DECIZIE Nr.
471 din 17 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 269 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 418 din 22 iunie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de loan Paulescu şi Valeria Paulescu
în Dosarul nr. 34.361/3/2006 al Tribunalului Bucureşti
-Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei loan
Paulescu şi Valeria Paulescu, asistaţi de avocat, cu împuternicire avocaţială
depusă în şedinţă, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorilor
excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât
preşedintele ţării nu poate ordona nici procurorilor,
nici funcţionarilor publici să execute o hotărâre
judecătorească.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile criticate au o formă
sacramentală, ce reprezintă o formulă executorie, potrivit căreia, în numele
preşedintelui ţării - funcţia supremă în stat -, se execută hotărârile
judecătoreşti, în condiţiile legii.
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 34.361/3/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 269 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de loan Paulescu şi Valeria Paulescu
într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că preşedintele ţării, ales prin vot
universal, egal, direct şi secret, nu poate ordona niciunei instituţii din
România, cu atât mai mult judecătorilor, procurorilor, organelor de executare
sau organelor administrative, fără să încalce principiul separaţiei puterilor
în stat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât se învestesc cu formulă executorie doar hotărârile
judecătoreşti care au devenit irevocabile, fapt ce presupune că activitatea de
judecată a luat sfârşit.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia
criticată prevede o formulă sacramentală care constă într-un ordin dat forţei
publice să execute o hotărâre judecătorească definitivă, care se bucură de
autoritate de lucru judecat, fără nicio imixtiune din partea vreunei
autorităţi. Totodată, această formulă este un ordin dat, în numele
Preşedintelui României, organelor de executare, agenţilor administrativi şi
procurorilor, ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să
sprijine această executare. Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 80 alin. (1)
şi (2) din Constituţie, arată că formula executorie prevăzută de textul
criticat nu reprezintă o încălcare a atribuţiilor preşedintelui, ci apare ca o
garanţie a bunei funcţionări a autorităţilor publice, preşedintele fiind un
mediator în sens politic, iar nu în sens juridic.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 269 din Codul de procedură civilă, astfel cum au
fost modificate prin art. I pct.
5 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, dispoziţii
care au următorul cuprins:
„Hotărârile judecătoreşti vor fi învestite cu
formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are
următorul cuprins:
«Noi, Preşedintele României»
(Aici urmează cuprinsul hotărârii).
«Dăm împuternicire şi ordonăm organelor de executare
să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să
acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie
pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta
(hotărâre) s-a semnat de..........(Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului.)»
Hotărârea învestită se va da numai părţii care a
câştigat sau reprezentantului ei."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1, 11, 15, 16,
20, 21, 51, 52, 73, 80, 84, 100, 102, 124-126, 131-134, 148, 154 şi celor ale
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă consacră
formula executorie a hotărârilor judecătoreşti, formulă ce reprezintă un ordin
dat, în numele Preşedintelui României, organelor de executare să pună în
executare hotărârea judecătorească, agenţilor forţei publice să acorde
concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru
aducerea ei la îndeplinire.
Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 269 din
Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 80 din Constituţie şi
la principiul separaţiei puterilor în stat, s-a pronunţat prin Decizia nr.
163/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999. Cu acel
prilej, Curtea a reţinut că Preşedintele României dă structurilor menţionate un
ordin care are semnificaţia colaborării puterilor statului la aplicarea
Constituţiei şi a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constituţional al
separaţiei puterilor în stat.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Având în vedere acestea, Curtea constată că nici
celelalte prevederi din Constituţie invocate de autorii excepţiei nu sunt
încălcate prin reglementarea formulei executorii a hotărârilor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de loan
Paulescu şi Valeria Paulescu în Dosarul nr. 34.361/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean