DECIZIE Nr.
576 din 4 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului si
a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 393 din 14 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996,
excepţie ridicată de Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al
Tribunalului Alba - Secţia civilă, precum şi de Francisc Szocs
şi Rozalia Szocs în Dosarul nr. 581/191/2008 al aceleiaşi
instanţe.
Preşedintele Curţii Constituţionale
dispune a se face apelul în dosarele nr. 5.636D/2009 şi nr. 5.744D/2009.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema
conexării dosarelor nr. 5.636 D/2009 şi nr. 5.744D/2009, având în
vedere identitatea de obiect a acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.744D/2009 la Dosarul
nr. 5.636D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens arată
că, drept urmare a republicării Legii nr. 7/1996, art. 60 a devenit
art. 58 alin. (1), iar asupra criticilor de neconstituţionalitate
formulate în prezenta cauză Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile
nr. 205/2002 şi nr. 1.054/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2008, pronunţată
în Dosarul nr. 1.598/175/2007, şi Incheierea din 6 februarie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 581/191/2008, Tribunalul Alba -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia
a fost ridicată de Sultana Fodor şi de Francisc Szocs şi Rozalia
Szocs cu ocazia soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect
uzucapiunea.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece, deşi statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe
întreg teritoriul ţării, în speţa de faţă fiind vorba
de prevederile art. 1890 din Codul civil, coroborate cu art. 1846 şi
următoarele privind uzucapiunea. Se creează astfel, în opinia
autorilor excepţiei, o inegalitate între dreptul cetăţenilor
aflaţi în zone supuse regimului de carte funciară şi cei din
zonele registrelor de transcripţiuni - inscripţiuni, în sensul
favorizării acestora din urmă în ceea ce priveşte dobândirea
dreptului de proprietate prin uzucapiune.
In final, aceştia arată că „persoanele
care locuiesc în Transilvania nu beneficiază de ocrotirea
proprietăţii sub aspectul modalităţii legale de dobândire
ca şi cei de dincolo de Carpaţi, iar faţă de domeniul
privat al Statului Român, sunt aplicate modalităţi diferite de
dobândire prin prescripţie, în funcţie de o zonă geografică
sau alta, ceea ce aduce atingere atât principiului cuprins în art. 1 alin. (1)
din Constituţie, cât şi celui al ocrotirii
proprietăţii."
Tribunalul Alba - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia este
întemeiată. Astfel, instanţa apreciază că prin refuzul
aplicării Codului civil, în speţele de faţă se încalcă
dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Constituţie, în sensul că,
deşi statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe întreg
teritoriul ţării, respectiv art. 1890 din Codul civil nu îşi
găseşte aplicabilitate. De asemenea, apreciază că
Decretul-lege nr. 115/1938 trebuie aplicat doar complementar, şi nu prin
excluderea Codului civil, aşa cum se interpretează art. 60 din Legea
nr. 7/1996 a cărui neconstituţionalitate este invocată, întrucât
se creează un regim diferenţiat asupra dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie, ca urmare a
renumerotării textelor, art. 58 din Legea nr. 7/1996, republicată,
referitor la efectuarea înscrierilor privitoare la imobile în cărţile
funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară,
prevederi de lege care, din punctul de vedere al acestei autorităţi,
sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea observă că atât în încheierea de
sesizare, cât şi în motivarea autorilor excepţiei, este criticat ca
fiind neconstituţional art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conţinutul pe
care acesta îl avea înainte de republicarea acestui act normativ în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006. După
republicarea sa, textele au căpătat o nouă numerotare, astfel
încât soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 a fost
preluată, de principiu, de art. 58 alin. (1).
Ca atare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie art. 58 alin. (1) din Legea nr.
7/1996, republicată, asupra căruia Curtea urmează a se
pronunţa.
Dispoziţiile constituţionale pretins a fi
încălcate de norma legală criticată sunt cele ale art. 1 alin.
(1) privind statul român şi ale art. 44 referitoare la dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conţinutul ce
l-a avut la data intrării în vigoare, prevedea că acţiunile
introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 şi 34-40 din Decretul-lege nr.
115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la
cărţile funciare, aflate în curs de judecată la data
intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona potrivit
dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar „hotărârile
judecătoreşti definitive, prin care s-au admis aceste acţiuni,
vor fi înscrise în cartea funciară".
In actuala reglementare, art. 58 alin. (1) din Legea
nr. 7/1996, republicată, prevede că „în regiunile de carte
funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea
dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare sau, după caz,
Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii
din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, înscrierile
privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare sau, după
caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să
fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în
condiţiile dispoziţiilor prezentei legi".
Aşa fiind, în raport cu conţinutul ce s-a dat
succesiv articolului sus-menţionat, Curtea constată că se impune
să se considere că numai înscrierile ulterioare intrării în
vigoare a Legii nr. 7/1996 vor trebui făcute cu respectarea prevederilor
acestei legi. O atare interpretare este conformă şi soluţiilor
care au fost consacrate expres în dispoziţiile tranzitorii cuprinse în
diferite acte normative care au reglementat prescripţia achizitivă
de-a lungul timpului în diverse zone ale ţării, precum şi cu
principiile generale privind aplicarea legii civile în timp.
Critica de neconstituţionalitate priveşte, în
esenţă, faptul că prin menţinerea în vigoare a prevederilor
Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalităţii în
drepturi, aplicându-li-se unor cetăţeni un statut juridic
discriminatoriu faţă de cetăţenii care nu cad sub
incidenţa acestui act normativ. Totodată, se susţine că prevederile
de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind
ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată.
Faţă de aceste aspecte, în jurisprudenţa
sa, ca de exemplu în Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, Curtea a
reţinut că aplicabilitatea tranzitorie a prevederilor Decretului-lege
nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul
de definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de
publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu al ţării. Ca
efect al aplicării Legii nr. 7/1996 , se va realiza însă o unificare
legislativă a regimului de publicitate imobiliară. Astfel,
existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate
teritorială distinctă şi care reglementează diferit regimul
juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale.
Cu privire la acest aspect, Curtea
Constituţională a reţinut în Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie
2008, şi Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul că în
istoria statului unitar român au existat şi mai există norme legale
aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional, de
exemplu: Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere şi Legea nr.
151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă
existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tării
nu este de natură să creeze discriminări.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de
Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al Tribunalului Alba - Secţia
civilă, precum şi de Francisc Szocs şi Rozalia Szocs în Dosarul
nr. 581/191/2008 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora