DECIZIE Nr.
310 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 3 si 7 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 4 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Adrian Almăşan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.964/P/2006, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 3 şi 7 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Adrian
Almăşan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca
stat de drept, ale art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea cu
bună-credinţă de statul român a obligaţiilor asumate prin tratate, ale art. 16
alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art.
20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 129
referitoare la Folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 6 referitoare la Dreptul
la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare
la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ale art. 10 referitoare la dreptul oricărei persoane
de a fi ascultat în deplină egalitate de către un tribunal independent din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa tribunalelor din Pactul internaţional cu privire
la drepturile civile şi politice.
Astfel, autorul excepţiei arată că dispoziţiile legale
criticate nu sunt suficient de clare si că termenele si condiţiile în care justiţiabilii îşi pot
exercita drepturile procesuale, inclusiv a celor referitoare la folosirea
căilor de atac, sunt în contradicţie cu cerinţa previzibilităţii. In acest
sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea Rotaru împotriva României.
Mai susţine că procedura instituită nu oferă
părţilor un reper sigur, ceea ce face ca şi accesul lor la justiţie să fie
incert, aleatoriu, adică limitat.
Tribunalul Timiş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate sunt menite tocmai să asigure accesul la justiţie în cauzele
în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. Instituirea de către
legiuitor a termenului de 5 zile de la primirea adresei, în cadrul căruia
dosarul trebuie transmis judecătorului, dă expresie principiului celerităţii
care guvernează procesul penal, fiind asigurate exigenţele desfăşurării unui
proces echitabil.
De asemenea, prevederile legale criticate nu aduc
atingere dreptului la apărare, ci asigură pe deplin condiţiile pentru deplina
lui exercitare. Procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva
soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror oferă părţii
interesate posibilitatea de a demonstra judecătorului ilegalitatea actului
atacat, în raport cu lucrările şi materialul probator existente la dosar,
precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele care
au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi. In plus, în cadrul acestei
proceduri petentul are deplina libertate de a-şi angaja un apărător şi de a-şi
apăra drepturile şi interesele prin mijloacele prevăzute de lege şi cu
respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevăzute de lege pentru exercitarea
dreptului la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală
Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut:
„Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în
termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. [...]
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică
rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 654 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 322 din 18 aprilie
2006, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 394 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
2781 alin. 3 şi 7
din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei mai sus amintite,
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 3 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Adrian Almăşan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru