DECIZIE Nr.
523 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 349 din 27 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1
şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Luciano Parisato în Dosarul nr. 1.140/211/2009 al Tribunalului Cluj -
Secţia penală, de Dumitru Ardeleanu Carpen în Dosarul nr.
10.211/325/2009 al Judecătoriei Timişoara, de Claudia Kawaguchi în
Dosarul nr. 2.102/233/2009 al Judecătoriei Galaţi, de Societatea
Comercială „Jan Quik Group" - S.R.L în Dosarul nr. 12.597/271/2009 al
Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi de Ioan Pasca în
Dosarul nr. 13.251/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7.685D/2009, nr.
7.913D/2009, nr. 8.193D/2009, nr. 8.449D/2009 şi nr. 8.450D/2009 au obiect
identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 7.913D/2009, nr.
8.193D/2009, nr. 8.449D/2009 şi nr. 8.450D/2009 la Dosarul nr.
7.685D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 30 septembrie 2009, 14 octombrie
2009, 3 noiembrie 2009 si 3 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr.
1.140/211/2009, nr. 10.211/325/2009, nr. 2. 102/233/2009, nr. 12.597/271/2009
şi nr. 13.251/271/2009, Tribunalul Cluj - Secţia penală, Judecătoria
Timişoara, Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Oradea -
Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781
alin. 2 şi, respectiv, art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai
sus, de Luciano Parisato, Dumitru Ardeleanu Carpen, Claudia Kawaguchi,
Societatea Comercială „Jan Quik Group" - S.R.L. şi Ioan Pasca.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul Luciano
Parisato susţine că prevederile legale menţionate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi art. 51 alin. (4),
deoarece sancţionează persoana vătămată „prin
pierderea termenului de sesizare a judecătorului în cazul în care
procurorul cu funcţie de conducere nu binevoieşte să se
încadreze într-un termen legal de 20 de zile să soluţioneze plângerea
ce i-a fost adresată, în condiţiile în care acest procuror trebuie
să vegheze la respectarea prevederilor legale în soluţionarea
plângerilor de către procurorii din subordinea sa".
Autorul Dumitru Ardeleanu Carpen arată că
prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21, precum şi prevederilor art. 6, 13
şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece în alin. 2 al art. 2781
din Codul de procedură penală limitează în timp momentul la care
orice persoană poate face plângere împotriva soluţiilor date de
procurorul ierarhic superior. Astfel, în situaţia în care termenul de 20
de zile a fost depăşit, persoana interesată de calea de atac
este decăzută din dreptul de a mai contesta soluţia în faţa
judecătorului.
Autorul Claudia Kawaguchi susţine că
prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16, 21 şi 20, precum şi prevederilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece cei mai mulţi
justiţiabili care nu au apărător ales nu cunosc faptul că
termenul prevăzut în alin. 2 al art. 2781 din Codul de
procedură penală curge de la data când procurorul trebuia să
soluţioneze plângerea, ei aşteptând să le fie comunicat modul de
soluţionare pentru a vedea dacă este cazul să facă plângere
sau nu împotriva acestei soluţii.
Autorul Societatea Comercială „Jan Quik
Group" - S.R.L. arată că prevederile legale menţionate
încalcă dreptul la apărare şi tratamentul egal.
In sfârşit, autorul Ioan Pasca susţine
că prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 11 şi 20, precum
şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece calificarea
termenului de 20 de zile ca termen de decădere echivalează cu
sancţionarea justiţiabilului pentru pasivitatea organelor judiciare
prin respingerea plângerii ca tardiv formulate, restricţionându-i în acest
mod liberul acces la justiţie, care devine un drept iluzoriu.
Tribunalul Cluj - Secţia penală,
Judecătoria Timişoara, Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Oradea - Secţia penală opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 1 şi 2 din
Codul de procedură penală cu denumirea marginală Plângerea în
faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau a
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au
următorul conţinut:
„După respingerea plângerii făcute conform
art. 275-278 împotriva rezoluţiei de
neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a
rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de
încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,
precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt
vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data
comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.
277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar
reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă
instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva
dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
In cazul în care prim-procurorul parchetului sau,
după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de
apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu
a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul
prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului
iniţial de 20 de zile."
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate în Dosarul nr. 7.913D/2009, Curtea constată
că, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, acesta vizează „excepţia
de neconstituţionalitate invocată de petentul Carpen Ardeleanu
Dumitru". De asemenea, în considerente încheierii instanţa
şi-a spus opinia cu privire la alin. 1 şi 2 ale art. 2781
din Codul de procedură penală.
Pe lângă acestea, din notele scrise ale autorului
rezultă că, deşi excepţia vizează în titlul său
întregul articol 2781 din acelaşi cod, argumentele privesc doar
alin. 2 al art. 2781 din Codul de procedură penală.
Prin urmare, în acest dosar, Curtea urmează a
restrânge obiectul excepţiei la art. 2781 alin. 2 din Codul
de procedură penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 524 din 11 octombrie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005,
Curtea Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1
din Codul de procedură penală, statuând că „art. 2781
din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la
necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se
adresa instanţei de judecată competente atunci când este
nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor
procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor
constituţionale privind dreptul de acces liber la justiţie. în
vederea garantării dreptului la un proces echitabil, soluţionat
într-un termen rezonabil, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în
cuprinsul art. 2781 din Codul de procedură penală, dreptul
persoanei vătămate de a formula plângere direct la instanţa de
judecată în cazul în care procurorul nu se conformează prevederilor
art. 277 din Codul de procedură penală, potrivit cărora
«procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de
zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a
făcut plângerea modul în care a fost rezolvată». Astfel, în
conformitate cu art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală, «în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz,
procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul
şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea
în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile
prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de
zile». Aşa fiind, este neîntemeiată critica potrivit căreia
eventuala nesoluţionare a plângerii de către procuror sau
soluţionarea cu întârziere a acesteia ar avea drept consecinţă
împiedicarea accesului la justiţie, câtă vreme termenul de formulare
a plângerii la instanţă curge, în ipotezele arătate, de la data
expirării termenului legal de soluţionare a acesteia de către
procuror".
De asemenea, prin Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14
octombrie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2
din Codul de procedură penală, statuând că „prevederile legale
criticate se aplică fără privilegii ori discriminări
tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate şi nu sunt de
natură a afecta în vreun fel exerciţiul vreunui drept ori al unei
libertăţi.
Curtea constată că accesul la justiţie
al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror in faza de
urmărire penala a procesului penal este asigurat, părţile având
posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele în cursul
judecăţii prin mijloacele prevăzute de lege şi cu
respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 2781
din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure
accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de
netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se
judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea
soluţiilor pronunţate de procuror (şi nicidecum temeinicia
şi legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a
soluţionat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise,
înfăţişate instanţei de părţile în proces.
In limitele obiectului acestor categorii de cauze,
părţile, depunând un minim de diligentă pentru prezervarea
dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva
ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată, având,
iată, posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al
urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată a probelor pe care
s-a întemeiat soluţia emisă de procuror".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Luciano Parisato în
Dosarul nr. 1.140/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia penală, de
Dumitru Ardeleanu Carpen în Dosarul nr. 10.211/325/2009 al Judecătoriei
Timişoara, de Claudia Kawaguchi în Dosarul nr. 2.102/233/2009 al
Judecătoriei Galaţi, de Societatea Comercială „Jan Quik
Group" - S.R.L. în Dosarul nr. 12.597/271/2009 al Judecătoriei Oradea
- Secţia penală şi de Ioan Pasca în Dosarul nr. 13.251/271/2009
al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru