Decizia Nr.241 din 17.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Allert Consulting“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 12.519/197/2009 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.519/197/2009, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Allert Consulting“ - S.R.L. din Braşov cu prilejul soluţionării sesizării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect o plângere contravenţională.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care stabileşte elementele obligatorii pe care trebuie să le prevadă contractele care conţin oferte ferme de locuri de muncă în străinătate, limitează exerciţiul activităţii economice, garantat de Constituţie. În acest sens, arată că obligaţia impusă agenţilor de ocupare a forţei de muncă de a încheia contracte ferme cu colaboratorii externi, prin care să stipuleze expres şi ferm clauzele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 156/2000 îi forţează practic pe operatorii economici autohtoni fie la desfăşurarea unei activităţi „la marginea legii“, fie la abandonarea acestui domeniu de activitate, întrucât dinamica activităţii economice şi implicit a pieţei muncii pot determina schimbări ale acestor clauze.Judecătoria Braşov consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Contractele prevăzute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel puţin următoarele elemente: [...]b)numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;c)funcţia, meseria sau ocupaţia;d)natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare; [...]f)tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;g)sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale.“Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi acelaşi text constituţional ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010, Curtea statua că limitele impuse exercitării libertăţii economice de către art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 sunt justificate şi proporţionale cu situaţia avută în vedere. În acest sens, a arătat că „libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor“. Or, prevederile de lege criticate „fac parte dintr-un cadru normativ ce urmăreşte instituirea unor măsuri care să asigure protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, măsuri care se referă şi la stabilirea unor condiţii stricte în ceea ce priveşte intermedierea contractelor de muncă dintre cetăţenii români şi persoanele fizice, juridice ori organizaţiile patronale din străinătate. Aceste măsuri de protecţie urmăresc prevenirea unor situaţii defavorabile ce pot apărea pentru cetăţenii români în raporturile cu angajatorii străini ca urmare a omisiunii unor elemente esenţiale ale contractelor de muncă prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor, fapt confirmat, de altfel, de realităţile sociale“. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Allert Consulting“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 12.519/197/2009 al Judecătoriei Braşov. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea