DECIZIE   Nr. 31 din 25 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 167 din 25 februarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, ridicata de Maria Ciubuc in Dosarul nr. 1.454/2004 al Judecatoriei Harlau.
    La apelul nominal este prezenta autoarea exceptiei, personal, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autoarea exceptiei, avand cuvantul pe fond, depune la dosarul cauzei un set de acte, precum si concluzii scrise, prin care solicita luarea masurilor de rigoare, conform legii.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.454/2004, Judecatoria Harlau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, ridicata de Maria Ciubuc intr-o cauza avand ca obiect plangerea impotriva Rezolutiei din data de 28 iulie 2004 a Parchetului de pe langa Judecatoria Harlau.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat incalca dreptul de acces liber la justitie, intrucat cel care a facut plangerea impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata are dreptul de a depune ca probe la instanta, potrivit textului de lege criticat, numai "inscrisuri noi". Se arata, totodata, ca atata vreme cat "situatia de fapt, conform normelor procedurale, nu poate fi dovedita decat cu proba cu martori - asa cum este redactat textul de lege -, ar rezulta ca instanta de judecata nu poate cenzura in totalitate actele emise de procuror si nici nu poate trage concluzia ca acestea sunt legale sau nelegale". Autoarea exceptiei mai considera ca dispozitiile criticate sunt "in totala contradictie" cu prevederile art. 53 din Constitutie, "care stabileste in mod limitativ cazurile de restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati ale cetatenilor Romaniei".
    Judecatoria Harlau apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca, prin restrangerea doar la "inscrisuri noi" a mijloacelor de proba admise in cadrul solutionarii unei plangeri impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului, nu este ingradit dreptul petentei de a-si dovedi plangerea.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autoarea exceptiei. Arata in acest sens ca, prin restrangerea doar la "inscrisuri noi" a mijloacelor de proba admise in cadrul solutionarii unei plangeri impotriva rezolutiei sau a ordonantei procurorului, dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala nu aduc atingere accesului liber la justitie al petentului, avand in vedere solutiile care, in conformitate cu dispozitiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, pot fi date de instanta unei astfel de plangeri. Astfel, in ipoteza in care se constata ca urmarirea penala nu este completa, instanta trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale, procurorul fiind obligat sa se conformeze dispozitiilor date de instanta, dreptul la aparare al petentului fiind in acest fel garantat. De asemenea, atunci cand probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru judecarea cauzei, instanta retine cauza spre rejudecare, dispozitiile privind judecata in prima instanta aplicandu-se in mod corespunzator, ceea ce inseamna ca petentul are posibilitatea de a solicita administrarea oricarei probe pe care o considera necesara. Totodata se arata ca plangerea prevazuta de art. 278^1 din Codul de procedura penala a fost conceputa de legiuitor ca o cale de atac in cadrul careia instanta analizeaza legalitatea si temeinicia ordonantei sau a rezolutiei procurorului, asa incat este firesc ca instanta, cu ocazia solutionarii acesteia, sa se raporteze la "lucrarile si materialul din dosarul cauzei" care au fost avute in vedere de catre procuror si pe care se intemeiaza solutia.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constitutie, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, potrivit carora: "Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate."
    Autoarea exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 53, avand urmatorul continut:
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii si a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    Curtea retine ca limitarea mijloacelor de proba care pot fi administrate la judecarea plangerii impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, realizata prin dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, este justificata avand in vedere natura juridica a acestei plangeri, care nu vizeaza judecarea propriu-zisa a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeaza un examen al rezolutiei sau al ordonantei procurorului atacate, sub aspectul legalitatii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, in vederea solutionarii plangerii, instanta sa verifice pe baza lucrarilor si a materialului existente in dosarul cauzei, care au fost avute in vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de netrimitere in judecata atacate, daca aceasta solutie a fost sau nu dispusa cu respectarea dispozitiilor legale.
    Asa fiind, nu poate fi primita critica potrivit careia dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala incalca dreptul de acces liber la justitie, plangerea reglementata de dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala fiind in sine o garantie a realizarii acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedura in cazul judecarii plangerii impotriva rezolutiei sau a ordonantei procurorului de netrimitere in judecata (cum este si regula potrivit careia singurele probe admise sunt inscrisurile noi) este realizata de legiuitor in exercitarea competentei sale constitutionale si nu incalca liberul acces la justitie, Curtea Constitutionala statuand in acest sens ca "legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege". (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.)
    Sustinerea autoarei exceptiei, in sensul ca limitarea, prin textul de lege criticat, a mijloacelor de proba care pot fi administrate la judecarea plangerii impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata ar determina imposibilitatea instantei de judecata de a cenzura in totalitate actele emise de procuror si de a concluziona ca acestea sunt sau nu sunt legale este contrazisa de reglementarea, prin dispozitiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, a solutiilor ce pot fi date de instanta unei astfel de plangeri, dupa cum urmeaza: "Instanta pronunta una dintre urmatoarele solutii:
    a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia din rezolutia sau ordonanta atacata;
    b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale, dupa caz. Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplica in mod corespunzator;
    c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac, aplicandu-se in mod corespunzator."
    In mod evident, indiferent de solutia pronuntata, instanta de judecata apreciaza asupra legalitatii actului emis de procuror, atacat pe calea plangerii, aceasta fiind de altfel chiar ratiunea introducerii in Codul de procedura penala, prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a dispozitiilor art. 278^1. In temeiul acestui text legal, instantele judecatoresti, singurele autoritati prin a caror activitate se realizeaza justitia [art. 126 alin. (1) din Constitutie], verifica solutiile de netrimitere in judecata pronuntate de procuror, confirmandu-le sau infirmandu-le, dupa caz.
    Intrucat art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala nu reglementeaza nici o restrangere a exercitiului vreunui drept ori al unei libertati, nu se poate retine nici incalcarea prevederilor art. 53 din Constitutie, invocate de asemenea in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum si prin Decizia nr. 412 din 12 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, statuand ca aceste dispozitii sunt constitutionale. Atat considerentele, cat si solutia pronuntata in aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa duca la reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, ridicata de Maria Ciubuc in Dosarul nr. 1.454/2004 al Judecatoriei Harlau.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 ianuarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta