DECIZIE Nr.
521 din 20 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 si 7 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 626 din 20 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cârstea - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Salonul Auto
Victoria" - S.A. din Baloteşti şi Jose E. De Alvaro în Dosarul nr.
1.506/3/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
La apelul nominal se prezintă avocat Crenguţa Leaua, cu
delegaţie depusă în şedinţă, pentru Societatea Comercială „Salonul Auto
Victoria" - S.A., precum şi avocat Valeriu Stoica pentru Banca Română de
Dezvoltare - Groupe Societe Generale - S.A., cu delegaţie depusă în şedinţă,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul Societăţii Comerciale „Salonul
Auto Victoria" - S.A. ridică o chestiune prealabilă, şi anume faptul că
din dosar lipseşte opinia instanţei, opinie care ar fi trebuit să fie
menţionată în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, potrivit art. 29
alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Avocatul părţii Banca Română de Dezvoltare - Groupe
Societe Generale - S.A. consideră că absenţa opiniei instanţei nu împiedică
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public susţine că sesizarea
Curţii Constituţionale a fost conformă cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992.
Curtea respinge cererea prealabilă privind opinia
instanţei de judecată, întrucât, aşa cum a statuat în Decizia nr. 47 din 5
martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, lipsa
opiniei instanţei judecătoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri
Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către
instanţă a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea
dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi,în mod
corelativ, de a primi soluţia rezultată din controlul legii de către Curtea
Constituţională.
Având cuvântul pe fond, avocatul Societăţii Comerciale
„Salonul Auto Victoria" - S.A. solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, arătând că, deşi printr-o
decizie pronunţată ulterior invocării excepţiei de faţă, Curtea Constituţională
s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, considerentul
referitor la strămutare nu poate fi reţinut întrucât între strămutare şi
recuzare există importante diferenţe de regim procedural.
Avocatul părţii Banca Română de Dezvoltare - Groupe
Societe Generale - S.A. arată că prin ridicarea excepţiei de
neconstituţionalitate se urmăreşte tergiversarea cauzei şi, ca atare, solicită
respingerea acesteia, invocând în acest sens şi jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.506/3/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Salonul Auto Victoria" - S.A. şi de reprezentantul
acţionarilor acesteia, Jose E. De Alvaro, într-un litigiu comercial întemeiat
pe Legea nr. 64/1995, în cadrul căruia s-a formulat o cerere de recuzare a
tuturor judecătorilor Tribunalului Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate, prin
eliminarea posibilităţii de a se recuza toţi judecătorii unei instanţe, încalcă
liberul acces la justiţie şi independenţa justiţiei. Textele de lege criticate
nu fac distincţie, astfel că interdicţia operează pentru toate situaţiile,
inclusiv acelea în care, pentru fiecare dintre judecătorii unei instanţe sau ai
unei secţii a acesteia, există motive diferite de recuzare, generate de
împrejurări distincte. De asemenea, arată că nu există o simetrie, întrucât
toţi judecătorii unei instanţe pot formula cereri de abţinere, dar, potrivit
dispoziţiilor criticate, nu se poate formula o cerere de recuzare împotriva tuturor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială nu şi-a exprimat opinia, apreciind că aceasta este necesară numai
în cazul invocării din oficiu a excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum a statuat şi
Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul
poate stabili în considerarea unor situaţii deosebite reguli speciale de
procedură, cum sunt cele referitoare la recuzare, precum şi modalităţi diferite
de exercitare a drepturilor procesuale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având
următorul conţinut: „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, cu următoarele modificări şi
completări:[...]
6. La articolul I, după punctul 9 se introduc două puncte noi, punctele 91 şi 92, cu următorul
cuprins:
«91. La
articolul 28 se introduc două alineate noi, alineatele 2 şi 3, cu următorul
cuprins:
„Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau
ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate
formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător."
92. La
articolul 30, alineatul 2 va avea următorul cuprins:
„In cazul când din pricina recuzării nu se poate
alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa
ierarhic superioară."»;
7. La articolul I punctul 10 va avea următorul cuprins:
«10. Alineatul 3
al articolului 30 se abrogă.» "
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2),
referitoare la accesul liber la justiţie, şi ale art. 124 alin. (2),
referitoare la înfăptuirea justiţiei.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor legale criticate - raportate la prevederile
art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie - s-a pronunţat
prin Decizia nr. 207 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 290
din 30 martie 2006, statuând că legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la
justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale
a acestor drepturi constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul
său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de
legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele
abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
Neintervenind elemente noi de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii
sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 6 şi
7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Salonul Auto Victoria" - S.A.
din Baloteşti şi Jose E. De Alvaro în Dosarul nr. 1.506/3/2004 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean