Decizia Nr.129 din 10.03.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58¹ alin. (1) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea ROMPIT IMPEX - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.820/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.771D/2018.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, domnul Dumitrescu Alexandru, administrator al societăţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a transmis la dosar note scrise, prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine că sancţiunea constând în suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului, instituită prin dispoziţiile legale criticate, este excesivă, în condiţiile în care nu există o corelare cu obligaţia autorităţii de autorizare de a viza sau de a elibera autorizaţia de taxi. Astfel, simpla omisiune a autorităţii de vizare de a viza, de a elibera sau de a răspunde în termenul legal de 30 de zile de la data depunerii cererii face ca sancţiunile prevăzute de art. 58¹ alin. (1) din Legea nr. 38/2003 să fie aplicate operatorului de taxi pentru culpa exclusivă a autorităţii de autorizare. De asemenea, susţine că autoritatea de autorizare utilizează sintagma „autorizaţii în analiză" pentru a nu viza/elibera autorizaţia de taxi în termenul legal de 30 de zile. Totodată, arată că împotriva sancţiunii amenzii se poate face contestaţie la judecătorie, în timp ce împotriva sancţiunii suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului se poate face contestaţie la tribunal, secţia de contencios administrativ. Or, în condiţiile în care timpul de finalizare a unui proces în contencios administrativ este mai mare de 6 luni, sancţiunea suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului ajunge să fie aplicată indiferent de soluţia care va fi pronunţată de instanţa de contencios administrativ.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile invocate din Constituţie. Chiar dacă aplicarea unei sancţiuni pecuniare afectează patrimoniul persoanei sancţionate, aceasta nu are semnificaţia încălcării dreptului fundamental de proprietate privată. De asemenea, susţine că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la muncă, a cărui exercitare este garantată în condiţiile legii, şi nu instituie o restrângere a exerciţiului vreunui drept fundamental.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 3 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 16.820/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58¹ alin. (1) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea ROMPIT IMPEX - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, care instituie sancţiunea suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului, încalcă art. 41, 44 şi 53 din Constituţie. Susţine că, prin simetrie juridică, corelativ cu sancţiunea suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului, ar fi trebuit să existe şi o sancţiune aplicabilă autorităţii publice care refuză să vizeze autorizaţiile sau refuză să răspundă solicitărilor de vizare sau de eliberare a respectivelor autorizaţii. Măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului este disproporţionată cu scopul urmărit de legiuitor, fiind susceptibilă de erori şi abuzuri ce nu mai pot fi corectate.8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 58¹ alin. (1) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 168/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, având următorul cuprins: „În cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să deţină autorizaţie taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile prezentei legi, precum şi în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) şi art. 36 alin. (3), odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni."Prevederile art. 20 alin. (7) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 38/2003, la care textul de lege criticat face trimitere, aveau, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins:– Art. 20 alin. (7): „Se interzice taxiurilor să efectueze transport public de persoane în regim de taxi sau să staţioneze în vederea efectuării în mod permanent a unor astfel de transporturi în interiorul unei localităţi, alta decât localitatea de autorizare.";– Art. 36 alin. (3): „Se interzice amplasarea în interiorul şi/sau pe caroseria unui autovehicul, care nu deţine, după caz, autorizaţia taxi ori copia conformă valabilă, a însemnelor, a înscrisurilor, a dotărilor şi a accesoriilor specifice autovehiculelor autorizate să execute transport public în regim de taxi sau în regim de închiriere."13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 41 privind dreptul la muncă şi la protecţie socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 58¹ alin. (1) din Legea nr. 38/2003 instituie sancţiunea complementară a suspendării dreptului de utilizare a autoturismului pentru transportul public de persoane pentru 6 luni, în cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să deţină autorizaţie taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile Legii nr. 38/2003, precum şi în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) şi art. 36 alin. (3) din această lege. 15. Raportat la instituirea sancţiunii vizate prin critica de neconstituţionalitate formulată în cauză, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Legea nr. 38/2003, serviciile de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere fac parte din categoria serviciilor publice organizate de către autorităţile administraţiei publice locale pe raza administrativ-teritorială respectivă, cărora legiuitorul a înţeles să le acorde o reglementare specială, impusă de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui cadru unitar pentru desfăşurarea acestora, iar, pe de altă parte, a unei calităţi corespunzătoare standardelor unui transport civilizat şi în condiţii de siguranţă. 16. În aceste condiţii, Curtea reţine că activitatea de transport în regim de taxi trebuie să se desfăşoare în limitele şi condiţiile autorizaţiei emise de către autorităţile competente pe raza administrativ-teritoriala aferentă, corespunzător atribuţiilor legale şi cu respectarea autonomiei locale a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale implicate, în a cărei responsabilitate revine organizarea serviciilor de transport în regim de taxi. 17. Sub acest aspect, Curtea constată că susţinerea autoarei excepţiei referitoare la încălcarea dreptului la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie este neîntemeiată, deoarece transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizaţi, iar autorizaţia de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localităţii sau primăriei municipiului Bucureşti de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul îşi are sediul sau domiciliul, după caz, pe durată nedeterminată, pe baza unei documentaţii. În consecinţă, dispoziţiile de lege criticate nu restrâng dreptul fundamental la muncă, întrucât libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. Alegerea profesiei şi a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea şi calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiţionată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă. 18. Referitor la susţinerile privind încălcarea art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme contrare dreptului de proprietate privată. Aplicarea şi executarea unor sancţiuni contravenţionale, în cuantumul şi în condiţiile stabilite prin lege, chiar dacă produc efecte negative asupra patrimoniului contravenientului, nu pot fi considerate ca fiind contrare dreptului fundamental de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. 19. În acelaşi timp, Curtea constată că susţinerile privind încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie nu subzistă, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauza de faţă. 20. În plus, Curtea precizează că aspectele referitoare la posibile abuzuri în legătură cu activitatea autorităţilor de avizare şi cu suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului nu privesc, în realitate, constituţionalitatea textelor criticate, ci modul de interpretare şi de aplicare a acestora. Or, sub acest aspect, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ale ordonanţelor Guvernului care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. Ca atare, exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunţa doar cu privire la înţelesul lor contrar Constituţiei, interpretarea şi aplicarea legii fiind de resortul autorităţilor publice cu atribuţii în materia transportului în regim de taxi, iar, în caz de litigiu, al instanţei judecătoreşti. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea ROMPIT IMPEX - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.820/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 58¹ alin. (1) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin