DECIZIE Nr.
372 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 454 din 25 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Lev Glasu şi Iulia Glasu în Dosarul nr. 3.465/2005
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, Lev Glasu,
personal şi asistat de avocat Liliana Poenaru, cu împuternicire depusă în
şedinţă, şi Glasu Iulia, reprezentată de acelaşi avocat, precum şi părţile
Nicolae Neagu şi Maria Neagu, reprezentate prin avocat Petre Cristian, cu
împuternicire depusă în şedinţă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, apărătorul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, întrucât
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 a fost adoptată „tacit",
după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 115 din Constituţie
şi, prin urmare, această ordonanţă nu mai putea fi aprobată şi modificată prin
Legea nr. 219/2005. In concluzie, dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de
procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 219/2005, sunt
neconstituţionale.
Avocatul părţilor Nicolae Neagu şi Maria Neagu solicită
respingerea excepţiei ca nefondată, întrucât aspectele invocate de autorii
excepţiei aparţin tehnicii legislative, nefiind motive de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că noua reglementare
prin Legea nr. 219/2005 este în deplină concordanţă cu prevederile Legii
fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.465/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură
civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005. Excepţia a fost ridicată de
Lev Glasu şi Iulia Glasu, apelanţi într-o cauză civilă având ca obiect
soluţionarea cererii de revizuire a unei sentinţe civile pronunţate de
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că
dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă contravin
Constituţiei, întrucât Legea nr. 219/2005, prin care aceste dispoziţii au fost
modificate, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât cazurile şi condiţiile de admisibilitate a
revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, în deplină concordanţă
cu art. 61 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că, pe de-o parte, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul părţilor
interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor
lor legitime, acestea beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil,
iar, pe de altă parte, dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură, a
căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art.
126 alin. (2) din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată
la art. 115 din Constituţie, consideră că aceste prevederi din Legea
fundamentală nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Curtea reţine că la data de 24 noiembrie 2005, când a
fost ridicată şi dezbătută excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei
de judecată, autorii excepţiei au atacat numai dispoziţiile art. 322 pct. 4 din
Codul de procedură civilă, iar nu şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 şi ale Legii nr. 219/2005, vizate în notele scrise
depuse de aceştia la data de 30 noiembrie 2005.
Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
care urmează să fie examinată de către Curtea Constituţională îl constituie
dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin
art. I pct. 55 din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins: „Revizuirea
unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum
şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se
poate cere în următoarele cazuri: [...] 4. dacă un judecător, martor sau
expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o
infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui
înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a
fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau
gravă neglijenţă în acea cauză;".
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 115
privind delegarea legislativă şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei,
precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate
cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura
de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti
sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi constituţionale reiese că
legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate
şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, evident cu respectarea
normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele
juridice internaţionale la care România este parte.
Analizând dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de
procedură civilă, care reglementează un caz de revizuire, Curtea constată că
acestea nu încalcă niciun drept al părţilor în proces, ci, dimpotrivă, asigură
soluţionarea litigiului cu respectarea garanţiei privind aflarea adevărului.
Prin reglementarea acestui caz de revizuire părţile sunt la adăpost de
suspiciunea de denaturare a adevărului datorată condamnării definitive a
judecătorului, martorului sau expertului pentru o infracţiune privitoare la
pricină, falsificării înscrisurilor, neglijenţei ori abuzului magistraţilor în
acea cauză. Ca atare, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin.
(3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este respectat.
Cu privire la celelalte prevederi invocate din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au relevanţă
în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Lev Glasu şi Iulia Glasu în Dosarul nr. 3.465/2005 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean