DECIZIE Nr.
434 din 10 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, art. 25 din Legea arendarii nr. 16/1994 si art. 4 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 384 din 7 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicată, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi art. 4 din
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată
de Societatea Comercială „Leader International" - S.A. în Dosarul nr.
622/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, invocand jurisprudenţa Curţii Constitutionale în materie.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 622/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, art.
25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Leader International" - S.A. într-o cauză avand ca obiect judecarea acţiunii civile avand ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui titlu de
proprietate.
In motivarea excepţiei se
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, întrucat „prin aceste texte s-au realizat o expropriere forţată a
proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole" şi o
„decapitalizare brutală şi neconstituţională a societăţilor comerciale".
Se mai susţine că prin textele criticate „s-a instituit un regim privilegiat
pentru persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar" şi că „prin
reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile care se aflau în
exploatarea societăţilor comerciale s-a realizat o expropriere a investiţiilor
de pe aceste terenuri, care în majoritatea cazurilor aveau o valoare mai mare
decat a terenului, fără ca în
prealabil să se acorde o dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că actele normative criticate au un caracter reparatoriu
în materia proprietăţii şi nu contravin principiului constituţional al egalităţii în faţa legii. Referitor la invocarea
dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea privată, instanţa apreciază
că aceste susţineri vizează interpretarea şi aplicarea legii de către
instanţele judecătoreşti.
Potrivit art. 30 alin. (1) 'din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătand că prevederile legale criticate
reglementează proceduri şi etape aplicabile în domeniul reconstituirii
dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptăţite, fără ca prin aceasta
să se aducă atingere dreptului de proprietate al persoanelor juridice asupra
investiţiilor efectuate pe teren.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de
sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile
art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.
Prevederile legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: „(1)
Persoanele fizice cărora li s-a stabilit
calitatea de acţionar în temeiul art. 37, persoanele cărora li s-au stabilit
drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile
autonome cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi persoanele
care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea arendării nr.
16/1994, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa
de peste 10 ha de familie, pană la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr.
187/1945, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe
localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în
condiţiile prevăzute la art. 9 din prezenta lege.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), cărora li s-a
stabilit dreptul în acţiuni, în limita suprafeţei de pană la 10 ha în echivalent arabil,
pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare,
prevăzut în regulamentul aprobat de Hotărarea Guvernului nr. 131/1991, suprafaţa de teren putea depăşi, ca
echivalenţă, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura şi în condiţiile
prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).";
- Art. 25 din Legea
arendării nr. 16/1994, modificat şi completat prin articolul unic din
Legea nr. 58/1995, publicată
în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 124 din
21 iunie 1995: „Persoanele fizice, cărora le-a fost
stabilită calitatea de acţionar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr.
18/1991, pot opta, pană la data de 1 octombrie 1995, pentru calitatea de locator, în
condiţiile legii.
Societăţile comerciale agricole vor încunoştinţa în
scris, pană la
daia de 1 septembrie 1995, pe acţionarii care nu şi-au manifestat opţiunea în
sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limită pentru comunicarea opţiunii.
Contractul de
locaţiune se încheie, pentru perioada minimă de arendare prevăzută la art. 7
alin. 2, între societatea comercială care deţine terenul în cauză şipersoana
fizică care a optat pentru calitatea de locator, începand cu primul an agricol ulterior înregistrării opţiunii scrise.
Pană la expirarea
perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, comisia judeţeană va emite titlu de
proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie
persoanele îndreptăţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului
actual, stabilite pe ferme şi localităţi.
După expirarea perioadei minime de arendare,
prevăzută la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot
exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.";
- Art. 4 din Legea nr.
1/2000, modificat prin titlul VI, art. I punctele 4, 5
şi 6 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005:
"(1) Pentru terenurile din extravilanul
localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au
trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice,
hidroelecirice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi
miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi
exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă
la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt
insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din
alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. In cazurile în care
compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.
(11)
Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv
cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1),
pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau
plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent
proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu
obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi
funcţionalitatea.
(12)
Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat
investiţii, neamortizate pană la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot
opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti
statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă
aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiţiei la data
intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte
amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţă cu
terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.
(13)
Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vandute cu respectarea legii, foştii
proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru
despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.
(14) In
cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari
vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare
a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de
proprietate, preţul terenului, care nu poate fi mai mic decat valoarea sa de piaţă, şi termenul
de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.
(15) Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de reconstituire şi
devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă investitorul nu îşi respectă
obligaţia de plată în termenul convenit. Din momentul înregistrării acordului,
opţiunea părţilor este definitivă şipărţile nu mai pot opta pentru alte forme de
reconstituire şi, respectiv, despăgubire. Proprietarii se vor putea adresa
statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despăgubiri
de către acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat
odată cu terenul pe care l-au avut în proprietate.
(16) Pană
la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al
terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decat redevenţa plătită statului la
momentul acordului şi nu va putea înstrăina în niciun mod investiţia sa, sub
sancţiunea nulităţii absolute.
(17)
Proprietarii investiţiilor dobandesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării
integrale a contravalorii terenului.
(18) In
situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor,
sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord
în termenul menţionat la alin. (14), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat, atat pentru teren, cat şi pentru
investiţiile dovedite la data preluării terenului, în condiţiile legii.
(19) In
cazul realizării acordului prevăzut la alin. (14), pentru investiţiile
dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de
la stat, în condiţiile legii.
(2) In cazul în care investiţiile pentru care
suprafaţa de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în
stadiu de proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor
proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) -
Dreptul de proprietate privată şi art. 53 - Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Analizand excepţia, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale
invocate şi în prezenta cauză şi cu 0 motivare identică.
Astfel, prin Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 256 din 17 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia
ca neîntemeiată şi a reţinut că textele de lege criticate reglementează
modalităţile şi etapele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
persoanele cărora li s-a stabilit fie calitatea de acţionar în baza art. 37 din
Legea nr. 18/1991, fie drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare
agricole şi la regiile cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi
pentru persoanele care au calitatea de locator, potrivit art. 25 din Legea nr.
16/1994. De asemenea, textele criticate reglementează situaţiile în care pe
terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se află
investiţii, precum şi modalităţile de plată a investiţiilor neamortizate.
In decizia menţionată, Curtea a statuat că, în domeniul
legilor fondului funciar, legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului
de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere, iar prin
măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar,
stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas consecvent politicii de
reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de
lege. Aceste măsuri au ca finalitate, aşa cum rezultă din expunerea de motive
la această lege, „soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul
reparării unei mari nedreptăţi istorice". Prin instituirea acestor
reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea
principiului restitutio in integrum în deplină concordanţă cu principiul garantării proprietăţii,
prevăzut la art. 44. alin. (2) teza întai din Constituţie, potrivit căruia „Proprietatea privată este
garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
Atat soluţia pronunţată în
decizia menţionată, cat şi
considerentele acesteia sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine o schimbare a jurisprudenţei
Curţii.
De altfel, şi în prezenta cauză se constată că
aspectele invocate de autorul excepţiei se referă de fapt la o soluţie
legislativă ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar în ceea ce
priveşte posibilele dificultăţi în aplicarea prevederilor de lege criticate,
Curtea constată că acestea excedează contenciosului constituţional, fiind de
competenţa instanţelor de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢION ALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 25 din Legea
arendării nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Societatea Comercială „Leader
International - S.A." în Dosarul nr. 622/2006 al Tribunalului Constanţa -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie