DECIZIE Nr. 250 din 15 iunie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 728 din 12 august 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 394 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Catalin Vasiliu in Dosarul nr. 1.070/2003 al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Avand cuvantul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind
ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale,
respectiv celor din actele internationale, invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.070/2003,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394
din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Catalin Vasiliu,
recurent revizuient in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor
constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (1), art.
20 alin. (2), art. 21, art. 54 [devenit art. 57 dupa revizuirea si republicarea
Constitutiei] si, respectiv, in art. 128 [devenit art. 129]. De asemenea,
prevederile legale criticate sunt considerate contrare si dispozitiilor
cuprinse in art. 6 pct. 1, in art. 13 si in art. 17 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se motiveaza ca
textul criticat este neconstitutional, deoarece cazurile de revizuire pe care
le prevede sunt limitative si nu sunt de natura a pune in discutie fondul
cauzei deduse judecatii, existand "pericolul neindreptarii erorilor
judiciare", consecinta fiind - in opinia autorului exceptiei - ingradirea
accesului la justitie si "suprimarea" recursului efectiv.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala considera ca
dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor
constitutionale si nici dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, exceptia de
neconstitutionalitate fiind neintemeiata. Se mentioneaza ca prin enumerarea
limitativa a cazurilor de revizuire in art. 394 din Codul de procedura penala
legiuitorul nu a intentionat sa ingradeasca accesul liber la justitie si nici
dreptul la un recurs efectiv, mai ales ca revizuientul a avut posibilitatea sa
isi faca apararile atat cu ocazia judecatii in prima instanta, cat si in caile
ordinare de atac, ceea ce de altfel a si facut, astfel ca nu se poate vorbi de
o suprimare a dreptului la un recurs efectiv.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu
prevederile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata. Arata in acest sens ca
principiul liberului acces la justitie nu presupune si accesul la toate
mijloacele de infaptuire a justitiei, iar instituirea regulilor de desfasurare
a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor de
atac, este de competenta legiuitorului care poate institui, in considerarea unor
situatii deosebite, reguli speciale de procedura, cum este si cazul
reglementarii limitative si exprese a cazurilor in care hotararile
judecatoresti definitive pot face obiectul revizuirii. Revizuirea fiind o cale
extraordinara de atac, este firesc sa fie caracterizata de un anumit grad de
selectivitate sub aspectul cazurilor in care poate fi folosita, ratiunea fiind
aceea de a asigura remedierea erorilor ce s-ar produce in activitatea
instantelor judecatoresti.
In ceea ce priveste incalcarea principiului egalitatii, inscris in art. 16
din Constitutie, republicata, Guvernul considera ca aceasta s-ar putea pune in
discutie numai daca regulile speciale de procedura ar crea discriminari intre
cetateni, potrivit criteriilor stabilite in art. 4 alin. (2). Or, nici
reglementarea expresa si limitativa a cazurilor de revizuire, nici limitarea
accesului la calea de atac a recursului in anulare nu instituie privilegii sau
discriminari.
Se mai arata ca dispozitiile legale criticate nu inlatura posibilitatea de
a beneficia de toate drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege,
in cadrul unui proces echitabil, si nu inlatura, de asemenea, dreptul la un
recurs efectiv. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 57 din
Constitutie, republicata, se apreciaza ca acestea nu sunt concludente in
solutionarea exceptiei.
In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca, in ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din Codul de procedura penala in
raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, aceasta
este neintemeiata, intrucat instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea
ce priveste exercitarea cailor extraordinare de atac, cum este si revizuirea,
nu incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor
publice, atata timp cat se asigura egalitatea cetatenilor in utilizarea
acestora.
Dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala nu contravin - in
opinia Avocatului Poporului - nici prevederilor art. 21 din Constitutie,
republicata, prin dispozitiile criticate asigurandu-se tocmai accesul liber la
justitie, in scopul apararii drepturilor si intereselor legitime ale partilor
interesate, si nici prevederilor art. 129 din Constitutie, instituirea
regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci
si reglementarea cailor extraordinare de atac, fiind de competenta exclusiva a
legiuitorului.
In ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 394 din Codul de procedura
penala fata de prevederile art. 11 si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie,
republicata, raportate la cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aceasta este considerata
neintemeiata, deoarece conceptul de proces echitabil nu implica imperios
existenta mai multor grade de jurisdictie, a mai multor cai de atac impotriva
hotararilor judecatoresti si nici, pe cale de consecinta, posibilitatea
exercitarii acestor cai de atac de catre toate partile din proces.
Referitor la dispozitiile art. 1 alin. (5) si ale art. 57 din Constitutie,
republicata, precum si la dispozitiile art. 13 si 17 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, acestea sunt
considerate nerelevante pentru solutionarea exceptiei.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, cu modificarile si
completarile ulterioare, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 394 din Codul de
procedura penala, avand urmatorul continut: "Revizuirea poate fi ceruta
cand:
a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de
instanta la solutionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de
marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere;
c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere
a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a
efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a
carei revizuire se cere;
e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot
concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor
sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de
incetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au
dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice.
In cazul prevazut de lit. e), toate hotararile care nu se pot concilia sunt
supuse revizuirii."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16
alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 54 si, respectiv, in art. 128.
Potrivit Constitutiei republicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si renumerotarea
textelor, art. 54 a devenit art. 57 si art. 128 a devenit art. 129. Prevederile
constitutionale mentionate au urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (5): "In Romania, respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte
cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai
dupa revizuirea Constitutiei.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20 alin. (2): "Daca exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania
este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu
exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai
favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 57: "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie
sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara
sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
De asemenea, dispozitiile de lege criticate sunt considerate contrare
prevederilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale cuprinse in art. 6 pct. 1, referitoare la dreptul la un proces
echitabil, in art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, si in art.
17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca
revizuirea constituie o cale extraordinara de atac, reglementata de legiuitor
in temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2)
din Constitutie, republicata, potrivit carora "Competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege".
Aceste dispozitii constitutionale confera legiuitorului competenta exclusiva de
a stabili procedura de judecata si il indrituiesc pe acesta ca, in considerarea
unor situatii deosebite, sa stabileasca reguli speciale de procedura, precum si
modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, asa cum este si cazul
reglementarii exprese si limitative a cazurilor in care poate fi promovata
revizuirea, realizata prin dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala.
Curtea constata ca prin aceste dispozitii de lege, criticate de autorul
exceptiei de neconstitutionalitate, nu se aduce atingere principiului
constitutional al egalitatii in drepturi, intrucat acestea nu consacra
privilegii sau discriminari, asigurand egalitatea juridica a cetatenilor in
utilizarea caii de atac a revizuirii, in deplina concordanta cu dispozitiile
art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata. De altfel, prevederile
constitutionale ale art. 16 alin. (1) vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni
in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si
libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic asupra
aplicarii acestor masuri, indiferent de natura lor.
Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate potrivit careia
dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala ar ingradi liberul acces la
justitie, intrucat, asa cum a statuat in mod constant Curtea in jurisprudenta
sa, liberul acces la justitie semnifica faptul ca orice persoana poate sesiza
instantele judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile, libertatile
sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu
poate fi supus nici unei conditionari, competenta de a stabili regulile de
desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti (in speta a
cazurilor in care poate fi promovata revizuirea) revenindu-i, asa cum s-a
aratat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementand o cale de
atac extraordinara impotriva hotararilor judecatoresti, nu ingradesc, ci permit
liberul acces la justitie, in concordanta si cu dispozitiile art. 13 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Dispozitiile art. 394 din Codul de procedura penala sunt in acord si cu
prevederile care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, cuprinse in art.
21 alin. (3) din Constitutie, republicata, respectiv in art. 6 pct. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si,
implicit, cu prevederile art. 11 si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie,
republicata. Astfel, faptul ca revizuirea se poate exercita numai in anumite
cazuri, strict si limitativ prevazute de legiuitor, este determinat de caracterul
acesteia de cale extraordinara de atac si nu impiedica partile interesate de a
apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate, de a promova caile de atac
ordinare prevazute de lege si de a se prevala de garantiile procesuale care
conditioneaza un proces echitabil. Contrar celor sustinute de autorul
exceptiei, posibilitatea exercitarii caii de atac extraordinare a revizuirii
reprezinta o garantie in plus a eliminarii "pericolul neindreptarii
erorilor judiciare", in concordanta cu imperativele dreptului la un proces
echitabil, iar nu o incalcare a acestui drept.
In sfarsit, Curtea mai retine ca normele criticate nu incalca prevederile
art. 129 din Constitutie, republicata, potrivit carora exercitarea cailor de
atac se realizeaza in "conditiile legii", ci constituie o aplicare a
acestora.
In ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5),
referitoare la suprematia Constitutiei si a legilor, cele ale art. 57,
referitoare la exercitarea drepturilor si libertatilor, respectiv cele ale art.
17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate, de
asemenea, de autorul exceptiei de neconstitutionalitate in motivarea acesteia,
Curtea constata ca acestea nu sunt relevante, neavand nici o concludenta pentru
solutionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.d) si alin. (3) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Catalin Vasiliu in Dosarul nr.
1.070/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 iunie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu