DECIZIE Nr. 63
din 25 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 110 din 14 februarie 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Manuela Mitrea în Dosarul nr.
3.188/2005 ai Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde
autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând,
în esenţă, că textul legal criticat încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi
(2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, solicită extinderea
analizei Curţii, arătând că art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 contravine
prevederilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii în măsura
în care se aplică şi unor situaţii anterioare intrării în vigoare a Legii nr.
554/2004.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul legal
criticat se aplică tuturor situaţiilor prevăzute de ipoteza normei analizate şi
nu încalcă accesul liber la justiţie, întrucât judecata are un caracter public
şi echitabil, iar termenele prevăzute sunt rezonabile. Se mai arată că art. 1
alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu cuprinde nicio dispoziţie cu caracter
retroactiv, iar chestiunile care ţin, eventual, de aplicarea legii sau
coordonarea legislativă nu intră în sfera de competenţă a instanţei de
contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 iunie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 3.188/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1
alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Manuela Mitrea într-o cauză având ca obiect
anularea unui act administrativ în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr.
554/2004.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate se
limitează numai la instituirea posibilităţii pentru emitentul unui act
administrativ irevocabil de a cere instanţei constatarea nulităţii acestuia,
fără însă a preciza şi aspectele esenţiale legate de categoriile de acte
administrative la care se referă şi de termenul în care această acţiune poate
fi promovată. Totodată, se arată că art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu
este o normă previzibilă şi că terminologia folosită de legiuitor este ambiguă,
ceea ce a determinat ca practica instanţelor judecătoreşti să fie
contradictorie. Pentru toate aceste motive, autorul excepţiei consideră că sunt
încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 21 alin. (3)
din Constituţie.
Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. In acest sens, se arată că textul legal criticat protejează
interesul public, astfel cum este definit de art. 2
alin. (1) lit. I) din Legea nr. 554/2004, fără a se
încălca prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) sau ale art.
21 alin. (2). Se mai apreciază că neprevederea expresă a unui termen de
introducere a acţiunii în baza art. 1 alin. (6) nu este o omisiune a
legiuitorului şi că rezolvarea unei asemenea chestiuni ţine de aplicarea şi
interpretarea legii, sarcină care revine instanţei judecătoreşti. Totodată, se
arată că instanţa de contencios constituţional nu poate modifica sau completa
un text de lege, astfel încât critica autorului excepţiei cu privire la
caracterul eliptic al art. 1 alin. (6) din lege nu poate fi primită.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în opinia
Guvernului, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu încalcă principiul
egalităţii, întrucât autoritatea administrativă emitentă poate introduce o
acţiune, în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, faţă de orice
persoană, fără privilegii şi fără discriminări. Judecarea cauzei are loc în mod
echitabil, public şi într-un termen rezonabil de către instanţă, cu asigurarea
tuturor garanţiilor procesuale. In subsidiar, se arată că instanţa de
contencios constituţional nu poate modifica sau completa un text de lege în
sensul dorit de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In subsidiar,
se arată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă,
întrucât autorul acesteia critică o omisiune de reglementare, iar Curtea, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului său.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente,
notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au
următorul cuprins: „(6) Autoritatea publică emitentă a unui act
administrativ nelegal poate să solicite instanţei constatarea nulităţii
acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat
în circuitul civil şi a produs efecte juridice. In cazul admiterii acţiunii,
instanţa se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalităţii actelor civile încheiate
în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile
produse."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi
şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil soluţionat
într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 638 din 3
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, Curtea,
respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, a reţinut că textul
criticat reglementează un caz de contencios administrativ obiectiv, care se
referă la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate, având în
vedere realizarea unui interes public, caracterizându-se prin generalitate şi
impersonalitate.
Curtea a stabilit că justificarea constituţională a
unui asemenea text apare cu claritate în prevederile art. 1 alin. (5) din
Constituţie, potrivit cărora, „In România, respectarea Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Mai mult, Curtea a
constatat că un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar în
lipsa art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 s-ar putea ajunge la menţinerea
în sistemul normativ a unor acte nelegale, care, în lipsa unei persoane
interesate, în mod direct şi personal, sau vătămate, nu ar putea fi atacate în
justiţie, rămânând definitive şi putând, pe această cale, să pericliteze
anumite interese de ordin public.
In consecinţă, Curtea a statuat că nu sunt încălcate
prevederile art. 21 alin. (1) -(3) din Constituţie, având în vedere şi faptul
că atât reclamantul, cât şi pârâtul au asigurate toate mijloacele procedurale
necesare realizării unui proces echitabil.
Intrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi
soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pe lângă aceste considerente, Curtea reţine că textul
art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu încalcă prevederile art. 16 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, aplicându-se tuturor situaţiilor prevăzute în
ipoteza sa, fără excepţii şi fără discriminări.
In ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei,
exprimată în şedinţa publică, precum şi în notele scrise depuse la dosar în
aceeaşi şedinţă, de a se analiza constituţionalitatea textului legal criticat
şi sub aspectul încălcării art. 1 alin. (3) şi art. 15 alin. (2) din
Constituţie, Curtea constată că motivarea excepţiei, prin indicarea textelor
constituţionale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare a
Curţii, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituţionalitate,
deci în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei
de judecată. Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe numai în
limitele sesizării. Or, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost ridicată, rezultă că, în opinia autorului acesteia, prin
textul de lege criticat au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2),
precum şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. In consecinţă, invocarea în
susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii,
şi nu în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu excepţia de
neconstituţionalitate, contravine atât dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art.
29 alin. (1) -(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, cât şi celor ale art. 146 lit. d) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Manuela Mitrea în Dosarul nr. 3.188/2005 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly