DECIZIE Nr.
341 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3)
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 4 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)
lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Hong Shengdong în Dosarul nr.
4.200/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal,
însoţit de interpretul autorizat de limbă chineză, dl. Ioan Budura, lipsind
partea Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru străini,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
197D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Huang Yushun şi Guo
Jing în Dosarul nr. 19.057/2/2005 (1904/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, personal,
lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
236D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Liu Ali în Dosarul nr. 6.461/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere
identitatea parţială dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate
ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducător, sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de
acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 236D/2007 şi nr. 197D/2007
la Dosarul nr. 2.421 D/2006, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, autorii excepţiei,
prin intermediul traducătorului, arată că ordonanţa criticată este incompletă
şi nu respectă dreptul de proprietate al străinilor care au realizat investiţii
în timpul şederii legale în România şi pe care sunt în situaţia de a le pierde
prin executarea dispoziţiilor de părăsire a teritoriului ţării.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu conţin dispoziţii care să afecteze dreptul de proprietate.
Totodată, precizează că susţinerile formulate de autorii excepţiei evocă
situaţii de fapt specifice speţelor ce urmează a fi soluţionate de instanţa de
judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin încheierile din 23 noiembrie 2006 şi 31 ianuarie
2007, pronunţate în dosarele nr. 4.200/2/2006 şi nr. 6.461/2/2006, Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a
fost ridicată de Hong Shengdong şi Liu Ali în cauze de contencios administrativ
având ca obiect anularea unor dispoziţii de părăsire a teritoriului României,
emise de Autoritatea pentru străini. De asemenea, prin Incheierea din 12
decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr.
19.057/2/2005, aceeaşi instanţă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55
alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţia fiind
invocată de Huang Yushun şi Guo Jing într-o acţiune având acelaşi obiect precum
cauzele anterioare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine că dispoziţiile art. 55
alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 contravin art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu
prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din
convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi
convenţie, „precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în
materie, care instituie şi garantează dreptul de proprietate privată şi dreptul
persoanei la nediscriminare". In acest sens, se arată că „prin refuzul de
a li se prelungi dreptul de şedere temporară cetăţenilor străini care nu
îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele speciale, în funcţie de
scopul şederii" şi „pentru un motiv insuficient probat", şi emiterea,
în consecinţă, a unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României, „se
limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al
acestora". Măsura dispusă încalcă, de asemenea, şi principiul
proporţionalităţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, şi, întrucât condiţiile legale criticate privesc doar pe cetăţenii
străini, acestea sunt apreciate de autorii excepţiei ca fiind discriminatorii.
Autorii excepţiei apreciază că textele de lege
criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul de a fi
suficient de accesibile şi precise
încât să înlăture orice risc de arbitrariu. De asemenea, susţin că „nu este
obiectiv posibil ca realizarea unei investiţii să corespundă adlitteram unui plan de afaceri
iniţial", în condiţiile în care, din cauze independente de voinţa
străinului, legate de obţinerea formalităţilor necesare, investiţia începe a se
derula după o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri,
iar piaţa afacerilor este într-o continuă transformare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege
criticate nu reglementează un drept de proprietate asupra unui bun, ci recunosc
străinilor un drept, sub condiţia îndeplinirii unor cerinţe specifice.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Astfel, acestea nu
instituie reguli juridice contrare dreptului de proprietate privată, ci doar
condiţionează prelungirea dreptului de şedere al străinilor în România de
îndeplinirea anumitor cerinţe specifice fiecărei categorii de străini, strâns
legate de scopul prelungirii acestui drept. Totodată, dispoziţiile contestate
se adresează numai cetăţenilor străini, fiind aplicabile în mod unitar
acestora, în funcţie de situaţiile identice în care se află, fără nicio
discriminare pe criterii arbitrare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile
legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin.
(2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Ulterior
sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii, prin art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201 din
26 martie 2007, textele iniţial criticate au fost parţial modificate, astfel
încât soluţiile legislative conţinute de acestea se regăsesc, în prezent, în
art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) -
Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale: „(2)
Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă
străinul îndeplineşte următoarele condiţii: a) activitatea societăţii
comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în
prezentul articol se face cu următoarele documente: (...)
b) documentele care atestă că activitatea se
desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri."
Autorii excepţiei consideră că
textele de lege menţionate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
norme referitoare la dreptul de proprietate, precum şi ale art. 14 din
convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie,
texte prin care se interzice discriminarea.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportat la
prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale
invocate, Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate
nu este întemeiată.
Astfel, Curtea constată că susţinerile autorilor
excepţiei referitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi a principiului
nediscriminării nu pot fi reţinute. Aceasta, deoarece Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 56/2007,
reglementează regimul străinilor în România, respectiv regulile pe care aceştia
trebuie să le respecte pentru a obţine dreptul legal de şedere pretins. Prin
urmare, actul normativ criticat se adresează străinilor, astfel că criticile
privind regimul juridic discriminatoriu al acestora faţă de cel aplicabil
cetăţenilor români nu poate fi reţinut. In acest sens, Curtea Constituţională
s-a pronunţat prin Decizia nr. 443 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 518
din 15 iunie 2006, şi prin Decizia nr. 897 din 5 decembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, cu prilejul soluţionării excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că
textele de lege examinate nu conţin norme privind acest drept şi, ca atare,
prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1
paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, nu au incidenţă în cauză. Dispoziţiile
de lege criticate nu fac decât să enumere condiţiile şi actele necesare
prelungirii dreptului de şedere temporară a străinilor în România în scopul
desfăşurării de activităţi comerciale, condiţii ce se circumscriu scopului
pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită
prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin
însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului. Astfel, potrivit
dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002, prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară se poate
acorda dacă activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu
planul de afaceri pe baza căruia a fost acordat dreptul iniţial de şedere, iar potrivit
art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeaşi ordonanţă, dovada îndeplinirii acestor
condiţii se face cu documente care atestă că activitatea se desfăşoară în
conformitate cu planul de afaceri. Odată ce este vorba de o prelungire a
dreptului de şedere temporară, este normal şi justificat ca pentru acordarea
acesteia să fie necesară îndeplinirea unor condiţii asemănătoare celor
solicitate la acordarea dreptului iniţial de şedere temporară, dată fiind
menţinerea aceluiaşi scop pretins de solicitantul dreptului. Condiţiile legale
cerute se justifică prin însăşi raţiunea pentru care este acordată prelungirea
dreptului de şedere în România, şi anume desfăşurarea de activităţi comerciale,
motiv care trebuie să subziste ori de câte ori se pretinde acordarea acestui drept.
De asemenea, în ceea ce priveşte criticile referitoare
la lipsa de accesibilitate şi precizie a textelor de lege criticate, Curtea
constată că acestea nu sunt întemeiate. Prin conţinutul lor normativ,
dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt suficient de clare şi precise, astfel
încât destinatarul normei juridice să înţeleagă atât comportamentul cerut de
lege, cât şi consecinţele nerespectării ei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Hong Shengdong, Huang Yushun şi Guo Jing, respectiv de Liu
Ali, în dosarele nr. 4.200/2/2006, nr. 19.057/2/2005 (1.904/2005), respectiv
nr. 6.461/2/2006, ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi