DECIZIE   Nr. 352 din 30 septembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 54 din  9 februarie 1998

    Ioan Muraru          - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Mihai Constantinescu - judecator
    Romul Petru Vonica   - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Constantin Burada    - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Vidrighin Ioan si Vidrighin Maria impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 56 din 20 martie 1997*).
--------------
    *) Decizia Curtii Constitutionale nr. 56 din 20 martie 1997 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 septembrie 1997, in prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 23 septembrie 1997 si apoi pentru data de 30 septembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 16 ianuarie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 2.162/1996 al acestei instante, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila, ridicata de Vidrighin Ioan si Vidrighin Maria.
    Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila.
    Aceasta solutie s-a fundamentat pe practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale in materia recursului in anulare.
    Impotriva deciziei sus-mentionate au declarat recurs in termen legal, Vidrighin Ion si Vidrighin Maria pentru urmatoarele motive:
    1. Dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila sunt totusi neconstitutionale, deoarece drepturile si libertatile cetatenilor trebuie aparate si respectate conform Constitutiei. Modificarile aduse art. 330^1 din Codul de procedura civila dovedesc ca dispozitia "oricand" era nelegala si neconstitutionala. Hotararea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea in revendicare a fost pronuntata la data de 22 iunie 1993, deci inainte de 26 iulie 1993, cand nu exista institutia recursului in anulare, situatie "pe care Curtea Constitutionala nu a avut-o in vedere", pronuntand o solutie contrara propriilor solutii anterioare.
    Or, a lasa "oricand" la dispozitia unui tert un drept castigat inseamna nerespectarea drepturilor.
    Considera ca in mod gresit s-a respins exceptia de neconstitutionalitate ca ramasa fara obiect, intrucat aceasta este valabila numai in masura in care exceptia de neconstitutionalitate ar fi fost motivata si s-ar fi limitat la faptul ca recursul in anulare se poate exercita "oricand". In realitate, recurentii, in motivarea exceptiei, au sustinut ca dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila, indiferent de termenul in care se poate exercita recursul in anulare, sunt neconstitutionale. Asa fiind, modificarea acestor prevederi nu facea ca sesizarea sa ramana fara obiect, ci trebuia analizata exceptia referitoare la dispozitia privind posibilitatea atacarii hotararilor judecatoresti de catre Ministerul Public.
    2. Ministerul Public nu poate interveni intr-un proces in care nu a luat parte. Or, posibilitatea atacarii cu recurs in anulare a hotararilor judecatoresti de catre procurorul general inseamna interventia unui tert intr-un proces la care nu a luat parte.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, avand in vedere practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale in materia recursului in anulare.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civila, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Recursul este neintemeiat si urmeaza sa fie respins.
    Cu privire la dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996.
    S-a statuat prin aceste decizii ca procurorul general poate declara recursul in anulare "oricand", prevederea fiind in concordanta cu dispozitiile art. 128 din Constitutie, potrivit carora caile de atac se exercita de parti si de Ministerul Public in conditiile legii. Posibilitatea de a exercita recursul in anulare "oricand" nu contravine nici tratatelor internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.
    Sustinerea recurentilor si modificarea adusa dispozitiilor art. 330^1 din Codul de procedura civila prin Legea nr. 17/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prin instituirea unui termen pentru exercitarea recursului in anulare, vadeste tocmai neconstitutionalitatea reglementarii anterioare nu este intemeiata. Instruirea termenului mentionat nu este o problema de constitutionalitate, ci o masura care tine de politica legislativa in competenta exclusiva a Parlamentului.
    Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constata ca nu poate fi retinut, deoarece faptul ca hotararea judecatoreasca atacata prin recurs in anulare a fost pronuntata anterior datei de 26 iulie 1993 nu este o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii in timp, ce tine de competenta   instantei de judecata.
    Si sustinerea ca in mod gresit s-a retinut prin decizia de fond ca exceptia privitoare la dispozitiile art. 330^1 din Codul de procedura civila este lipsita de obiect este nefondata, intrucat admiterea criticii ar insemna negarea insasi a recursului in anulare.
    Motivul de recurs prin care se critica exercitarea recursului in anulare de catre procurorul general, care echivaleaza cu interventia unui tert intr-un proces la care nu a luat parte, este, de asemenea, nefondat. Potrivit art. 130 din Constitutie, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Asa fiind, interventia Ministerului Public in activitatea judiciara nu este aceea a unui tert, ci a reprezentantului intereselor generale ale societatii, chiar in litigiile civile.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Vidrighin Ion si Vidrighin Maria impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 56 din 20 martie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 30 septembrie 1997.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat-asistent,
                             Constantin Burada

    Din cauza decesului magistratului-asistent Constantin Burada, in temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedura civila, in locul sau semneaza

                             Magistrat-asistent sef,
                             Claudia Miu