Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Geon Spirea, Marian Drăguţ şi Constantin Dumitru în Dosarul nr. 29.201/3/2012* al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.280D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că autorii excepţiei solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, fiind nemulţumiţi de diferenţele prea mari de pedeapsă existente între furtul simplu şi furtul calificat prevăzut la art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 15 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 29.201/3/2012*, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Geon Spirea, Marian Drăguţ şi Constantin Dumitru cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de furt calificat prevăzute şi pedepsite de art. 209 alin. 3 lit. a) din Codul penal din 1969.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale privind valorile supreme ale statului român, principiul legalităţii, egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 228 din Codul penal prevede pentru furtul simplu o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 3 ani, în timp ce pentru furtul de produse petroliere sau gaze naturale pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, deci o durată a sancţiunii penale de trei ori mai mare. Consideră că la nicio altă incriminare din noul Cod penal nu regăseşte o asemenea diferenţă între forma simplă şi cea calificată. Arată că noul Cod penal înregistrează o scădere semnificativă a limitelor de pedeapsă pentru furtul în varianta simplă, pedepsit la ora actuală cu închisoarea de la 1 la 3 ani faţă de vechea reglementare care prevedea închisoarea de la 1 la 12 ani. Pentru varianta calificată a furtului de produse petroliere sau gaze naturale, legiuitorul măreşte, însă, considerabil diferenţa între varianta simplă şi cea calificată, ajungând la o pedeapsă în limite de peste trei ori mai mari. Invocă, în acest sens, expunerea de motive a noului Cod penal şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 447 din 29 octombrie 2013, nr. 1 din 10 ianuarie 2014 şi nr. 156 din 17 martie 2015.6. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal este neîntemeiată, întrucât este la deplina latitudine a legiuitorului să stabilească faptele pe care le incriminează, conţinutul constitutiv al infracţiunilor, formele tip şi agravate, precum şi pedepsele pentru fiecare din aceste forme.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate, ce reglementează regimul juridic al furtului calificat, reprezintă o normă de incriminare şi sunt o opţiune de politică legislativă penală, nefiind de natură a afecta în vreun fel principiul legalităţii.9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal sunt constituţionale, deoarece reprezintă o opţiune de politică penală, de competenţa exclusivă a legiuitorului.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Furtul privind următoarele categorii de bunuri: a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă; [...] se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani".13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme ale statului român şi principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal - care incriminează furtul de ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă - sunt clare, previzibile şi accesibile şi nu aduc nicio atingere valorilor supreme ale statului român, astfel încât dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. În limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar şi potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide, în considerarea importanţei valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi a raporturilor sociale ce se nasc în urma acestor incriminări, care sunt limitele de pedeapsă în cazul săvârşirii unei infracţiuni în varianta agravată prin raportare la pedeapsa prevăzută pentru fapta comisă în varianta tip.15. Cu privire la pretinsa încălcare prin textul de lege criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Or, nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări între persoanele care săvârşesc o infracţiune de furt simplu, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 3 ani, şi cele care comit un furt de ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă - chiar dacă pentru cea de-a doua faptă pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că durata sancţiunii de drept penal este, în cel de-al doilea caz, de trei ori mai mare -, întrucât cele două categorii de persoane se află în situaţii diferite, iar tratamentul juridic diferenţiat instituit de legiuitor în privinţa lor are la bază criteriul obiectiv al importanţei valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, fiind vorba, în acest ultim caz, de bunuri de interes naţional.16. Având în vedere că textul de lege criticat nu reglementează aspecte procedurale, fiind vorba de o normă de drept penal substanţial, dispoziţiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil.17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Geon Spirea, Marian Drăguţ şi Constantin Dumitru în Dosarul nr. 29.201/3/2012* al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 229 alin. (3) lit. a) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016.PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică