DECIZIE Nr. 436 din 13 noiembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 52 din 6 februarie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Trofin Petre impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997*).
-------------------
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie
1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 28 octombrie 1997, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 6
noiembrie 1997 si apoi pentru data de 13 noiembrie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 13
noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila, ridicata de
Trofin Petre.
Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constitutionala a respins
ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330
din Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia
Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care s-a statuat asupra
constitutionalitatii art. 330 din Codul de procedura civila.
Impotriva Deciziei nr. 25 din 5 februarie 1997 a declarat recurs, in termen
legal, Trofin Petre, pentru urmatoarele motive: exercitiul cailor de atac
trebuie sa fie deschis in mod egal tuturor participantilor la procesul civil,
intrucat ei au drepturi si indatoriri egale, in caz contrar incalcandu-se art.
128 din Constitutie; partile care doresc sa critice o decizie a instantelor
judecatoresti au la dispozitie cai extraordinare de atac, care se pot exercita,
absolut in toate cazurile, doar intr-un anumit termen, in timp ce pentru
recursul in anulare nu este stipulat un termen; prin recursul in anulare
procurorul general critica instantele pentru ca si-ar fi depasit atributiile si
ca ar urma sa apara o lege care sa solutioneze cazurile ivite in temeiul
Decretului nr. 223/1974, ceea ce este profund eronat, deoarece instantele
dispun de aceasta competenta chiar potrivit art. 4 din decret; se instituie
pentru Ministerul Public o pozitie privilegiata, incalcandu-se astfel art. 128
din Constitutie.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este neintemeiat,
deoarece, prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din
Constitutie, sunt obligatorii erga omnes, Curtea Constitutionala s-a pronuntat
asupra constitutionalitatii art. 330 din Codul de procedura civila.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere
al Guvernului raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330
din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale
Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Primul si ultimul motiv de recurs, care vizeaza aceeasi pozitie, pretins
privilegiata, a Ministerului Public in raport cu celelalte parti din proces,
incalcandu-se astfel dispozitiile art. 128 din Constitutie, sunt neintemeiate
si urmeaza a fi respinse.
Art. 128 din Constitutie prevede ca exercitarea cailor de atac se poate
realiza in conditiile prevazute de lege. O asemenea lege este Codul de
procedura civila si nici o dispozitie constitutionala nu limiteaza dreptul
legiuitorului la o anumita reglementare a unei cai de atac, cu conditia,
desigur, de a nu aduce atingere altor texte constitutionale. Cat priveste
dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs in anulare,
trebuie avute in vedere dispozitiile art. 130 din Constitutie, care prevad ca
Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societati si apara ordinea
de drept. Cele doua situatii prevazute de art. 330 din Codul de procedura
civila - cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti si cand s-au
savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata -
in care procurorul general poate promova recurs in anulare releva tocmai
apararea acestor valori fundamentale ale statului de drept.
Rezulta ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul in anulare
reprezinta o modalitate legala de reparare a unor grave erori judiciare, care
se realizeaza printr-o autoritate publica, abilitata constitutional in acest
sens.
Motivul de recurs, potrivit caruia pentru recursul in anulare nu este
stipulat un termen in care acesta poate fi promovat, nu poate fi retinut, deoarece
acesta este un aspect care priveste dispozitiile art. 330^1 din Codul de
procedura civila, iar exceptia de neconstitutionalitate cu care Curtea a fost
investita in acest dosar, prin Incheierea din 13 noiembrie 1996, priveste
dispozitiile art. 330 din acelasi cod. Rezulta ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila este ridicata
pentru prima data in fata Curtii in recurs.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste
"asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu poate fi
primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti,
partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care
le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le
apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In
finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata
sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa
sesizeze, prin incheiere, Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera
la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este
limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina
in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate
deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate
pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni
exercitarea abuziva a caii de atac de cel care, nesocotind legea, ar pune
instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme litigioase
care nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din
24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, si respectiv, nr. 165 din 26
iulie 1996.
Si ultimul motiv de recurs, care priveste modul in care a fost formulat
recursul in anulare de catre procurorul general, cu invocarea unui act
normativ, Decretul nr. 223/1974, care nu mai este in vigoare, urmeaza a fi
respins. Acest motiv de recurs priveste fondul litigiului, care este de
competenta exclusiva a instantei judecatoresti, Curtea Constitutionala
statuand, asa cum prevede art. 29 din regulamentul sau de organizare si
functionare numai asupra problemelor de drept.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al
art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Trofin Petre impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 25 din 5 februarie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 13 noiembrie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu