DECIZIE Nr.
580 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 si 46 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 449 din 16 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentin Simion Iosif şi
Florentina Simion Iosif în Dosarul nr. 25.300/3/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr.
10/2001, întrucât prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8
mai 2002, Curtea Constituţională a admis excepţia cu
un atare obiect. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, concluziile sunt
de respingere ca fiind neîntemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 25.300/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentin Simion Iosif şi Florentina Simion
Iosif.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale prin aceea că nu reglementează soarta pe care o au acţiunile
în revendicare, formulate de către foştii proprietari ai imobilelor
naţionalizate şi promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Soluţiile variate şi practica judiciară neunitară în această materie
demonstrează încălcarea principiului înfăptuirii justiţiei în mod unic,
imparţial şi egal pentru toţi.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că dispoziţiile criticate creează premisele valorificării dreptului la
un proces echitabil între proprietarul iniţial şi dobânditorul de
bună-credinţă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia ca fiind neîntemeiată şi invocă jurisprudenţa bogată a Curţii
Constituţionale în acest sens.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2
septembrie 2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art.45: „(1) Actele
juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de
privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor
prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în
vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice
de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având
ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate
absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute
la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă
neputând fi invocată în aceste cazuri.
(4) Actele juridice
de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare,
având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate
absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale
legilor în vigoare la data înstrăinării.
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent
de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la
data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 46: (1) Prevederile
prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată,
persoana îndreptăţită putând alege calea aceste legi, renunţând la judecarea
cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
(2) In cazul acţiunilor formulate potrivit art. 45
şi 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este
suspendată până la soluţionarea acelor acţiuni prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă. Persoana îndreptăţită va înştiinţa de îndată
persoana notificată, potrivit art. 22 alin. (1).
(3) In cazul în care persoanei îndreptăţite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă
şi irevocabilă, acţiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat,
termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii
definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti."
Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 45
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3)
referitoare la statul de drept şi statul social, art. 16 alin. (1) care
consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1) şi (2) privind
dreptul de proprietate şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.
1. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate,
prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, constatându-se
neconstituţionalitatea lor.
Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu
pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o
decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar, conform alin. (6) al
aceluiaşi articol, într-o asemenea situaţie instanţa judecătorească avea
obligaţia de a respinge excepţia ridicată, fără a mai sesiza instanţa
constituţională. Intrucât nu au fost respectate dispoziţiile menţionate, Curtea
urmează a respinge ea însăşi excepţia ca inadmisibilă.
2. Examinând criticile formulate de autorul excepţiei
cu privire la art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) şi art. 46 din Legea nr.
10/2001, Curtea reţine că acestea vizează omisiunea legiuitorului de a
reglementa soarta pe care o au acţiunile în revendicare, formulate de către
foştii proprietari ai imobilelor naţionalizate după intrarea în vigoare a Legii
nr. 10/2001, omisiune care este de natură a genera soluţii variate şi practică
judiciară neunitară în această materie. Insă complinirea lacunelor textelor de
lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedează competenţei
Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau
completa prevederea legală supusă controlului. De altfel, critica are ca obiect
şi o problemă de corelare legislativă, întrucât susţinerile autorului excepţiei
privesc modul de interpretare şi aplicare a unor texte legale, aspecte ce intră
în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentin Simion Iosif şi
Florentina Simion Iosif în Dosarul nr. 25.300/3/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu