DECIZIE Nr. 239 din 27 decembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin.
4 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 86 din 24 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Parchetul
de pe langa Judecatoria Aiud in Dosarul nr. 1.534/1999 al acelei instante.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25 noiembrie 1999,
in prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in
incheierea de la aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 7 decembrie 1999 si apoi la data
de 20 decembrie 1999 si la data de 27 decembrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 1.534/1999,
Judecatoria Aiud a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de
parchetul de pe langa acea instanta intr-o cauza penala privind pe Elena Hanga,
invinuita de savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prevazuta la art.
220 din Codul penal. In motivarea exceptiei se sustine ca aceste prevederi
incalca dispozitiile art. 41 alin. (2) din Constitutie referitoare la ocrotirea
in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, intrucat "prin dispozitiile art.
220 alin. 4 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala intre
protectia posesiei unei persoane private si cea a statului", atunci cand
se prevede ca, "Daca imobilul este in posesia unei persoane private, cu
exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului,
actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate
...". Dispozitia legala atacata contravine prevederilor art. 41 alin. (2)
din Constitutie, "care asigura o egala ocrotire a proprietatii apartinand
persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum si a
proprietatii private a statului".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului pentru a-si putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate ce se refera la "o norma procedurala in
contextul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie" este
intemeiata. Sintagma "exceptand cazurile in care bunul este in intregime
sau in parte al statului", cuprinsa in dispozitia legala criticata, se
regaseste in Codul penal si in "continutul altor texte incriminatoare (de
pilda, art. 214 care se refera la infractiunea de gestiune frauduloasa si art.
217 privitor la infractiunea de distrugere), fiind sistematizate la Titlul III
- Infractiuni contra patrimoniului". Se invoca Decizia Curtii
Constitutionale nr. 177/1998, prin care s-a stabilit ca sintagma mentionata,
cuprinsa si in "art. 213 alin. 2 din Codul penal (in contextul infractiunii
de abuz de incredere), este neconstitutionala. Instanta constitutionala a
retinut ca in speta, in privinta bunurilor ce alcatuiesc obiectul proprietatii
private s-a prevazut un regim juridic diferentiat sub aspectul institutiei
plangerii prealabile, ceea ce inseamna ca, daca bunul face parte din
proprietatea publica a statului, actiunea penala poate fi pusa in miscare din
oficiu, masura nemaifiind conditionata de existenta plangerii prealabile a
persoanei vatamate", ca in cazul in care partea vatamata este alt subiect
de drept decat statul, si anume o persoana fizica sau o persoana juridica de
drept privat. Aceasta solutie legislativa este contrara dispozitiilor art. 41
alin. (2) teza intai din Constitutie. Se sustine in continuare ca si in
privinta exceptiei de neconstitutionalitate ce vizeaza prevederile art. 220
alin. 4 din Codul penal solutia trebuie sa fie aceeasi, pentru identitate de
ratiune, "intrucat si in acest caz statul - in calitate de persoana
vatamata, ca urmare a unei tulburari de posesie comise asupra unui imobil aflat
in proprietatea sa privata - este scutit de recursul la institutia plangerii
prealabile, situandu-se, sub acest aspect, pe o pozitie procesuala mai
confortabila comparativ cu alti titulari ai dreptului de proprietate privata".
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata este
intemeiata, deoarece exceptarea de la cerinta plangerii prealabile a persoanei
vatamate si punerea in miscare din oficiu a actiunii penale in cazul in care
imobilul este in intregime sau in parte al statului duc la o diferentiere
neconstitutionala intre protectia proprietatii private a statului si protectia
proprietatii private a altor subiecte de drept. Astfel dispozitiile art. 220
alin. 4 din Codul penal "contravin art. 41 alin. (2) din Constitutie, care
asigura o egala ocrotire a proprietatii private prin lege, indiferent daca
aceasta apartine statului sau altei persoane juridice ori fizice, si, implicit,
interzice ca legea penala sa contina reglementari distincte cu privire la ocrotirea
proprietatii private". In motivarea punctului sau de vedere Guvernul
invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, si anume deciziile
nr. 177/1998 si nr. 5/1999, prin care s-a admis exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. 2 si, respectiv, ale art.
214 alin. 3 din Codul penal, texte avand continut asemanator, si s-a statuat ca
punerea in miscare a actiunii penale in temeiul acestor articole din Codul
penal "se poate face doar la plangerea prealabila a persoanei vatamate, nu
numai atunci cand bunul apartine persoanelor fizice sau persoanelor juridice de
drept privat, ci si atunci cand bunul este in intregime sau in parte
proprietatea privata a statului".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 220 alin. 4 din
Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Daca imobilul este in posesia
unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in
parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
In motivarea exceptiei Parchetul de pe langa Judecatoria Aiud considera ca
alin. 4 al art. 220 din Codul penal contravine prevederilor constitutionale
cuprinse in art. 41 alin. (2) teza intai, potrivit carora "Proprietatea
privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular".
Curtea Constitutionala a solutionat anterior o exceptie de neconstitutionalitate
care privea textul art. 220 din Codul penal, respingand-o prin Decizia nr. 124
din 21 mai 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997.
Este de observat faptul ca aceasta exceptie a avut ca obiect continutul
incriminator al textului - tulburarea de posesie - care, in opinia autorilor de
atunci ai exceptiei, ar contraveni dispozitiilor art. 16 alin. (2) din
Constitutie. Sub acest aspect Curtea nu a retinut nici un motiv de
neconstitutionalitate si a respins exceptia, considerand ca incriminarea
tulburarii de posesie constituie expresia vointei legiuitorului de a apara,
prin mijloace de drept penal, proprietatea privata.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste constitutionalitatea prevederilor
alin. 4 al art. 220 din Codul penal in raport cu dispozitiile art. 41 alin. (2)
teza intai din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 165 din 21 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, decizie prin care a fost
admisa exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi, constatandu-se ca
dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte
al statului" este neconstitutionala. Cu acel prilej, in motivarea deciziei
s-a aratat:
a) Dispozitiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire
penala diferita, daca imobilul este "in intregime sau in parte al
statului". Textul de lege mentionat prevede ca actiunea penala urmeaza sa
fie pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, afara de
cazul in care "acesta este in intregime sau in parte al statului",
caz in care urmeaza sa fie pusa in miscare din oficiu.
b) Valoarea sociala explicit aparata prin dispozitiile alin. 4 al art. 220
din Codul penal este posesia pasnica si netulburata a unui imobil. In
consecinta, pentru existenta infractiunii nu este relevanta natura dreptului de
proprietate asupra imobilului a carui posesie este tulburata, ci numai
calitatea de "persoana privata" a posesorului imobilului.
c) Prin dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal se creeaza un regim
juridic favorabil posesiei ce poarta asupra imobilelor aflate in proprietatea
privata a statului, in comparatie cu posesia ce poarta asupra imobilelor aflate
in proprietate privata particulara, ceea ce atrage, indirect, favorizarea unuia
dintre titularii dreptului de proprietate privata. Asa fiind, aceste
reglementari care diferentiaza apararea, prin mijloace de drept penal, a unei
valori sociale (posesia pasnica si netulburata a unui imobil), in functie de
titularul dreptului de proprietate asupra acelui imobil (statul sau, respectiv,
alta persoana juridica ori persoana fizica), incalca, atunci cand nu este vorba
despre bunuri aflate in proprietate publica, principiul consacrat in art. 41
alin. (2) din Constitutie referitor la ocrotirea in mod egal, prin lege, a
proprietatii private, indiferent de titular.
d) Textul de lege criticat este asemanator, atat ca formulare, cat si prin
consecintele sale, cu textele art. 213 alin. 2 si art. 214 alin. 3 din Codul
penal, in privinta carora Curtea Constitutionala a constatat, prin Decizia nr.
177 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 77 din 24 februarie 1999, si, respectiv, prin Decizia nr. 5 din 4
februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95
din 5 martie 1999, ca dispozitiile "cu exceptia cazului cand acesta este
in intregime sau in parte al statului" si, respectiv, "cu exceptia
cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului"
sunt neconstitutionale. Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa
determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia
referitoare la dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal a fost identica
celor adoptate prin deciziile mentionate.
Fata de cele aratate, intrucat Curtea a constatat printr-o decizie
anterioara neconstitutionalitatea dispozitiei legale criticate, aceasta nu mai
poate face din nou obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate, operand o
cauza de inadmisibilitate, in temeiul art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr.
47/1992, republicata. Curtea retine insa ca in speta aceasta cauza de
inadmisibilitate s-a ivit dupa data de 16 iunie 1999, cand s-a pronuntat de
catre instanta de judecata incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale si,
prin urmare la acea data exceptia de neconstitutionalitate era admisibila,
devenind inadmisibila ulterior.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4
din Codul penal, ridicata de Parchetul de pe langa Judecatoria Aiud in Dosarul
nr. 1.534/1999 al acelei instante, constatand ca exceptia a devenit
inadmisibila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 decembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu