DECIZIE Nr. 59
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si art. 33 alin.
(2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 184 din 23 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi
art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Agromec Iernut" - S.A. în Dosarul nr. 2.233/1.371/2008 al Tribunalului
Comercial Mureş.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.233/1.371/2008, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (2), (4) şi (6)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Agromec Iernut" - S.A. într-o cauză având ca obiect
o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine
că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 45 din Constituţie,
întrucât textele criticate limitează dreptul de a solicita reorganizarea
judiciară în situaţia în care debitorul a contestat starea de
insolvenţă. Atât timp cât contestaţia stării de
insolvenţă este reglementată prin lege drept o cale
procedurală de apărare a debitorului împotriva cererii debitorului de
deschidere a procedurii insolvenţei, exercitarea ei nu trebuie să
ducă la consecinţe nefavorabile pentru debitorul a cărui stare
de insolvenţă este constatată de instanţă. Pierderea
dreptului de a formula un plan de reorganizare apare ca o sancţiune aplicată
debitorului pentru demersul său exercitat în condiţiile legii. Acest
mod de reglementare împiedică accesul liber la justiţie al
debitorului, limitând dreptul debitorului de a obţine verificarea
situaţiei sale de către o instanţă judecătorească
atunci când, cu bună-credinţă, a avut convingerea că nu este
insolvabilă. Art. 33 din lege prevede că în termen de 10 zile de la
primirea copiei debitorul trebuie fie să conteste, fie să
recunoască existenţa stării de insolvenţă. In opinia
autorului excepţiei, acest text mai încalcă şi prevederile
constituţionale cuprinse în art. 11, art. 20 din Constituţie şi
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
drepturilor fundamentale.
Tribunalul Comercial Mureş consideră că dispoziţiile legale criticate sunt
constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (2), (4)
şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21
aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 3 pct. 1 lit. a): „In înţelesul
prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. insolvenţa este
acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin
insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata
datoriilor exigibile:
a) insolvenţa este prezumată ca fiind
vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la
scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai
mulţi creditori;";
-Art. 33 alin. (2): „In termen de 10 zile de la primirea
copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască
existenţa stării de insolvenţa. Dacă debitorul
contestă starea de insolvenţa, iar contestaţia sa este ulterior
respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea
judiciară.";
- Art. 33 alin. (4): „Dacă
judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de
insolvenţa, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o
sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de
reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau
de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20%
din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi
exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art.
59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).";
- Art. 33 alin. (6): „Dacă debitorul nu
contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare
de insolvenţa şi îşi exprimă intenţia de a-şi
reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de
deschidere a procedurii generale. In cazul în care, din declaraţia
debitorului, făcută până la data pronunţării
sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre
categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare
în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va
pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii
simplificate."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11, art. 20 şi
art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că
asupra dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (2), (4)
şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei s-a mai
pronunţat, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 1.247 din
18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 857 din 19 decembrie 2008.
Cu acel prilej Curtea a constatat că art. 3 pct. 1
lit. a) instituie o prezumţie de insolvenţa pentru comerciantul
debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la
scadenţă. Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa
răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată
însă de necesitatea asigurării celerităţii în
desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru
desfăşurarea raporturilor de drept comercial, precum şi de
nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de
insolvenţa, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu
are acces la documentele debitorului şi la datele privind
disponibilităţile băneşti ale acestuia.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat
că aceasta are în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai
solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat
existenţa stării de insolvenţa, iar contestaţia i-a fost
respinsă. Curtea a reţinut că garantarea libertăţii
economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care
desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea
drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor
creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale
debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de
plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării
procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului
acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce
însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul
are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la
deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de
reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii
insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre
o simplă tergiversare a cauzei. In plus, chiar dacă va fi
respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de
administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, legea pune la
dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate
valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la
justiţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în
decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi
art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Agromec Iernut" - S.A. în Dosarul nr. 2.233/1.371/2008 al Tribunalului
Comercial Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae