DECIZIE Nr.
448 din 15 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 43 din Legea
contabilitatii nr. 82/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 376 din 16 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 43 din Legea
contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr.
1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.255/279/2006, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Ilie Filip în dosarul cu numărul de
mai sus, având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290, 291
şi 292 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât instituie o discriminare între învinuiţii care
recunosc faptele ce li se impută şi cei care nu le recunosc, iar, pe de altă
parte, dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu evidenţiază în mod concret
acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii,
încălcându-se prin aceasta principiul legalităţii.
Judecătoria Piatra-Neamţ şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, considerând că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
prevederilor invocate din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt
neconstituţionale, întrucât creează premisele unei discriminări între
infractorii care au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală sub imperiul
vechii legi, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, şi au avut un
termen de înfăţişare şi cei care au fost trimişi în judecată după intrarea în
vigoare a legii noi, deşi au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în
temeiul legii vechi. De asemenea, aceste dispoziţii instituie o discriminare
între persoanele prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a
exista o motivare obiectivă şi rezonabilă. In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 43 din Legea nr. 82/1991, apreciază că acestea sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, şi ale art. 43 din Legea
contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
-Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005: „ In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute
de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la
primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul
cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la
jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de
până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica
pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii
este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o
sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.";
- Art. 43 din Legea nr. 82/1991: „Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi
omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept
consecinţă denaturarea
veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de
activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals
intelectual şi se pedepseşte conform legii."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 alin. (1)
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind principiul
legalităţii pedepsei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art.
73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi
regimului executării acestora prin lege organică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, acestea fiind raportate
la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţă. De
exemplu, prin Decizia nr. 932/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 42 din 19
ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică
infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. In virtutea acestei
prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul
social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei
incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea
juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim
sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea
săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care
impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la
situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 43 din Legea nr.
85/1991, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 279/2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, statuând că
organizarea activităţii de contabilitate nu este prevăzută de art. 73 alin. (3)
lit. h) şi nici de vreun alt text al Constituţiei ca fiind reglementată prin
lege organică. De altfel, în cuprinsul legii nu se regăsesc dispoziţii
aparţinând domeniului de reglementare prin lege organică şi nici textul legal
criticat nu reglementează o infracţiune distinctă, alta decât cea prevăzută de
Codul penal. Astfel, dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 stabilesc că
anumite încălcări ale legii, pe care le menţionează, „constituie infracţiunea
de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii", adică potrivit art.
289 din Codul penal, la care se face trimitere şi care reglementează
infracţiunea de fals intelectual. Această infracţiune era şi este, deci,
reglementată, într-o formulare cu conţinut general, în Codul penal, care
include şi elementele cu caracter tehnic, specific, conţinute în textul art. 43
al Legii contabilităţii. Dispoziţiile criticate nu cuprind norme noi,
derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals
intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specifică de
conducere a contabilităţii agenţilor economici, elementul material al
infracţiunii de fals intelectual.
Curtea a mai reţinut că textul legal criticat nu
conţine norme de procedură penală, ci o normă de drept substanţial, iar
aplicarea acesteia nu poate duce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, nu există
incompatibilitate între textul de lege criticat şi dispoziţiile pertinente din
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, şi, în consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20
alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, Curtea a constatat că nici prevederile
art. 23 alin. (12) din Constituţie nu sunt încălcate, pedeapsa fiind stabilită
şi aplicată în temeiul dispoziţiilor Codului penal la care se face trimitere
prin textul criticat. Totodată, Curtea, având în vedere conţinutul
dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991, a reţinut că prevederile art. 24
alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât nicio dispoziţie a textului respectiv
nu are legătură cu dreptul la apărare.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr.
82/1991, excepţie ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al
Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean