DECIZIE Nr. 59*) din 6 iunie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 84 din 24 aprilie 1996
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 20 februarie
1996, publicata la pag. 5.
Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Ion Filipescu - judecator
Miklos Fazakas - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Radu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocata de
reclamantii Graure Ioana in Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecatoriei Craiova si
Erwin Schall si Roza Schall in Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Brasov.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 9 mai 1995, concluziile partilor si
ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea din
aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat
pronuntarea pentru data de 16 mai si apoi pentru 30 mai 1995 si 6 iunie 1995.
La acelasi termen Curtea a dispus conexarea celor doua dosare.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata:
Prin incheierea pronuntata in Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecatoriei
Craiova si prin incheierea din Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Brasov,
Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a
art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
In sustinerea exceptiei, reclamanta Graure Ioana a aratat, in esenta, ca
textul art. 10 din Legea nr. 18/1991 este ambiguu, ilegal si neconstitutional,
invocand urmatoarele motive:
a) textul art. 10 se refera la trei categorii de terenuri: suprafete care
au fost aduse in C.A.P.; suprafete preluate de C.A.P.; suprafete detinute de
C.A.P.; constitutional ar fi fost ca reconstituirea dreptului de proprietate sa
se faca pe baza terenurilor aduse in cooperativa si nu a suprafetelor detinute
de C.A.P., deoarece acestea, respectiv terenurile care au fost aduse in C.A.P.,
confera titularului dreptul de proprietate sau de reconstituire a acestui
drept;
b) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe categorii de persoane
(cele care au adus terenuri in C.A.P. si cele care nu au adus asemenea
suprafete) de catre comisii. Se apreciaza ca ar fi fost normal ca
reconstituirea dreptului de proprietate sa aiba la baza terenurile aduse in
cooperativa, iar constituirea dreptului de proprietate sa se faca de
cooperativa prin alte moduri;
c) Legea fondului funciar nu implica, in aplicarea sa, desi era singurul
organ specializat in domeniu, Ministerul Agriculturii.
Judecatoria Craiova apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat
dispozitiile art. 41 din Constitutie vizeaza ocrotirea si garantarea dreptului
de proprietate, in timp ce Legea nr. 18/1991 reglementeaza modul de dobandire
sau de redobandire a acestui drept asupra terenurilor.
Reclamantii Schall Erwin si Schall Roza au invocat neconstitutionalitatea
art. 10 din Legea nr. 18/1991, motivand ca termenul instituit de acest articol,
referitor la stabilirea dreptului de proprietate, ar situa autoritatile publice
mai presus de lege.
Tribunalul Brasov apreciaza ca art. 10 alineatul penultim din Legea nr.
18/1991 nu incalca prevederile art. 41 din Constitutie, deoarece a stabili un
termen in care se exercita un drept nu inseamna a incalca acel drept.
Conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, au fost solicitate punctele de vedere ale
Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului.
In punctul sau de vedere, Guvernul apreciaza ca Legea fondului funciar nr.
18/1991 a urmarit restaurarea proprietatii private asupra terenurilor care,
dupa anul 1948, trecusera fie in proprietatea statului, fie in cea
cooperatista. Fiind vorba de un proces complex ce viza convertirea naturii
dreptului de proprietate asupra unor vaste suprafete imobiliare, legea a
instituit o procedura administrativa si, in parte, judecatoreasca, determinand
sfera terenurilor, a persoanelor cu vocatie la constituirea sau, dupa caz, la
reconstituirea dreptului de proprietate, mijloacele de proba admise, organele
competente si modul de sesizare a acestora, caile de atac, precum si termenele
pentru derularea intregii operatiuni.
Stabilirea, in art. 10 alineatul penultim al legii, a unui termen in
interiorul caruia persoanele interesate urmau sa-si exercite dreptul de a cere
organului competent constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate,
raspundea, pe de o parte, necesitatii ca persoanele in cauza sa nu fie puse sub
presiunea timpului in ceea ce priveste efectuarea tuturor formalitatilor si
prezentarea mijloacelor de proba cerute de lege, iar, pe de alta parte,
exigentei de a se finaliza operativ intreaga procedura de stabilire a dreptului
de proprietate privata, in scopul asigurarii certitudinii in circuitul civil.
Pentru aceste motive, legiuitorul a reglementat un termen rezonabil de 30 de
zile de la intrarea in vigoare a legii, in care se putea introduce si
inregistra cererea de stabilire a dreptului de proprietate la organul
competent. In intentia de a facilita demersul persoanelor interesate, a fost
adoptata Legea nr. 29/1991 care a prelungit cu 15 zile termenul initial de 30
de zile, prevazut de art. 10 alineatul penultim al Legii nr. 18/1991.
Constitutia dispune in art. 41 ca dreptul de proprietate privata este
garantat. Este insa vorba de un drept de proprietate care exista ca atare, cu
toate atributele sale legale. In cele doua spete supuse solutionarii Curtii
Constitutionale nu este vorba de drepturi de proprietate lezate, ci de dreptul
unei categorii de persoane de a parcurge anumite etape spre a-si constitui sau
reconstitui dreptul de proprietate privata, pe baza unei proceduri legale,
stabilita riguros. In momentul in care persoana interesata depune cererea la
organul competent in termenul prevazut de art. 10 alineatul penultim din lege,
ea nu poate fi - in mod obiectiv - titulara dreptului de proprietate pretins,
atat timp cat intreaga procedura a Legii nr. 18/1991 este subsumata tocmai
nasterii acestui drept.
Prin urmare, Guvernul considera ca exceptiile de neconstitutionalitate
ridicate sunt nefondate, deoarece petentii se raporteaza la niste drepturi
subiective care, in ceea ce-i priveste, la momentul declansarii procedurii
prevazute de art. 10 din Legea nr. 18/1991, nu se nascusera inca. In ce masura
demersul lor legal se finalizeaza cu momentul constituirii sau reconstituirii
dreptului de proprietate privata asupra terenurilor reprezinta o problema de
aplicare a legii, aspect irelevant in fata Curtii Constitutionale.
Se considera neintemeiata si afirmatia in sensul ca instituirea termenului
din art. 10 alineatul penultim pune autoritatile publice mai presus de lege.
Daca prin aceasta asertiune, formulata de petenti in fata instantei
judecatoresti, se tinde la acreditarea ideii potrivit careia, in vederea
reconstituirii dreptului de proprietate, persoanele interesate ar trebui sa
beneficieze de un termen procedural perpetuu, atunci s-ar ajunge practic la
incalcarea ordinii de drept. Procesul reconstituirii dreptului de proprietate
privata asupra terenurilor este subordonat necesitatii de a avea certitudinea
tuturor drepturilor de proprietate, spre a se putea realiza ulterior exercitiul
liber al acestora, precum si circulatia juridica a terenurilor. Prin urmare,
acest proces se impune a fi definitivat operativ. Posibilitatea exercitarii
fara limita in timp a dreptului de a cere reconstituirea proprietatii private
ar avea consecinte nefaste asupra intregului circuit civil si a ordinii de
drept si ar reprezenta, din perspectiva persoanelor interesate, o exercitare
abuziva a unui drept conferit de lege. Or, potrivit art. 54 din Constitutie,
cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile cu buna-credinta, fara sa incalce
drepturile si libertatile celorlalti.
Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand dosarele, incheierile de sesizare, dispozitiile art. 10 din Legea
nr. 18/1991, prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile art. 3 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze exceptiile de
neconstitutionalitate care au fost formulate si inaintate cu respectarea
prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din legea sa
organica si retine urmatoarele:
In art. 10 din Legea nr. 18/1991 se prevede:
"Suprafata de teren adusa in cooperativa este cea care rezulta din:
evidentele cooperativei, cererile de inscriere, registrele agricole de la data
intrarii in cooperativa, actele de proprietate si cartea funciara sau, in lipsa
acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in
ceea ce priveste suprafetele preluate de cooperative fie in baza unor legi
speciale, fie fara nici un titlu sau in orice alt mod.
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situatiei
terenurilor detinute de cooperativa la 1 ianuarie 1990, inscrisa in sistemul de
evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectata cu
instrainarile legal efectuate de catre cooperativa pana la data intrarii in
vigoare a legii.
Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce si se
inregistreaza la primarie in termen de 30 de zile de la data intrarii in
vigoare a prezentei legi.
Stabilirea dreptului de proprietate se va incheia in termen de cel mult 90
de zile de la publicarea prezentei legi."
Acest text este situat in cap. II al legii, intitulat "Stabilirea
dreptului de proprietate privata asupra terenurilor", iar, dupa cum
rezulta din art. 8 alin, 1 al aceleiasi legi, stabilirea se face, in conditiile
prevazute de lege, asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor
agricole de productie, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau prin
constituirea acestui drept. Deci art. 10 nu impiedica reconstituirea sau
constituirea dreptului de proprietate, ci, dimpotriva instituie, alaturi de
alte texte, procedura de urmat pentru a face posibila stabilirea dreptului de
proprietate privata asupra terenurilor. Acest text nu poate fi considerat ca
fiind contrar art. 41 din Constitutie, care se refera la garantarea si
ocrotirea proprietatii, deoarece problema garantarii si ocrotirii proprietatii,
adica aplicarea textului constitutional, se pune dupa reconstituirea sau
constituirea dreptului de proprietate.
Textul atacat, art. 10 din Legea nr. 18/1991, nu poate fi considerat
neconstitutional nici pentru faptul ca prevede un termen in care cei interesati
trebuie sa formuleze cererea de stabilire a dreptului de proprietate si nici
pentru ca acest termen este diferit de cel in care legiuitorul a precizat ca
urmeaza sa se incheie procedura de stabilire a dreptului de proprietate,
deoarece nu este lezat nici un text sau principiu constitutional. O operatiune
de asemenea amploare, cum este stabilirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor, presupune o procedura care sa asigure nu numai finalizarea ei, ci
si asigurarea securitatii circuitului civil. Or, acest lucru nu s-ar putea
realiza, daca nu ar fi stabilit un termen in care sa se formuleze cererea de
stabilire a dreptului de proprietate. Pe de alta parte, faptul ca cele doua
termene stabilite de art. 10 din Legea nr. 18/1991 sunt diferite, iar in
doctrina si practica judiciara au fost calificate diferit, nu contravine
Constitutiei, nu pun organele statului mai presus de lege, deoarece, fiind
vorba de situatii diferite, legea poate, fara a fi neconstitutionala, sa prevada
solutii deosebite.
In sustinerea exceptiilor au fost invocate si unele situatii de fapt, in
legatura cu care insa Curtea nu este indreptatita sa se pronunte, fiind
atributul exclusiv al instantelor judecatoresti sa verifice modul in care au
fost aplicate dispozitiile legale, precum si daca este posibila si justificata
o repunere in termen.
Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 13 alin. (1) lit.
A. c), ale art. 24 alin. (4) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate vizand art. 10 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocata de Graure Ioana in Dosarul nr.
10.160/1992 al Judecatoriei Craiova si de Erwin Schall si Roza Schall in
Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Brasov.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 6 iunie 1995.
PRESEDINTE,
prof. univ.
dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat asistent,
Gabriela Radu