DECIZIE   Nr. 35*) din 27 aprilie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 339 din  7 decembrie 1994

    *) A se vedea Decizia nr. 108 din 9 noiembrie, publicata in continuare la pag. 3.

    Victor Dan Zlatescu    - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocata de Lepadatu Gheorghe in Dosarul nr. 2531/1992 al Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia I penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 aprilie 1994, concluziile aparatorului lui Lepadatu Gheorghe, precum si ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronuntarea la 20 aprilie si apoi la 27 aprilie 1994.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine:
    Prin Rechizitoriul nr. 154/P din 15 aprilie 1992 al Procuraturii judetului Constanta a fost trimis in judecata Lepadatu Gheorghe pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice - art. 248 alin. 2 din Codul penal, participatie improprie  la fals intelectual - art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 din Codul penal si participatie improprie la uz de fals - art. 31 alin. 2 raportat la art. 291 din Codul penal.
    Cu privire la infractiunea prevazuta de art. 248 alin. 2 din Codul penal, s-a retinut ca Lepadatu Gheorghe, abuzind de functia pe care o detinea in cadrul I.V.P.S. Constanta - director coordonator -, prin activitatea sa a adus un prejudiciu de 384.640 lei si, totodata, a produs o perturbare grava a activitatii unitatii, frustrind-o de un beneficiu de 6.502.780 lei.
    In fata Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia I penala, pe rolul caruia se afla cauza spre solutionare la termenul de 10 decembrie 1993, aparatorul inculpatului Lepadatu Gheorghe a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, sustinind ca teza I potrivit careia latura obiectiva a infractiunii consta in perturbarea deosebit de grava a activitatii unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal" contravine art. 41 din Constitutie. Totodata, a considerat ca si teza a II-a a aceluiasi alineat care incrimineaza fapta ce "a produs o paguba importanta economiei nationale" este neconstitutionala, intrucat notiunea de economie nationala, in sensul folosit de textul respectiv, nu mai exista si nici nu este consacrata prin Constitutie.
    Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectia I penala, prin Incheierea din 10 decembrie 1992, a sesizat Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate. In opinia exprimata, se arata, in esenta, ca exceptia invocata nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia invocata nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este o problema de interpretare juridica, de competenta instantelor judecatoresti, iar, pe de alta parte, dispozitiile din Codul penal privind avutul obstesc nu contravin Constitutiei, aceasta categorie juridica avand o sfera mai larga decat conceptul de avut public, in care se identifica doar bunurile proprietate publica.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
    In legatura cu competenta de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca, potrivit practicii sale constante, atat timp cat instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text legal pe care instanta intelege sa il aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
    In legatura cu dispozitiile art. 248 alin. 2 din Codul penal a caror constitutionalitate se considera, se retin urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, definitiva, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 248 din Codul penal si a constatat ca dispozitiile sale referitoare la paguba avutului obstesc sunt partial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice. Aceasta decizie nu este insa aplicabila in speta, deoarece Lepadatu Gheorghe, prin exceptia invocata, se refera exclusiv la pretinsa neconstitutionalitate a notiunii de functionar, astfel cum este definita de art. 147 din Codul penal si a agravantei prevazute de alin. 2 al art. 248 din Codul penal. In ce priveste notiunea de functionar, se constata ca, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica. Rezulta ca, potrivit Constitutiei, reglementarea acestui statut este rezervata nivelului legii. Cu atat mai mult, deci, conceptul general de functionar nu este de nivel constitutional.
    In consecinta, reglementarile referitoare la notiunea de functionar, inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de acestia, sunt de nivelul legii. De aceea sustinerile privind neconstitutionalitatea notiunii de functionar sunt neintemeiate, intrucat aceasta nu incalca o prevedere expresa a Constitutiei.
    In legatura cu neconstitutionalitatea agravantei prevazute de alin. 2 al art. 248 din Codul penal - daca fapta a avut ca urmare o perturbare deosebit de grava a activitatii unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal ori a produs o paguba importanta economiei nationale - se constata ca nici sub acest aspect exceptia nu este fondata.
    In ce priveste teza I, este de retinut ca practica jurisdictiei constitutionale referitoare la protectia penala a avutului obstesc nu este aplicabila, intrucat aceasta se intemeiaza pe prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Agravanta insa are in vedere, nemijlocit, nu dreptul de proprietate, ci regulile de organizare si functionare a unitatii, inclusiv a activitatii economice. Pe de alta parte, unitatea economica constituind o colectivitate, nu se poate nega dreptul legiuitorului de a avea in vedere gravitatea perturbarii activitatii in reglementarea represiunii penale, deoarece in mod obiectiv o asemenea fapta reprezinta un grad mai ridicat de periculozitate sociala. Desigur, este atributul instantelor judecatoresti de a asigura interpretarea corecta a dispozitiilor legale, in concordanta cu prevederile Constitutiei, inclusiv in ceea ce priveste intelesul actual al art. 145 din Codul penal.
    Referitor la teza a II-a, Curtea constata ca nu exista o similitudine intre notiunea de paguba adusa avutului obstesc si paguba adusa economiei nationale. In prima ipoteza, este avut in vedere patrimoniul unitatii pagubite, pe cand al doilea concept se refera la pagubirea economiei nationale, ceea ce excede sfera patrimoniului unitatii pagubite. De aceea practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale referitoare la conceptul de paguba adusa avutului obstesc nu este aplicabila conceptului de pagubire a economiei nationale. Mai mult, in temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, potrivit caruia statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, nu poate fi negat dreptul legiuitorului de a institui masuri de protectie penala in considerarea acestor interese. Rezulta ca, in principiu, o asemenea protectie, indiferent ca a fost sau este instituita, nu poate fi neconstitutionala.
    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, ridicata de Lepadatu Gheorghe in Dosarul nr. 2531/1992 al Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia I penala.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 27 aprilie 1994.

                 PRESEDINTE,
                 Victor Dan Zlatescu

                            Magistrat-asistent,
                            Constantin Burada