată
de Dorin Andronic în dosarul menţionat, precum şi a dispoziţiilor art. 52
alin. 5 din Codul de procedură penală, ridicată de Societatea Comercială
„Elador" - S. R. L. din Suceava şi Societatea Comercială „Veritas
Nova" - S. R. L. din Suceava în acelaşi dosar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. d) şi
e), art. 25 şi ale art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 contravin
prevederilor constituţionale invocate prin aceea că interzic consilierilor
juridici „exercitarea propriilor activităţi profesionale - consultanţă,
asistenţă şi reprezentare juridică", în viziunea legiuitorului român
asistenţa juridică a persoanelor fizice fiind atributul exclusiv al avocatului.
Se arată totodată că art. 3 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 51/1995 este
„în vădită contradicţie cu prevederile imperative din art. 1 din Legea nr.
514/2003 [... ], suprapunând activitatea avocatului peste activitatea
consilierului juridic". Or, faptul că atât avocatul, cât şi consilierul juridic
sunt îndreptăţiţi să asiste şi să reprezinte persoanele juridice, creează o
„plenitudine de activitate profesională" a avocatului în detrimentul
consilierului juridic şi, prin urmare, o discriminare între cele două categorii
profesionale. Referitor la art. 82 din Legea nr. 51/1995, se arată, în plus, că
încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât permite legiuitorului
desfiinţarea persoanelor juridice autorizate prin hotărâri judecătoreşti, prin
acte administrative sau jurisdicţionale, în condiţiile în care hotărârile
judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în cadrul căilor de atac
prevăzute de lege. Cu privire la textele criticate din Legea nr. 51/1995 se
conchide în sensul că „sunt neconstituţionale, raportate la toate prevederile
constituţionale invocate, acestea având menirea de a îngrădi în mod
discriminatoriu exercitarea profesiei de consilier juridic prin forme proprii
de organizare a profesiei, adoptate de corpul profesional al consilierilor
juridici. " Se solicită Curţii Constituţionale „a decela faptul că cele
două profesii juridice au obiecte de activitate distincte", în sensul că
„avocaţii au exclusivitatea
doar a atributului asistenţei juridice a persoanelor fizice, consilierii
juridici au exclusivitatea doar a reprezentării juridice a persoanelor
juridice, iar în ceea ce priveşte reprezentarea persoanelor fizice, aceasta
poate fi realizată de ambele categorii profesionale în virtutea mandatului
convenţional reglementat de prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură
civilă şi ale art. 174 din Codul de procedură penală, prin forme proprii de
organizare a exerciţiului celor două profesii. "
In ceea ce priveşte art. 52 alin. 5 din Codul de
procedură penală, se susţine că încalcă dreptul la apărare prin aceea că obligă
partea la indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află
fiecare judecător din cadrul instanţei respective. Or, în practică, această
obligaţie este imposibil de realizat în condiţiile în care nu există un tablou
public al judecătorilor instanţelor judecătoreşti - aşa cum există pentru
celelalte profesii juridice - care să îi permită părţii să cunoască numele
judecătorilor din componenţa unei instanţe.
Curtea de Apel Bacău - Secţia penală apreciază că textele de lege criticate „sunt în concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale, prin acestea neafectându-se drepturile şi
libertăţile cetăţenilor", şi, în consecinţă, excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege
criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii
excepţiei.
Avocatul Poporului, făcând
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că
excepţia este neîntemeiată. In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25, art. 82 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, faţă de prevederile art. 9, art. 40 alin.
(1), art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie, se arată că aceasta nu
poate fi reţinută, întrucât „textele criticate pentru neconstituţionalitate nu
pot fi considerate ca o îngrădire a dreptului la muncă, ci ca un mjloc de
selectare, pe criterii profesionale, a specialiştilor care urmează să exercite
profesia de avocat. " Se arată totodată că instituirea unei proceduri
operative de soluţionare a cererii de recuzare nu îngrădeşte sub nici un aspect
dreptul la apărare al părţilor, acestea beneficiind, în cadrul procesului, de
toate mijloacele de apărare şi garanţiile procedurale prevăzute de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), ale art. 25 şi ale art.
82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 113 din 6 martie 2001, precum şi dispoziţiile art. 52 alin. 5 din Codul de
procedură penală.
Textele din Legea nr. 51/1995 criticate ca
neconstituţionale au următorul cuprins:
- Art. 3 alin. (1) lit. d) şi e): „(1) Activitatea
avocatului se realizează prin: [... ] d) asistarea şi reprezentarea persoanelor
fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu
posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice
specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi
juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu
orice persoană română sau străină";
- Art. 25: „Exercitarea
oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi
prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea
de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie
infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale. ";
- Art. 82 alin. (1) şi (2):
„(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau
juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost
încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de
consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi
încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie
infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a
prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ
sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de
consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor
prezentei legi. "
Prevederile din Codul de procedură penală criticate au
următorul cuprins:
- Art. 52 (Procedura de soluţionare în cursul
judecăţii) alin. 5: „Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă
trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care
se află fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Aceasta, în cazul când găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea, desemnează
pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a
produs abţinerea sau recuzarea. "
In motivarea criticii de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi ale art. 82 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 51/1995, se invocă prevederile constituţionale ale art. 1
alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 9 privind sindicatele,
patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 40 alin. (1) privind dreptul de
asociere, art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, art.
45 care consacră libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit.
a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 11 şi 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind libertatea de întrunire şi de asociere, respectiv interzicerea
discriminării.
Art. 52 alin. 5 din Codul de procedură penală este
criticat în raport cu art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea
reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte critica
de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi art. 82
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, din examinarea susţinerilor autorului
excepţiei se constată că acesta invocă, în realitate, existenţa unei
contradicţii între dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat şi cele ale Legii nr. 514/2003 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, contradicţie dedusă
de autorul excepţiei dintr-o pretinsă „suprapunere" a activităţilor
desfăşurate de avocat, respectiv de consilierul juridic. Or, aşa cum a statuat
Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 495 din
16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63
din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în
vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea
concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale
Constituţiei. Aşa fiind, pretinsa contradicţie relevată, ca şi interpretarea
dispoziţiilor actelor normative arătate, în sensul „decelării" obiectului
de activitate al celor două profesii - de avocat, respectiv de consilier
juridic -, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale,
care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, [... ] se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată [... ]".
De altfel, Curtea constată că s-a mai pronunţat în
jurisprudenţa sa atât cu privire la constituţionalitatea textelor de lege
criticate în prezenta cauză, cât şi asupra constituţionalităţii Legii nr.
51/1995, în integralitatea sa. Astfel, referindu-se şi la jurisprudenţa sa
anterioară în materie, Curtea Constituţională a statuat în Decizia nr. 195 din
27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532
din 14 iunie 2004, că Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 9
privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale şi ale art. 40
alin. (1) privind dreptul de asociere. Curtea a reţinut în acest sens că
avocatura constituie, în concepţia legiuitorului, un serviciu public, care este
organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat
poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli
stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca
neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe
juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin
principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie
fiind datori să respecte condiţiile legii.
De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 66 din
21 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, că nici un considerent
privind libertatea individuală, implicit cea de asociere, nu poate fi reţinut
pentru înlăturarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care dispune că
profesia de avocat se exercită numai de către membrii barourilor. Art. 53 din
Constituţie prevede că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi
restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru apărarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Tocmai de aceea, garantând dreptul la
apărare, Constituţia prevede în art. 24 alin. (2) că în timpul procesului
părţile au dreptul la asistenţa unui avocat, înţelegând prin aceasta o persoană
care are calitatea de avocat, dobândită în condiţiile prevăzute prin lege.
Aceasta este o puternică garanţie care previne desfăşurarea unor activităţi de
asistenţă juridică de către persoane necalificate şi care scapă controlului
profesional al barourilor de avocaţi. In această lumină, incriminarea faptelor
de exercitare nelegală a profesiunii de avocat prevăzută în art. 25 din Legea
nr. 51/1995 nu este decât consecinţa logică a reglementării legale, nefiind
prin urmare de natură să aducă atingere prevederilor din Legea fundamentală
cuprinse în art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii,
respectiv în art. 45 care consacră libertatea economică.
In sfârşit, prin Decizia nr. 260 din 12 mai 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 28 iunie
2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995, statuând că acestea nu încalcă
dreptul de asociere şi nici principiul separaţiei puterilor în stat. De altfel,
alin. (3) al art. 82 din Legea nr. 51/1995 stabileşte că „Prevederile alin. (1)
şi (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată
potrivit dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea
profesiei de consilier juridic", astfel încât nu se poate reţine vreo
îngrădire, prin textele de lege criticate, a exercitării profesiei de consilier
juridic.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată de Curte
prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o, sunt
valabile şi în prezenta cauză.
In plus, contrar susţinerilor autorului excepţiei,
reglementarea de către legiuitor, prin norme speciale, a organizării şi
exercitării profesiei de avocat nu are semnificaţia unei interdicţii pentru o
altă categorie profesională, respectiv cea a consilierilor juridici, de a
desfăşura activităţile profesionale specifice, prevăzute, de asemenea, într-o
lege specială - Legea nr. 514/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, şi, totodată, nu este de natură să
creeze o discriminare sau o concurenţă neloială între persoanele care exercită
cele două profesii.
II. Nu poate fi reţinută nici
critica dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedură penală, în sensul
că acestea ar încalcă dreptul la apărare prin aceea că obligă partea la
indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare
judecător din cadrul instanţei respective. Astfel, legiuitorul, în temeiul
competenţei sale constituţionale, a prevăzut, în mod expres şi limitativ, în
art. 46-48 din Codul de procedură penală, cazurile de incompatibilitate a judecătorului,
cererea de recuzare putând fi formulată, potrivit art. 51 din acelaşi act
normativ, în situaţia în care persoana care se află în unul dintre aceste
cazuri de incompatibilitate nu a făcut cerere de abţinere. Obligaţia impusă de
dispoziţiile legale criticate, de indicare concretă a cazului de
incompatibilitate în care se află fiecare judecător, în situaţia în care
cererea de recuzare priveşte întreaga instanţă, nu este decât consecinţa
firească a acestei reglementări, vizând chiar fundamentarea cererii de
recuzare, şi nu este de natură să aducă atingere în vreun fel dreptului la
apărare al părţii care poate uza, fără nici o îngrădire, de toate garanţiile
procesuale prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ridicată de
Dorin Andronic în Dosarul nr. 5. 621/2004 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
penală, precum şi a dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedură
penală, ridicată de Societatea Comercială „Elador" - S. R. L. din Suceava
şi Societatea Comercială „Veritas Nova" - S. R. L. din Suceava în acelaşi
dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta