DECIZIE   Nr. 376 din 30 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996 privind actualizarea si completarea regimului general al contabilitatii, a Legii nr. 245/1998 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996, a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea si completarea Legii contabilitatii nr. 82/1991, precum si a Legii nr. 310/2002 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1015 din  3 noiembrie 2004

    Ion Predescu          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996, a Legii nr. 245/1998, a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001, precum si a Legii nr. 310/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continent Marine Enterprise" - S.A. in Dosarul nr. 11.463/2003 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Se apreciaza ca din continutul reglementarilor Legii contabilitatii nr. 82/1991 nu rezulta ca aceasta ar avea caracter de lege organica.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 11.463/2003, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996, a Legii nr. 245/1998, a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001, precum si a Legii nr. 310/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continent Marine Enterprise" - S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca Legea contabilitatii este neconstitutionala, intrucat a fost adoptata conform procedurii prevazute pentru legile ordinare, desi "in cuprinsul sau, la art. 40 in forma initiala, reglementeaza infractiunea de fals intelectual", incalcandu-se astfel dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, devenit, dupa republicarea Constitutiei, art. 73 alin. (3) lit. h).
    In ceea ce priveste motivarea neconstitutionalitatii ordonantelor prin care au fost aduse modificari Legii contabilitatii, aceasta consta in sustinerea ca, de vreme ce Legea contabilitatii este lege organica, conform art. 114 alin. (1) din Constitutie, devenit art. 115 alin. (1), modificarea acesteia nu putea fi efectuata prin ordonante ale Guvernului. Referitor la legile de aprobare a ordonantelor respective, autorul exceptiei considera, pe de o parte, ca acestea nu au fost adoptate cu majoritatea prevazuta pentru legile organice conform art. 74 alin. (1) din Constitutie, devenit art. 76 alin. (1), iar pe de alta parte, ca legile respective nu puteau aproba ordonante emise in domeniul legii organice cu incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (1) din Constitutie.
    Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, considera ca aceasta este neintemeiata, apreciind ca "art. 40 din Legea nr. 82/1991 nu incrimineaza infractiunea de fals intelectual, ca o infractiune distincta de cea prevazuta de art. 298 din Codul penal, ci doar circumscrie aplicarea textului din Codul penal la faptele contrare dispozitiilor legii contabilitatii". Pe de alta parte, arata instanta, "chiar in ipoteza in care s-ar admite ca prin art. 40 din Legea nr. 82/1991 legiuitorul a incriminat o infractiune distincta, [...] aceasta imprejurare nu poate duce la schimbarea naturii Legii nr. 82/1991 din lege ordinara in lege organica, prin incadrarea in dispozitiile art. 72 lit. f) din Constitutie". Potrivit opiniei instantei, formularea textului constitutional "sugereaza intentia legiuitorului constitutional de a include in categoria legilor organice doar actul normativ care reglementeaza cadrul general al dreptului penal, respectiv Codul penal. Ca atare, Legea nr. 82/1991, neavand caracterul de lege organica, nu se impunea adoptarea acesteia in conditiile prevazute de art. 74 alin. (1) din Constitutie".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera, in esenta, ca "prevederea de la art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, nu incrimineaza infractiunea de fals intelectual ca atare, ca o infractiune distincta de cea prevazuta la art. 289 din Codul penal, circumstantiind numai aplicarea Codului penal la fapte contrare dispozitiilor din Legea contabilitatii".
    Se apreciaza ca "nu era necesar ca Legea contabilitatii nr. 82/1991 sa fi fost adoptata in regimul prevazut de Constitutie pentru legile organice, nefiind stabilite infractiuni noi sau care nu pot fi circumscrise prevederilor Codului penal si nici pedepse. Mai mult, la art. 37 din Legea contabilitatii se face in mod expres trimitere, in ce priveste pedeapsa, la dispozitiile legale in materie, respectiv Codul penal".
    Referitor la critica celorlalte acte normative, Guvernul o considera, de asemenea, ca fiind neintemeiata, intrucat argumentele aduse in sustinerea exceptiei, in intregul ei, "pornesc de la premisa ca Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, are natura unei legi organice".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 629 din 26 august 2002, ale Ordonantei Guvernului nr. 22/1996 privind actualizarea si completarea regimului general al contabilitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 30 iulie 1996, ale Legii nr. 245/1998 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998, ale Ordonantei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea si completarea Legii contabilitatii nr. 82/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 31 august 2001, precum si ale Legii nr. 310/2002 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.
    Critica de neconstitutionalitate consta, in esenta, in sustinerea ca Legea contabilitatii, reglementand la art. 40, in redactarea initiala, iar in urma republicarii, la art. 37, infractiunea de fals intelectual, trebuia adoptata conform procedurii constitutionale prevazute pentru legile organice, iar nu conform procedurii prevazute pentru legile ordinare, asa cum s-a efectuat in cazul legii respective.
    Articolul 37 din Legea contabilitatii are urmatorul cuprins:
    "Efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta in bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii."
    In ceea ce priveste infractiunea de fals intelectual, la care se face trimitere, art. 289 din Codul penal prevede: "Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseste."
    Referitor la ordonantele de modificare a Legii contabilitatii si la legile de aprobare cu modificari si completari a acestora, critica se bazeaza pe sustinerea ca Legea nr. 82/1991, fiind lege organica, intrucat reglementa o infractiune, nu putea fi modificata pe calea ordonantelor emise de Guvern, care, astfel, nu puteau fi nici aprobate prin legi adoptate de Parlament tot conform procedurii prevazute pentru legile ordinare.
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt art. 72 alin. (3) lit. f), devenit art. 73 alin. (3) lit. h), art. 74 alin. (1), devenit art. 76 alin. (1), si art. 114 alin. (1), devenit art. 115 alin. (1), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 73 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organica se reglementeaza: [...]
    h) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;";
    - Art. 76 alin. (1): "Legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.";
    - Art. 115 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    In ceea ce priveste admisibilitatea exceptiei, Curtea Constitutionala a stabilit in jurisprudenta sa, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, ca este competenta sa se pronunte numai asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale de care depinde solutionarea cauzei (a se vedea in acest sens, de exemplu, Decizia nr. 393/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 143/1998, si Decizia nr. 63/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998).
    In acelasi timp, Curtea a statuat ca "in situatia in care [...] este sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a intregului cuprins al unui act normativ, [...] examinand continutul sesizarii si al cererii formulate in motivarea exceptiei, poate constata ca in realitate autorul exceptiei a atacat dispozitia legala incidenta in cauza (Decizia nr. 3/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 103/1999).
    In cauza de fata se constata ca autorul exceptiei s-a adresat instantei printr-o plangere, solicitand anularea Procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. C 34.135 din 8 iulie 2003, incheiat de catre intimata Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, prin care a fost sanctionat contraventional in baza art. 35 alin. (1) si alin. (2) lit. b), prin raportare la art. 36 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata. Cu toate acestea, din intreaga motivare a exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca autorul acesteia invoca drept unic motiv de neconstitutionalitate faptul ca art. 37 din Legea contabilitatii (inainte de republicare, art. 40) prevede o infractiune, ceea ce nu putea fi reglementat printr-o lege ordinara, cum este cea in cauza.
    In consecinta, Curtea constata ca, in realitate, autorul exceptiei, prin intreaga motivare, a vizat in exclusivitate constitutionalitatea acestui text de lege.
    Or, art. 37 din Legea contabilitatii, text la care se refera critica de neconstitutionalitate, este irelevant, nefiind aplicabil intr-o cauza in care se contesta procesul-verbal prin care s-a constatat si sanctionat o fapta contraventionala savarsita de catre societatea comerciala autor al exceptiei.
    In jurisprudenta sa Curtea a stabilit ca "exceptia nu poate fi ridicata, iar instanta in fata careia s-a ridicat nu o poate trimite Curtii Constitutionale decat daca se refera la neconstitutionalitatea unei dispozitii, cuprinsa intr-o lege sau intr-o ordonanta, de care depinde judecarea cauzei" (Decizia nr. 394/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 46 din 2 februarie 1998). De asemenea, prin Decizia nr. 63/1998 Curtea a stabilit ca "potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, [devenit art. 29 alin. (1) dupa modificarea si republicarea Legii nr. 47/1992, potrivit Legii nr. 232/2004], exceptia de neconstitutionalitate poate sa priveasca numai dispozitiile legale de care depinde judecarea cauzei".
    In consecinta, in temeiul art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii, precum si a ordonantelor modificatoare ale acestei legi, a legilor de aprobare a acestora, criticate de autorul exceptiei, in exclusivitate, in raport cu acelasi text de lege, este inadmisibila.

    Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996 privind actualizarea si completarea regimului general al contabilitatii, a Legii nr. 245/1998 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 22/1996, a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea si completarea Legii contabilitatii nr. 82/1991, precum si a Legii nr. 310/2002 pentru aprobarea cu modificari si completari a Ordonantei Guvernului nr. 61/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continent Marine Enterprise" - S.A. in Dosarul nr. 11.463/2003 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 septembrie 2004.

                           PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat-asistent,
                              Mihai Paul Cotta

                            OPINIE CONCURENTA

    Suntem de acord cu solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, dar nu pentru motivul ca aceasta este inadmisibila, ci pentru faptul ca nu sunt intemeiate criticile de neconstitutionalitate.
    Potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate poate fi o lege sau o ordonanta. In art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, se precizeaza ca exceptia de neconstitutionalitate poate viza si numai o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta.
    In situatia in care exceptia se ridica in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial, este justificata conditia de admisibilitate, inscrisa tot in art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, aceea ca legea sau ordonanta ori dispozitia dintr-o lege sau dintr-o ordonanta, criticata pentru neconstitutionalitate, sa aiba legatura cu solutionarea cauzei supuse judecatii acelor instante. In aceasta privinta, apreciem ca fiind corecte considerentele deciziei.
    De asemenea, apreciem ca fiind corecta si conforma cu jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale constatarea ca, in situatia in care autorul exceptiei de neconstitutionalitate critica o lege ori o ordonanta in ansamblul sau, Curtea este indreptatita ca, pe baza criticilor formulate, sa identifice dispozitiile in concret vizate din actul normativ respectiv, sa constate daca acele dispozitii au sau nu au legatura cu solutionarea cauzei in care a fost ridicata exceptia si sa statueze, in consecinta, asupra admisibilitatii exceptiei.
    Nu putem fi de acord, insa, cu faptul ca, in prezenta cauza, respingandu-se exceptia de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila, nu s-a facut distinctia necesara intre cazul in care legea este criticata pentru neconstitutionalitate extrinseca, constand in incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la conditiile, forma sau procedura de adoptare a diferitelor categorii de lege, si intre cazul in care se invoca neconstitutionalitatea intrinseca a unei legi, respectiv continutul sau intelesul contrar Constitutiei al unor dispozitii ale legii.
    In cauza de fata Legea nr. 82/1991 a fost considerata de catre autorul exceptiei lege organica, potrivit prevederilor art. 72 alin. (1) lit. f) din Constitutie, anterior revizuirii, si neconstitutionala pentru ca nu a fost adoptata conform prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie, anterior revizuirii. Rezulta deci ca nu s-a criticat continutul sau intelesul reglementarilor cuprinse in lege, ci incalcarea dispozitiei Constitutiei privind procedura de adoptare a legilor organice.
    Daca legea este adoptata de Parlament cu nerespectarea procedurii prevazute de Constitutie, ea este contrara Legii fundamentale in integralitatea sa, iar, indiferent care dintre dispozitiile sale au legatura cu solutionarea cauzei, exceptia de neconstitutionalitate este admisibila, intrucat nici o dispozitie dintr-o lege neconstitutionala nu poate fi aplicata.
    In speta, art. 37 din Legea nr. 82/1991 nu a fost criticat pentru ca ar avea legatura cu solutionarea litigiului supus judecarii, ci a fost invocat pentru demonstrarea faptului ca reglementarile cuprinse in acest articol dau caracterul de lege organica Legii nr. 82/1991, criticata in ansamblu ca fiind adoptata cu nerespectarea dispozitiilor art. 72 alin. (1) lit. f) si ale art. 74 alin. (1) din Constitutie, anterior revizuirii.
    Consideram ca aceasta critica nu este intemeiata si de aceea am fost de acord cu respingerea exceptiei.
    In art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicata, nu se reglementeaza infractiuni si, cu atat mai putin, pedepse ori modul de executare a acestora, ceea ce s-ar putea face numai prin lege organica. Acest text de lege circumscrie, raportat la activitatea specifica de conducere a contabilitatii agentilor economici, a elementului material al infractiunii de fals intelectual si face trimitere expresa la legea penala care incrimineaza aceasta fapta.
    Textul nu face nici o precizare derogatorie cu privire la elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual, prevazuta si pedepsita de art. 289 din Codul penal. Obiectul juridic si material nemodificate, subiectul activ calificat identic (orice functionar definit de art. 147 alin. 2 din Codul penal), latura subiectiva identica (savarsirea faptei, actiune sau inactiune, cu intentie).
    Anumite deosebiri de nuanta s-ar parea ca exista intre termenii generali folositi de Codul penal la descrierea elementului material al laturii obiective si a rezultatului infractiunii de fals intelectual si concretizarea acestora, la specificul activitatii reglementate in Legea contabilitatii, dar aceste deosebiri nu sunt de natura ca datorita lor art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicata, sa fie considerata ca o noua reglementare a infractiunii.
    - Art. 289 din Codul penal prevede: "Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia ..., prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari ...";
    - Art. 37 din Legea contabilitatii prevede: "Efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate ..."
    Efectuarea de inregistrari inexacte in contabilitate este echivalenta cu atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului. Omisiunea inregistrarilor in contabilitate este echivalenta cu omisiunea inserarii unor date sau imprejurari.
    Rezultatul in ambele cazuri consta in denaturarea adevarului cu prilejul intocmirii unui act oficial, in nereflectarea de inscrisul respectiv a datelor si a imprejurarilor reale. Aceasta in evidenta contabila se concretizeaza in consecinta de denaturare a veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta in bilant.

                                Judecator,
                              Kozsokar Gabor